Decizia penală nr. 232/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.232/R/2012
Ședința publică din 13 februarie 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
V. T.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Ș. L. A. împotriva sentinței penale nr.79 din (...) a T. S., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev.și ped.de art.9 al.1 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 al.2 C.pen., art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.41 al.2 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș. L. A., av.Mihai M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul Ș. L. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Ș. L. A., av.Mihai M., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să fie diminuat cuantumul pedepsei aplicate.
În motivarea recursului arată că inculpatul a recunoscut atât fapta cât și prejudiciul cauzat, însă raportat la cuantumul pedepsei aplicate acesta are îndoieli asupra corectitudinii acesteia și solicită diminuarea, întrucât fapta nu prezintă un pericol social deosebit, circumstanțele inculpatului fiind de natură a aplica o pedeapsă redusă.
În acest sens, solicită admiterea recursului și pronunțând o nouă hotărâre a se avea în vedere și disp.art.385/8 C.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că soluția instanței de fond este temeinică sub aspectul contradicției de individualizare a pedepsei cât și a cuantumului fiecăreia din pedepsele aplicate, care corespunde tuturor principiilor de individualizare reflectate de instanță atât pe disp.art.320/1 C., cât și prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare. C. că i s-au acordat o eficiență corectă raportat la împrejurările dosarului cauzei, respectiv poziția procesuală a inculpatului, modul de comitere a faptelor, activitatea infracțională dedusă judecății și elementele legate de cuantumul prejudiciului și nerecuperarea acestuia nici până în prezent.
Apreciază că soluția nu se impune a fi casată, motiv pentru care solicită a fi menținută ca atare.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 79 din data de 23 noiembrie 2011 a T. S., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p., cu aplicarea art.74 lit. a),c) C.pen rap. la art.76 alin.1 lit.e) C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. L. A., fiul lui P. și D., născut la data de (...) în B., domiciliat în Z., b-dul M.Viteazu, nr. 39, bl. D-4, sc. C, ap. 37, jud. S., fără antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență,a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă..
În baza art. 9 al.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., art. 3201 alin. 7 C.p.p., cu aplicarea art.74 lit. a),c) C.pen rap. la art.76 alin.1 lit.d) C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. L. A. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală ( ascunderea sursei impozabile).
În baza art. 33 al. 1 lit. a) C.p. rap. la art. 34 al. 1 lit. b) C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
În baza art.81 al. 1 și 2 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.14 C.p.p.,art.161 al 2 și 3 C.p.p., art. 998-999 C.civ. și art. 346
C.p.p., s-a admis acțiunea formulată de M. E. și F. - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 17.485 lei, la care s-au adaugat dobânzile și penalitățile aferente, calculate până la data executării integrale a obligației bugetare, sumă reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunilor ce fac obiectul prezentei cauze.
În baza art. 353 al.1și 2 C.p.p. rap. la art. 163 alin.1,2 și 5 C.p.p., în vederea reparării pagubei, s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit până la concurența sumei de 17.485 lei asupra terenului extravilan proprietatea inculpatului, teren în suprafață de 1.000 mp., situat în jud. S., înscris în CF 3648 N ind. Z.,nr. cadastral 1396/1/1/1/5.
S-au aplicat prev.art.191 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de (...) al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj,din dosar nr. 119/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ș. L. A., pentru comiterea, în concurs real,a infracțiunilor de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență,a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. și ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. și de evaziune fiscală ( ascunderea sursei impozabile), prev. și ped. de art. 9 al.1 lit.a) din Legea nr.
241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p..
Cauza a fost înregistrată pe rolul T. S. la data de (...), sub nr. (...).
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut că în perioada 2008-
2010, învinuitul Ș. L. A., în calitate de administrator unic la SC N. A. SRL Z., a folosit personal pentru care nu a întocmit acte de angajare, ascunzând sursa impozabilă și sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor care revin în sarcina angajatorului.
Societatea avea ca obiect de activitate comerțul cu amănuntul de îmbrăcăminte în magazine specializate (CAEN 4771). Sediul social al firmei era în
Z., dar societatea avea puncte de lucru amplasate în localitățile O., jud. Bacău, Bîrlad, jud. Vaslui și Roman, jud. Neamț, unde existau magazine de desfacere a produselor textile.
Societatea a fost verificată de organele de control ale ITM Neamț, cu privire la modul de desfășurare a activității la punctul de lucru din loc. Roman, împrejurare în care s-a stabilit faptul că, la acest punct de lucru, două persoane, N. G. și sora acesteia, N. A., care prestau activități pentru societate administrată de învinuit nu aveau încheiate contracte individuale de muncă .
N. G. a declarat că a fost angajată începând cu data de (...),în calitate de vânzătoare, cu un salariu de 650 lei lunar, iar N. A. a fost angajată începând cu data de (...), în aceeași calitate și cu aceeași retribuție.
La celelalte puncte de lucru nu au fost constatate astfel de aspecte.
În urma inspecției generale fiscale efectuată ulterior de D. G. a F. P. S., s-a stabilit și faptul că învinuitul a reținut scriptic pe statele de plată obligațiile cu reținere la sursă pentru salariații societății, dar nu le-a virat către bugetul de stat în termen de 30 de zile .
Prejudiciul total cauzat bugetului de stat a fost de 17.485 lei și nu a fost recuperat.
Din analiza actelor contabile (registru de casă) întocmite lunar pentru anul
2009 rezultă că societatea a avut atât încasări, cât și plăți. În consecință, învinuitul a avut posibilități financiare cu care să-și îndeplinească obligațiile către bugetul de stat, adică să achite sumele cu titlu cu rețineri la sursă.
Învinuitul a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarații învinuit (f.93-97,11,114), declarații martori(f.80,84,85,88,89), proces-verbal DGFP S. (f.24-31), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală ( f.115).
La termenul de judecată din data de (...), inculpatul, prin apărător ales, a depus la dosar, în copie, un înscris autentificat în care a menționat că are cunoștință de prevederile art.3201 C.p.p. și de consecințele care decurg din alegerea procedurii simplificate, Ș. L. A. declarând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a recunoscut în totalitate pretențiile părții civile (f.24-25).Cauza a rămas în pronunțare la același termen, însă, nefiind depus la dosar înscrisul original privind solicitarea de judecare a cauzei conform prevederilor art. 3201 C.p.p., s-a dispus repunerea pe rol. La termenul din data de (...) s-a constatat depus la dosar înscrisul original, autentificat, solicitat de instanță f.32).
În cauză, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală și confirmate în fața instanței (dos. u.p.,f. 93-97,11,114, dos.nr. 1604- f. 24-25, 32) se coroborează cu celelalte probe administrate: proces-verbal nr. 771/(...) întocmit de D. G. a F. P. S., A. de I. F. (dos.u.p.,f.22-68), adresa nr. 6172/ (...) emisă de I. T. de M. S. (dos. u.p., f. 70), declarațiile martorilor N. G. A. (dos. u.p., f. 80, 84-
85), Magyar C. D. (dos. u.p., f.88-89), declarații învinuit (f.93-97,11,114, 115), probatorii în baza cărora se reține astfel că situația de fapt și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite: în perioada 2008-2010, în calitate de administrator unic la SC N. A. SRL Z.,inculpatul Ș. L. A. a folosit, la punctul de lucru din loc. Roman , jud. Neamț, personal pentru care nu a întocmit acte de angajare, ascunzând sursa impozabilă și sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor care revin în sarcina angajatorului, iar în cursul anului 2009, în aceeași calitate, a reținut scriptic pe statele de plată obligațiile cu reținere la sursă pentru salariații societății, dar nu le-a virat către bugetul de stat în termen de 30 de zile.
Prejudiciul total cauzat bugetului de stat a fost de 17.485 lei și nu a fost recuperat, D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele A. N. de A. F. constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 17.485 lei, solicitând ca inculpatul să fie obligat și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului. Totodată, partea civilă a solicitat luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei mai sus precizată ( f. 8).
În drept, fapta inculpatului Ș. L. A., administrator al SC N. A. SRL Z., care, în cursul anului 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a reținut sumele destinate impozitelor și contribuțiilor sociale, însă nu le-a virat către bugetul de stat în termenul prevăzut de lege, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în reținerea și nevărsarea sumelor reprezentând contribuții cu reținere la sursă, urmarea imediată constă în prejudicierea bugetului general consolidat, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Fapta aceluiași inculpat, care, în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, a folosit personal pentru care nu a întocmit acte de angajare legale, ascunzând astfel sursa impozabilă și sustrăgându-se de la plata contribuțiilor ce revin angajatorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală (ascunderea sursei impozabile), prev. și ped. de art. prev. și ped. de art. 9 al.1 lit.a) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p..
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în ascunderea sursei impozabile și sustragerea de la plata contribuțiilor ce revin angajatorului, prin folosire de personal fără întocmirea de acte de angajare legale.
Sub aspectul laturilor subiective, inculpatul Ș. L. A. S. a săvârșit infracțiunile cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.
Reținând vinovăția inculpatului Ș. L. A., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de reținere cu stopaj la sursă și evaziune fiscală.
La individualizarea pedepselor în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptelor comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, fiind avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-au comis faptele, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului Ș. L. A., instanța de fond a avut în vedere faptul că infracțiunile au fost săvârșite cu intenție directă și au avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 33 de ani și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală.
Potrivit prevederilor art. 3201 al. 7 C.p.p.,în caz de recunoaștere a faptei reținute în actul de sesizare și solicitare ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Instanța de fond a avut în vedere aceste prevederi, dar și faptul că pe parcursul urmăririi penale și ulterior, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului și manifestându-și disponibilitatea de a repara prejudiciul cauzat, reținându-se în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și, în consecință, dându-se eficiență dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d) și e) Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea sub minimul special. În același timp, instanța nu a dat eficiență prevederilor art.
41 al. 2 C.p., având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
În ceea ce privește cuantumul pedepselor închisorii, instanța de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special, de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă și respectiv de 1 an pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală (ascunderea sursei impozabile) vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului Ș. L. A. prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
Sub aspectul modalității de executare, instanța de fond a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 Cod penal. Pedeapsa rezultantă a închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.2 Cod penal. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) Cod penal.
Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal și care se va calcula potrivit dispozițiilor art.85 alin.3 Cod penal.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut că natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electivă prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit. b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. La aplicarea pedepselor accesorii s-au avut în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art. 71 al. 2 C., precum și juripsrudența CEDO (cauza Sabou și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii) și Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 74/(...). Totodată, instanța a apreciat că nu se impune interzicere drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza I, c), d) și e) Cod penal, deoarece astfel de interdicții ar constitui măsuri disproporționate față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana acestuia.
În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.5 Cod penal, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal, a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că prin cererea de aflată la fila 8, D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele A. N. de A. F., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 17485 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului statului. Partea civilă a mai solicitat ca inculpatul să fie obligat și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere aferente, calculate până la achitarea efectivă a prejudiciului, precum și luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului și ale părții responsabile civilmente până la concurența sumei precizate.
Potrivit art. 161 al. 2 și 3 C.p.p., inculpatul poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile. În cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii.
Instanța de fond a apreciat că, în materie de obligații fiscale, partea civilă este îndreptățită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, la achitarea penalităților de întârziere și a dobânzilor, stabilite în conformitate cu legislația fiscală, până la achitarea efectivă a prejudiciului.
Analizând actele dosarului, instanța a apreciat ca întemeiate pretențiile părții civile și, având în vedere și recunoașterea în totalitate a pretențiilor acesteia, în baza art.14 C.p.p.,art.161 al 2 și 3 C.p.p., art. 998-999 C.civ. și art. 346 C.p.p., a admis acțiunea formulată de M. E. și F. - A. N. de A. F.- D. G. a F. P. S. și a obligat inculpatul la plata sumei de 17485 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile aferente, calculate până la data executării integrale a obligației bugetare.
Instanța a constatat că în baza ordonanței procurorului din data de (...), în data de (...) s-a instituit sechestru asigurator asupra unui teren extravilan aparținând inculpatului, teren situat în județul S. și având o valoare estimativă de
36.000 euro. Măsura asiguratorie s-a instituit până la concurența sumei de
17.845 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului. ( dos.u.p., f.8).
Totodată, instanța a constatat că, în baza sentinței civile nr. 6. (...) a T. S., SC N. A. SRL a fost radiată din registrul comerțului (f. 23).
În consecință, în baza art. 353 al.1și 2 C.p.p. rap. la art. 163 alin.1,2 și 5
C.p.p., în vederea reparării pagubei, instanța de fond a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit până la concurența sumei de 17.485 lei asupra terenului extravilan proprietatea inculpatului, situat în jud. S., înscris în
CF 3648 N ind. Z., nr. cadastral 1396/1/1/1/5.
Față de cele mai sus expuse, instanța de fond a apreciat că în cauză nu se impune luarea și a altor măsuri asiguratorii cu privire la bunurile inculpatului, în vederea reparării pagubei.
S-au aplicat prevederile art.191 alin.1 Cod pr.penală.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul S. L. A. a declarat recurs, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 13 februarie 2012, prin apărător din oficiu, inculpatul recurent a solicitat admiterea recursului, cu consecința diminuării cuantumului pedepsei aplicate.
S-a arătat că inculpatul a recunoscut atât fapta cât și prejudiciul cauzat, însă raportat la cuantumul pedepsei aplicate acesta are îndoieli asupra corectitudinii acesteia și solicită diminuarea, întrucât fapta nu prezintă un pericol social deosebit, circumstanțele inculpatului fiind de natură a aplica o pedeapsă redusă.
S-a solicitat a fi avute în vedere și disp.art.385/8 Cod procedură penală.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând hotărâre temeinică și legală, susținute de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că inculpatului Ș. L. A., administrator al SC N. A. SRL Z., în cursul anului 2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, a reținut sumele destinate impozitelor și contribuțiilor sociale, însă nu le-a virat către bugetul de stat în termenul prevăzut de lege și că în perioada 2008-2010, în baza unei rezoluții infracționale unice, a folosit personal pentru care nu a întocmit acte de angajare legale, ascunzând astfel sursa impozabilă și sustrăgându-se de la plata contribuțiilor ce revin angajatorului.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptelor și a vinovăției inculpatului Ș. L. A. în comiterea acestora, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat a fi judecat în procedura reglementată de art.320/1 Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.
La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptelor, împrejurarea că inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului și manifestându-și disponibilitatea de a repara prejudiciul cauzat, reținându-se în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și aplicându-se pedepse cu închisoarea sub minimul special.
Instanța de fond nu a dat eficiență prevederilor art.41 al.2 Cod penal, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
Nu se impune coborârea pedepsei și mai mult sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor comise, instanța manifestând suficientă clemență față de inculpat prin reținerea și de circumstanțe atenuante, pe lângă prevederile art.320/1 Cod procedură penală, precum și prin modalitatea de executare a pedepsei dispusă, respectiv suspendarea condiționată.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul S. L. A. împotriva sentinței penale nr.79 din 23 noiembrie 2011 a T. S..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. L. A., domiciliat în Z., B-dul M. Viteazu, nr. 39, bl.D.4, sc.C, ap. 37, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 79 din 23 noiembrie 2011 a T. S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: Ț. D.B..
| ← Decizia penală nr. 1784/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 383/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
