Decizia penală nr. 1784/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 1784/R/2012
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : C. I.
: M. R. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și de inculpata B. A. C. împotriva sentinței penale nr. 1043 din data de 04 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosar nr. (...), privind pe inculpata B. A. C. trimisă în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca dat în dosar nr. 1. pentru comiterea infracțiunii de delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. de art. 2151 alin. 1, 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpata B. A.-C. asistată de apărători aleși, avocat C. L. și avocat H. Ș. și de apărător desemnat din oficiu, avocat M. N. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 13 ) și pentru partea civilă I. de M. L. C. apărător ales, avocat T. M. C., din cadrul Baroului B.ești, cu delegație la dosar ( f. 14 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatei solicită instanței să se ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui
Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu având în vedere că s-au prezentat apărătorii aleși ai inculpatei și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.
Se procedează la verificarea identității inculpatei.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M.ui P. solicită, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, constatând că acesta este justificat și întemeiat, împotriva sentinței penale nr. 1043/2012 a
Judecătoriei C.-N., pe care o critică sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
A., arată că nelegalitatea sentinței recurate vizează pedeapsa greșit stabilită de către instanța fondului în alte limite decât cele prevăzute de textele legale. C. că pedeapsa de 2 ani și 2 luni, în condițiile aplicării procedurii simplificate prev. de art. 3201 Cod procedură penală și a reținerii circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod penal, este nelegală, întrucât, potrivit art. 76 alin. 2 din Codul penal, în cazul infracțiunilor ce au produs consecințe deosebit de grave, potrivit situației în speță, inculpata fiind condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni de delapidare cu consecințe deosebit de grave, pedeapsa poate fi coborâtă, ca efect al circumstanțelor atenuante, până la o treime din minim. În acest context arată că o treime din minim înseamnă, în condițiile în care minimul este redus potrivit art. 3201 Cod procedură penală la 6 ani și 8 luni, minim 2 ani,
2 luni și 20 de zile, după calculele efectuate, pedeapsa fiind de 2 ani și 2 luni, situându-se astfel sub minimul special stabilit de art. 76 din Codul penal.
Sub aspectul netemeiniciei, arată că în favoarea inculpatei s-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c din Codul penal, cărora li s- a dat o eficiență extrem de ridicată raportat la celelalte elemente de individualizare care rezultă din art. 72 din Codul penal și anume valoarea foarte ridicată a prejudiciului, respectiv 2. de lei, perioada întinsă de săvârșire a actelor infracționale repetate pe parcursul a 4 ani, respectiv 2005 - 2009, conduita avută de inculpată, faptele și împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, urmările produse nu doar asupra I.ui de M. L. a cărui angajat era în calitate de inspector de resurse umane ci chiar cu privire la ceilalți colegi ai inculpatei. T. elementele anterior expuse determină concluzia că fapta, în concret, este caracterizată printr-un grad de pericol social ridicat, care nu a fost nicidecum reflectat în pedeapsa aplicată de către prima instanță de judecată. Așadar, susține că de la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni, care este minimul special redus potrivit art. 3201 Cod procedură penală, instanța a ajuns la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni, pe care o apreciază, utilizând repetiția, ca fiind mult prea redusă pentru gravitatea faptei comise.
A., solicită remedierea de către instanța de recurs, nu doar a nelegalității, ci și a netemeiniciei sancțiunii aplicate și, rejudecând, să se dispună individualizarea corespunzătoare a acesteia, iar ca modalitate de executare a pedepsei să se dispună executarea acesteia în regim de detenție. C. că instanța fondului nu a motivat alegerea condiției de executare, respectiv cea prev. de art.
81 din Codul penal, făcând doar referire la împrejurarea că ea este admisibilă din punctul de vedere al îngăduirii condițiilor legale, însă apreciază că fapta comisă și urmările acesteia reclamă cu necesitate o sancțiune corespunzătoare ca și cuantum și ca și modalitate de executare.
De asemenea, apreciază că este justificată critica și în ceea ce privește neaplicarea pedepsei complementare solicitată în mod expres de către reprezentantul M.ui P., respectiv aceea prev. de art. 64 lit. c din Codul penal, în condițiile în care pedeapsa se situează peste limita de 2 ani închisoare și în condițiile în care pedeapsa complementară este prev. de art. 2151 alin. 2 din Codul penal și, în condițiile în care, în mod evident, inculpata s-a folosit de funcția deținută, respectiv aceea de inspector resurse umane, pentru săvârșirea infracțiunii ce face obiectul cauzei. Mai arată că, chiar în condițiile reținerii de circumstanțe atenuante, instanța are în continuare facultatea și posibilitatea legală de a aplica pedeapsa complementară solicitată, cu privire la care consideră că se impune cu necesitate.
Apărătorul ales al inculpatei, avocat C. L. solicită respingerea recursului P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și menținerea în întregime a hotărârii atacate atât ca și cuantum cât și cu privire la modalitatea de executare.
Raportat la aspectul de nelegalitate invocat în cauză prin recursul P. arată că se discută despre o fracție de 20 de zile și că acest aspect va fi dezvoltat în susținerile colegului său prin argumentarea recursului promovat de către inculpată, care vizează și încadrarea juridică.
Cu privire la aspectul de netemeinicie arată că acesta este discutabil și solicită a se observa că singurul argument pertinent în individualizarea ideii de pericol social al stării de fapt, al faptei săvârșite, precum și al persoanei inculpatei gravitează doar în jurul ideii de prejudiciu substanțial. A., susține că toate piesele dosarului și toate elementele aflate la dosar converg înspre ideea că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cât se poate de corectă și de temeinică. Raportat la modalitatea de executare a pedepsei arată că nu este de acord cu procurorul, care în susținerea recursului a afirmat că instanța de fond nu a motivat suficient rațiunile pentru care a dat un efect exagerat circumstanțelor atenuante. În acest context apreciază că nu este vorba despre o compunere ci despre o sentință judecătorească extrem de analitică și consideră că instanța de fond a motivat suficient și judicios rațiunile pentru care a opinat în modalitatea dispusă.
Mai arată că, prejudiciul, la momentul judecării cauzei pe fond, a fost recuperat în cea mai mare parte și că, ulterior judecării cauzei pe fond și pronunțării hotărârii, care vizează pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare cu suspendare în forma simplă prev. de art. 81 Cod penal și, respectiv, anterior promovării recursului de către P., inculpata a continuat să facă o plată pentru recuperarea prejudiciului, astfel că în prezent prejudiciul continuă să se diminueze.
De asemenea, susține că a fost un moment de rătăcire inexplicabil în viața inculpatei, cu precizarea că aceasta este angajată în muncă și continuă să plătească pentru recuperarea prejudiciului și, exceptând faptul că inculpata nu posedă antecedente penale, că a optat pentru disp. art. 3201 Cod procedură penală și că aceasta a avut o atitudine cooperantă pe durata cercetărilor, arată că toate elementele evidențiate justifică aplicarea în mod corect a circumstanțelor atenuante. Totodată, solicită observarea faptului că la debutul cauzei, inițial, în faza de urmărire penală, au fost suspectate mai multe persoane, inclusiv o persoană cu funcție de conducere superioară inculpatei și, fără a fi tendențios, arată că atitudinea acesteia a fost onestă, fără tendința de a transfera sau partaja responsabilitatea penală a faptelor săvârșite, pe care le-a acceptat, recunoscând că a greșit. În acest context solicită acordarea unei șanse inculpatei, aspect efectuat de către instanța de fond prin materializarea principiului că legea trebuie aplicată și în spiritul ei, nu numai în litera ei.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului promovat de către aceasta, cu precizarea că faptei reținute în sarcina acesteia i s-a dat o încadrare juridică greșită. De asemenea, apreciază că soluția instanței de fond este temeinică cu privire la modalitatea de executare dispusă. A., solicită să se observe faptul că, în faza de urmărire penală și în baza expertizei solicitată în apărare, nu ne aflăm în prezența unei infracțiuni de delapidare, pentru că inculpata nu a avut atribuții de gestiune, iar faptul că la acel moment contabilitatea părții civile era condusă de către un contabil-șef, inculpata, în calitate de referent resurse umane, dar practic absolventă de informatică, a ajutat la întocmirea statelor de plată, pe calculator și avea acces la documente, putând să le modifice și să comită fapta așa cum a arătat, dar aceasta nu o transformă nici măcar într-un gestionar de fapt al sumelor. În consecință, consideră că încadrarea juridică a faptei ar fi infracțiunea de înșelăciune, dar datorită modului de operare explicitat și în raportul de expertiză arată că este vorba în mod categoric de două patrimonii diferite și de două modalități distincte de comitere a faptei și, respectiv că nu se poate vorbi de o rezoluție infracțională unică și de o singură parte vătămată civilă, care să fie împuternicitul legal. De asemenea, susține că marea majoritate a prejudiciului este cauzat I.ui de M. L., inculpata, având acces la centralizatoare, suplimenta fondul de salariu, fapt care atrăgea o sumă mai mare virată de la bugetul de stat prin bugetul instituției, pe care ulterior și-o însușea.
Apreciază că ar fi fost corectă reținerea a două infracțiuni de înșelăciune, una în dauna I.ui de M. L., pentru paguba adusă acestuia și bugetului instituției, iar celor doi sau patru medici legiști cărora le-au fost diminuate salariile pe o perioadă de câteva luni prin însușirea sumelor de bani de către inculpată, să li se restituie banii și să fie citați în cauză ca părți civile. A., nu contestă faptul că instituția s-a obligat să le plătească acestora salariile, urmând să primească întreaga sumă, dar consideră că din punct de vedere penal este vorba despre două infracțiuni diferite de înșelăciune, cu părți vătămate și prejudicii distincte, sens în care solicită a se observa expertiza contabilă efectuată în cauză și apreciază că defalcând prejudiciile nu mai sunt incidente consecințele deosebit de grave.
În concluzie, solicită admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite în două infracțiuni de înșelăciune, nu cu consecințe deosebit de grave, în dauna institutului și, respectiv a celor 3 sau 4 doctori și, rejudecând, solicită stabilirea unor pedepse pentru fiecare din cele două infracțiuni de înșelăciune, efectuarea concursului acestora, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei, sens în care subscrie susținerilor anterior expuse de către colegul său. A., procedându-se în modalitatea solicitată apreciază că nelegalitatea pedepsei stabilite de către instanța de fond ar fi înlăturată, aceasta fiind în limitele legale.
Reprezentanta M.ui P. apreciază că recursul inculpatei este ambiguu și arată că astăzi s-a formulat o altă cerere de schimbare a încadrării juridice pentru că în fața primei instanței referirea s-a făcut la art. 248 din Codul penal, cu privire la care susține că ar fi fost de acord, apreciind că se află în prezența unui abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, prev. de art.
2481 din Codul penal și nu a infracțiunii de înșelăciune sau delapidare. A., confirmă faptul că inculpata nu avea atribuții de gestionar față de fișa postului și atribuțiile efective pe care le îndeplinea, precum și față de împrejurarea simplă că această angajată, la fel ca și ceilalți angajați ai I.ui de M. L. încasează prin trezorerie sumele reprezentând contravaloarea muncii prestate, respectiv salariile. În consecință, susține că inculpata nu administra și nu gestiona sumele de bani pe care și le-a însușit, aceasta întocmind documente false în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu precizarea că instanța nu a fost sesizată și cu infracțiunile de fals, fără a putea explica omisiunea din rechizitoriu. Totodată, evidențiază cadrul procesual existent și face referire la faptul că în mod cert au fost desfășurate manopere de contrafacere integrală a statelor de plată, a centralizatoarelor și a celorlalte acte depuse apoi la trezorerie, cu precizarea că prin modalitatea expusă inculpata a produs un prejudiciu I.ui de M. L..
Precizează că nu este de acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice, indiferent în ce infracțiune s-ar face referire, dar în două infracțiuni, arătându-se că sunt două părți vătămate. A., arată că în cauză este vorba despre o singură parte vătămată, respectiv I. de M. L., așa cum s-a reținut în mod corect prin actul de sesizare, precum și de către prima instanță. Dacă s-ar urma solicitările inculpatei s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare și, implicit modificarea în totalitate a cadrului procesual și a subiecților pasivi în cauză, dar apreciază că raportat la invocarea prejudicierii angajaților I., respectiv a celor 3 medici cărora le-au fost diminuate drepturile salariale prin manoperele inculpatei, care ar avea calitatea de părți vătămate, distincte, ai unei infracțiuni de înșelăciune, conform solicitării, nu determină concluzia prezenței unei unice rezoluții infracționale. Susține că se află în prezența unei unice rezoluții infracționale, chiar dacă modalitățile de săvârșire au fost, după caz, fie prin suplimentarea fondului de salarii, fie prin diminuarea salariului cuvenit unora dintre angajații societății, prejudiciul producându-se în patrimoniul I., care răspunde de repararea eventualelor pagube cauzate angajaților săi, de către angajatorul prepus, care săvârșește acte de abuz în serviciu. Pentru acest motiv susține că încadrarea juridică corectă era cea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, pentru că este o tipică infracțiune săvârșită în legătură cu serviciul și arată că inculpata nu se putea să săvârșească altfel această infracțiune decât în legătură cu serviciul. Chiar dacă sunt manopere de inducere în eroare realizate prin documentele falsificate nu consideră că ne aflăm în prezența infracțiunii de înșelăciune și apreciază că încadrarea juridică corectă este cea anterior redată. A., raportat la cererea de schimbare a încadrării juridice pusă în discuție de către inculpată prin apărători, solicită să se constate că sunt incidente în cauză prev. art. 2481 din Codul penal și arată că fapta de abuz în serviciu în formă repetată cauzând un prejudiciu cert se circumscrie noțiunii de consecințe deosebit de grave. În acest context susține că își completează motivele de recurs în sensul că este de acord cu cererea de schimbare a încadrării juridice, cu precizarea efectuată și arată că inițial nu a formulat o astfel de cerere și nu a completat din oficiu motivele de recurs întrucât a apreciat că această poziție trebuie să o exprime inculpata.
Mai arată că, indiferent de schimbarea sau nu a încadrării juridice stabilite de către prima instanță, nelegalitatea invocată prin recursul P. de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca nu poate fi înlăturată altfel decât ca urmare a admiterii căii de atac promovate și a casării hotărârii primei instanțe. Din perspectiva redată apreciază că soluția care se impune este cea de admitere a recursului P., dar și al inculpatei, în măsura schimbării solicitate.
De asemenea, față de actele depuse de către inculpată apreciază că s-ar impune admiterea recursurilor și în latura civilă a cauzei prin diminuarea corespunzător sumei achitate de către inculpată a prejudiciului cauzat și rămas nerecuperat și, respectiv suma la care va fi obligată inculpata în favoarea I.ui de M. L..
Apărătorul ales al inculpatei, avocat C. L., raportat la aprecierea ce vizează ambiguitatea recursului promovat de către inculpată consideră că aceasta este aplicabilă și rechizitoriului P. și motivelor de recurs ale acestuia.
Apărătorul ales al inculpatei, avocat Ș. H., raportat la inconsecvența susținerilor din fața instanței de fond consideră că, pentru acuratețe juridică, atât timp cât atribuțiile de serviciu consemnate în fișa postului a inculpatei nu vizau salariile, și datorită actelor false întocmite, este mai apropiată infracțiunea de înșelăciune, cu precizarea că infracțiunea de abuz este una subsidiară, atunci când nu sunt întrunite alte elemente ale altor infracțiuni. A., infirmă faptul că aparent ar susține o situație mai grea decât P. pentru inculpată raportat la limitele de pedeapsă.
Apărătorul părții civile, arată că, chiar dacă prin activitatea infracțională a inculpatei I. de M. L. a întâmpinat numeroase dificultăți în desfășurarea activității, în prezent, acesta este interesat exclusiv de recuperarea diferenței prejudiciului produs. A., consideră că, indiferent de încadrarea juridică ce va fi acordată, s-au comis fapte de natură infracțională, dar având în vedere că recursurile nu vizează și latura civilă a cauzei, lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a acestora și, respectiv cu privire la cuantumul pedepsei și a modalității de executare a acesteia.
Inculpata B. A. - C., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru fapta comisă și că dorește acoperirea prejudiciului cauzat. De asemenea, susține că a conștientizat natura și gravitatea faptei sale și arată că în prezent desfășoară activități în cadrul unei firme de transport.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 1.043 din 4 octombrie 2012 a Judecătoriei C.-N., în baza art. 215 indice 1 al. 1,2 C.. cu aplic. art. 41 al. 2 C.., art 320 ind 1
C.pr.penală si art 74 lit a,b,c - art 76 lit b Cp, s-a dispus condamnarea inculpatei B. A. C., fiica lui P. și M., născută la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliată în C.-N., str. A. V., nr. 27, bl. V17, ap. 73, jud. C., cetățenie română, studii superioare informatică/matematică, ocupația referent resurse umane, fără antecedente penale, posesoare CI seria KX nr. 5., CNP 2., la 2 ani si 2 luni închisoare pe care a suspendat-o condiționat pe un termen de încercare de 4 ani si 2 luni.
S-a pus în vedere inculpatei prevederile art. 83 si art. 84 C..
In baza art. 14/ 346 C.pr.pen. s-a admis acțiunea civila exercitata de partea civila IML C. cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C. si a fost obligată inculpata la plata către aceasta a sumei de 95.387 lei cu dobânda legala de la data de (...) si pana la plata integrala.
In baza art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligată inculpata la 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu C. O. M., în sumă de 50 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. nr. 1. din data de (...) P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei B. A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 ind.1 alin.1,2 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 C.., în fapt reținându-se ca în perioada 2005-2009, în mod repetat cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu din cadrul IML C., cu care a fost însărcinata, si-a însușit suma de 221.387 lei, fie prin mărirea sumelor cuvenite unor angajați (prin înregistrarea unor ore suplimentare nereale si a unor sporuri) si apoi virarea diferențelor în contul sau fie prin virarea în contul sau a unor sume cuvenite altor angajați, activitati posibile prin transmiterea către trezorerie si bănci a unor date nereale relevate în state de plata si centralizatoare.
În faza de urmărire penală, situația de fapt a fost probata prin: declarații reprezentant parte vătămata f.19-25; adrese I. si înscrisuri f.27-
54; declarații martori f.55-70, 95-1. declarații inculpata B. A. C. f.82-85,
89-93; adrese răspuns si înscrisuri bancare f.133-156; raport de expertiza contabila+anexe f.169-282; fotocopii contracte individuale de munca angajați si fise posturi aferente IML f.288- 314; înscrisuri financiar contabile f.315- 449; înscrisuri ING f.459-554; înscrisuri BRD f.555-617.
În faza de judecată s-au readministrat în parte mijloacele de probă din cursul urmăririi penale, procedându-se la audierea inculpatei care a recunoscut săvârșirea faptei solicitând ca judecarea să se facă în condițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen., cerere încuviințată de către instanță.
Analizând probatoriul, instanța de fond a reținut că la data de (...) a fost înregistrata la I. C. plângerea penala formulata de către I. de M. L. C., reprezentat de către director dr. V. M., împotriva inculpata B. A. C., conform căreia aceasta, în mod repetat, cu intenție, o lunga perioada de timp a întocmit documentații fictive prin care atesta în mod nereal drepturi salariale bănești majorate cuvenite personalului IML însușindu-si astfel sume importante si cauzând un prejudiciu apreciat la acel moment la suma de aproximativ 100.000 lei. Plângerea a fost înregistrata la P. de pe lingă Judecătoria Cluj-Napoca sub numărul 1..
Ulterior, la scurt timp, o plângere similara a fost înregistrata la aceeași unitate de parchet, de către învinuita M. M. (care a fost cercetată de către organele de urmărire penală în dosarul de față, în raport de aceasta dispunându-se prin rechizitoriu NUP sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 215 al. 1 C., art. 289 C.., art. 288 C.., art. 290
C.. și art. 291 C.. și SUP sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.
215 al. 1, 2 cu aplic. art. 41 al. 2 C..) fost contabil sef în cadrul IML C. Plângerea a fost înregistrata sub același număr.
Examinand ansamblul probator administrat în cauza a reieșit faptul ca inculpata B. A. C. a fost angajata în cadrul I., în calitate de inspector resurse umane, desfășurând activități specifice fisei postului, având atribuții printre altele si de întocmire a documentelor necesare efectuării plații salariilor pentru angajații instituției (state de plata, centralizatoare,fise de pontaj/ prezenta etc.)
In urma unor indicii cu privire la unele probleme legate de plata salariilor, reprezentantul partii vătămate V. M. fost director al I. a dispus în cursul lunii noiembrie 2009, efectuarea unui audit de către auditorul intern al instituției, martorul N. A., obiectul auditului constând în verificarea concordantei sumelor din statele de plata cu cele virate pe cardurile angajaților .
Asa cum rezulta din Raportul de audit nr. 6., perioada verificata a fost cuprinsa intre ianuarie 2006 - octombrie 2009 ,activitatea de auditare fiind începuta în luna decembrie 2009 si finalizata în ianuarie 2010. D.le verificate de către auditor au fost statele de plata existente în instituție, centralizatoarele statelor de plata, extrasele de cont emise de către BRD S. C., si ING . C., cele doua bănci comerciale la care I. C. a virat drepturile salariale pe carduri.
Din probele administrate a rezultat ca inculpata B. A. si-a virat pe cardul propriu, pe perioada supusa auditării sume de bani mai mari decât cele cuvenite în mod legal, reflectate în statele de plata. S. încasate în plus în perioada 2006-2009 au fost în valoare de 211.009 lei, sume care au provenit pe de o parte din majorarea artificiala (fara temei legal) a unor drepturi salariale la diverși angajați, iar diferențele rezultate la finalul lunii au fost virate în contul sau personal de card precum si din însușirea unor sume aparținând angajaților instituției,ex: partile vătămate A. Ș. 6800 lei, S. M. 4883 lei, V. M. 2146 lei.
In concret, modul de operare utilizat de care inculpata B. A. a constat în întocmirea inițial a unor state de plata corecte pe care le prezenta spre control contabilului sef, învinuita M. M. după care aceasta modifica elementele de calcul ale salariilor, fara a se mai lista noile state de plata modificate. Modificările operate de către inculpata B. A. majorau sumele nete din centralizator, document care servea întocmirii viramentelor din Trezoreria statului în băncile comerciale, respectiv pe cardurile angajaților. Confruntarea sumelor din statele de plata cu cele din centralizator ar fi permis depistarea neregulilor de către inculpata M. M., persoana care avea ca atributii de serviciu exercitarea controlului financiar preventiv. Cu ocazia verificărilor efectuate de către auditorul intern IML, inculpata B. A. C. a furnizat datele si informațiile solicitate, până la finalizarea R. de audit aceasta achitând din prejudiciul de 211.009 lei suma de 126.000 lei. Mai mult aceasta a semnat si un angajament de plata prin care a recunoscut faptele comise si s-a angajat la achitarea integrala a prejudiciului.
Conform probelor administrate inculpata B. A. C. era singura angajata însărcinata cu calcularea salariilor si singura care avea acces la programul informatic care făcea aceasta operațiune. De altfel, conform învinuitei M. M. si a martorilor audiați în cauza, inculpata venea si din concediu pentru a calcula salariile nicio altă persoana din instituție neputând face acest lucru.
În cauza a fost efectuata o expertiza contabila. Cu ocazia acesteia inculpata M. M. a solicitat luarea în calcul în vederea stabilirii actelor infracționale ale învinuitei B. A. C. si a anului 2005, an despre care aceasta a susținut ca a constituit perioada de început a activității infracționale.
Din Raportul de E. C. care a avut ca material documentar : dosarul cauzei, documentele deținute de care I. precum si documentele si răspunsurile furnizate de către băncile BRD, ING precum si de către parti, rezulta ca prejudiciul total cauzat de către inculpata B. A. în perioada
2005-2009 a fost de 221.387 lei. Si este format din prejudiciul adus IML în suma de 149.079 lei si din prejudiciul adus unor angajați în suma de
72.308 lei.
Raportul de expertiza a confirmat modalitatea de savarsire a faptei reținuta de întregul probatoriu. A., conform acestuia, în perioada ianuarie
2005- august 2007, inculpata B. transmitea către băncile comerciale unele sume diferite de cele din statele de salarii prin diminuarea sumei cuvenite unuia sau mai multor angajați si majorarea sumei cuvenite ei insisi si uneori altor angajați. în perioada septembrie 2007- octombrie 2009, inculpata transmitea către băncile comerciale unele sume diferite de cele din statele de salarii prin majorarea sumei cuvenite ei înșiși cu diferența de suma neta corespunzătoare elementelor de calcul fictive, si prin diminuarea sumei cuvenite unuia sau mai multor angajați, si majorarea sumei cuvenite ei înșiși, si uneori altor angajați. Procedura parcursa indicata de către expert a fost :introducerea de elemente de calcul fictive, mai mari decât cele reale în programul de calcul al salariilor pentru unii angajați, prezentarea documentației rezultate ca fiind cea valabila pentru luna în curs, atât pentru obținerea vizei de control financiar-preventiv, cat si la compartimentul financiar-contabil pentru efectuarea plaților.
Conform raportului de expertiza, si alți angajați au primit în conturi unele sume necuvenite insa aceste sume sunt mult reduse comparativ cu sumele virate în contul inculpatei B. si totodată, nu a rezultat nicio proba sau indiciu care sa dovedească vreo forma de participație a vreunuia dintre aceștia la săvârșirea faptei. De altfel si raportul de expertiza concluzionează în același sens, a lipsei oricărei legături intre activitatea inculpatei B. si vreo participație a angajaților în contul cărora au fost virate diferite sume de bani. în aceste condiții s-a apreciat de către procuror ca viramentele efectuate de către inculpată si în contul altor angajați reprezintă fie erori realizate de-a lungul timpului datorata grabei sau altor elemente fie o încercare de disimulare în caz de descoperire a faptei.
Fapta inculpatei B. A. C. s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare în formă continuată și cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 ind.1 alin.1, 2 C.. cu aplic. art. 41 al. 2 C.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, instanța de fond a tinut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art.72 C., art. 320 ind. 1 C.pr.pen. si în acest context de sinceritatea inculpatei din cursul judecății, de lipsa antecedenței penale, de gradul concret de pericol social al infracțiunii care rezultă din valoarea sporită a pagubei (221.387 lei), din modul de operare și din intervalul continuu de aproximativ 4 ani în care a fost comisă infracțiunea, de recuperarea parțială semnificativă a prejudiciului (prejudiciul rămas neachitat de către inculpată este de 95.387 lei).
Au fost reținute drept circumstanțe atenuante toate ipotezele legale enumerate la art. 74 lit. a-c C.. întrucât inculpata a avut o conduită bună anterior comiterii infracțiunii, a depus stăruință în repararea pagubei (și și-a arătat disponibilitatea de a recupera integral prejudiciul) și a avut o atitudine sinceră și cooperantă atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.
Față de cele arătate, instanța de fond, în baza art. 215 ind.1 al. 1,2
C. cu apli. art. 41 al. 2 C.., art. 320 ind. 1 C.pr.pen. și art. 76 lit. b C.., a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare, cu suspendarea condiționată pe o durată de 4 ani și 2 luni.
Cu ocazia dezbaterilor RMP a solicitat instanței să aplice inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii dreptului acesteia de a exercita activitatea de inspector resurse umane, cerere căreia nu i s-a dat curs întrucât pentru săvârșirea infracțiunii inculpata nu s-a folosit de exercitarea acestei activități (care nu presupune în sine atribuții de gestionar în sensul legii penale), ci de atribuțiile de serviciu conferite acesteia prin fișa postului.
In baza art. 14/346 C., văzând achiesarea inculpatei precum și constituirea de parte civilă existentă la f. 669 din vol. I al d.u.p., s-a admis acțiunea civila exercitata de partea civila IML C. si a fost obligată inculpata la plata către aceasta a sumei de 95.387 lei cu dobânda legala de la data de (...) si până la plata integrala.
Întrucât nu este posibil a se stabili cu exactitate data producerii pagubei bănești care a rămas nerecuperată și față de principiul „in dubio pro reo";, la acordarea dobânzii legale, instanța de fond a luat în considerare data comiterii ultimului act material (luna octombrie a anului
2009), astfel că dobânda a fost acordată începând cu data de (...).
In baza art. 191 al.1 C.pr.penală, inculpata a fost obligată la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul parțial al avocatei din oficiu C. O.
M., în suma de 50 lei, avansat din FMJ.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA cât și inculpata B. A. C.
În recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA s-a solicitat în esență casarea sentinței penale atacate, pe considerente de nelegalitate (a cuantumului pedepsei aplicate) dar și de netemeinicie, apreciindu-se că nu se impunea reținerea circumstanțelor atenuante și că pentru reeducarea inculpatei, raportat la întinderea în timp a activității infracționale și la prejudiciul extrem de ridicat care a fost cauzat, aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată nu este aptă să reflecte gradul de pericol social al infracțiunii și să contribuie la reeducarea acesteia, solicitându-se aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. S-a mai solicitat aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c Cod penal.
În recursul declarat de inculpată s-a solicitat în esență schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare în formă continuată în două infracțiuni de înșelăciune tot în formă continuată, comise în concurs real în dauna IML C.-N., precum și în dauna persoanelor ale căror venituri au fost diminuate prin acțiunile inculpatei, apreciindu-se că inculpata nu poate avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare deoarece potrivit fișei postului aceasta nu avea atribuții de gestiune, ci doar atribuții de calcul al salariilor și al întocmirii statelor de plată și a actelor necesare virării banilor în contul instituției.
Reprezentanta M.ui P. s-a opus schimbării încadrării juridice în acest sens, însă față de această poziție, a completat motivele de rescurs și a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 2. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (această solicitare fiind formulată de către apărare și la fond, dar fiind respinsă de prima instanță), apreciind că într-adevăr inculpata nu avea calitatea nici măcar de gestionar de fapt, însă în mod cert aceasta și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu procedând la modificarea statelor de plată, a centralizatoarelor și a fișelor de pontaj.
În recurs s-au depus acte doveditoare a împrejurării că inculpata continuă să achite lunar sume din prejudiciul cauzat (f.17-19).
Analizând recursurile declarate prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator extrem de complex din cursul urmăririi penale, aceasta și în condițiile în care judecata s-a derulat în cadrul procedurii simplificate, inculpata uzând de prevederile art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen.
Cu toate acestea, Curtea constată că sentința recurată este criticabilă sub mai multe aspecte.
În primul rând este întemeiată critica care vizează nelegalitatea pedepsei aplicate, deoarece minimul acesteia în urma reținerii tuturor elementelor de atenuare (cele prevăzute de art. 74,76 Cod penal și art. 320/1 C.pr.pen. ) aceasta nu putea coborî sub 2 ani, 2 luni și 20 zile închisoare pentru infracțiunea dedusă judecății (delapidare cu consecințe deosebit de grave), fiind deci incident motivul de casare prev. de art. 3. pct. 14 C.pr.penală.
Pe de altă parte sentința primei instanțe este criticabilă și sub aspectul încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei, în acest sens fiind întemeiate susținerile parchetului din motivele orale, în sensul că încadrarea juridică corectă era cea prevăzută de art. 2. Cod penal cu aplic art. 41 alin. 2 Cod penal.
A., Curtea apreciază la rândul ei că în speță inculpata a comis infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată (raportat la consecințele deosebit de grave) și în formă continuată, prev. de art. 2481 din
Codul penal și nu infracțiunile de înșelăciune sau delapidare.
Reiese din fișa postului împrejurarea că inculpata nu avea atribuții de gestionar față de atribuțiile efective pe care le îndeplinea, precum și față de împrejurarea că această angajată, la fel ca și ceilalți angajați ai I.ui de M. L. încasează prin trezorerie sumele reprezentând contravaloarea muncii prestate, respectiv salariile. În consecință, inculpata nu administra și nu gestiona sumele de bani pe care și le-a însușit nici măcar în fapt, aceasta întocmind documente false în exercitarea atribuțiilor de serviciu, chiar dacă instanța nu a fost sesizată și cu infracțiuni de fals. În mod cert au fost însă desfășurate manopere de contrafacere integrală a statelor de plată, a centralizatoarelor și a celorlalte acte depuse apoi la trezorerie iar prin modalitatea expusă inculpata a produs un prejudiciu I.ui de M. L..
Nu se poate primi susținerea apărării în sensul cererii de schimbare a încadrării juridice în două infracțiuni de înșelăciune, pe considerentul că ar vorba de mai multe părți vătămate. În cauză este vorba despre o singură parte vătămată, respectiv I. de M. L., așa cum s-a reținut în mod corect prin actul de sesizare, precum și de către prima instanță. Mai mult, în mod indubitabil inculpata a acționat în baza unei unice rezoluții infracționale, chiar dacă modalitățile de săvârșire au fost, după caz, fie prin suplimentarea fondului de salarii, fie prin diminuarea salariului cuvenit unora dintre angajații societății, prejudiciul producându-se în patrimoniul I., care răspunde de repararea eventualelor pagube cauzate angajaților săi, de către angajatorul prepus, care săvârșește acte de abuz în serviciu.
Din acest motiv, Curtea apreciază că încadrarea juridică corectă este cea de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, o tipică infracțiune săvârșită în legătură cu serviciul inculpata neputând să o săvârșească decât în legătură cu atribuțiile de serviciu.
O altă critică în mod întemeiat adusă sentinței recurate este cea vizând reținerea circumstanțelor atenuante facultative în favoarea inculpatei, precum și în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Curtea opinând la rândul său că, raportat la toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal suspendarea condiționată a pedepsei nu este în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al infracțiunii, urmarea produsă și nici să contribuie la reeducarea efectivă a inculpatei.
În primul rând, trebuie ținut cont de intervalul extrem de mare de timp în care inculpata a acționat de o asemenea manieră, de faptul că aceasta a cauzat o pagubă de peste 220.000 de lei unei instituții publice, de modul premeditat în care a acționat și de impactul social pe care l-ar produce în rândul opiniei publice sancționarea cu atâta clemență a unor astfel de fapte.
Desigur că este de luat în considerare atitudinea sinceră de la începutul cercetărilor a inculpatei, lipsa antecedentelor penale, faptul că aceasta a achitat deja o importantă parte din prejudiciu și continuă să o facă, dar aceste elemente pledează doar pentru aplicarea unei pedepse mai reduse (fără reținerea de circumstanțe atenuante facultative) și a cărei executare să nu fie prin privare de libertate, aceasta nefiind acum nici în folosul societății și nici a părții civile care este în continuare interesată să-și recupereze prejudiciul integral.
Din aceste considerente, Curtea va opta pentru modalitatea suspendării sub supraveghere a pedepsei care îi va fi aplicată inculpatei, apreciind că experiența prezentului proces penal a fost în măsură să o facă pe aceasta să realizeze gravitatea faptei comise, măsurile care îi vor fi impuse acesteia apreciindu-se că pot fi de natură să contribuie atât la sancționarea efectivă, cât și la reeducarea inculpatei.
În consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.pr.pen. Curtea va admite recursurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și inculpata B. A. C. împotriva sentinței penale nr. 1043 din 4 octombrie 2012 a
Judecătoriei C.-N. pe care o va casa în parte sub aspectul încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei, a greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatei, a cuantumului pedepsei aplicate, a modalității de executare și a laturii civile.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 334 Cod procedură penală va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebite de grave prev. de art. 2. alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art.
41 alin 2 Cod penal în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Va dispune condamnarea inculpatei B. A. C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev.de art. 2481 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante la pedeapsa de:
- 3 ani și 6 luni închisoare.
Raportat la fapta concret comisă, la mijloacele de săvârșire și la persoana inculpatei Curtea va dispune și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c (interzicerea activității de inspector resurse umane în domeniul salarizării) Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de existență.
Se va atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 Cod penal, urmând a se face aplicarea art. 71 alin.5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
Curtea va constata recuperat parțial prejudiciul în limita sumei de 2950 lei din totalul de 95.387 lei, raportat la împrejurarea că de la momentul pronunțării sentinței atacate și până în prezent inculpata a mai achitat din debit suma de
2950 lei (f.17-19).
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Se va dispune avansarea din fondul M.ui Justiției a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu avocațial parțial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av. M. N..
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului, potrivit art.
192 alin. 3 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA
CLUJ-NAPOCA și inculpata B. A. C. împotriva sentinței penale nr. 1043 din
4 octombrie 2012 a Judecătoriei C.-N. pe care o casează în parte sub aspectul încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatei, a greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatei, a cuantumului pedepsei aplicate, a modalității de executare și a laturii civile.
Rejudecând:
În baza art. 334 Cod procedură penală dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de delapidare cu consecințe deosebite de grave prev. de art. 2. alin 1,2 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal în infracțiunea de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 2. Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal.
Condamnă pe inculpata B. A. C. (fiica lui P. și M., născută la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliată în C.-N., str. A. V., nr. 27, bl. V17, ap. 73, jud. C.) pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev.de art.
2481 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal și art. 3201 Cod procedură penală, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante la pedeapsa de:
- 3 ani și 6 luni închisoare și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 861 Cod penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 6 ani.
Pe durata termenului de încercare inculpata se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea.
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă.
- să comunice informații de natură a putea fi verificate mijloacele sale de existență.
Atrage atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864 Cod penal.
Face aplicarea art. 71 alin.5 Cod penal raportat la art. 64 lit. a, b și c Cod penal.
Constată recuperat parțial prejudiciul în limita sumei de 2950 lei din totalul de 95.387 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Dispune avansarea din fondul M.ui Justiției a sumei de 100 lei, cu titlu de onorariu avocațial parțial în favoarea apărătorului desemnat din oficiu, av. M. N..
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. C. I. M. R.
Red.A.D.L./(...) Dact. H.C./3 ex./ Jud.fond. L. B..
L. A. S.
GREFIER,
| ← Decizia penală nr. 209/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 232/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
