Decizia penală nr. 1808/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a8
DECIZIA PENALĂ NR.1808/R/2012
Ședința publică din 17 decembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. S. A. împotriva încheierii f.n. din data de (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. S. A., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.C. Manuela și apărător ales av.C. L., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul L. S. A., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiu dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul L. S. A. arată că își însușește recursul formulat de către apărătorul său.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului L. S. A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate prin care s-a menținut arestul preventiv al inculpatului și, pe cale de consecință, a se dispune revocarea acestei măsuri.
În susținerea recursului arată că regretă că instanța de recursul nu are posibilitatea de a lua contact cu ceea ce s-a întâmplat pe fondul acestei cauze, pentru a își putea forma o părere pertinentă.
Inculpatul L. S. A. este arestat de aproximativ 1 an de zile. Dacă la luării măsurii arestării preventive a inculpatului se putea justifica, în opinia acuzării, arestarea inculpatului, pentru că ar fi existat date și indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, în prezent lucrurile sunt cât se poate de lămurite. D. este voluminos, cuprinde mai multe volume, dar nu face decât să se suprapună și să vină în întâmpinarea argumentelor apărării, atunci când se spune că nu se mai justifică în prezent menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
S. că ne aflăm la limita antepronunțării. În încheierea atacată instanța reține că sunt dubii referitoare cu privire la starea de fapt, încadrarea juridică și implicarea concretă a inculpatului.
Solicită a se observa că în motivarea hotărârii atacate, pe fondul cauzei, se face referire strict la modul generic dar în același timp aceeași motivare este extrem de subiectivă, chiar în exces, depășind obiectul cu care este investită instanța. S. că în speță interesează dacă în prezent se mai justifică menținerea arestării preventive. Apreciază motivarea ca fiind stereotipă și automată, chiar într-un fel rutinată pentru că la fiecare termen de judecată au fost audiați martori, la termenul trecut chiar s-a dat citire unor declarații de martori deoarece aceștia nu au putut fi audiați nemijlocit.
Pe de altă parte, s-a încălcat principiul contradictorialității și oralității, drepturile inculpatului fiind grav viciate, dar chiar și așa, solicită a se observa că din toate probele administrate în cauză nu se conturează până în prezent vinovăția inculpatului de maniera de a fi menținut în stare de arest preventiv. Starea de fapt este aceeași ca la începutul urmăririi penale, în sensul că așa zisele părți vătămate sau martore se prostituează în continuare, inculpatul este arestat de 1 an de zile, ceilalți inculpați au tot felul de interdicții procesuale, deci practic nu există nici o rațiune pentru care în acest moment să se mai justifice menținerea inculpatului în stare de arest preventiv. Mai mult, inculpatul s-a și căsătorit cu așa zisa victimă.
Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală, temeinică și judicios motivată.
A., în mod corect prin raportare la disp.art.300/2 și art.160/b al.1 și 3
C.pr.pen., instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, constatând că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri subzistă în continuare în cauză, respectiv că sunt întrunite condițiile art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată și, de asemenea, sunt întrunite cumulativ și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat este mai mare de 4 ani închisoare iar judecarea sa în stare de libertate în acest moment prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Instanța de fond a arătat la fila 5 din încheierea penală recurată că din data de (...), când a fost luată măsura arestării preventive, existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile care îi sunt imputate, a fost analizată în mod repetat atât de către instanța de fond cât și de instanța de control judiciar, care de fiecare dată a respins recursurile formulate de către inculpat împotriva încheierilor pronunțate de instanța de fond.
Din această perspectivă, apreciază că existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat, a intrat în puterea autorității de lucru judecat.
In ce privesc disp.art.148 lit.f C.pr.pen., în mod evident prima condiție este realizată, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de inculpat este mai mare de 4 ani închisoare. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut că judecarea în stare de libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, și a motivat in extenso, încheierea penală recurată.
De asemenea, instanța de fond a arătat impactul negativ pe care săvârșirea unor astfel de infracțiuni îl au asupra membrilor comunității precum a și motivat detaliat de ce nu este întemeiată o cerere de judecare în continuare a inculpatului în stare de libertate.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că mare parte din argumentele invocate în susținerea recursului, sunt chestiuni care țin de fondul cauzei și nu fac obiectul recursului dedus judecății.
Ca atare, solicită a fi înlăturate din analiza soluționării cauzei.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul ales al inculpatului L. S. A., în replică, solicită a se observa că parte din coinculpații judecați în acest dosar, pentru fapte similare și cu cazier judiciar mai grav, sunt cercetați în stare de libertate. S. că nu solicită decât egalitate de tratament.
Inculpatul L. S. A., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său. Lasă soluția la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin încheierea fără număr, din data de (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr.(...), în emeiul art. 3002 Cod P. Penală rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. Penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L. S. A., fiul lui M. și F. R., născut la data de (...) în C.-Napoca, jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Arestul IPJ C., măsură care a fost menținută.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că inculpatul arestat L. S. A., în perioada cuprinsă între toamna anului 2009 - vara anului 2010 s-ar fi asociat cu inculpații B. I. P., A. S. M. și numiții B. E. și I. R. și ar fi acționat împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism. F. de același inculpat se reține că în perioada 2009 - 2011 ar fi sprijinit grupul infracțional ce ar fi fost condus de inculpatul B. R. D., din care ar mai fi făcut parte O. Tudor, B. I. P., Mocan V., P. Nelu, Circov I., Arieșan Claudiu F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi fost desfășurată de numitele H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A. De asemenea inculpatul L. S. A. ar fi transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., K. R. C., S. E. C., M. C. A., V. L. A., M. C. A. și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de F. M. R. și K. R. C. Se mai reține, în privința aceluiași inculpat că ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi desfășurat-o aceasta, precum și aceea că ar fi preluat-o, prin inducere în eroare, pe martora S. D. A., împreună cu inculpatul A. S. M., de la învinuita R. V. C., față de care s-a disjuns cauza, și că i-ar fi achitat acesteia suma de 150 de euro, pentru găzduirea martorei, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Prin încheierea penală nr. 9/C/(...) a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. S. A., pe o perioadă de 29 de zile, iar prin încheierea penală nr. 21/C/(...) a Tribunalului C. a fost prelungită măsura cu 30 de zile, măsura preventivă fiind luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. a, b și f C.p.pen. Temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. a C.p.pen. a fost însă înlăturat prin încheierea penală nr. 21/C/(...) a Tribunalului C., iar în calea de atac ce s-a exercitat împotriva acestei încheieri a fost înlăturat și temeiul prev. de art. 148 lit. b C. p. pen.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu soluționarea cauzei la data de 26 martie
2012, fiind înregistrată sub nr. (...), în sistem aleatoriu cauza fiind repartizată pentru termenul din 19 aprilie 2012, la completul VI F, care a formulat declarație de abținere, ce a fost admisă, cauza fiind din nou repartizată în sistem aleatoriu pentru termenul din (...) la completul V F, care de asemenea a formulat declarație de abținere, și care la rândul ei a fost admisă, iar la ultima introducere în sistem aleatoriu, dosarul a fost repartizat completului VIII F cu termen de judecată la data de (...).
La data de (...) s-a fixat un termen intermediar în vederea verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului L. S. A., în temeiul art.
3001 Cod P. Penală, la primirea dosarului. Măsura arestării preventive a fost din nou verificată, în temeiul art. 3002 Cod P. Penală, de această dată, la termenele de judecată din data de (...), (...), (...), (...) și (...).
Fiind din nou verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul a constatat că în cauză sunt suficiente indicii și probe care să conducă la bănuiala legitimă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, chiar dacă nu sub toate aspectele invocate de către parchet în actul de sesizare a instanței, și poate nu cu încadrările juridice reținute la momentul trimiterii în judecată a inculpatului. A., fără a prejudicia fondul cauzei, în sensul celor de mai sus sunt declarațiile inculpatului, care chiar dacă nu a recunoscut comiterea faptelor, a arătat că nu este străin de activitățile de prostituție desfășurate de prietena sa și de verișoara acesteia, precum nici de activitatea desfășurată de către inculpatul B. R. D. D. că nu s-a analizat la acest moment dacă inculpatul și-a adus vreun aport, dintre cele incriminate de textul art. 329 Cod Penal, la desfășurarea acestor activități de către cele două martore, însă dorim să subliniem că declarațiile inculpatului în sensul mai sus reliefat reprezintă indicii, în sensul art. 143 Cod P. Penală. Alături de declarațiile inculpatului mai trebuie să evidențiem ca indicii și probe în sensul conturării presupunerii comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și declarațiile inculpaților B. I. P. și A. S. M., ale căror prietene, și nu putem să nu remarcăm coincidența, se prostituau, de asemenea, împotriva voinței inculpaților, declarațiile martorilor S. D. A., S. G. D., S. R. E., K. M. V., R. A. I., R. R. R., A. L., M. C. A., K. R. C., F. M. R., L. M. G., H. N., P. R., C. S. R., S. E. E., P. D. A., C. A. C., etc.
În același sens la dosar există și procese verbale de redare a interceptărilor telefonice, chitanțe ce atestă trimiterea unor sume de bani inculpatului, de către prietena sa F. M. R. și de verișoara acesteia K. R. C., după cum există și chitanțe ce atestă trimiterea de către inculpat, de data aceasta, pentru martora K. a banilor necesari transportului acesteia în Olanda. De asemenea este de remarcat că în cauză s-au administrat probe și în sensul că inculpatul a trimis bani diverselor persoane din țară, fără a apărea numele lui la expeditor, în acest sens fiind necesar a fi amintită declarația martorului P. D. A., de unde a rezultat că inculpatul nu ar părea străin de activitățile ce i se impută.
Este necesar să mai arătăm că apărarea a invocat că citirea unor declarații date de martori în faza de urmărire penală încalcă două principii esențiale ale Codului de P. Penală, care garantează dreptul la apărare al celui acuzat. Menționăm, fără a intra în detalii că, chiar și jurisprudența C.E.D.O. a acreditat ideea că această procedură (a citirii declarațiilor date de unii martori în faza de urmărire penală) poate fi valorificată în anumite condiții, pe care le vom analiza la momentul la care ne vom pronunța asupra fondului cauzei).
În privința temeiurilor de arestare prev. de art. 148 Cod P. Penală, în prezenta cauză există cel prev. de art. 148 lit. f Cod P. Penală. A., instanța a constatat că prima condiție este în mod evident îndeplinită câtă vreme faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu pedepse mult superioare limitei de 4 ani impusă de textul de lege mai sus amintit.
Cea de a doua condiție a textului mai sus evocat, este de asemenea îndeplinită, ținând seama de condițiile în care faptele au fost comise, de faptul că inculpatul ar fi desfășurat mult timp activitatea de a profita de pe urma activității de prostituție desfășurată de iubita sa F. M. R., ar fi întreprins manopere diverse pentru a-și asigura produsele infracțiunilor, și pentru a beneficia de protecția unei întregi structuri, a aderat la un grup infracțional organizat, cu o ierarhie bine delimitată, în conformitate cu prevederile art. 7 din L. 39/2003, repetăm, cel puțin în mod aparent.
Faptele pentru care inculpatul a fost cercetat sunt de natură a tulbura grav ordinea juridică, deoarece aduc atingere unor valori sociale dintre cele mai importante, fiind încălcate grav drepturile unor persoane, cu scopul de a le comercializa ca pe o marfă, pentru ca inculpatul să își asigure astfel obținerea de venituri, în contextul proliferării deosebite a acestui fenomen infracțional, cu consecințe grave asupra moralității și relațiilor sociale ce reglementează viața intimă a unei persoane.
Mai este necesar să subliniem că față de complexitatea cauzei, dată de numărul inculpaților cercetați, de numărul martorilor a căror audiere este necesară pentru aflarea adevărului, mulți dintre aceștia având practic reședința în străinătate, de obiectul cauzei, care vizează cercetarea existenței ori inexistenței mai multor infracțiuni ce sunt presupuse a fi comise de către inculpat, de durata scursă de la data sesizării instanței, și de faptul că procedura nu a stagnat din cauze imputabile organelor judiciare, precum și de specificul infracțiunilor cercetate, de crimă organizată, instanța a apreciat că durata arestării preventive a inculpatului nu a depășit un termen rezonabil.
A. și că punerea în libertate a inculpatului nu a fost oportună și față de preceptele morale ale acestuia, sau mai bine zis pentru lipsa acestora, în condițiile în care el s-a apărat susținând că a comis fapte de furt, practic prin toate țările Europei, de unde a rezultat necesitatea de a-l împiedica să comită noi fapte penale, întrucât, și aici nu avem nici o îndoială, odată pus în libertate inculpatul ar găsi suficiente căi ilicite de obținere a celor necesare traiului cotidian. Din această perspectivă nu a fost oportună luarea în calcul a posibilității înlocuirii măsurii arestului cu o altă măsură mai puțin restrictivă.
Pe de altă parte nu este de neglijat nici faptul că inculpatul nu a avut de foarte mulți ani un loc de muncă stabil și constant, ceea ce întărește din nou ideea că lăsat în libertate inculpatul, apăsat de griji financiare s-ar putea lăsa antrenat în noi acțiuni ilicite. Prin urmare, și ținând seama de toate cele mai sus reliefate, în temeiul art. 3002 Cod P. Penală rap. la art. 1. al.1 și 3 Cod P. Penală instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul L. S. A., măsură pe care o va menține.
În baza art.192 al.3 Cod P. Penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul L. S. A. solicitând instanței de control judiciar să admită calea de atac promovată, să dispună casarea în întregime a încheierii recurate și rejudecând să dispună revocarea măsurii arestului preventiv, deoarece a fost depășită durata rezonabilă a detenție preventive și nu se mai justifică privarea sa de libertate cu atât mai mult cu cât, coinculpații din acest dosar sunt judecați în stare de libertate, probele administrate cu ocazia cercetării judecătorești nu confirmă cele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și s-a și căsătorit cu victima infracțiunii de care este acuzat.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cpr. pen., Curtea constată că acesta este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Vom reține, pentru început, că prin actul de sesizare al instanței respectiv rechizitoriul emis de DIICOT S. T. C. în dosarul nr. 180/D/P/02011, inculpatul L. S. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane prev. de art. 12 alin.1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 C. pen., grup infracțional organizat prev. de art. 8 raportat la art. 2 lit. a teza a - II- a din Legea nr. 39/2003 și la art. 323 C. pen., grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, proxenetism prev. de art. 329 alin.1, alin.2 teza I-a cu aplicarea art. 41 alin.2 C. pen. și art. 33 lit. a C. pen., constând în aceea că, în perioada toamnă 2009-vară 2010 s-ar fi asociat cu inculpații B. I. P., A. S. M. și numiții B. E. și I. R. și ar fi acționat împreună cu aceștia în scopul săvârșirii infracțiunii de proxenetism; că în perioada 2009-2011 ar fi sprijinit grupul infracțional ce ar fi condus de inculpatul B. R. D., din care ar mai fi făcut parte O. Tudor, B. I. P., Mocan V., P. Nelu, Circov I., Arieșan Claudiu F., Sepsi P. D., în scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi fost desfășurată de numitele H. C. I., H. N., A. A. C., K. R. P., M. C. A., V. L. A. că ar fi transportat, găzduit, supravegheat pe F. M. R., K. R. C., S. E. C., M. C. A., V. L. A., M. C. A. și ar fi beneficiat de foloase materiale din activitatea de prostituție desfășurată de F. M. R. și K. R. C. că ar fi găzduit-o pe F. M. R. prin exercitarea de violență cu scopul exploatării activității de prostituție ce ar fi desfășurat-o acesta, precum și aceea că ar fi preluat-o, prin inducere în eroare, pe martora S. D. A., împreună cu inculpatul A. S. M. de la învinuita R. V. C., față de care s-a disjuns cauza, și că i-ar fi achitat acesteia suma de 150 de euro, pentru găzduirea martorei, în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului la data de 1 februarie 2012 au fost cele prevăzute de art. 148 lit. b și f C. pr. pen.
După cum rezultă din examinarea normelor interne - procesual penale și constituționale, interpretate prin coroborare și prin prisma dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană privind Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul la libertate este un drept inalienabil, la care nu se poate renunța, iar garanțiile ce îl însoțesc privesc toate persoanele, având în vedere rolul primordial al acestuia într-o societate democratică.
F. de principiul expus, rezultă cu necesitate că normele legale ce prevăd cazurile în care se poate realiza o abatere de la principiul că nicio persoană nu poate fi privată de libertatea sa, au caracter derogatoriu, iar cazurile pe care le reglementează nu pot fi interpretate decât restrictiv. Aceasta, deoarece regula în materie o constituie starea de libertate, iar orice restrângere sau atingere, în orice mod și de orice intensitate a substanței dreptului imprimă acestuia un caracter relativ.
Așa fiind, cazurile în care legea națională și normele europene acceptă ca fiind licită privarea de libertate sunt reglementate prin norme imperative și exprese, enumerările folosite de legiuitor fiind limitative și exhaustive.
A., în jurisprudența sa, C. a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (Stogmuller împotriva Austriei - Hot. din 10 nov.1969; riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hot. din 27 iunie 1968); să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei Hot. din 10 nov.1969); sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hot. din 26 iunie 1991 și Hendriks împotriva Olandei, Hot. din 5 iulie 2007).
Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice
(Becciev împotriva Moldovei din 4 oct.2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice: dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art.5 în aceste circumstanțe excepționale și în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant și suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică .
Pe de altă parte, C. a statuat că, potrivit art.5 paragraf 3, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, în măsura în care acuzatul le oferă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.
Plecând de la jurisprudența C., instanțele interne au definit de-a lungul timpului criterii și elemente care trebuie avute în vedere în analiza existenței „.ului pentru ordinea publică";, printre care reacția publică declanșată din cauza faptelor comise, starea de nesiguranță ce ar putea fi generată prin lăsarea sau punerea în libertate a acuzatului, precum și profilul personal al acestuia.
Totodată, instanțele naționale au mai stabilit că pericolul pentru ordinea publică la care se face referire nu este prezumat, ci trebuie dovedit, în special dacă este vorba de riscul ca inculpatul să comită o nouă infracțiune sau de reacția publică declanșată de faptele comise. Rezonanța în opinia publică, o anumită stare de nesiguranță generată de faptele comise sau aspectele referitoare la persoana acuzatului au fost evidențiate ca elemente constitutive ale pericolului pentru ordinea publică, noțiune care nu trebuie confundată cu cea de „. social al faptelor"; comise.
Din analiza normelor procesuale interne în vigoare rezultă, potrivit art.136 C. pr. pen., că în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detenție pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una din următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara sau arestarea preventivă.
Cu privire la această din urmă măsură preventivă, se reține că luarea măsurii arestării inculpatului presupune îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.143 C. pr. pen. - respectiv să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și impune, totodată, existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art.148 alin.1 lit. a-f C. proc. pen. rap. la art.148 alin.2 C. proc. pen.
Se va reține, în esență, că probele administrate conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul L. S. A. ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art.143 C. pr. pen.
Constatăm că în cauză nu mai este incident temeiul de arestare prev. de art.148 lit. b C. pr. pen., acesta fiind înlăturat prin î.p.21/C/(...)0 a Tribunalului C., motiv pentru care vom proceda doar la analiza temeiului de arestare reglementat de art.148 lit. f C. pr. pen.
Prima teză a art.148 lit. f C. pr. pen. este indubitabil îndeplinită, inculpatul recurent fiind cercetat pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Teza a - II - a a acestui text legal a comportat în practica judiciară ample discuții
și la fel o face și în prezenta cauză. În cauza dedusă judecății, nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, la acest moment al procesului penal..
Comiterea de infracțiuni, chiar de o gravitate deosebită - reflectată de exemplu prin natura și cuantumul sancțiunii, nu constituie, prin ea însăși temei pentru privarea de libertate a inculpaților în forma detenției preventive.
De asemenea, tendința de nerespectare a ordinii de drept caracterizează orice persoană care comite o faptă din sfera ilicitului penal în calitate de autor, instigator sau complice.
Existența pericolului concret pentru ordinea publică se impune a se stabili în funcție de art.148 lit. f C. proc. pen., dar și de elemente ce țin de persoana inculpatului, astfel după cum acestea sunt prevăzute de art.136 alin.8 C. proc. pen.
În cauză, nu există probe certe în sensul că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea comite fapte de natură penală. Este real că inculpatul a susținut că anterior arestării sale ar fi comis mai multe infracțiuni de furt pe teritoriul mai multor state europene, aspect ce a justificat, la un moment dat, menținerea stării de arest a inculpatului și de către instanțele de control judiciar. A. însă, că la acest moment a procesului penal, raportat la împrejurarea că inculpatul recurent este în stare de detenție preventivă de mai bine de 10 luni de zile, mai exact din data de (...) când prin încheierea penală nr.91/C a Tribunalului C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, acest argument nu mai sunt suficient pentru a justifica o astfel de măsură preventivă.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum de altfel reține și instanța ierarhic inferioară, probele administrate până în acest moment, conduc la o stare de fapt diferită față de cea reținută de organele de urmărire penală.
Practica C. obligă instanțele naționale ca după un timp să nu mai considere suficientă pentru menținerea stării de arest, doar gravitatea acuzațiilor formulate împotriva unei persoane și să analizeze dacă o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă nu s-ar putea dispune în cauză.
Art.136 C. pr. pen. stipulează că măsurile preventive se iau pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la judecată ori de la executarea pedepsei.
Buna desfășurare a procesului penal nu presupune privarea inculpatului de libertate, cu atât mai mult cu cât nu există probe în sensul că s-a sustras de la urmărirea penală sau a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Actele dosarului nu relevă dovezi din care să reiasă că inculpatul ar împiedica, liber fiind, cercetarea judecătorească și au învederat că nu există riscul ca el să nu se prezinte în instanță, Curtea analizând posibilitatea de a adopta una dintre măsurile alternative prevăzute în art. 136 C. proc. pen., în raport cu garanțiile reale oferite de inculpat în legătură cu prezența sa la cauză.
În opinia Curții, în condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara pentru inculpatul recurent, riscul ca acesta să nu se prezinte la proces este infim, deoarece este obligatoriu să i se impună restricții, a căror nerespectare atrage revocarea măsurii neprivative de libertate și arestarea din nou a sa.
Pe de altă parte, și circumstanțele personale ale inculpatului (vârsta, statutul social, lipsa antecedentelor penale), pledează pentru existența unui risc minim de a se sustrage procesului penal.
A., inculpatul L. S. A. este în vârstă de 26 de ani, nu a recunoscut nici o infracțiune din cele imputate prin rechizitoriul P., s-a căsătorit cu presupusa victimă a infracțiunii cu care s-a dovedit că a avut o lungă relație de prietenie, este lipsit de antecedente penale.
Toate aceste circumstanțe personale, precum și cele reale referitoare la infracțiunile presupus a fi comise nu justifică menținerea arestării preventive, motiv pentru care instanța de control judiciar , constatând că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestului preventiv s-au modificat, în sensul reducerii semnificative a pericolului pe care lăsarea în libertate a inculpatului, l-ar prezenta pentru ordinea publică , va dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, A..
Pentru a sigura prezența inculpatului la proces și a nu împiedica buna desfășurare a procesului penal, inculpatului recurent i-au fost impuse obligațiile prev. de art.1451 alin.11 lit. a-d și alin.12 lit. c C. pen., conform dispozitivului.
Pentru considerentele expuse mai sus va fi admis recursul inculpatului, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.38515 pct.2 lit .d Cod procedură penală admite recursul declarat de către inculpatul L. S. A., fiul lui M. și F., născut la (...), încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 10 decembrie 2012 a Tribunalului C. referitoare la starea de arest, pe care o casează în întregime și rejudecând:
În baza art.139, art.145 Cod procedură penală, dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul L. S. A. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, A..
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală impune inculpatului L. S. A. să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. A. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu se apropie de coinculpații și de martorii din prezenta cauză indicați în rechizitoriul ce a fost comunicat inculpatului sau de cei care vor fi propuși în cursul procesului și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului L. S. A. dacă nu este arestat în altă cauză.
Atrage atenția inculpatului L. S. A. că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu (av. C. Manuela), sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |
L. M. ANA C. | M. Ș. | M. B. |
Red.M.Ș./dact.V.R.
2 ex./(...)
Jud. fond.L. A. C.
| ← Decizia penală nr. 1385/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
