Decizia penală nr. 203/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.203/A/2012
Ședința publică din 26 noiembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTOR : ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul R. I. împotriva sentinței penale nr.130 din 17 octombrie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor prev. de art.20 C. rap. la art.174 alin.1 C. și violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 C., ambele cu aplic. art.37 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. I., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu, av. C. S., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și apărător ales, av. Vintilă R., din cadrul Baroului B. N., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile R. M., S. J. de U. B. și S. J. de A. B. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul R. I., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul R. I. arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel, motiv pentru care instanța procedează la audierea inculpatului, depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 26.
La întrebarea instanței dacă sunt cereri în probațiune, apărătorul ales al inculpatului R. I. solicită reaudierea martorelor O. M. și F. R. și confruntarea acestora, întrucât pe baza declarațiilor acestora inculpatul R. I. a fost condamnat.
Apreciază utilă confruntarea martorelor, întrucât declarațiile lor sunt contradictorii.
S. că această probă a fost solicitată și în fața instanței de fond, însă a fost respinsă.
Față de cererea formulată de către apărătorul ales al inculpatului R. I.,
Curtea acordă cuvântul părților.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea cererii ca inutilă, raportat, atât la problema teoretică ridicată de necesitatea unei confruntări, cât și la situația completă a dosarului cauzei.
După cum se cunoaște, se procedează la realizarea confruntării ori de câte ori, pe lângă existența faptului obiectiv a contradicțiilor sesizate de instanță, apare necesară efectuarea acestui procedeu probator, din perspectiva posibilităților instanței de lămurire a acestei contradicții.
Din punctul său de vedere, aceste contradicții sunt numai aparente, pot fi rezolvate în continuare de către instanță prin coroborarea tuturor elementelor relatate de aceste persoane cu celelalte mijloace de probă.
Instanța nu poate dispune confruntarea pentru a determina părțile să-și verifice percepțiile una în prezența celeilalte, fiind cunoscut că în procedeul de redare a elementelor percepute de o persoană, indiferent de calitatea acesteia și audiată în fața instanței, sunt marcate de subiectivism și caracterizează o serie de elemente personale, ale celui care face relatarea.
Prin urmare, din perspectiva sa, proba este inutilă.
Curtea deliberând, respinge cererea de reaudiere a martorilor O. M. și F. R. pentru următoarele considerente :
Martorele au fost audiate în fața instanței de judecată, în condiții de oralitate și contradictorialitate și în condițiile în care inculpatul avea apărător în cauză.
De asemenea, examinând declarațiile lor, instanța constată că nu există diferențe între ele și aceste martore își mențin declarațiile pe care le-au dat în faza de urmărire penală.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului R. I. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, a se dispune achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C., respectiv fapta nu a fost săvârșită de către inculpat.
În subsidiar, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală.
În motivarea recursului, arată că în sarcina inculpatului s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave.
S. că în speță s-a reținut că în seara de 31 octombrie 2011, partea vătămată R. M. a fost găsită în curtea casei sale, într-o baltă de sânge. D. stării conflictuale care exista între inculpat și partea vătămată, inculpatul a fost primul suspect.
S-au administrat probe științifice, au fost recoltate cel puțin zece probe care au fost trimise la I. de M. L. M. M. B., care a concluzionat că nu a fost pusă în evidență existența sângelui uman pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului.
În această situație, s-a trecut la audierea martorilor, din declarațiile acestora nerezultând că inculpatul se afla la acel moment în curtea părții vătămate.
În motivarea hotărârii atacate se reține, fără nici un temei, declarația părții vătămate, care arată că, pe geamul de la bucătărie a văzut inculpatul intrând în curtea sa.
De asemenea, hotărârea atacată are la bază recunoașterea inculpatului. S. că inculpatul a făcut această recunoaștere datorită sugestiei organelor de urmărire penală, care i-a spus că „este mai bine așa";.
În momentul prezentării materialului de urmărire penală însă, inculpatul revine asupra declarațiilor date și arată că nu a văzut partea vătămată în acea zi. Faptul că ulterior, în fața instanței a uzat de dreptul la tăcere, nu trebuie transformat într-o sancțiune.
În situația în care se va aprecia că fapta a fost săvârșită de către inculpatul
R. I., solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală, considerând că nu poate fi săvârșită tentativa la infracțiunea de omor, având în vedere certificatul medico-legal din care rezultă că victima a suferit leziuni vindecabile în 24-25 zile îngrijiri medicale și că viața nu i-a fost pusă în pericol.
În ce privește latura civilă, arată că victima avea o capacitate de muncă redusă și anterior agresiunii, astfel că daunele acordate sunt exagerate, motiv pentru care solicită reducerea acestora.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele arătate pe larg în hotărârea atacată.
În susținerea poziției procesuale arată că prima instanță a făcut o detaliere exhaustivă a tuturor circumstanțelor pe care și-a bazat dozarea pedepsei la maximul special, aplicat în final inculpatului și că nu există nici o circumstanță din care să se deducă că probațiunea administrată în dosar, nu confirmă, dincolo de orice dubiu, vinovăția inculpatului pentru faptele comise. Apreciază că sub aspectul elementelor de fond, criticile sunt nefondate.
S. că probațiunea este obiectiv administrată și nu există nici un element, care să conducă la concluzia nulității vreuneia dintre probele administrate. De altfel, nici instanța nu a reținut că declarațiile luate inculpatului nu se bucură de garanția legalității, motiv pentru care le-a și avut în vedere ca atare. Se referă cu precădere la elementele legate de modul în care s-a făcut probațiunea sub aspectul laturii procedurale ce presupunea prezența inculpatului, declarațiile acestuia, reconstituirea și alte acte care l-au implicat pe acesta, inclusiv constatarea medico-legală privind leziunile de pe corpul inculpatului.
Opinează că toate mijloacele de probă depuse în dosarul cauzei, au fost administrate legal pentru că ele cuprind relatări ale inculpatului, care parchetul nu are dubiu că, reflectă poziția procesuală a acestuia.
Aceste declarații, în formele diverse pe care inculpatul a înțeles să le redea în final, au fost semnate de către acesta cu respectarea evidentă a dreptului la apărare, legat de asistarea de către un apărător în cursul urmăririi penale și apoi al judecăți, motiv pentru care dubiile la care face referire apărarea, legate de modul de administrare a acestor probe, sunt nejustificate, pentru că ele se încadrează în ceea ce am putea numi aspecte triviale, respectiv care nu pot fi dovedite.
Apreciază ca și prima instanță, că inculpatul a înțeles să ascundă adevărul pentru că aceste elemente rezultă dintr-un ansamblu probator complet și nu din declarațiile lui. De altfel, solicită a se remarca că declarațiile inculpatului nu sunt contestate.
Pe de altă parte, instanța face o analiză de detaliu a probelor științifice care nu pot fi contestate pe simple motivații subiective. Solicită a se observa că leziunile cauzate victimei au implicat fracturi, coroborate cu leziuni constând în echimoze și leziuni specifice comprimării, iar leziunile care au determinat în final
și starea gravă a victimei, se referă la o singură lovitură aplicată cu mare intensitate.
Ori, în acest fel se pot explica și elemente legate de dubiile aparente ale apărării, legate de prezența sau lipsa unor urme de sânge pe îmbrăcămintea inculpatului. T. peste aspectul că acest element este nesemnificativ, în contextul probațiunii administrate în ansamblul său, există și elementele legate de leziunile constatate pe corpul inculpatului, care sunt clare, de apărare, realizate în cursul unui conflict și cu privire la care inculpatul nu a putut da o explicație logică.
La aceste elemente, instanța a analizat detaliile rezultate din audierea unor persoane ca martori indirecți, neexistând martori oculari. Nu se poate cere a se administra probe, decât în măsura în care acestea se reflectă în percepția subiectivă a unei persoane sau a martorilor prezenți la locul faptei. Toate probele indirecte sunt semnificative, însă pentru că relatările martorilor legate de percepția unor elemente post delictum s-ar corobora cu restul elementelor din cauză.
Consideră că tocmai lipsa de coerență a unora dintre declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorilor privind aceleași elemente și circumstanțe percepute de aceștia, chiar indirect, sunt semnificative în cauză, pentru că au permis instanței să tragă concluzia finală.
Instanța a avut în vedere corect elementele, care în genere, trebuie urmărite în astfel de situații. A analizat corect antecedența inculpatului din perspectiva mobilului faptei în prezentul dosar, a analizat concret urmele materiale care sunt dincolo de dubiu prin prezența lor materială, iar elementele legate de acesta sunt confirmate de martorii indirecți. Declarațiile inculpatului au fost interpretate conform art.70 al.2 C., respectiv instanța a avut în vedere contradicțiile, lipsa de sinceritate.
De asemenea, reține poziția inculpatului pe parcursul procesului penal raportat la elementele reliefate autorului referatului de evaluare, care are de altfel
și concluzii negative sub aspectul potențialului de recuperare a inculpatului din punct de vedere social, aspecte valorificate de instanță corect.
În ceea ce privește modul de determinare a cuantumului pedepselor aplicate, apreciază că instanța a avut în vedere în mod corect împrejurările prevăzute de art.72 C., și le-a dat o eficiență substanțial prezumtivă, care solicită a nu fi înlăturată prin reducerea pedepsei, pentru că ne aflăm în prezența unei fapte deosebite, generată de un mobil constând într-o pură răzbunare, în condițiile în care inculpatul a avut reprezentarea decesului victimei.
Solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, însușindu-și în totalitate aserțiunile instanție de fond.
Sub aspectul laturii civile, apreciază că este corect soluționată. Instanța a
ținut cont de modul în care partea vătămată a suferit de pe urma loviturilor aplicate de către inculpat și a modalității de recuperare.
Prin urmare, și din această perspectivă nu găsește vreun element care să permită desființarea totală sau parțială a soluției.
În consecință, solicită menținerea acesteia ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul R. I., având ultimul cuvânt, solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A
Pr in sen tinț a pen al ă nr. 130 d in 17 oc to mb r ie 2012 a T .ui B. -N., pronunț ată în dosarul nr. (...) s-a dispus condamnarea inculpatului R. I. - fiul lui V. și V., născut la data de (...) în comuna M. jud. B.-N., cetățean român, studii 6 clase, căsătorit, pensionar, domiciliat în B., str. A. Plopilor nr. 4, sc. A, ap. 16, cu reședința în comuna M. sat. M. nr. 167, jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP
- 1., în prezent deținut în Penitenciarul Gherla - pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art.
174 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal, art. 53 pct. 2 lit. "a" Cod penal, și art. 64 Cod penal la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal;
- violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. "a" Cod penal, la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal, iar în baza disp. art. 34 lit. "b" Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În baza disp. art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122/(...) pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. (...), urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei aplicate în prezenta cauză astfel încât, în final, acesta va executa pede aps a rez ul tan tă de 12
an i înch iso are ș i 5 an i in terz icere a drep tur ilor prev. de ar t. 64 l it. " a" ș i "b" Cod penal.
Potrivit disp. art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată precum și reținerea și arestul preventiv din 13.04.-0(...) și respectiv din (...) la zi, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. "a" și "b" Cod penal.
În baza disp. art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Conform disp. art. 14 Cod procedură penală, rap. la art. 1531 Cod civil, s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile, în favoarea părților civile, astfel:
-30.000 lei către partea civilă R. M., cu titlu de daune morale;
-3.097 lei către S. J. de U. B.
-611,25 lei și dobânda legală calculată începând cu data de (...) și până la data achitării integrale a debitului către S. de A. J. B.-N.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în favoarea părții civile R. M.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare la stat.
Pen tru a pronunț a ac e as tă ho tăr âre, ins tanț a de f ond a reț inu t ur măto arele:
Prin Rechizitoriul nr.668/P/2011 al Parchetului de pe lângă T. B.-N., s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului R. I. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. „a"; Cod penal și a infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. „a"; Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. „a"; Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, faptul că, pe fondul unei stări de tensiune mai vechi, în după masa zilei de (...), a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R. M. (persoană în vârstă de 85 de ani), iar apoi în bucătăria de vară a imobilului, unde a agresat-o pe partea vătămată, apăsând- o puternic pe abdomen și strângând-o de gât până când, aceasta și-a pierdut cunoștința, după care a scos-o din casă, continuând să o lovească cu pumnii și picioarele, iar după căderea victimei la sol a lovit-o cu piciorul în zona capului, cauzându-i acesteia leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 24-25 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și probele administrate în cursul cercetărilor judecătorești, respectiv: procesul- verbal de sesizare din oficiu și plângerea penală formulată de numitul R. S.-M. (f.3,4); procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșele fotografice întocmite în cauză (f.8-29); procesul-verbal de reconstituire și planșa fotografică întocmită cu acea ocazie (f. 52-60); declarațiile martorilor asistenți la efectuarea reconstituirii - S. P. și C.n S. (f.54-56); raportul de constatare medico-legală privind pe inculpat (f.114); procesul-verbal de prelevare a probelor biologice de la inculpat (f.115); planșa fotografică întocmită cu ocazia examinării criminalistice a inculpatului (f.117-119); procesul-verbal de examinare a inculpatului și a articolelor de îmbrăcăminte (f.120.127); raportul de expertiză medico-legală - examen ADN (f.139-143); procesul-verbal de percheziție domiciliară și planșa fotografică (f.151-162); sentința penală nr. 122/(...) pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. (...), precum și declarațiile date de partea vătămată, audiată în calitate de martor în acest dosar (f.167-183); procesul-verbal de consemnare a plângerii orale și declarațiile date de partea vătămată în cursul urmării penale (f.186-192); planșa fotografică întocmită la internarea părții vătămate (f.194); raportul de constatare medico-legală și actele medicale privind pe partea vătămată (f.197-219); completarea la raportul de constatare medico- legală (f.223-224); declarațiile martorilor R. S.-M. (f.225-228), C. M.-C. (f.229-
231), R. M. (f.232-235), O. M. (f.236-239), T. R. (f.240-243), F. L. C. (f.244-248), C. D. (f.249-252), S. I. (f.253), C. T.-V. (f.254-258), R. Ana (f.259-262), T. Csaba (f.263-267) și B. Ș. (f.268-271); constituirile de parte civilă din partea unităților sanitare (f.274-283); declarațiile date în cursul cercetărilor judecătorești de partea vătămată (f.46) și martorii C. M.-C., R. S.-M. (f.64-68), R. M., S. I., F. L.-C. (f.86-91), O. M., C. D., C. T.-V. (f.104-110), T. R., L. D.-C. (f.117-120), F. R., B. Ș. (f.142-144), S. P., C.n S., T. Csaba, L. S. B. - I. (f.171-176) și C. G.-M. (f.188) și referatul de evaluare privind pe inculpat (f.82-85), toate coroborate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmării penale, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Inculpatul R. I. locuiește singur, fiind despărțit în fapt de soția sa, în comuna M., în casa moștenită de la părinții săi, imobil situat în vecinătatea locuinței părții vătămate R. M., persoană în vârstă de 85 de ani, care trăiește la rândul său, singură.
Cu toate că sunt vecini, relațiile dintre partea vătămată și inculpat au fost reci de ani de zile astfel încât, cei doi nu își vorbeau și nu se vizitau. Mai mult decât atât, partea vătămată nutrea sentimente de teamă față de inculpat deoarece, pe fondul consumului de alcool, acesta ridica tonul și devenea arțăgos.
În astfel de împrejurări, inculpatul și-a agresat, în mai multe rânduri soția, motiv pentru care aceasta l-a și părăsit, dar s-a manifestat agresiv și față de numita O. M.
La data de (...), pe fondul stării de ebrietate în care se afla, inculpatul a agresat-o fizic pe O. M., motiv pentru care aceasta a solicitat sprijinul agentului de poliție C. F.-R., din cadrul Postului de P. al comunei M., care în acea perioadă locuia în gazdă la partea vătămată R. M.
Dând curs solicitării ce i se adresase, lucrătorul de poliție a încercat să aplaneze conflictul însă inculpatul a devenit agresiv, lovindu-l pe polițist, cu muchia unui topor, în zona parietală dreaptă, cauzându-i acestuia leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Ca urmare, inculpatul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, prin sentința penală nr. 122/(...) pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. (...) dispunându-se condamnarea acestuia la pedeapsa de 2 ani închisoare (f.167-172).
Prin hotărârea de condamnare s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani și s-a procedat la revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat la data de (...).
În cursul cercetării penale și apoi în faza cercetărilor judecătorești, partea vătămată R. M. a depus mărturie în susținerea acuzării, astfel că, ulterior punerii în libertate a inculpatului, relațiile dintre cei doi au devenit și mai tensionate.
În mod corelativ, sentimentele de teamă ce le avea partea vătămată față de inculpat au sporit, astfel încât aceasta evita să se mai întâlnească cu cel în cauză, ajungând până acolo încât nu mai cuteza să treacă pe trotuarul din fața locuinței inculpatului.
Pe de altă parte, escaladarea stării de tensiune dintre cele două persoane a fost determinată și de împrejurarea că, în situațiile în care cei doi se întâlneau accidental, inculpatul i se adresa necuviincios părții vătămate, insultând-o, aspecte relevate de altfel și în declarațiile date în dosarul de ultraj (f.183).
În fine, starea conflictuală dintre părți s-a acutizat și din cauza faptului că inculpatul o suspecta pe partea vătămată că îl reclamă - prin intermediul unei alte persoane - pentru fapte imaginare, autorităților statului, pe de o parte, iar pe de altă parte, că îl urmărește și transmite informații despre conduita sa, soției sale, după despărțirea acestora în fapt.
În dimineața zilei de 31 octombrie 2011 partea vătămată R. M. s-a deplasat la un teren proprietatea sa, situat în hotarul localității, procedând la curățirea terenului prin tăierea tuleilor de porumb și arderea acestora, revenind la domiciliu după masă.
În aceeași dimineață, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său la moara din localitate, pentru 2-3 ore, pentru a măcina grâu, după care a trecut pe la mai multe localuri publice și pe la vărul său R. V., ocazie cu care a consumat, potrivit propriilor sale aprecieri, aproximativ 500 ml. vin și 7-8 beri, revenind la domiciliu în jurul orelor 17.00.
La scurt timp după ce a ajuns la locuința sa, inculpatul s-a deplasat la imobilul familiei S. situat în apropriere, ocazie cu care martora S. I. i-a solicitat să meargă la magazinul din localitate pentru a cumpăra lumânări și flori pentru ziua următoare (1 noiembrie 2011) cunoscută în zonă drept „Ziua morților";.
Dând curs acestei solicitări, inculpatul s-a deplasat la magazin, de unde a revenit la scurtă vreme doar cu lumânări, pe care le-a remis martorei, după care a plecat spre domiciliu.
T. prin fața locuinței părții vătămate, inculpatul a văzut-o pe aceasta în curte și, având impresia că aceasta „vociferează"; la adresa sa, pe fondul consumului de alcool, a luat hotărârea de a-i aplica o corecție fizică părții vătămate.
Ca urmare, inculpatul a pătruns fără drept, în curtea locuinței părții vătămate, s-a îndreptat înspre aceasta, a urmărit-o pe partea vătămată în bucătăria de vară, unde aceasta s-a refugiat de teama inculpatului, a pătruns în imobil împingând ușa de acces ce era ținută de victimă, iar apoi a împins-o pe aceasta înspre înapoi, trântind-o pe masă. Imobilizând-o pe masă, inculpatul a apăsat-o puternic, de mai multe ori, pe abdomen și a lovit-o în mod repetat cu pumnii, după care a strâns-o de gât, până când partea vătămată și-a pierdut cunoștința.
Ulterior consumării acestui prim act de agresiune, partea vătămată și-a revenit și, în intenția de a se proteja, a părăsit locuința, ieșind în curtea imobilului.
Cu toate că în actul de sesizare nu este descris acest moment, instanța de fond a apreciat că nu există temeiuri de ordin logic pentru a reține o altă stare de fapt.
Astfel, dincolo de dificultatea de a transporta o persoană aflată în stare de inconștiență din locuință până în curte, este de observat că un atare demers din partea inculpatului ar fi fost lipsit de logică întrucât, ieșind într-un spațiu deschis, acesta se expunea riscului de a fi văzut de vecini sau de persoanele ce s-ar fi aflat în zonă.
În consecință, s-a apreciat că este rezonabil a se statua - chiar în condițiile în care partea vătămată nu a mai fost în măsură să prezinte astfel derularea evenimentelor - că partea vătămată a părăsit pe propriile picioare imobilul casă, ieșind în curte, până în apropierea fântânii, urmată fiind de inculpat.
Ajungând-o pe partea vătămată lângă fântână, inculpatul a continuat să o lovească cu mâinile pe aceasta, determinând căderea părții vătămate pe pavajul din curtea casei. După aceea, inculpatul a aplicat părții vătămate lovituri cu picioarele, încălțat, peste corp și în zona capului. Cel în cauză a încetat actele de agresiune în momentul în care a sesizat că, pe podețul din fața casei, a oprit un autoturism ( în care se aflau nepoții victimei, martorii C. M.-C. și R. S.-M.), fugind de la fața locului, escaladând gardul comun al celor două proprietăți. Ajuns acasă, inculpatul a pornit televizorul însă, constatând că acesta nu mergea s-a deplasat în vecini, la locuința martorului C. T., căruia i-a cerut ajutorul pentru remedierea defecțiunii, situație în care, dând curs solicitării, martorul l-a însoțit pe inculpat la locuința sa, unde a procedat la reglarea aparatului TV.
În acest timp, martorii C. M.-C. și R. S.-M., ajunși la locuința victimei - bunica lor - pe care o vizitau periodic, au pătruns în curtea locuinței și s-au îndreptat înspre bucătăria de vară, loc în care au constat că preșurile din încăpere erau deranjate, iar masa era mutată din locul său. Imediat după aceea, cei doi martori au auzit o serie de gemete, „ca de câine";, potrivit declarațiilor lui R. S.-M., motiv pentru care nu au mai intrat în bucătărie, ci s-au îndreptat înspre fântâna din curte, loc în care au găsit-o căzută pe partea vătămată, pe care inițial, din cauza stării în care se afla (fața tumefiată plină de sânge), aceștia nu au recunoscut-o. Realizând în cele din urmă, că cea în cauză este bunica lor - recunoașterea efectuând-o după articolele de îmbrăcăminte - martorul a alergat la locuința asistentei medicale din localitate, timp în care C. M.-C. a cerut ajutorul martorilor F. L.-C., vecinul victimei, care, venind la fața locului a ridicat- o pe aceasta și a dus-o, pe brațe, în bucătărie, unde a așezat-o pe pat.
Revenind de la locuința asistentei medicale înspre casa victimei, martorul R. S.-M. s-a întâlnit cu inculpatul - care îl condusese pe numitul C. T., după ce acesta din urmă îi reglase televizorul - ocazie cu care a sesizat că inculpatul are pantalonii rupți în zona gambei. În aceste condiții, cunoscând starea de tensiune dintre părți, martorul l-a întrebat pe inculpat dacă el este autorul agresiunii exercitate asupra victimei, proferând chiar amenințări la adresa sa, însă inculpatul a răspuns negativ.
Ulterior, au fost anunțate despre cele întâmplate, organele de poliție și ambulanța, astfel încât victima a fost transportată - în stare de inconștiență - la
S. J. de U. B.-N., unde a fost internată în perioada 31 octombrie - 16 noiembrie
2011.
La scurt timp, la fața locului au venit și organele de poliție care l-au găsit pe inculpat la domiciliul său, ocazie cu care s-au ridicat de la acesta îmbrăcămintea și încălțămintea purtată în acea seară.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 2813/II/a/106/(...), întocmit în cauză de S. J. de M. L. B. -. (f.197-199) rezultă că partea vătămată a prezentat
leziuni corporale traumatice la nivelul capului (hematom periorbitar al ambilor ochi, tumefierea puternică a buzelor, tumefierea piramidei nazale, plagă contuză delabrantă-plagă scalpată- cu margini neregulate, care denudează o suprafață de aproximativ 1. cm, din calota osoasă, care este vizibilă, precum și plăgi contuze auricular și retroauricular drept), dar și la nivel toraco - abdominal (fractura arcurilor costale 4 și 5 stânga cu minimă angulare).
Pe de altă parte, prin actul medico-legal s-a stabilit că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corpuri dure (de ex. pumni, picioare, etc), cădere la același nivel și lovire în zona capului cu un corp dur (cel mai probabil, picior) cu corpul căzut la pământ și capul fixat pe sol; că leziunile necesită 24-25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; că acestea pot data din data de (...), dar că nu întrunesc caracteristicile medico-legale ale noțiunii de punere în primejdie a vieții și că poziția victimă-agresor a putut fi inițial față în față, ulterior dinamică în cursul agresiunii și chiar lovire ulterioară căderii corpului la pământ (f.199).
Ulterior externării victimei, s-a procedat la completarea actului medico- legal, act înregistrat sub nr. 3002/II/a/106/x din (...) emis de aceeași unitate medico-legală (f. 223-224) prin care s-a relevat că se mențin concluziile raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză; că, având în vedere localizarea fracturilor costale, acestea s-au putut produce inclusiv prin comprimarea regiunii toraco-abdominale; că partea vătămată a suferit leziuni și în zona gâtului - o echimoză - care s-a putut produce și prin comprimare cu mâna; că leziunile de la nivelul scalpului pot fi urmarea unei singure lovituri, foarte probabil aplicată cu mare intensitate, cu un corp dur (de ex. picior încălțat), cu corpul căzut la pământ și capul fixat la sol, dar poate fi și urmarea mai multor lovituri aplicate cu o intensitate mai redusă și că, având în vedere vârsta înaintată a părții vătămate, aceasta avea capacitatea de muncă pierdută, anterior agresiunii.
A doua zi după săvârșirea faptei, inculpatul a fost examinat medico-legal, întocmindu-se raportul medico-legal nr. 2804/II/a/105/(...) din care rezultă că și inculpatul a prezentat leziuni corporale, dintre care, relevante sunt cele două excoriații din regiunea inferioară a marginii cubitale stângi și excoriația liniară la nivelul feței dorsale a degetului 3 de la mâna stângă și care s-au putut produce, cel mai probabil, prin zgâriere cu unghiile, având o vechime de 18-24 de ore
(f.114), leziuni referitor la care inculpatul nu a știut ce să declare, potrivit propriilor relatării (f.32 dosar urmărire penală).
Audiat fiind în cursul urmării penale, inculpatul a recunoscut în parte săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, declarând că a pătruns în curtea părții vătămate fără acordul acesteia, că i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu brațele din lateral, înspre regiunea capului, determinând căderea acesteia, după care a lovit-o de două ori cu piciorul, în fapt călcând-o cu putere cu piciorul după care, speriindu-se, a fugit de la fața locului, sărind gardul ce desparte cele două gospodării (declarația din data de (...) f. 41-42). Acesta a reiterat această stare de fapt, în prezența aceluiași apărător și în declarația dată la data de (...) în fața procurorului (f.45) și apoi în fața instanței de judecată, în dosarul nr. (...), având ca obiect judecarea propunerii de arestare preventivă, ocazie cu care a relevat o serie de detalii referitoare la împrejurările săvârșirii faptelor. În aceeași împrejurare, inculpatul a relevat faptul că nu s-au exercitat presiuni asupra sa cu ocazia declarațiilor date la poliție sau la parchet (f.73-75 dosar urmărire penală).
În cursul judecării cauzei, la termenul din data de (...), inculpatul R. I. a arătat că nu dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 320/1 Cod procedură penală, referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției „întrucât nu este
vinovat, nu a fost în curtea părții vătămate"; , dar pe de altă parte, a invocat dreptul la tăcere, arătând că nu dorește să dea declarație în fața instanței (f.49).
În fine, cu ocazia judecării fondului cauzei s-a solicitat, în principal, achitarea inculpatului, în baza disp.art.10 lit.„c"; Cod procedură penală, susținându-se că inculpatul nu este autorul faptelor comise în dauna părții vătămate, iar în subsidiar, s-a cerut schimbarea încadrării juridice a uneia dintre fapte, din tentativă la infracțiunea de omor, în cea de vătămare corporală, prev. de art. 181 Cod penal, cu motivarea că leziunile cauzate au necesitat 24-25 zile pentru vindecare și nu au pus în primejdie viața victimei.
Ca atare, instanța de fond a analizat materialul probator administrat sub cele două aspecte invocate, respectiv al săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare de către inculpat și al încadrării juridice dată tentativei la infracțiunea de omor.
Sub un prim aspect este de observat că în ciuda susținerilor inculpatului, probele administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal relevă că acesta este autorul celor două infracțiuni reținute în sarcina sa.
Astfel, așa cum s-a menționat deja, în declarațiile date în fața procurorului la 2 și respectiv (...) inculpatul a recunoscut că a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate, loc în care a agresat-o pe aceasta după care a fugit de la fața locului prin escaladarea gardului dintre cele două proprietăți (f.41-42,45 dosar urmărire penală). Aceeași stare de fapt a fost prezentată de inculpat și cu ocazia audierii sale de instanța de judecată, care a soluționat propunerea de arestare preventivă, la data de (...) (f.73-75 dosar urmărire penală), prilej cu care inculpatul a arătat explicit că nu s-au exercitat presiuni asupra sa, la momentul declarațiilor date la poliție sau la procuror.
Toate aceste depoziții au fost date în prezența apărătorului inculpatului, fără a se invoca vreun moment faptul că cel în cauză s-ar afla într-o stare deosebită, care i-ar afecta declarațiile.
Așa fiind, retractarea acelor declarații cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, cu motivarea că la momentele la care a fost audiat se afla în stare de ebrietate, stare care s-a menținut până în seara zilei de (...), când a fost audiat în instanță, constituie o încercare lamentabilă de a înlătura efectul propriilor depoziții.
Sub acest aspect, s-a menționat și faptul că pretinsa stare de beție nu poate fi reținută, deoarece inculpatul a fost audiat după 2 și respectiv 3 zile de la data săvârșirii infracțiunilor, interval de timp suficient pentru ca acesta să își revină.
În sensul celor de mai sus pledează, de altfel, și detaliile prezentate de inculpat cu ocazia declarațiilor date - în special în depoziția dată instanței - fapt ce caracterizează o persoană a cărei memorie nu este afectată de beție.
În fine, instanța de fond a reținut, în context, și faptul că, la momentul examinării sale din punct de vedere medico-legal, a doua zi după săvârșirea faptelor, nu s-a constatat starea de ebrietate a inculpatului (f.114).
Revenind la argumentele ce pledează în sensul reținerii faptelor în sarcina inculpatului, este de menționat împrejurarea că pe gardul despărțitor între cele două gospodării s-au găsit urme de sânge, ca și faptul că, imediat după descoperirea victimei, inculpatul a fost văzut cu pantalonii rupți în zona gambei.
Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că, la examinarea medico- legală s-a constatat că inculpatul prezintă o serie de excoriații la nivelul celor două brațe, leziuni ce s-au putut produce, cel mai probabil, prin zgâriere cu unghiile, având o vechime de 18-24 de ore de la momentul producerii lor și despre care inculpatul nu a putut oferi nicio explicație.
În același registru au fost interpretate și împrejurările legate de antecedentele violente ale inculpatului, care a fost condamnat, prin S. penală nr.
122/(...) a Judecătoriei B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj cu violență în dauna unui subofițer de poliție (f.167-172); de starea tensionată preexistentă dintre părți, tensiune ce s-a acutizat după condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, cauză în care partea vătămată R. M. a avut calitatea de martor al acuzării; dar și de lipsa oricăror disensiuni dintre partea vătămată și ceilalți membri ai comunității în care trăia, aspect relevat de probele testimoniale administrate.
În sensul vinovăției inculpatului pledează și depozițiile constante ale părții vătămate, care a dat dovadă de bună credință, prezentând doar partea de debut a agresiunii exercitate asupra sa, relevând că nu își amintește întreaga desfășurare a incidentului.
Aceste declarații se coroborează cu cele ale martorilor C. M.-C., R. S.-M., R. M., S. I., F. L., O. M., C. D., C. T.-V., T. R., F. R., B. Ș., S. P., C. S., L. S. B. I., L.
D.-C. și C. G.-M.
Analiza materialului testimonial administrat relevă cu evidență faptul că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, motiv pentru care le-a și recunoscut, în maniera prezentată anterior; că acesta a fost nesincer și în raport cu fiica sa (martora L. D.-C.) căreia i-a relatat că, din cauza consumului de alcool, nu își amintește cele întâmplate, cu toate că, la momentul audierii sale acesta a precizat autorităților judiciare o serie de detalii ce nu puteau fi cunoscute decât de autor, dar și că încercarea subtilă a apărării de a-l indica drept prezumtiv autor al agresiunii pe martorul F. L. este lipsită de temei, în condițiile în care familia acestuia i-a acordat sprijin părții vătămate, atât anterior incidentului cât și după aceea, îngrijând de gospodăria victimei în perioadele în care aceasta era plecată la copii, iar numita F. R., mama martorului, era cea care îi administra zilnic părții vătămate tratamentul pentru ochi.
În fine, sub aspectul săvârșirii faptei de către inculpat mai este de relevat o împrejurare semnificativă.
Cu toate că inculpatul a refuzat să dea declarație în instanță, prevalându- se de dreptul la tăcere, prin apărările făcute dar și prin poziția exprimată, acesta a negat practic faptul că ar fi comis cele două infracțiuni. În ciuda acestui fapt, cu ocazia interviului efectuat în vederea întocmirii referatului de evaluare inculpatul a recunoscut, în fața consilierului de probațiune, săvârșirea faptelor, prezentând aceeași stare de fapt ca în cursul urmării penale. În concret, inculpatul a menționat că, în seara zilei de (...), aflându-se în stare de ebrietate, după ce consumase 7-8 beri, mergând de la o cunoștință a zărit-o în curtea casei sale pe partea vătămată, cu care se afla într-o situație conflictuală de mai mulți ani; că aceasta a strigat la el și i-a adresat cuvinte jignitoare, fapt ce l-a supărat puternic și l-a determinat să-și piardă cumpătul, motiv pentru care a intrat în curte și i-a aplicat femeii câteva lovituri cu palma, iar apoi a fugit, văzând-o pe aceasta căzând, dar că, în ciuda divergențelor dintre ei, nu a dorit niciodată moartea vecinei sale și că, ceea ce s-a întâmplat a fost „un accident nefericit"; care nu s-ar fi produs dacă nu era în stare de ebrietate (f.84-85 dosar instanță).
Conchizând, instanța de fond a apreciat că toate probele administrate, astfel cum au fost acestea analizate în cele ce preced, converg în a demonstra vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.
În ceea ce privește solicitarea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor în vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal, instanța de fond a apreciat că aceasta este lipsită de temei pentru considerentele ce se vor prezenta în cele ce urmează.
Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, actele de punere în executare a omorului, comise până la momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve, prin natura lor și în raport cu împrejurările în care au fost comise, că infractorul a avut intenția specifică de omor, nu intenția generală de a vătăma sau de a săvârși o infracțiune nedeterminată (A. Boroi, Infracțiuni contra vieții, p.80, ed.All Beck).
În concret, acțiunea inculpatului de a lovi în mod repetat victima și de a o apăsa puternic pe aceasta pe masa din bucătărie, cu consecința fracturării arcurilor costale 4 și 5, urmată de lovirea victimei cu piciorul, cu intensitate, în zona capului, după căderea acesteia și producerea unei plăgi scalpate pe o suprafață de 1. cm din calota osoasă, agresiune ce a fost întreruptă de apariția la fața locului a celor doi nepoți ai victimei, relevă intenția indirectă de a ucide a inculpatului, în sensul că acționând în modalitatea descrisă, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Relevantă, din acest punct de vedere, este împrejurarea că inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată, cu intensitate sporită, cu piciorul încălțat, într-o zonă vitală a corpului (capul) și după ce aceasta a căzut, aflându- se în imposibilitatea de a se apăra, încetând agresiunea doar în momentul apariției martorilor R. S. M. și C. M. C.
De menționat este și faptul că la examinarea locului infracțiunii, s-a constatat că pe marginea superioară a ghizdului fântânii din curtea locuinței părții vătămate erau prezente două grupuri de substanță de culoare brun- roșcată, sub formă de mânjituri, iar în apa fântânii a fost identificată năframa acesteia (f.21 dosar urmărire penală), împrejurări ce pot evidenția și o eventuală intenție a inculpatului de a o arunca în fântână pe victimă însă, în lipsa altor elemente probatorii instanța nu a reținut aceste elemente în descrierea stării de fapt.
Sub aspect subiectiv este irelevant faptul că, prin actul medico-legal s-a conchis asupra unui număr de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor constatate sau a împrejurării că leziunile nu au pus în pericol viața victimei - cum este cazul în speță - instanța de judecată fiind cea chemată să se pronunțe asupra laturii subiective, pe baza analizei circumstanțelor concrete ale speței.
Așa fiind, examinând condițiile concrete în care a fost comisă fapta, tribunalul a apreciat că inculpatul a acționat cu intenția indirectă de a ucide și nu cu intenția de a vătăma.
Faptele astfel reținute în sarcina inculpatului de a pătrunde fără drept în domiciliul părții vătămate și de a o agresa pe aceasta în condițiile descrise, întrunesc în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin.1 Cod penal.
Cele două infracțiuni au fost comise în condițiile recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 37 lit. „a"; Cod penal, în raport de pedeapsa de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin S. penală nr. 122/ (...) pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosarul nr. (...) dar și în perioada suspendării condiționate a executării pedepsei mai sus menționate.
În baza textelor legale mai sus menționate, dar și a disp. art. 72 Cod penal, referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepselor, ca și a disp. art.
53 pct. 2 lit. „a"; și art. 64 Cod penal, raportat la infracțiunea contra vieții, tribunalul l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a și „b"; Cod penal pentru tentativă la infracțiunea de omor și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
La stabilirea pedepselor la nivelul maxim prevăzut de lege instanța a avut în vedere limitele legale de pedeapsă, pericolul social deosebit de ridicat al acestora, condițiile concrete de săvârșire a faptelor (pe înserat, profitând de faptul că victima locuia singură și din cauza vârstei înaintate - 85 de ani - se afla în imposibilitatea de a se apăra de atacul unui bărbat mai tânăr), dar și persoana inculpatului care este recidivist - având în antecedente tot o infracțiune de violență - nu a recunoscut săvârșire faptelor, nu a manifestat nicio urmă de regret pentru acțiunile sale și nu a manifestat o elementară empatie față de victimă.
În aceste condiții, doar vârsta înaintată a inculpatului - 70 de ani - nu poate reprezenta o circumstanță care să aibă drept efect reducerea pedepselor.
În fine, în procesul deliberativ, instanța a avut în vedere și concluziile referatului de evaluare nr. 6. BN/(...) întocmit în cauză de S. de P. de pe lângă T. B.-N., prin care s-au identificat factorii de natură să accentueze dezvoltarea comportamentului infracțional; existența antecedentelor penale; autocontrolul scăzut pe fondul unui consum excesiv de băuturi alcoolice; manifestări de comportament recalcitrant (sancțiuni contravenționale) și abilitate deficitară de evitare și/sau gestionare a situațiilor de conflict, factori ce pot influența perspectivele de reintegrare socială a inculpatului (f.85 dosar instanță).
Pe de altă parte, s-a constatat că faptele au fost comise în condițiile concursului real de infracțiuni, prev. de art. 33 lit. „a"; Cod penal, iar în baza disp. art. 34 lit. „b"; Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a"; și „b"; Cod penal.
La stabilirea pedepselor complementare, instanța de fond a avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor comise, dar și perseverența infracțională a inculpatului în câmpul faptelor de violență, apreciindu-se ca justificată măsura interzicerii tuturor drepturilor electorale.
În baza disp. art. 83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 122/(...) pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr. (...), urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alăturat celei aplicate în prezenta cauză astfel încât, în final, acesta va executa pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. „a"; și „b"; Cod penal.
Potrivit disp. art. 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată precum și reținerea și arestul preventiv, din 13 aprilie - 2 iulie 2009 și respectiv din 2 noiembrie 2011, la zi.
În cauză s-a făcut aplicarea disp. art. 71 și 64 lit. „a"; și „b"; Cod penal.
În fine, în baza disp. art. 7 alin.1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Sub aspectul laturii civile a cauzei au fost făcute următoarele precizări:
În cursul urmăririi penale au emis pretenții civile S. J. de U. B. (3.097 lei)
și S. de A. J. B.-N. (611,25 lei și dobânda legală aferentă calculată începând cu data de (...) și până la achitarea integrală a debitului), constituiri de parte civilă care au fost menținute și în faza cercetărilor judecătorești.
Totodată, partea vătămată R. M., a emis pretenții civile în sumă de 15.000 lei, cu titlu de daune morale, în cursul urmării penale, pretenții ce au fost precizate la suma de 30.000 lei la termenul din data de (...), anterior începerii cercetărilor judecătorești (f. 49).
Așa fiind, în baza disp. art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 1531 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunile civile exercitate de cele două unități sanitare și, în consecință, a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea prestațiilor medicale, conform constituirilor de părți civile.
Pe de altă parte, în baza acelorași texte legale, s-a dispus obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 30.000 lei în favoarea părții civile R. M.
La stabilirea acestor despăgubiri, instanța de fond a apreciat că pretențiile victimei sunt întemeiate în raport de gravitatea faptelor comise în dauna sa, dar
și de urmările acestora, concretizate în starea de comă în care s-a aflat victima, de spitalizarea îndelungată și în traumele de natură psihică suportate de victimă, relevate de teama permanentă manifestată de partea vătămată de a reveni la locuința sa, motiv pentru care, ulterior externării, a fost găzduită timp de peste 6 luni de nepoata sa, C. M.-C., împrejurări relatate de martorele L. - S. B.-I. și C.
G.-M. (f. 175, 188 dosar instanță).
În plus, din depozițiile martorilor audiați în cauză rezultă că anterior incidentului partea vătămată se gospodărea singură, realizând muncile pe care le presupunea o gospodărie rurală dar că, ulterior acestuia, partea vătămată și-a pierdut total capacitatea de muncă, fapt ce este de natură a afecta moral o persoană activă, atâta timp cât această pierdere nu s-a realizat treptat, natural, firesc.
Împ o tr iv a ace s te i sen tin țe, în ter men leg al, a d eclar a t ape l
inculpatul R. I., solicitând desființarea acesteia și, rejudecând, în principal, să se dispună achitarea sa pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c C., respectiv, pentru că faptele nu au fost săvârșite de către inculpat, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului din tentativă la infracțiunea de omor în infracțiunea de vătămare corporală. prev. de art.181 C. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, iar sub aspectul laturii civile, reducerea cuantumului daunelor morale acordate părții vătămate R. R.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză nu există probe certe de vinovăție a inculpatului, astfel că, potrivit legii, orice îndoială trebuie să îi profite acestuia.
În hotărârea atacată nu s-au arătat în concret, probele ce au stat la baza condamnării inculpatului, ci doar aprecieri personale cu privire la comiterea faptelor, nesusținute nici măcar de rechizitoriu.
Probele științifice administrate în cauză nu au pus în evidență existența sângelui uman pe obiectele de îmbrăcăminte ale inculpatului, iar în hotărâre nu se face nicio trimitere sau analiză a acestui aspect.
Nici probele testimoniale nu sunt mai clare, declarațiile de martori sunt contradictorii (de ex. declarațiile martorelor O. M. și F. R.) și reflectă doar presupuneri, interpretări sau păreri personale, pentru că nu au existat martori oculari.
Declarațiile părții vătămate sunt confuze, aceasta arătând că în momentul agresiunii și-a pierdut cunoștința și nu își mai amintește nimic.
Pe de altă parte, s-a arătat că, neîntemeiat, printre probele în susținerea acuzării s-a reținut și recunoașterea faptelor de către inculpat în cursul urmăririi penale, în condițiile în care inculpatul a făcut această recunoaștere datorită sugestiei organelor de urmărire penală, care i-a spus că „este mai bine așa";, fără a se ține seama că în momentul prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date și a arătat că nu a văzut partea vătămată în acea zi, iar faptul că ulterior, în fața instanței, a uzat de dreptul la tăcere, nu trebuie transformat într-o sancțiune, așa cum a procedat instanța, care a respins testarea inculpatului la poligraf.
Cu reținere trebuie privite și declarațiile martorilor asistenți la reconstituire, care se pare că sunt "martori de profesie";, pentru că ei locuiesc la mare distanță de locul faptei, iar în ziua respectivă au participat la mai multe reconstituiri.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei de tentativă de omor, dacă se va reține totuși că aceasta a fost comisă de inculpat, s-a arătat că se impune schimbarea încadrării în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art.181 C., având în vedere că victima a suferit leziuni vindecabile în 24-25 zile îngrijiri medicale și că viața nu i-a fost pusă în pericol, inculpatul nu a acționat cu intenția de suprima viața acesteia.
În ce privește latura civilă, s-a arătat că victima avea o capacitate de muncă redusă și anterior agresiunii, astfel că despăgubirile acordate cu titlu de daune morale, s-au considerat exagerate, victima nesuferind traume care să justifice suma acordată.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.378 C., Curtea constată nefondat apelul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind de acord cu aceasta, se vor arăta în continuare, motivele pentru care criticile apelantului nu sunt întemeiate și, ca atare, nu pot fi primite de instanța de control judiciar.
Astfel, în baza unui probatoriu complex și complet, administrat în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizat și interpretat, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare adevărului, constând în aceea că, pe fondul unei stări de tensiune mai vechi, în după masa zilei de (...), inculpatul R. I. a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate R. M. (persoană în vârstă de 85 de ani) din comuna M., jud. B. - N., iar apoi în bucătăria de vară a imobilului, unde a agresat-o pe partea vătămată, apăsând-o puternic pe abdomen și strângând-o de gât până când, aceasta și-a pierdut cunoștința, după care a scos-o din casă, continuând să o lovească cu pumnii și picioarele, iar după căderea victimei la sol, a lovit-o cu piciorul în zona capului, cauzându-i acesteia leziuni corporale traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 24-25 de zile de îngrijiri medicale.
În mod corect apoi, instanța încadrat faptele inculpatului în infracțiunile de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 alin.1 Cod penal.
Starea de fapt reținută de prima instanță și verificată și de instanța de control judiciar este confirmată de mijloacele de probă menționate în considerentele hotărârii, pe care instanța le-a analizat în detaliu.
Așa cum corect a reținut și prima instanță, nu poate fi dispusă achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c C., atât timp cât, nicio probă a dosarului nu oferă minime indicii, de la care să se pornească în formarea convingerii sau, cel puțin, a unei rezonabile suspiciuni, că o altă persoană ar fi comis faptele deduse judecății și, implicit, că inculpatul nu ar avea nicio legătură cu acestea.
Este reală susținerea apărării că nu au existat martori oculari în prezenta cauză, că toate persoanele audiate au relatat doar pe cine ar bănui de comiterea faptelor.
Dar, la fel de adevărat este și faptul că, în lipsa probelor directe, care se referă la faptul principal ( în cazul nostru, încercarea de a ucide), mai multe probe indirecte pot constata fapte probatorii, din ansamblul cărora se trage concluzia existenței sau inexistenței faptului principal și, respectiv, a vinovăției.
În acest sens, în mod judicios a reținut prima instanță un ansamblu de probe indirecte, care prin coroborare, duc la o concluzie unică (și nu alternativă ) cu privire la existența faptului principal, respectiv, că inculpatul este autorul faptelor reținute în sarcina sa.
Astfel, au dus la această concluzie, probele testimoniale și științifice, cercetarea la fața locului, reconstituirile și perchezițiile, examinarea corpului inculpatului și a obiectelor de îmbrăcăminte, expertizele medico-legale și, nu în ultimul rând, declarațiile părții vătămate și ale inculpatului - toate, prin coroborare, relevând:
- starea și poziția în care a fost găsită victima de nepoții săi la un moment imediat ulterior agresiunii, precum și leziunile prezentate de aceasta la momentul examinării și mecanismul de producere a acestora;
- împrejurarea că, foarte apropiat în timp de momentul incidentului, inculpatul a fost văzut de nepotul victimei prezentând pantalonii rupți în zona gambei - aspect confirmat și de procesul verbal de examinare a obiectelor de îmbrăcăminte a inculpatului purtate în ziua incidentului ( f 120 dos. u.p.);
- leziunile prezentate de inculpat imediat după incident și, despre care, nu a putut oferi nici un fel de explicații;
- identificarea unor urme de sânge pe gardul despărțitor între gospodăria victimei și a inculpatului;
- recunoașterea faptelor în materialitatea lor, de către inculpat, care în cursul urmăririi penale a recunoscut că a pătruns în curtea părții vătămate fără acordul acesteia, că i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu brațele din lateral, înspre regiunea capului, determinând căderea acesteia, după care a lovit- o de două ori cu piciorul, în fapt călcând-o cu putere cu piciorul după care, speriindu-se, a fugit de la fața locului, sărind gardul ce desparte cele două gospodării (declarațiile din (...), (...) și cu ocazia interviului efectuat în vederea întocmirii referatului de evaluare, apoi în fața instanței de judecată, în dosarul nr. (...), având ca obiect judecarea propunerii de arestare preventivă, ocazie cu care a relevat o serie de detalii referitoare la împrejurările săvârșirii faptelor, precum și faptul că nu s-au exercitat presiuni asupra sa cu ocazia declarațiilor date la poliție sau la parchet (f.73-75 dosar urmărire penală);
- starea conflictuală preexistentă dintre părți, ce s-a acutizat după condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, cauză în care partea vătămată R. M. a avut calitatea de martor al acuzării.
Împrejurarea că expertiza ADN nu a pus în evidență prezența sângelui uman sau a unui profil ADN la nivelul probelor recoltate de la inculpat (șosete și urme brun roșcate de pe picior) nu este de natură a înlătura concluzia decurgând fără echivoc din probele indirecte, experții explicând că, aceste rezultate se pot datora degradării excesive a materialului biologic în condițiile expunerii la factorii ambientali.
Apoi, contradicțiile dintre declarațiile martorelor O. M. și F. R., ori inadvertențele din declarațiile lor în diferite faze procesuale - invocate de apelant, ca temei pentru neluarea lor în considerare - nu sunt de natură, de asemenea, a înlătura absolut pe inculpat din câmpul infracțional. Aceste inadvertențe nu privesc aspecte esențiale pentru lanțul cauzal al faptelor (că au fost sau nu prezente în curtea victimei imediat după incident, că bucătăria victimei era sau nu deranjată, răvășită , că l-au văzut sau nu pe inculpat cu pantalonii rupți ) și, oricum, sunt aspecte asupra cărora au declarat și alți martori, deci, declarațiile celor două nu sunt singure, sub aceste aspecte, iar neconcordanțele pot fi lămurite prin coroborarea întregului probatoriu.
Nu poate fi primită nici solicitarea apelantului de a privi cu reținere declarațiile martorilor asistenți la reconstituire, care se pare că sunt "martori de profesie";, pentru că ei locuiesc la mare distanță de locul faptei, iar în ziua respectivă au participat la mai multe reconstituiri. Aceasta deoarece, nicio dispoziție legală nu interzice ca, aceleași persoane să participe la mai multe reconstituiri, iar declarațiile lor nu pot fi îndepărtate, atât timp cât nu s-a indicat nici un motiv obiectiv, rezonabil, de nevalabilitate a acestora, iar cu ocazia reconstituirii, nu s-au făcut nici un fel de obiecții cu privire la aceștia.
În ceea ce privește declarațiile inculpatului de la urmărire penală, pe care, apelantul a solicitat să nu fie luate în considerare, pentru că nu reflectă adevărul, arătând că i s-a spus de către organele de urmărire penală că „așa este mai bine"; și că le-a dat în stare de ebrietate sau imediat după ieșirea din spital - se constată că, susținerile în acest sens sunt nefondate, în condițiile în care relatările inculpatului din această fază se coroborează cu restul probelor dosarului și, nu s- a dovedit că inculpatul ar fi fost constrâns în vreun fel să declare altfel decât ar fi dorit, așa cum ele însuși recunoaște și în declarația din fața instanței de apel și, mai mult, a fost asistat de apărător la toate aceste declarații.
Așa cum corect a sesizat instanța, pretinsa stare de beție nu poate fi reținută, deoarece inculpatul a fost audiat după 2 zile și, respectiv 3 zile de la data săvârșirii infracțiunilor, interval de timp suficient pentru ca acesta să își revină și să dea detalii, neavând deci probleme de memorie, iar pe de altă parte, la momentul examinării sale din punct de vedere medico-legal, a doua zi după săvârșirea faptelor, nu s-a constatat starea de ebrietate a inculpatului .
În ceea ce privește critica apelantului relativ la încadrarea juridică a faptei de tentativă la infracțiunea de omor, în sensul că încadrarea corectă este cea de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal - nici aceasta nu este întemeiată, instanța de fond respingând în mod corect solicitarea în acest sens, cu o motivare pertinentă , bazată pe doctrina și practica judiciară în materie, arătând că este vorba de tentativă la omor în speță, pentru că actele de punere în executare a omorului, comise până la momentul intervenției evenimentului întrerupător, relevă, prin natura lor și în raport cu împrejurările în care au fost comise, că inculpatul a avut intenția specifică de omor, nu intenția generală de a vătăma sau de a săvârși o infracțiune nedeterminată.
Aceasta deoarece, s-a avut în vedere modul în care a acționat inculpatul - a lovit în mod repetat victima și a o apăsat-o puternic pe aceasta pe masa din bucătărie, cu consecința fracturării arcurilor costale 4 și 5, urmată de lovirea victimei cu piciorul, cu intensitate, în zona capului, după căderea acesteia și producerea unei plăgi scalpate pe o suprafață de 1. cm din calota osoasă, agresiune ce a fost întreruptă de apariția la fața locului a celor doi nepoți ai victimei - modalitate din care rezultă intenția indirectă de a ucide a inculpatului, în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În același sens, s-a reținut că la examinarea locului infracțiunii, s-a constatat că pe marginea superioară a ghizdului fântânii din curtea locuinței părții vătămate erau prezente două grupuri de substanță de culoare brun- roșcată, sub formă de mânjituri, iar în apa fântânii a fost identificată năframa acesteia (f.21 dosar urmărire penală), împrejurări ce pot evidenția și o eventuală intenție a inculpatului de a o arunca în fântână pe victimă.
Nu este relevant sub aspectul intenției infracționale nr. de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare sau că, leziunile cauzate nu i-au pus în primejdie viața, ci, așa cum se cunoaște în practică - zona corpului vizată, nr. și intensitatea loviturilor, mijloacele folosite la agresiune, etc. - apte a cauza decesul.
Pentru toate aceste motive, corect a reținut instanța existența faptelor reținute în sarcina inculpatului și vinovăția sa în comiterea lor.
T. apoi la individualizarea judiciară a pedepselor ce se impun a fi aplicate inculpatului, instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C. ținând seama de: limitele speciale ale pedepselor prevăzute delege pentru cele două infracțiuni - pedeapsa închisorii de la 5 la 10 ani și, respectiv, de la 6 luni la 4 ani; gradul de pericol social concret al faptelor - ridicat, față de natura și gravitatea faptelor, importanța relațiilor sociale lezate, modalitatea și împrejurările comiterii, consecințele produse; persoana inculpatului - cu antecedente penale, cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului, care pare că nu conștientizează nici în prezent consecințele faptelor sale; împrejurările care agravează răspunderea penală - starea de recidivă în care s-au comis prezentele fapte.
S-au avut în vedere în procesul deliberativ și circumstanțele speciale - condițiile concrete de săvârșire a faptelor (pe înserat, profitând de faptul că victima locuia singură și din cauza vârstei înaintate - 85 de ani - se afla în imposibilitatea de a se apăra de atacul unui bărbat mai tânăr), personalitatea inculpatului - având în antecedente tot o infracțiune de violență, nu a manifestat nicio urmă de regret pentru acțiunile sale și nu a manifestat o elementară empatie față de victimă; datele rezultate din referatul de evaluare - autocontrol scăzut al inculpatului pe fondul unui consum excesiv de băuturi alcoolice; manifestări de comportament recalcitrant (sancționate contravențional) și abilitate deficitară de evitare și/sau gestionare a situațiilor de conflict - factori ce pot influența perspectivele de reintegrare socială a inculpatului.
S-au aplicat astfel pedepse în limite legale, situate la nivelul maximului special - pedepse pe care le apreciem apte a realiza scopul prev. de art.52 C., în contextul în care inculpatul, cu antecedente de violență și, beneficiind în trecut de clemența organelor judiciare, având suspendată pedeapsa anterioară, nu a înțeles să se îndrepte ci, dimpotrivă, să persevereze pe aceeași linie, a violenței și ilicitului penal.
S-au făcut apoi operațiunile corespunzătoare concursului de infracțiuni și stării de recidivă, stabilindu-se pedeapsa finală de 10 închisoare, ce va fi executată în regim de detenție.
Corect a fost soluționată și latura civilă a cauzei, instanța obligând inculpatul în mod corect, în baza disp. art. 14 Cod procedură penală rap. la art.
1531 Cod civil, la despăgubiri reprezentând cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate la cele două unități sanitare, dar și la plata daunelor morale către partea civilă R. M.
Cu privire la aceste din urmă despăgubiri, s-a apreciat corect că se justifică acordarea sumei de 30.000 lei cu acest titlu, având în vedere gravitatea faptelor a căror victimă a fost R. M., urmările acestora, concretizate în starea de comă în care s-a aflat victima, spitalizarea îndelungată, și în traumele de natură psihică suportate de victimă, relevate de teama permanentă manifestată de partea vătămată de a reveni la locuința sa, motiv pentru care, ulterior externării, a fost găzduită timp de peste 6 luni de nepoata sa, C. M.-C.
Faptul că instanța a făcut referire și la împrejurarea că partea vătămată și- a pierdut total capacitatea de muncă, ulterior agresiunii comise de inculpat, nu intră în contradicție cu concluziile medico-legale (potrivit cărora partea vătămată avea capacitatea de muncă pierdută deja, anterior agresiunii, datorită vârstei). Această motivare nu a făcut decât să releve trauma psihică, afectarea din punct de vedere moral, urmare a faptului că, agresată fiind, partea vătămată nu mai este o persoană activă, aptă să aibă grijă de propria gospodărie, așa cum se întâmpla anterior incidentului, chiar dacă, din punct de vedere medical, nu mai era aptă de muncă.
Pentru toate aceste considerente, se constată nefondat apelul formulat în cauză, acesta urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.379 pct.1 lit.b C.
În baza art.383 lin.1/1 și alin.2 C. rap. la art.350 C. se va menține starea de arest preventiv a inculpatului R. I., temeiurile arestării subzistând și în prezent și, se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent și perioada executată din (...) - 0(...).
În baza art.189 C.pr.pen se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat C. S.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat apelantul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul R. I., fiul lui V. și V., născut la (...), în M., încarcerat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 130/F din 17 octombrie 2012 a T.ui B. N.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului R. I.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. I. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent și perioada executată din (...) - 0(...).
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat C. S.
Obligă pe apelantul inculpat R. I. să plătească în favoarea statului suma de
300 lei, cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul.
Pronunțată în ședință publică din 26 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR M. Ș. ANA C.
GREFIER M. B.
Red. A.C./Dact. A.C.
3 ex./(...).
Jud. fond: P. A.D.
| ← Decizia penală nr. 8/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 707/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
