Decizia penală nr. 376/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 376/R/2012
Ședința publică din data de 7 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTORI : I. C. M.
M. R.
G. : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin P. : DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare nefondate recursurile declarate de inculpații C. M., C. A. V. și K. N. împotriva încheierii penale f. nr. din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., având ca obiect legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpați.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. M., aflat în stare de arest preventiv și inculpata K. N., aflată în stare de arest preventiv, asistați de apărători aleși, av. O. C. din Baroul Maramureș și G. W., din Baroul Maramureș, ambii cu delegații avocațiale la dosar și inculpatul C. A. V., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Ion Tudor
Felezeu, din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av. Cerneștean din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații C. M., C. A. V. și K. N. arată că își mențin recursurile declarate în cauză.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatei K. N., av. O. C., în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. solicită admite recursului declarat împotriva încheierii din 28 februarie
2012 a T.ui M., casarea acesteia și rejudecând, în principal în baza art.
160/b alin. 2 C. revocarea măsurii preventive, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive au încetat și nu există temeiuri noi în acest sens. În subsidiar în baza art. 139 alin. 1 C., dacă se apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu au încetat, solicită a se constata că s-au schimbat și a se dispune înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Este de observat în opinia sa că s-a impus verificarea legalității și temeiniciei după sesizarea instanței cu rechizitoriu, datorită unui incident procedural, respectiv o declarație de abținere a judecătorului, ce nu este imputabil inculpaților, deci nu s-a ajuns ascultarea inculpaților. V. temeinicia și legalitatea măsurii arestului preventiv în aceste condiții Tribunalul Maramureș n-a putut avea în vedere decât aceleași aspecte reținute și cu ocazia sesizării instanței cu rechizitoriu când s-a constatat că măsura arestului a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că la acel moment se justifica arestul, hotărâre ce de altfel a rămas definitivă prin respingerea recursului. Apreciază că această verificare nu este pur formală, chiar dacă de la momentul verificării anterioare nu s-a mai întâmplat nimic, pentru că din moment ce procedura penală prevede că această verificare are loc periodic trebuie avute în vedere toate aspectele de fapt și de drept inclusiv trecerea timpului. În esență, prin trecerea timpului se apreciază constant de instanțele de judecată că pericolul pentru ordinea publică se estompează și în timp dispare. Urmărirea penală în cauză a fost finalizată, dosarul înaintat instanței pentru judecarea inculpaților, față care s-a început urmărirea penală, există certitudinea că va fii o judecată și există o încadrare juridică stabilită prin rechizitoriu și deci trebuie apreciat în ce măsură mai este necesară privarea de libertate a inculpaților în acest moment și cadru procesual. În baza art. 136 alin. 8 C. trebuie avut în vedere dacă este necesar a se lua o măsură preventivă pentru buna derularea procesului penal și pentru a se asigura că inculpații nu se sustrag de la judecată și în ce măsură este justificată arestarea, cea mai gravă măsură și dacă n-ar fi suficientă o altă măsură, ce ar atrage și alte măsuri subsidiare de control judiciar, ce ar impune obligați suplimentare.
Apărătorul inculpatului C. M. în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale și rejudecând, în principal revocarea măsurii arestului în baza art. 160/b C.pr.pen și în subsidiar înlocuirea conform art. 139 alin.1, raportat la art. 145 C.
Apreciază că în cauză este necesar a se analiza existența scopului instituit de art. 136 C., respectiv dacă judecarea inculpatului în stare de libertate ar aduce atingere bunei desfășurări a procesului penal. Având în vedere că starea de normalitate este judecarea în stare de libertate și că urmărirea penală a fost finalizată, precum și că datorită unui incident procedural nu s-a putut proceda la judecarea cauzei, consideră că nu există niciun motiv care să impună menținerea inculpatului în stare de arest, acesta putând fi cercetat în stare de libertate. Inculpatul este cercetat pentru o faptă gravă, dar trebuie să existe temeiuri noi care să justifice menținerea, respectiv indicii sau probe că s-ar sustrage sau ar comite noi infracțiuni, ce în cauză nu există.
Pe de altă parte consideră că trebuie avută în vedere persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și desfășoară activități de comerț în S., urmând a depune acte doveditoare la judecarea pe fond a cauzei, iar garanțiile procesuale suficient de bine protejate și prin luarea măsuri obligării de a nu părăsi localitatea cu instituirea obligațiilor prev. de art. 145 C.
Referitor la temerea că în stare de libertate inculpatul ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice solicită a se avea în vedere că e vorba de comportamentul viitor al inculpatului, ce ar trebui să se bazeze pe probe că în libertate ar afecta buna derulare a procesului, iar pericolul nu trebuie privit pur teoretic, ci trebuie să fie dovedit, pentru că menținerea în arest în acest context ar părea ca o executare anticipată a pedepsei. În opinia sa, nu se poate susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu s-au schimbat, pentru că pe de-o parte s-a estompat reacția publică și, pe de altă parte, inculpatul a putut să-și reconsidere atitudinea și comportamentul.
Raportat la toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului și în principal revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Apărătorul inculpatului C. A. V. arată că susține concluziile colegilor săi pe deplin, solicită admiterea recursului și rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării și în subsidiar, înlocuirea măsurii preventivă cu o măsură neprivativă de libertate. A. că toate susținerile referitoare la trecerea timpului și estomparea pericolului concret le susține, apreciind că la acest moment cadrul procesul și implicațiile fiecăruia dintre inculpați sunt stabilite cel puțin prin rechizitoriu. S. a se avea în vedere că a făcut câteva acte materiale în numele celuilalt inculpat, dar nu a avut beneficiu material, iar acest aspect a fost reținut prin rechizitoriu, că a recunoscut cu sinceritate comiterea faptei, a dat indicații cum s-a întâmplat, nu are antecedente penale, nu există temeiuri noi, iar temeiurile de arestare nu mai subzistă. Mai arată că toate declarațiile au fost luate, participația este clară, deci temeiurile avute în vedere la începerea urmăririi penale și pentru care s- a dispus arestarea nu mai subzistă.
Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză împotriva încheierii penale prin care în mod legal și temeinic Tribunalul Maramureș a constatat că este legală și temeinică măsura arestului preventiv, menținând- o. În opinia sa încheierea penală atacată este legală și temeinică, pentru că în mod cert temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, fiind întrunite cumulativ dispozițiile art. 143 C., în sensul că din probe rezultă indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile imputate și dispozițiile art. 148 lit. f C., pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile imputate fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpaților în libertate la arest moment prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește dispozițiile art. 143 C. solicită a se avea în vedere că din data de 15 decembrie 2011 când s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților conform art. 300/1 C. măsura preventivă a fost verificată din punct de vedere al legalității și temeiniciei atât de către instanța de fond cât și de cea de control judiciar, ce a respins recursurile inculpaților. Mai solicită a se avea în vedere că CEDO a statuat că la luarea, prelungirea și menținerea arestului preventiv indiciile nu trebuie să aibă forța de a conduce la condamnarea inculpaților, ci doar la bănuiala rezonabilă că au săvârșit acea faptă, iar din probele administrate rezultă bănuiala rezonabilă pentru fiecare inculpat.
Referitor la art. 148 lit. f C. solicită a se avea în vedere că prima condiție a acestor dispoziții este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar din gravitatea faptelor și natura acestora rezultă că reacția comunității la lăsarea în libertate a inculpaților ar produce o tulburare ce ar induce o stare de pericol. În acest sens solicită a se avea în vedere motivarea instanței de fond din încheierea recurată și că CEDO a stabilit că în anumite situații, gravitatea deosebită a infracțiunilor determină o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, detenție ce corespunde art. 5 C.
În ceea ce privește susținerile apărării referitoare la lipsa antecedentelor penale și la diminuarea pericolului social după trecerea timpului, având în vedere numărul de acte materiale și poziția inculpaților, consideră că acesta sunt criterii ce trebuie avute în vedere pe fondul cauzei și nu fac obiectul prezentului recurs.
Inculpata K. N., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, întrucât este arestată preventiv din 15 decembrie 2011 și nu consideră că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece nu consideră că prezintă pericol pentru ordinea publică și va respecta eventualele măsuri impuse de instanță.
Inculpatul C. A. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei și solicită cercetarea în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinse cererile de revocare a măsurii arestării preventive și cele de înlocuire a aceleiași măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, formulate de inculpați prin apărătorii aleși.
În temeiul art. 3002 raportat la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților C. M. , C. A. V. și K. N., măsură care a fost menținută pentru următoarele
60 de zile.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 652 din 15 decembrie 2011 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C. M., C. A. V. și K. N. pe o durată de 29 zile ((...)- (...)).
În sarcina inculpaților s-a reținut că în cursul anului 2011 s-ar fi implicat activ în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, inculpatul C. M. fiind cel care se deplasa în S. de unde procura în mod repetat atât cannabis cât și cocaină. C. M. ar fi introdus apoi, fără drept, în mod repetat, diferite cantități din drogurile respective în R. pe care le depozita în mai multe locații situate pe raza județului M.. De aici, pe baza cererii pe care o avea din partea consumatorilor printre care își crease relații, inculpatul C. M. ar fi distribuit ulterior drogurile pentru vânzare, fie direct, fie prin intermediul inculpatului C. A. și a altor învinuiți, un rol foarte important avându-l inculpata K. N., aceasta primind indicații telefonice directe de le fiul ei cu privire la modul în care trebuia să porționeze cantitățile de droguri pe care urma să le remită mai departe celorlalți inculpați din anturajul lui C.
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile art. 143
Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că aceștia au comis faptele ce li se rețin în sarcină. T. constată că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, dat fiind faptul că sunt întrunite cumulativ cele două cerințe legale, respectiv a pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de către aceștia și a pericolului social concret pentru ordinea publică.
În ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a statuat că anumite infracțiuni, prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea acestora, pot să succite o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp, iar în cauza de față, măsura arestării preventive a inculpaților este conformă scopului instituit prin dispozițiile art.
5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați este conformă și scopului măsurilor preventive în lumina dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, instanța apreciind că aceasta se impune în vederea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
În ceea ce privește argumentele apărătorilor inculpaților conform cărora aceștia nu au antecedente penale, nu poate constitui un motiv suficient pentru a se dispune luarea altei măsuri sau revocarea arestării preventive, putând fi avute în vedere de instanță ca eventuale circumstanțe atenuante, evident la alt moment procesual.
Așadar, în raport de aprecierea instanței privind necesitatea menținerii în stare de arest a inculpaților, nu apare ca fiind oportună și nici justificată luarea unei alte măsuri prev. de art. 136 alin. 1 lit. b sau c Cod procedură penală. Temeiurile avute în vedere de instanță la momentul luării arestării preventive, nu s-au modificat, nefiind astfel posibilă aplicarea dispozițiilor art. 139 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, a fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, fiind respinse cererile de revocare a măsurii privative de libertate precum și cele de înlocuire cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal cei trei inculpați, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpata K. N. a învederat faptul că nu mai subziste temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, având în vedere faptul că urmărirea penală este finalizată, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu și odată cu trecerea timpului pericolul pentru ordinea publică s-a estompat.
În motivarea recursului său inculpatul C. M. a arăta că lăsarea sa în libertate nu ar îngreuna în nici un fel desfășurarea procesului penal, cu atât mai mult cu cât acesta nu are antecedente penale și a desfășurat activități comerciale în S., obținând astfel venituri legale.
În motivarea recursului său, inculpatul C. A. V. a învederat de asemenea că poate fi cercetat în libertate, atâta vreme cât a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a comiterii faptelor, nu a obținut venituri ilicite, iar pericolul pentru ordinea publică s-a estompat, cu atât mai mult cu cât instanța a fost deja sesizată prin rechizitoriu, iar audierea inculpaților nu s- a putut realiza din motive neimputabile acestora.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, probe ce stau la baza trimiterii în judecată a inculpaților prin rechizitoriul întocmit la data de (...) de către DIICOT- B. T. M. rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p., care să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor de trafic de droguri de risc și trafic de droguri de mare risc, pentru toți trei inculpații iar, în plus pentru inculpatul C. și a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc sub forma introducerii lor fără drept în țară.
Mai mult, prin actul de inculpare s-a arăt în mod explicit presupusa contribuție a fiecăruia la comiterea faptelor, reținându-se pe scurt că, în cursul anului 2011 aceștia s-ar fi implicat activ în comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, inculpatul C. M. fiind cel care se deplasa în S. de unde procura în mod repetat atât cannabis cât și cocaină. C. M. ar fi introdus apoi, fără drept, în mod repetat, diferite cantități din drogurile respective în R. pe care le depozita în mai multe locații situate pe raza județului M.. De aici, pe baza cererii pe care o avea din partea consumatorilor printre care își crease relații, inculpatul C. M. ar fi distribuit ulterior drogurile pentru vânzare, fie direct, fie prin intermediul inculpatului
C. A. și a altor învinuiți, un rol foarte important l-ar fi avut și inculpata K. N., aceasta primind indicații telefonice directe de le fiul ei cu privire la modul în care trebuia să porționeze cantitățile de droguri pe care urma să le remită mai departe celorlalți inculpați din anturajul lui C.
Prin natura lor faptele descrise mai sus prezintă un pericol social foarte ridicat, cunoscut fiind faptul că fenomenul traficului de droguri s-a dezvoltat în ultima perioadă în mod alarmant iar consecințele acestuia sunt deosebit de negative în ceea ce privește sănătatea și chiar viața consumatorilor.
Apoi presupusa perseverență infracțională de care se pare că au dat dovadă inculpații, gravitatea deosebită a faptelor imputate, modul organizat în care se bănuiește că au acționat aceștia, toate aceste împrejurări de conduc la concluzia că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce nu a putut fi estompat prin trecerea unei perioade scurte de timp ( inculpații fiind arestați din data de 15 decembrie 2011).
Mai mult, în această perioadă de timp, urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată cu judecarea cauzei, urmând a se trece la judecata cauzei, astfel că nu li se poate imputa autorităților depășirea termenului rezonabil definit de jurisprudența C.
Față de cele de mai sus, constatând egalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile formulate.
Va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 25 lei onorarii parțiale pentru fiecare inculpat pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Va obliga pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 225 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații C. M. , C. A. V. și K. N., aflați în prezent în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale fără număr din (...) a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de câte 25 lei onorarii parțiale pentru fiecare inculpat pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească în favoarea statului suma de câte 225 lei cheltuieli judiciare, din care câte 25 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. I. C. M. M. R.
G. T. G.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond. S. L.R.M.
| ← Decizia penală nr. 1270/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1549/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
