Decizia penală nr. 1786/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1786/R/2012
Ședința publică din 12 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : C. I., judecător JUDECĂTORI : M. R.
: V. V. A. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin D. D., procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul F. I., împotriva încheierii penale f. n. din data de 27 noiembrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul F.
I., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu avocat V.-B. D., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 9 ) și traducător Tokes Balasz.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Se procedează la depunerea jurământului în cauză de către traducătorul de limba maghiară, Tokes Balsz, căruia i se atrage atenția că se impune traducerea simultană cu exactitate a dezbaterilor.
Inculpatul F. I., întrebat fiind, arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și că își menține recursul
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului F. I. solicită admiterea recursului declarat de inculpat și, în temeiul disp. art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, să se dispună casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Cluj în data de 27 noiembrie 2012. În urma rejudecării, solicită pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv și, în consecință, continuarea cercetărilor cu inculpatul în stare de libertate.
Arată că judecătorul instanței de fond care a prelungit măsura arestului preventiv a considerat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, motivându-și menținerea raportat la disp. art. 143
Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală. Astfel, raportat la probatoriul care a fost administrat până în acest moment în dosar consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că ar exista probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de lege penală. De asemenea, invocă și disp. art. 64 alin. 2 Cod procedură penală, care arată faptul că mijloacele de probă obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal și susține că, întrucât din declarațiile date de inculpat, din probatoriul care a fost administrat în cauză, rezultă faptul că inculpatul practic a fost determinat să săvârșească fapta de natură penală. El a arătat pe larg în declarația dată în fața instanței de fond de faptul că avea de recuperat de la o altă persoană C. C. o datorie de 10
000 de euro, iar persoana numită C. L., care ar fi investigator sub acoperire și, fiind intermediar între împrumutat și inculpat, l-a condiționat pe inculpat spunându-i că nu va primi suma de bani decât dacă-i va remite 100 de grame de cannabis. S. a se observa faptul că anterior remiterii cantității de către inculpat și prinderii în flagrant a acestuia, a fost sunat de către aceasta în jur de 10-15 ori, într-o perioadă destul de scurtă de timp, de aproximativ o lună de zile, sens în care arată că inculpatul a fost determinat la insistențele acelei persoane, care a profitat de faptul că avea o situație financiară problematică și care l-a și condiționat.
Totodată, invocă dispozițiile Înaltei Curți de C. și J. pronunțate printr- o decizie al cărei număr nu-l poate indica, în sensul că nu poate constitui infracțiune și nu poate fi condamnată o persoană, nefiind cazul în speță, în condițiile în care este instigat practic la săvârșirea unei fapte de natură penală.
Președintele întrerupe cuvântul apărătorului din oficiu al inculpatului, acesta depășind limitele cauzei ce se judecă.
În continuare, apărătorul din oficiul apreciază că nu sunt întrunite în cauză dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, probele care au fost administrate și obținute și, mai mult, faptul că a și fost determinat să săvârșească fapta, nu se încadrează în dispozițiile acestui articol.
Referitor la disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală arată că s-a considerat că pericol concret pentru ordinea publică ar rezulta din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și din mijloacele de săvârșire a acestuia, precum și din împrejurările în care au fost comise și apreciază că toate aceste aspecte vor fi avute în vedere de către judecătorul instanței de fond în momentul în care va proceda la o individualizare a pedepsei conform disp. art. 72 Cod penal, în situația în care se va constata că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor.
Raportat la gravitatea deosebită a faptelor solicită a se observa faptul că în sarcina inculpatului s-au reținut trei infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 2 alin. 1, care în opinia sa nu este dovedită, și, chiar dacă inculpatul ar fi adus cantitatea și ar fi predat-o persoanei numite L., consideră că nu există latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul neavând intenția de a da cantitatea de droguri cu scopul de a fi vândută sau oferită altor persoane, ci a fost constrâns de situație, respectiv pentru a primi datoria pe care o avea numitul C. față de el. Cu privire la infracțiunea prev. de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 arată că rezultă din declarațiile inculpatului, nefiind administrat tot probatoriul, că el nu a adus drogurile din U. în România, ci că le-a achiziționat de la o persoană, numitul A. din O., iar pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni arată că acesta ar fi trebuit să le aducă din altă țară. Ori, drogurile fiind din O. arată că inculpatul le-a transportat până în Huedin, apreciind astfel că este discutabil posibilitatea reținerii și a acestei infracțiuni în sarcina inculpatului.
În ceea ce privește art. 86 alin. 2 din O. nr. 195/2002, inculpatul a arătat că pentru motocicleta pe care o conducea, în U. era suficientă categoria de permis, dar consideră că această infracțiune nu reprezintă o asemenea gravitate care să impună arestarea preventivă a inculpatului.
De asemenea, raportat la referirea ce vizează săvârșirea celor trei infracțiuni în stare de recidivă postcondamnatorie avându-se în vedere alte condamnări pe care le-a avut inculpatul pe teritoriul S. român, respectiv evaziune fiscală și contrabandă susține că atât timp cât încă nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, în condițiile în care nu s-au reținut și alte temeiuri ale arestării, respectiv că a săvârșit cu intenție o altă infracțiune, consideră că până în acel moment inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și că nu se poate face referire ori de câte ori se dispune menținerea stării de arest de împrejurarea că este recidivist, pentru că pentru faptele ce se judecă nu s-a stabilit încă vinovăția.
În final, solicită să se constate că în cauză nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, inculpatul fiind trimis în judecată, urmând a fi audiați martorii, inculpatul dând deja o declarație, astfel încât, consideră că în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate nu ar avea cum să influențeze buna desfășurare a procesului penal, conform disp. art. 136 Cod procedură penală. Reiterează faptul că inculpatul nu are cum să influențeze martorii și consideră că a dat o declarație extrem de detaliată cu privire la cele reținute în sarcina lui. De asemenea, cu ocazia cuvântului pe fond, inculpatul a arătat și faptul că are o firmă în U. și, fiind sfârșit de an, are și anumite probele financiare și dorește soluționarea acelei situații.
Astfel, în ipoteza în care se va dispune revocarea măsurii, arată că inculpatul va pleca din țară și, existând posibilitatea judecării în lipsă, consideră că faptul că acesta este cetățean străin nu este un impediment pentru instanțele române să dispună punerea în libertate a acestuia.
În concluzie, solicită admiterea recursului și acordarea onorariului din
FMJ.
Reprezentantul M.ui P. solicită, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale din data de 27 noiembrie 2012 a T.ui C. pentru următoarele motive:
În opinia sa, încheierea penală recurată, prin care a fost menținută starea de arest a inculpatului, este legală, temeinică și judicios motivată. Apreciază că instanța fondului a constatat în mod corect în temeiul art. 3002 raportat la art. 1. alin. 3 Cod procedură penală că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare în cauză și că se impune menținerea acestei măsuri, respectiv sunt întrunite cumulativ atât condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată. De asemenea, sunt întrunite cumulativ și condițiile prev. de art.
148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de inculpat, respectiv aceea de introducere de droguri de risc în țară și de trafic de droguri de risc, este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea în libertate în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește dispozițiile art. 143 Cod procedură penală, solicită a se avea în vedere că instanța fondului, la pagina 3 din încheierea penală recurată a indicat mijloacele de probă din care rezultă indiciile și probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunile.
Raportat la susținerile apărării solicită a se avea în vedere, pe de o parte, faptul că discutarea elementelor de probatoriu cu trimitere la vinovăția inculpatului și la starea de fapt fac obiectul judecății fondului și să se aibă în vedere și jurisprudența CEDO, care a statuat că atunci când se discută despre luarea măsurii, menținerea măsurii arestării preventive, aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei bănuite de a fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Referitor la disp. art.148 lit. f Cod procedură penală, susține că în mod evident condiția formală este realizată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru cele două infracțiuni legate de droguri, reținute în sarcina inculpatului, este mai mare de 4 ani închisoare.
În ce privește cea de a doua condiție, arată că în mod corect instanța fondului a reținut că în cauză judecarea în stare de libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, arătând și motivele, respectiv că este vorba despre gravitatea faptelor comise, despre modul și mijloacele de săvârșire și împrejurările în care au fost comise, respectiv prin săvârșirea unei alte infracțiuni, aceea a conducerii motocicletei cu care s-a deplasat pentru a transporta drogurile, fără a poseda permis de conducere valabil. Raportat la faptul că inculpatul a fost oprit din activitatea infracțională doar prin intervenția organelor de poliție, care l-au surprins în flagrant, în timp ce transporta, în scopul distribuirii/vânzării, o cantitate relativ mare de droguri, respectiv peste 100 de grame de cannabis, precum și de impactul negativ pe care săvârșirea infracțiunilor legate de droguri îl au asupra conștiinței membrilor comunității și a oricărui cetățean, având în vedere amploarea fenomenului de trafic și consum de droguri și mai ales consecințele asupra sănătății și vieții unor persoane cu vârste din ce în ce mai fragede. Astfel, în concordanță cu instanța fondului arată că judecarea în stare de libertate a inculpatului ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în instituțiile abilitate să înfăptuiască legea și să combată astfel de măsuri, care ar fi de natură să tulbure în concret ordinea.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpatul F. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului În situația în care măsura arestului va fi menținută, susține că firma sa din U. va avea serioase probleme, putând chiar să intre în insolvență. De asemenea, mai arată că familia sa ajuns în situația în care are dificultăți majore în a se întreține și nu consideră că personal ar reprezenta un pericol pentru public, deoarece a împlinit deja vârsta de 33 de ani și nu a avut niciodată activități legate de trafic de droguri sau consum de droguri
Susține că nu este consumator și că are posibilitatea de a trăi fără a se impune să se întrețină prin comiterea de fapte ilicite.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin încheierea din 27 noiembrie 2012, Tribunalul Cluj în baza art.3002 rap. la art.1. alin.1 și 3 C. s-a menținut starea de arest a inculpatului F. I., fiul lui I. și M.-I., născut la data de (...) în S. - U., cetățean maghiar, CNP 1-7.-2736, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul T. Harghita, înregistrat la instanță la data de (...), sub număr unic de dosar (...), a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin O. nr.6/2010 și a infracțiunii prev. și ped. de art.86 alin.2 din O. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că în data de (...), în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană din Harghita, având numele de cod „., în vederea comercializării a circa 100 grame cannabis, inculpatul F. I., cetățean maghiar, a pornit din S.-U., cu motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare U. de 248 cmc., având cannabisul asupra lui, pentru a se întâlni în Huedin, jud. C., în vederea efectuării tranzacției, fiind prins în flagrant în restaurantul „Montana"; din Huedin. Totodată, s-a reținut că, la data de (...), în jurul orelor 20,18, inculpatul F. I. a condus motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare U. de 248 cmc. din localitatea S.-U. cu intenția de a ajunge în Huedin, jud. C., fără a poseda permis de conducere din categoria A conform art.30 lit.a din H.G. nr.1391/2006, fiind prins pe str. C. din municipiul O., jud. Bihor.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul F. I., respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C., în sensul că există indicii temeinice și chiar probe (și anume declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa fotografică anexă, raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la substanțele stupefiante găsite asupra inculpatului, procesele-verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire etc) că s-au comis faptele prevăzute de legea penală sus-menționate, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpat.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care este acuzat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul introducând în țară și traficând o cantitate relativ mare de droguri de risc - 101,5 grame de cannabis - droguri apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, în scopul de a obține foloase materiale, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală), precum și din faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală în România (fiind trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă - f.70-72 d.u.p.). Apoi, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce, astfel încât cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.3002 rap. la art.1. alin.1 și 3 C. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul F. I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului.
Susține că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a fost determinat să comită fapta prevăzută de legea penală, deoarece avea de recuperat o datorie de 10.000 euro de la numitul C. C., fiind condiționată restituirea sumei de remiterea unei cantități de 100 g de canabis. Inculpatul nu a predat cantitatea de droguri pentru a fi vândută sau oferită altor persoane, ci a fost dată doar pentru a primi datoria pe care numitul C. o avea față de el. Prin urmare, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.2 alin.1 din Legea 143/2000, lipsind latura subiectivă.
De asemenea, din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi adus drogurile în țară, ci o persoană cu numele A. din O., astfel că nu poate fi reținută nici această infracțiune în sarcina inculpatului.
Dacă s-ar reține în sarcina inculpatului doar infracțiunea prev.de art.86 alin.2 din OUG 195/2002, aceasta nu prezintă o asemenea gravitate încât să justifice arestarea preventivă a inculpatului.
S-a mai susținut că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nici nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că a fost deja trimis în judecată și audiat în detaliu cu privire la infracțiunile care i se rețin în sarcină, astfel că inculpatul nu mai poate să influențeze martorii din proces dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, în baza art.300/2 C. rap.la art.160/b
C., a constatat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Prin Rechizitoriul DIICOT a fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1, art.3 alin.1 din Legea 143/2000 și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență, prin actul de sesizare a instanței, că în data de (...), în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană din Harghita, având numele de cod „., în vederea comercializării a circa 100 grame cannabis, inculpatul F. I., cetățean maghiar, a pornit din S.-U., cu motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare U. de 248 cmc., având cannabisul asupra lui, pentru a se întâlni în Huedin, jud. C., în vederea efectuării tranzacției, fiind prins în flagrant în restaurantul „Montana"; din Huedin. Totodată, s-a reținut că, la data de (...), în jurul orelor 20.18, inculpatul F. I. a condus motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare U. de 248 cmc. din localitatea S.-U. cu intenția de a ajunge în Huedin, jud. C., fără a poseda permis de conducere din categoria A conform art.30 lit.a din H.G. nr.1391/2006, fiind prins pe str. C. din municipiul O., jud. Bihor.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 29 zile la 5 septembrie 2012 prin încheierea penală nr.282/2012 a T.ui Harghita, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. a și f Cod procedură penală.
Având în vedere că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, ceea ce se impune a se analiza în acest moment este dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive
(art.143 și 148 lit.f C.) subzistă în continuare.
În mod corect a constatat prima instanță că există la dosar date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la art.143 C. în mod corect, instanța de fond a constatat că în cauză persistă indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto anexă, raportul de constatare tehnico-științifică cu privire la substanțele stupefiante găsite asupra inculpatului și procesele-verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din CEDO.
De altfel, aceste indicii au fost analizate în mod repetat atât de instanța fondului, cu ocazia luării, prelungirii sau menținerii măsurii arestării preventive, cât și de instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării recursurilor promovate de inculpat împotriva încheierilor pronunțate în cauză.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările concrete în care se presupune că infracțiunile au fost comise - inculpatul introducând în țară și traficând o cantitate relativ mare de droguri de risc - 101,5 grame de cannabis - droguri apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, pentru a obține foloase materiale, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală, persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală în România (fiind trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă) și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
În cauză subzistă situația prevăzută de art. 136 alin. 1 C. pr. pen., respectiv se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată. În aceste condiții, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, prev.de art.145 sau 145/1 C.
Inculpatul nu are domiciliul în România și nu a făcut dovada că are resurse financiare pentru a-și asigura existența în România, astfel că există temerea reală că ar putea părăsi țara, sustrăgându-se de la judecată și îngreunând ancheta.
Perioada de timp de la momentul arestării - 05 septembrie 2012 - nu se poate susține că nu ar mai fi rezonabilă, un interval relativ scurt de aproape 2 luni de zile neputând diminua pericolul pentru ordinea publică a lăsării inculpatului în libertate, interesul public fiind încă unul prezent și real, mai ales în contextul naturii și gravității faptelor în discuție.
Aspectele invocate de apărătorul inculpatului vor fi avute în vedere de Tribunalul Cluj cu ocazia judecării cauzei pe fond și nu au relevanță pentru soluționarea recursului promovat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și nu au suferit modificări, motiv pentru care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 27 noiembrie 2012 a T.ui C. va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.38515 pct.2 lit.b C.proc.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. I., fiul lui I. și M.-I., născut la (...) în S. - U., împotriva încheierii fără număr din data de 27 noiembrie 2012 a T.ui C..
Obligă inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei se va avansa din fondul M.ui J., în favoarea apărătorului din oficiu, av.V. B. D..
Stabilește suma de 46,30 lei cu titlu onorariu interpret pentru o oră traducere simultană din limba maghiară în favoarea domnului interpret Tokes Balazs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. I. M. R. V. V. A.
GREFIER L. A. S. red.C.I./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.L. M.
| ← Decizia penală nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1561/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
