Decizia penală nr. 1785/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1785/R/2012
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : A. D. L., judecător
JUDECĂTORI : C. I.
: M. R.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. F., împotriva încheierii penale din data de 04 decembrie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., prin care s-a menținut starea de arest a acestuia, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul dat în dosar nr. 259/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din L. nr. 1..
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul F.
F., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat T. M. C., din cadrul Baroului C., cu delegație la doar ( f. 9 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat W. D., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar ( f. 8 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul
M. Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu având în vedere că s-a prezentat apărătorul ales al inculpatului și se va pronunța prin decizie asupra onorariului parțial solicitat în cauză.
Inculpatul F. F. întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat. Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii penale pronunțate de către Tribunalul Cluj, pe care o apreciază ca nefondată și prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive. Apreciază că încheierea recurată este netemeinică și nelegală raportat la condițiile care trebuie avute în vedere în momentul menținerii măsurii arestării preventive, respectiv la disp. art. 143 din Codul de procedură penală, dar și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, arată că inculpatul, prin declarațiile date, atât în cursul urmăririi penale cât și ulterior, în fața instanței de fond, a recunoscut faptul că drogurile, în cantitate de aproximativ 95 g de cannabis, care au fost descoperite în autoturismul lui, îi aparțin, însă nu recunoaște faptul că ar fi implicat în activități efective de trafic de droguri și într-o rețea de comercializare a unor astfel de substanțe interzise.
Reiterează faptul că încheierea este netemeinică și nelegală întrucât la termenul de judecată din data de 4 decembrie 2012 inculpatul a dat o declarație în fața instanței, fiind ascultat în această calitate și arată că acesta a oferit toate explicațiile pe care instanța fondului i le-a solicitat, însă, așa cum a menționat anterior, deși a recunoscut apartenența drogurilor, nu a recunoscut faptul că urmau să fie comercializate. Astfel, deși practic există indicii în sensul art. 143 Cod procedură penală cu privire la existența unei fapte de natură infracțională, apreciază că aceste indicii sunt îndoielnice raportat la fapta concretă reținută în sarcina inculpatului.
Cu privire la cea de-a doua condiție, respectiv existența unui pericol concret pentru ordinea publică, prev. de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală arată că prin încheierea recurată se susține că aceasta ar fi îndeplinită și că inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru comunitatea din care provine, sens în care instanța a efectuat o serie de trimiteri la elementele din care a reieșit acest pericol concret. Astfel, raportându-se la gravitatea faptei prima instanță a susținut că pericolul reiese din însăși gravitatea faptei, sens în care consideră că limitele de pedeapsă ce reprezintă gravitatea faptei nu sunt în măsură să demonstreze automat faptul că inculpatul prezintă un pericol pentru societate. De asemenea, raportat la momentul analizării îndeplinirii condiției anterior expuse arată că s-a apreciat faptul că ea rezultă din declarațiile oscilante avute de inculpat, sens în care infirmă acest aspect și precizează că inculpatul nu a avut declarații oscilante, ci a susținut faptul că drogurile îi aparțin, a indicat proveniența acestora, însă nu a fost de acord să recunoască că le-a preluat dintr-un loc, le-a dus în alt loc și că urmau să fie comercializate pe piața consumatorilor de droguri. S. că pericolul concret pentru ordinea publică este raportat și la circumstanțele concrete în care s-ar fi comis fapta și arată că în cauză nu există niște circumstanțe concret deosebite care să releve periculozitatea inculpatului pentru societate, acesta fiind pur și simplu oprit în trafic și prin efectuarea unui control de rutină s-au descoperit pungile în care se aflau substanțele interzise în portbagajul autoturismului. În acest context evidențiază faptul că nu se poate discuta despre metode de disimulare a drogurilor în locuri ascunse din autoturism sau despre o persoană care să aibă legături cu vreo grupare care vinde substanțe stupefiante, motiv pentru care apreciază că în prezent nu există nicio probă din care să reiasă în mod evident pericolul concret pentru societate.
Mai mult, raportat la dispozițiile art. 136 din Codul procedură penală evidențiază scopul măsurilor preventive și, respectiv acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, arată că, până în prezent, nu există niciun fel de date sau indicii că inculpatul a încercat să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal, să se sustragă de la judecată sau de la eventuala pedeapsă care va fi aplicată. Astfel, arată că arestarea preventivă trebuie să fie necesară pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal, precum și proporțională cu scopul acestuia. În acest context apreciază că se impune dovedirea caracterului necesar al măsurii arestării preventive și, în egală măsură, caracterul insuficient al altor măsuri preventive neprivative de libertate.
Pentru considerentele expuse apreciază că în prezent nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, acesta fiind trimis în judecată, respectiv fiind finalizată ancheta organelor de urmărire penală și începută cercetarea judecătorească, astfel că nu există niciun impediment pentru judecarea sa în stare de libertate sau supus unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv obligația de a nu părăsi țara sau obligația de a nu părăsi localitatea, instanța având și posibilitatea impunerii în sarcina acestuia a unor serii de obligații tocmai pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și scopul măsurilor preventive.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în măsura în care se va aprecia necesar solicită luarea față de inculpat a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Reprezentantul M. P. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale din data de 4 decembrie 2012 a T.ui C., prin care a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Consideră că încheierea penală recurată de către inculpat este legală, temeinică și judicios motivată. Astfel, apreciază că, în mod corect, instanța fondului, a constatat potrivit art. 3002 raportat la art. 1. alin. 3 Cod procedură penală că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, subzistă în continuare în cauză, respectiv că sunt întrunite cumulativ atât condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din L. nr. 1., precum și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prezumată a fi săvârșită de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată solicită a se avea în vedere că, începând cu data de 17 octombrie
2012, când s-a luat față de acesta măsura arestării preventive prin Î. penală nr. 126/2012 a T.ui C., acestea au fost analizate în repetate rânduri, atât de către instanța fondului, cât și de către instanța de control judiciar, Curtea de A. C. Din perspectiva evidențiată apreciază că existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată a intrat în puterea autorității de lucru judecat.
Raportat la susținerile apărării solicită a se avea în vedere că discuțiile asupra probelor și încadrărilor, în contextul anterior expus, pot avea relevanță doar asupra fondului cauzei și nu fac obiectul recursului dedus judecății.
În ceea ce privește cerințele și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciază că prima condiție este realizată în mod evident, infracțiunea de trafic de droguri de risc fiind sancționată cu o pedeapsă de la
3 la 15 ani închisoare, respectiv mai mare de 4 ani și că, privind cea de-a doua condiție, repetă și subscrie instanței fondului în sensul că nu persoana inculpatului, sau că și persoana acestuia, dar mai ales judecarea în stare de libertate a inculpatului expresis verbis prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, dincolo de pericolul social al infracțiunii materializat în limitele mari de pedeapsă, respectiv de gravitatea infracțiunii pe care se prezumă că a săvârșit-o inculpatul, solicită a se avea în vedere impactul negativ pe care activitățile legate de droguri îl provoacă în conștiința membrilor comunității datorită consecințelor nefaste pe care le au asupra sănătății persoanelor, a relațiilor de familie și a relațiilor interumane, precum și faptul că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională, sens în care arată că inculpatul a mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 2 din L. nr. 1. și pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului de droguri, fără drept. Astfel, la data respectivă și în circumstanțele apreciate de organele de urmărire penală în dosarul nr. 105
D/P/2009 al D.I.I.C.O.T. - S. T. C. arată că s-a dispus sancționarea inculpatului cu o sancțiune administrativă, respectiv s-a aplicat acestuia o amendă administrativă. Precizează că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională fără a înțelege care este responsabilitatea pentru săvârșirea unor astfel de fapte.
Pentru considerentele anterior expuse solicită respingerea recursului.
Inculpatul F. F., având ultimul cuvânt, arată că nu a vândut droguri niciodată, ci doar a consumat, iar în ipoteza dovedirii contrariului solicită acordarea unei pedepse maxime. Confirmă faptul că a consumat prin fumare, precum și faptul că a mai fost sancționat anterior și solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A:
Prin încheierea penală din data de 04 decembrie 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b al.1,3 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul F. F. (fiul lui G. și D., născ.la (...), deținut în Penitenciarul Gherla), măsură pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2. al M. P. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din L. 1.. Prin încheierea penală nr. 126/C/ (...) a T.ui C., instanța a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...), arătând în motivare că, sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea sa este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal. La data de (...), la sesizarea instanței cu rechizitoriul, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive față de inculpat, apreciind că, pentru buna desfășurare a procesului penal, se impune menținerea acestei măsuri și nu se impune revocarea ei.
În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut în esență că, în data de (...), a deținut fără drept, cantitatea de 95,8 g cannabis (ce conține THC- care se regăsește pe T. A. nr.III la L. 1.), substanță care a fost ridicată din posesia sa de către organele de poliție, cu ocazia opririi în trafic pe raza localității F., jud. C., a autoturismului marca BMW, cu nr. de înmatriculare (...), condus de inculpat, substanța fiind identificată în portbagajul autoturismului, ambalată în două pachete.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că, sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.
Instanța de fond a constatat că, în speță, sunt întrunite condițiile legale pentru menținerea măsurii arestării preventive, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în cauză există indicii temeinice în sensul art.68/1 C.p.p. și chiar probe în sensul art.63 C.p.p., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpatul este autorul pretinsei fapte reținute în sarcina lui, situație în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 C.
În acest sens sunt: proces-verbal de depistare; procese-verbale întocmite de organele de poliție judiciară din cadrul BCCO C.; declarația martorei R. A. L. și a celor asistenți Vana A. și R. A.; proces-verbal privind recunoașterea după planșe foto; înscris emis de L. de A. și P. al D. ce ține loc de raport de constatare tehnico-științifică; declarațiile inculpatului care recunoaște parțial acuzele aduse, respectiv faptul că, cele două pachete conținând cannabis îi aparțin, substanță pe care o folosește pentru consum propriu, fiind consumator de droguri.
Referitor la condițiile prevăzute la lit.f a art.148 C.p.p., legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru infracțiunea de care este învinuit inculpatul, cea de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 al.1 din L.
1., așa încât, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică; probele în acest sens s-a reținut că rezultă din gravitatea faptei imputate, respectiv deținerea unei cantități însemnate de droguri de risc, respectiv 95,8 g de cannabis; modalitatea lor de prezentare, acestea fiind gata pregătite pentru consum; scopul urmărit de inculpat, dealtfel nerecunoscut de el, comercializarea ulterioară a drogurilor, aspect ce reiese din declarațiile contradictorii, nesincere date de inculpat.
În acest sens s-a de menționat și faptul că, depistat în trafic, a menționat că cele două pachete îi aparțin, conțin droguri legale, pe care le-a cumpărat din mun. Turda, jud. C., contra sumei de 400 lei; apoi, în declarația olografă a arătat că, substanța deținută de el este iarbă, pe care o luase de mai mult timp; ulterior, în declarația dată în calitate de învinuit, a precizat că, drogurile găsite asupra lui, le deține de aprox. 2 luni, fiind depozitate în portbagajul autoturismului, fiind culese de el personal, de mai mult timp, de pe o cultură descoperită întâmplător în zona Râșca, jud. C. și pe care a uscat- o ulterior, pentru consum propriu, fiind consumator de droguri; în condițiile în care, martora R. A. L. l-a recunoscut din planșele foto ca fiind cel care a ridicat cele două pachete din cofetăria D. din mun. Turda, jud. C., exact din locul în care au fost lăsate de un bărbat neidentificat până în prezent, fără a-i fi indicat acest loc de către martoră. Totodată, este puțin credibil că o asemenea cantitate de droguri este deținută doar pentru consum propriu, cu toate că, sus-numitul nu are un loc de muncă, deci nu realizează venituri, susținerile acestuia potrivit cărora intermediază vânzarea de autoturisme aduse din străinătate, neavând suport probator.
Important de precizat mai este și faptul că, deși inculpatul a mai fost cercetat în dosarul 105/D/P/2009 al DIICOT - Serv. T. C. - sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.2 din L. 1. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art.4 al.2 din L. 1., beneficiind de clemența organelor judiciare, fiindu-i aplicată o sancțiune administrativă, acesta nu a înțeles să-și reconsidere atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală, dând dovadă de perseverență în câmpul infracțional.
Față de cele arătate, apreciindu-se că păstrarea în stare de arest preventiv a inculpatului F. F. este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, instanța de fond a menținut această măsură, ca fiind legală și temeinică, iar pentru considerentele inserate și detaliate mai sus, a apreciat că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul F. F. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, iar în măsura în care se va aprecia necesar s-a solicitat luarea față de acesta a unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, pentru argumentele care se regăsesc în partea expozitivă a prezentei decizii.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea apreciază că acesta nu este fondat.
Astfel, în mod temeinic prima instanță a reținut după audierea inculpatului F. F. că subzistă motivele care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestării preventive și se impune în continuare în vederea bunei desfășurări a procesului penal judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Astfel cum s-a arătat și în motivele de recurs, inculpatul nu a contestat existența indiciilor temeinice a descoperirii cannabisului și a împrejurării că avea cunoștință de existența acestuia, ci a oferit mai multe explicații contradictorii cu privire la proveniența acestuia precum și că drogurile erau destinate consumului propriu.
Contrar explicațiilor recurentului, din declarația martorei R. A. (f.65 d.u.p.) rezultă că inculpatul a fost identificat după fotografie de martora R. A.-
L. (f.58 d.u.p.) angajată la C. D. din Turda, care a primit de la un bărbat un pachet pentru o persoană care urma să vină să-l ridice, iar persoana respectivă a fost inculpatul, potrivit declarațiilor acestor persoane.
Ca atare, susținerea recurentului că judecata se poate desfășura în bune condiții cu lăsarea sa în libertate, deoarece a recunoscut faptele, nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât a mai fost cercetat penal pentru acest gen de infracțiuni, astfel încât cunoștea exact riscurile continuării unei astfel de activități ilicite (f.22 d.u.p.).
Așadar, în mod temeinic prima instanță a considerat că subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea arestării preventiv față de inculpat prin încheierea penală nr. 126 din 17 octombrie 2012 a T.ui C., respectiv că există indicii că ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 din L. nr. 1., iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din deținerea unei cantități însemnate de cannabis, foarte posibil pregătită pentru consum și comercializare.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu se va avansa din FMJ în favoarea av.W. D..
.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. F., deținut în
Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale f.nr. din (...) a T.ui C..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu se avansează din FMJ în favoarea av.W. D..
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. D. L. C. I. M. R.
Red.A.D.L./(...). Dact. H.C./2 ex./ Jud.fond. A. I..
L. A. S.
GREFIER,
| ← Decizia penală nr. 27/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
