Decizia penală nr. 35/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 35/A/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTOR : D. P.
G. : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O.
ȘI T. S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - D. B.
S-au luat spre examinare apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. B. T. M. și inculpatul F. A. V. împotriva sentinței penale nr.590 din 17 noiembrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., privind pe inculpatul F. A. V. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev de art. 2 alin 1 din L. nr. 143/2000 și trafic de droguri de risc prin introducerea acestora în țară fără drept prev de art. 3 alin
1 din L. nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit a C..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului F. A. V.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 590 din 17 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. s-a dispus condamnarea inculpatului F. A. V., CNP 1., fiul lui P. și P., născut la 13 iulie 1980 în S. M., județul M., cetățenia română, studii 11 clase, muncitor necalificat, căsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, domiciliat în S. M., str. P. nr.1, județul M., pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din L. nr.143/2000 cu aplic. art.74 al.2, art.76 lit.c C. la pedeapsa de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 1 an;
- trafic de droguri de risc prin introducerea acestora în țară fără drept prev. de art.3 al.1 din L. nr.143/2000 cu aplic. art.74 al.2, art.76 lit.a C. la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 1 an.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 C., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 1 an.
În baza art.71 C., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C., iar în baza art.88 C., s-a dedus din pedeapsa închisorii arestarea preventivă din perioada (...)-1(...).
În baza art.350 C.proc..pen. s-a menținut măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr.300/30 mai 2011 a T.ui M. (mandat de arestare preventivă nr.26/U/30 mai 2011).
În temeiul art.17, art.18 din L. nr.143/2000, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cantității de 36 grame rezină de cannabis, aflată la C. de C. D. a I. conform dovezii seria H nr. 0021180 din (...).
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a CD-ului mijloc de probă înregistrat la poziția nr.36/2011 în R. mijloacelor de probă al instanței.
În baza art.191 C.pr.penală, a fost obligat inculpatul să plătească statului
2.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.-B. T. M. din 15 iunie 2011 dat în dosar nr.34D/P/2011 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului F. A. V. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din L. nr.143/2000 și trafic de droguri de risc prin introducerea acestora în țară fără drept prev. de art.3 al.1 din L. nr. 143/2000.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada martie - 7 aprilie 2011 a procurat din Portugalia, a deținut, a transportat, a oferit spre vânzare altor persoane cantitatea de 37.4 grame rezină de cannabis (hașiș). De asemenea, în cursul lunii martie 2011 inculpatul a introdus în țară fără drept cantitatea de 37,4 grame rezină de cannabis, drog de risc pe care l-a adus din Portugalia cu intenția de a-l vinde și de a crea o piață de desfacere pe raza municipiului S. M., județul M., efectuând demersuri repetate în acest sens.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de (...) (f. 4-5), planșa foto cu aspectele constatate (f.24-27), adresa nr. 383187/(...) și raportul de constatare tehnico-științifică nr. 383187/(...) ale Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul Brigăzii CCO C. (f.30-35), dovada seria H nr. 0021180/(...) de introducere în C. de C. D. a I. B. a cantității de 31 grame rezină de cannabis rămasă în urma efectuării analizelor (f.36-38), declarațiile martorilor și ale inculpatului (f.39-45, 66-69, 71-72, 14-17).
În cursul cercetării judecătorești instanța a procedat la audierea martorilor C. D. V. (f.56), Voița I. (f.57), Kocserha Norbert Jozsef (f.58), „. O. (martor cu identitate protejată - f.37) și a martorei F. P. propusă de inculpat prin avocat (f. 38).
Inculpatul F. A. V. nu s-a prezentat în fața instanței. Cu privire la inculpat, în cursul urmăririi penale, Tribunalul Maramureș prin încheierea penală nr.231/(...) a dispus arestarea preventivă pe timp de 29 de zile. U., prin încheierea penală nr.610/1(...) Curtea de A. C. a dispus luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea S. M., fiind instituite și obligațiile pe care să le respecte. Întrucât inculpatul nu s-a conformat obligațiilor stabilite de instanță, existând indicii că a părăsit România cu destinația Portugalia, prin încheierea penală nr.300/30 mai 2011
Tribunalul Maramureș a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive, emițând mandatul de arestare preventivă în lipsă nr.26/U/30 mai
2011.
Examinând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul F. A. V. este plecat de mai mulți ani în Portugalia, venind însă periodic în țară pentru a-și vizita familia.
În cursul lunii martie 2011, inculpatul F. A. V. a venit în România, călătorind cu avionul până în B. și de acolo cu un microbuz, intrând în țară prin PTF P., județul
Satu Mare, ocazie cu care a introdus în țară droguri de risc (rezină de cannabis - hașiș).
Până la începutul lunii aprilie 2011, inculpatul a deținut drogurile respective la domiciliu, cutând în tot acest timp să găsească potențiali cumpărători pentru droguri. În acest sens i-a contactat pe martorii C. D. V. și „. O..
M. C. D. V. a declarat că îl cunoaște pe inculpat de mai mulți ani, iar în cursul lunii martie 2011, după revenirea în țară, inculpatul l-a contactat telefonic și chiar s- au întâlnit. În cadrul unei convorbiri telefonice inculpatul l-a întrebat dacă nu cunoaște persoane care doresc să cumpere droguri, făcând referire la hașiș, explicându-i totodată martorului că a adus drogurile din Portugalia și vrea să le vândă pentru a-și procura bani.
Purtarea discuției telefonice dintre martor și inculpat este confirmată de datele ce au rezultat din analiza agendei telefonice a inculpatului, numărul de telefon al martorului apărând apelat în acea perioadă (f. 57-60 dos.u.p.).
M. „. O. a fost audiat în condițiile prev. de art.861 C., ca martor cu identitate protejată, prin rezoluția procurorului din 20 mai 2011 dispunându-se atribuirea unei alte identități martorului, întrucât s-a constatat că există indicii temeinice că prin declararea identității reale a martorului s-ar putea periclita viața, integritatea corporală și siguranța acestuia sau a familiei sale, datorită faptului că persoana supusă cercetării în cauză are posibilitatea să se răzbune - direct sau indirect - folosind acte de violență, în raport de declarațiile date de martor prin care confirmă învinuirea.
M. „. O. a fost audiat de instanță în aceleași condiții prev. de art.861 și 862 C..
Potrivit declarației sale, în luna martie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul, acesta relatându-i că a adus din Portugalia o cantitate de droguri, respectiv „., hașiș, fără a preciza cantitatea. Inculpatul l-a întrebat dacă dorește să cumpere drogul sau dacă cunoaște alte persoane, potențiali cumpărători. Cu acea ocazie, inculpatul i-a explicat că drogurile sunt ambalate foarte bine și în așa fel încât pot fi ascunse foarte bine în propriul corp, permițând deplasarea purtătorului pe distanțe mari, urmând ca ele să fie eliminate pe cale naturală la destinație. M. a refuzat propunerea inculpatului.
Date fiind demersurile inculpatului în sensul de a-și vinde drogurile, la data de (...) organele poliției judiciare din cadrul I.J.P.F. M. s-au sesizat din oficiu cu privire la preocupările inculpatului pe linia traficului de droguri (proces-verbal f. 2 dos.u.p.).
La aceeași dată, (...), inculpatul a fost reperat în zona gării CFR S. M., unde se deplasase cu intenția de a se întâlni cu un potențial cumpărător. Cu acea ocazie asupra inculpatului s-a găsit în buzunarul hainei un pachet introdus într-o folie de nailon transparent în care se aflau patru bucăți dintr-o substanță solidă cu aspect de rezină de culoare verde-oliv. Acestea prezentau caracteristicile tipice drogurilor destinate a fi transportate în interiorul organismului și se prezentau sub forma a patru ovule acoperite fiecare individual cu folie din material plastic.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.383187/(...) al Laboratorului de A. și P. al D. din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. s-a concluzionat că era vorba despre cantitatea de 37,4 grame rezină de cannabis (hașiș) în care s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (T.H.C.), substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis. Aceasta este inclusă în categoria drogurilor de risc, conform tabelului - anexă nr.III la L. nr.143/2000.
Martorii Voița I. și Kocserha Norbert Jozsef au asistat la percheziționarea inculpatului de către organele de poliție, aceștia declarând că asupra inculpatului s- au găsit două pachețele ce conțineau o substanță solidă cu aspect de ciocolată, substanță care a fost testată pe loc cu testul pentru hașiș, rezultatul fiind pozitiv.
Audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că nu a avut nici o bucată de drog asupra sa, iar bucățile găsite i-au fost puse în buzunarul hainei de către organele de poliție.
În fața instanței inculpatul nu s-a prezentat pentru a fi audiat.
Avocatul inculpatului a solicitat achitarea acestuia pentru infracțiunea de introducere în țară de droguri de risc prev. de art.3 al.1 din L. nr.143/2000, în baza dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a, art.10 lit.d C. În acest sens a arătat că inculpatul a călătorit cu avionul până la B., situație în care nu putea transporta drogurile, iar singura probă cu privire la această faptă este declarația martorului cu identitate protejată, declarație care singură nu poate fundamenta o soluție de condamnare, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analizând susținerile inculpatului și apărările formulate de avocat, instanța de fond a reținut că sunt nefondate.
Cu privire la susținerea că drogurile ar fi fost puse în haina inculpatului de organele de poliție, probele administrate au infirmat această ipoteză. A reieșit din declarațiile martorilor C. D. V. și „. O. că anterior datei de (...) a surprinderii în flagrant a inculpatului, respectiv în luna martie 2011 inculpatul a oferit martorilor spre cumpărare droguri, ori i-a întrebat despre potențiali cumpărători, explicându-le că a adus drogurile din Portugalia. A rezultat neechivoc că inculpatul deținea cantitatea de drog încă din luna martie 2011 și că anterior organizării flagrantului a făcut demersuri pentru găsirea de potențiali cumpărători.
În ceea ce privește solicitarea de achitare cu privire la infracțiunea de introducere în țară fără drept de droguri de risc, instanța de fond a reținut că din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului rezultă că pentru a fi respectate exigențele art.6 paragraf 1 și 3 din Convenția europeană este necesar ca: autoritățile să justifice necesitatea asigurării anonimatului unui martor, acuzatul să poată confrunta și interoga martorul fie personal, fie prin intermediul apărătorului său, iar instanțele să nu își întemeieze hotărârea de condamnare în mod exclusiv pe declarații anonime.
În cauză, atribuirea unei alte identități martorului „. O. a fost motivată prin rezoluția procurorului, iar audierea acestuia a fost făcută de instanță prin mijloace tehnice de distorsionare a imaginii și vocii, însă în condiții de contradictorialitate, astfel că, prezent la audiere, apărătorul inculpatului a avut posibilitatea să adreseze întrebări martorului.
Pe de altă parte, aspectele privind aducerea drogurilor de către inculpat din Portugalia și introducerea lor fără drept în țară rezultă atât din declarația martorului „. O., cât și din declarația martorului C. D. V. În fața instanței, martorul C. D. V. a arătat că inculpatul nu i-a spus de unde are drogurile. Instanța a înlăturat această susținere având în vedere, pe de o parte, că martorul nu a justificat în nici un fel declarația diferită dată în fața instanței, iar, pe de altă parte, că în cele două declarații anterioare date în faza de urmărire penală, dintre care una olografă, martorul a arătat că inculpatul i-a spus că a adus drogurile din Portugalia, aceste declarații coroborându-se cu cele ale martorului „. O..
Cu privire la împrejurarea că inculpatul a călătorit cu avionul, confirmată de martora F. P. și cu biletul de avion, instanța de fond a reținut că nu este o împrejurare ce exclude în mod absolut introducerea drogurilor în țară, cu atât mai mult cu cât drogurile găsite asupra inculpatului prezentau, ca mod de ambalare, caracteristicile drogurilor ce se ascund în propriul corp, prin ingurgitare.
În raport de situația de fapt reținută, instanța a constatat că faptele inculpatului F. A. V. de a introduce în țară fără drept cantitatea de 37,4 grame rezină de cannabis, drog de risc pe care l-a adus din Portugalia, de a deține, transporta și oferi spre vânzare această cantitate de drog, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din L. nr.143/2000 și trafic de droguri de risc prin introducerea acestora în țară fără drept prev. de art.3 al.1 din L. nr.143/2000.
Pentru comiterea acestor infracțiuni, inculpatul a fost condamnat la pedepse de 2 ani închisoare, respectiv 4 ani închisoare, și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 1 an, pentru fiecare infracțiune.
Infracțiunile fiind săvârșite în condițiile concursului de infracțiuni, în baza art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 C., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C. pe o perioadă de 1 an.
La individualizarea judiciară a pedepselor închisorii, instanța de fond a avut în vedere pericolul social generic și concret al infracțiunilor, datele ce privesc persoana inculpatului, că anterior a mai suferit condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare, în prezent fiind căsătorit și având un copil minor, atitudinea sa în raport cu autoritățile judiciare, dar și cantitatea de drog de risc relativ mică traficată, această împrejurare fiind reținută ca și circumstanță atenuantă în condițiile art.74 al.2, 76 C., apreciindu-se astfel că pedepsele corespund scopului și funcțiilor prev. de art.52 C..
Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor a fost justificată de natura infracțiunilor, acestea fiind incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea drepturilor.
Pentru aceleași considerente s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C..
Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în perioada (...)-1(...), din pedeapsa închisorii aplicată s-a dedus această perioadă, conform art.88 C..
În baza art.350 C., s-a menținut măsura arestării preventive în lipsă a inculpatului dispusă prin încheierea penală nr.300/30 mai 2011 a T.ui M. (mandat de arestare preventivă nr. 26/U/30 mai 2011), apreciindu-se că subzistă temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii, având în vedere și natura pedepsei aplicate prin prezenta.
În temeiul art.17 din L. nr.143/2000, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cantității de 36 grame rezină de cannabis, rămasă în urma analizelor de laborator, aflată la C. de C. D. a I., conform dovezii seria H nr.0021180 din (...), și distrugerea în condițiile prev. de art.18 din L. nr.143/2000, cu păstrarea de contraprobă.
S-a dispus păstrarea până la soluționarea definitivă a cauzei a CD-ului mijloc de probă, înregistrat la poziția nr.36/2011 în registrul mijloacelor de probă al instanței.
În baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească
2000 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel DIICOT - B. T. M. si inculpatul F. A.
V.
DIICOT - B. T. M. a criticat sentința atacată ca fiind netemeinică și a solicitat
desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună înlăturarea circumstanțelor atenuate prev. de art. 74 C. și al efectului acestora, precum și reținerea în sarcina inculpatului a circumstanțelor agravante prev. de art. 75 al. 2 C., cu consecința stabilirii unor pedepse constând în închisoare a căror cuantum să se situeze peste limita specială prevăzută de lege.În motivarea apelului s-a arătat că inculpatul, în pofida evidenței, cu ocazia audierii sale de către organele de urmărire penală, nu a recunoscut comiterea faptelor, că deși s-a dispus înlocuirea măsurii preventive și punerea sa în libertate, inculpatul a fugit în străinătate și s-a sustras urmăririi penale astfel că în cauză nu pot fi identificate și reținute circumstanțe atenuante și nici nu sunt justificate în raport de toate elementele cauzei. S-a mai arătat că atitudinea inculpatului ulterior punerii sale în libertate conduce la concluzia reținerii circumstanțelor agravante prevăzute de art.
75 al. 2 C.
Apărătorul inculpatului F. A. V., a criticat sentința instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând,în principal, desființarea solutiei primei instanțe și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C. achitarea inculpatului de sub învinuirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prin introducerea acestora în țară fără drept prev de art. 3 alin 1 din L. nr.
143/2000 și reducerea cuantumului pedepsei aplicate pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art.2 al.1 din L. nr.143/2000.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepselor aplicate de către instanța de fond pentru ambele infractiuni în sensul reducerii cuantumului acestora.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 3 alin 1 din L. nr. 143/2000 întreaga probațiune administrată în cauză se sprijină pe declarația martorului cu identitate protejată care a susținut faptul că telefonic inculpatul i-a comunicat introducerea de droguri de risc în țară, declarație care nu se coroborează cu nicio altă probă și nu poate avea un caracter determinant pentru a se stabili cu certitudine vinovăția sa. În acest sens invocă jurisprudența CECO respectiv, cauzele Unterpetinger c Austria, Kostovski c Olanda potrivit cărora folosirea unor martori anonimi încalcă dreptul la un proces echitabil cu condiția ca această limitare să aibă o justificare serioasă.
Pe de altă parte, însăși modul de administrare a acestei probe consideră că nu s-a justificat având în vedere că s-a susținut doar ipotetic faptul că a fost necesară audierea sub această formă a martorului întrucât ar fi putut suferi repercursiuni din partea inculpatului dacă acesta ar fi fost condamnat. Inculpatul nu este o persoană violentă aspect care rezultă și din declarația dată în fața instanței de recurs și pe acest considerent a fost pus în libertate.
În ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri solicită să se aibă în vedere la individualizarea pedepsei de cantitatea redusă de droguri respectiv, de 37 grame de substanță hașiș, cannabis care practic nu pot să justifice aplicarea unei pedepse în cuantumul stabilit de prima instanță.
Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească extrem de laborioasă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care Curtea și-o însușește în întregime (astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare - Helle împotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la criticile invocate de către apelanți, următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia nu s-a dovedit comiterea de către inculpat a infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc.
Curtea observă că în cauză, sub acest aspect, au fost audiați martorii C. D. V.
și „. O., declarațiile acestora fiind concordante în conținutul lor.
Astfel, ambii au declarat că îl cunosc pe inculpat, că acesta i-a contactat după revenirea în țară și le-a oferit droguri spre cumpărare, solicitându-le și informații cu privire la persoane care ar fi doritoare să achiziționeze asemenea substanțe. Totodată, martorii au arătat că inculpatul le-a spus că a adus drogurile din Portugalia și vrea să le vândă pentru a-și procura bani. Mai mult, martorului „. O. i-a relatat și modul în care se prezintă drogurile, respectiv că sunt ambalate în așa fel încât pot fi ascunse foarte bine în propriul corp, permițând deplasarea purtătorului pe distanțe mari, urmând ca ele să fie eliminate pe cale naturală la destinație. De altfel, atunci când inculpatul a fost surprins având drogurile asupra sa, substanțele erau prezentate în acest mod de ambalare specific, confirmând astfel că inculpatul a transportat drogurile în propriul corp.
Curtea nu poate primi critica referitoare la audierea martorului cu identitate protejată deoarece atribuirea unei alte identități martorului „. O. a fost motivată prin rezoluția procurorului, iar audierea acestuia a fost făcută de instanță prin mijloace tehnice de distorsionare a imaginii și vocii, însă în condiții de contradictorialitate, fiind posibilă interogarea sa de către apărătorul inculpatului.
Pe de altă partea, folosirea martorului cu identitate protejată a fost conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului privind art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cu art. 68 alin. (2) C. proc. pen., neexistând o provocare din partea martorului, activitatea sa limitându-se la examinarea, de o manieră pasivă, a activității infracționale, fără a exercita asupra inculpatului o influență de natură a instiga la comiterea unei infracțiuni, care altfel nu ar fi fost săvârșită, în scopul de a face posibilă constatarea infracțiunii. De asemenea, contactul martorului cu inculpatul a avut loc la inițiativa acestuia din urmă și în contextul în care inculpatul căuta în mod activ cumpărători și vânzători de droguri, acesta propunând martorului cu identitate protejată să-i vândă droguri și să-i indice potențiali cumpărători.
F.ă de toate aceste circumstanțe ale cauzei, Curtea concluzionează că acțiunea martorului a fost eminamente pasivă și că, așa cum a reținut și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ludi contra Elveției, din momentul în care inculpatul își dă seama că îndeplinește un act ce cade sub incidența legii penale, își asumă riscul de a întâlni un funcționar al poliției infiltrat și care încearcă în realitate să-l demaște.
Prin urmare, activitatea martorului respectă garanțiile dreptului la un proces echitabil și dispozițiile art. 68 alin. (2) C. proc. pen.
Este adevărat că în declarația dată în fața instanței de fond martorul C. D. V. arată că inculpatul nu i-a spus de unde are drogurile (f. 56 dos.fond), însă, după cum se cunoaște, existența contradicțiilor între declarațiile părților și/sau ale martorilor, precum și faptul că unii dintre cei audiați își modifică în faza cercetării judecătorești declarațiile date cu ocazia anchetei penale, iar alții chiar le retractează în fața instanței, nu conduce automat la acceptarea unei variante diferite a comiterii faptei cercetate, față de cea rezultată din probele administrate în cursul urmăririi penale.
De vreme ce nu există o ordine de preferință, relativ la forța doveditoare, între probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța este îndrituită ca, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții între declarațiile părților și/sau ale martorilor, să aprecieze și să rețină motivat, în contextul tuturor probelor administrate, doar acele date, elemente și împrejurări, care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că, deci, celelalte relatări nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respectivele dovezi au fost administrate în faza de urmărire penală sau de judecată. În caz contrar, s-ar diviza în mod artificial procesul penal și s-ar minimaliza necesitatea și importanța urmăririi penale.
Așa fiind, instanța de fond în mod corect a ținut seama de declarațiile făcute în faza anchetei penale de către martorul menționat, ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate, de natură să releve univoc faptul că inculpatul a procurat drogurile din străinătate și le-a introdus în țară în modalitatea arătată.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor penale aplicate inculpatului, Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia, însă recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, deși nu poate fi ignorat faptul că inculpatul fapte deosebit de grave și că s-a sustras urmăririi penale și judecății, nu poate fi ignorat faptul că drogurile identificate asupra inculpatului nu erau în cantitate prea mare si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante s-a impus pentru a se asigura o sancțiune proporțională cu gradul concret de pericol social al infractiunilor comise.
Curtea constată că sustragerea inculpatului de la urmărirea penală și de la judecată nu poate constitui automat o circumstanță agravantă, această conduită a susnumitului constituind un criteriu în alegerea modalității de individualizare a executării pedepsei prin privare de libertate.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
De asemenea, prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei, s-a impus ca inculpatul să fie decăzut și din dreptul de acces în funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, deoarece severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional este justificată și în legătură directă cu tipul infracțiunilor reținute în cauză.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza S. și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
Așa fiind, Curtea concluzionează că sancțiunile aplicate sunt juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și finalitatea acestora, respectiv exemplaritatea și prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C.
Pentru toate aceste motive Curtea conchide că sentința penală atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută ca atare, iar potrivit art. 379 pct. 1 lit. b C. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Potrivit art.88 C. se va ]deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 0(...)-1(...).
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art.
189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare în apelul P.ui vor rămâne în sarcina statului, iar în baza art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul F. A. V. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de către DIICOT B. T. M. si al inculpatului F. A. V. împotriva sentinței penale nr. 590 din 17 noiembrie 2011 a T.ui M..
Potrivit art.88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 0(...)-1(...).
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare în apelul P.ui rămân în sarcina statului.
Obligă pe inculpatul F. A. V. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 21 februarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G., |
L. H. D. P. | M. V.-G. |
Red.L.H./ (...). Dact.S.M./4 ex. Jud.fond: A. S.-F..
| ← Decizia penală nr. 1785/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 563/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
