Decizia penală nr. 707/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR.707/R/2012
Ședința publică din 8 mai 2012
I. constituită din:
PREȘEDINTE : I. M. - judecător
JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H.
G. : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. S. D.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul H. V. Ș. zis „B."; și partea civilă C. C. M. împotriva sentinței penale nr. 201 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de J. B.-M., în dosar nr. (...), acesta fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 și
4 Cod penal
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul H. V. Ș. personal asistat de apărător ales, av. Isac I., din cadrul Baroului M., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile civile C. C. M., S. J. de U. C-tin O. și asiguratorul SC O. - S. B. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul inculpatului depune la dosar motivele de recurs precum și trei fotografii de la locul accidentului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., față de lipsa vinovăției iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.e C.pr.pen., cu consecința respingerii pretențiilor civile formulate în cauză. Apreciază că nu există probe indubitabile de vinovăție în cauză. Consideră că inculpatul nu a încălcat disp.art.50 din OUG 195/2002 deoarece partea vătămată nu era participant în trafic iar inculpatul nu a schimbat poziția de mers. I. a reținut culpa comună însă, consideră că vinovăția se datorează exclusiv părții vătămate deoarece a traversat prin loc nesemnalizat corespunzător și fără să se asigure. C. dacă s-ar trece peste culpa exclusivă, se poate discuta și gradul de culpă de 80 % în sarcina părții vătămate. A. că inculpatul avea o viteză de 15 km/h iar accidentul nu s-ar fi produs dacă partea vătămată nu s-ar fi angajat în traversare prin loc nepermis. În ceea ce privește trecerea de pietoni nu are relevanță în cauză având în vedere că partea vătămată nu s-a angajat în traversarea străzii în raport cu acel marcaj și nu a folosit acea trecere de pietoni ci pur și simplu s-a izbit de autovehiculul inculpatului. D. inculpatului sunt susținute și de declarațiile martorilor care declară că partea vătămată nu se afla pe trecerea de pietoni ci la o distanță de circa 10 metri. În cauză s-a făcut o expertiză care a concluzionat că poziția autovehiculului în momentul impactului nu a fost una corespunzătoare traiectoriei pe care un autovehicul se deplasează pe sensul de mers B. M. - S. M., fiind vorba de o abatere de la această traiectorie și că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol eminent. Nu este de acord cu aceste concluzii deoarece conducătorul auto trebuia să fie atent la traficul de pe șosea și nu să observe pietonii care traversează neregulamentar. Pe latură civilă, apreciază că pretențiile părții civile sunt nejustificate.
Reprezentantul P., solicită respingerea recursului apreciind că, pe latură penală, prima instanță în mod corect a stabilit vinovăția inculpatului iar latura civilă a fost soluționată în mod judicios. Este adevărat că partea vătămată are partea sa de vină însă culpa aparține ambelor părți iar inculpatul avea obligația de a fi atent. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul H. V. Ș., având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat întrucât el circula regulamentar iar partea vătămată a pătruns în intersecție prin loc nepermis.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 201 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de J. B.-M., în dosar nr. (...), a fost condamnat inculpatul H. V. Ș., CNP 1., fiul lui V. și M., născut la (...) în B. M., M., cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, are un copil minor, domiciliat în B. S., str.Plevnei nr.8/7, M., cu antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de:
- vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2, 4 C.penal, la 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal.
Cu aplicarea art. 71 alin. 5 raportat la art. 64 lit. a teza II Cod penal.
În baza art.14 C.pr.penală, art.998 C.civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri către partea civilă C. C. M., domiciliată în com.Ș. nr.340, M., după cum urmează:
- 468,50 lei, sumă actualizată la data executării, cu indicele de inflație, cu titlu de daune materiale.
- 5000 lei cu titlu de daune morale.
Conform art.313 din Lg.95/2006, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1005,29 lei, cheltuieli de spitalizare a părții civile în perioada
15.X.2007-24.X.2007, către S. J. de U. ,,C. O.,, B. M., cu dobânda legală de prev.de OG 9., pentru celelalte internări ulterioare nefiind formulate pretenții.
S-a constatat că în cauză SC O. VIG SA, cu sediul în București
Bd.Aviatorilor nr.28, sector 1, prin S. M., cu sediul în B. M., Bd.Unirii nr.11, M., are calitate de asigurător, prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă.
În baza art.193 al.ultim C.pr.penală a fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare părții civile.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 1500 lei cheltuieli judiciare statului, din care 880 lei costul expertizei criminalistice nr.5/(...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3677/P/2007 al P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimisă în judecată inculpatul H. V. Ș. - cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței , pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.2, 4 C.penal, reținându-se în sarcina sa că, în data de (...), în jurul orei 07:40, în timp ce conducea autoturismul marca M.des Vito cu nr. MM - 05 - NCI pe str. C. din orașul B. S., a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată C. C. M. a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 90 - 100 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut, în cursul urmăririi penale, fapta comisă, în fața instanței reformulându-și apărarea, în sensul că nu-i aparține culpa în producerea accidentului, culpa aparținând în exclusivitate victimei.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat, instanța a reținut următoarele:
La data de (...), în jurul orei 07:40, inculpatul H. V. Ș. conducea autoutilitara marca M.des Vito cu număr de înmatriculare MM - 05 - NCI, pe strada C. din orașul B. S.
Aproximativ la aceeași oră, partea vătămată C. C. M. a coborât din autoturismul condus de martorul B. Ș. în zona trecerii de pietoni, distanța față de marcajul trecerii pentru pietoni nefiind stabilită cu exactitate . Ajungând în intersecția străzii C. cu A. M., inculpatul, fără să se asigure corespunzător, a efectuat un viraj pentru a intra pe A. M. și a acroșat-o cu partea stângă față a autoutilitarei pe partea vătămată C. C. M., care s-a angajat în traversarea străzii.
În momentul accidentului, piciorul stâng al părții vătămate a rămas sub roata stânga-față a mașinii.
Pentru a elibera piciorul părții vătămate de sub roată, martorul B. Ș. care se afla în apropiere și a văzut accidentul, a intervenit cerându-i inculpatului să se deplaseze cu autoutilitara spre înainte. Inculpatul, în loc să efectueze manevra de mers înainte, a efectuat o manevră de mers înapoi trecând cu roata peste mâna martorului.
În urma accidentului partea vătămată C. C. M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 - 100 zile de îngrijiri medicale ( fila 23 dos. urm. pen.).
În drept, fapta inculpatului H. V. Ș., care la data de (...), în jurul orei
07:40, în timp ce conducea autoutilitara marca M.des Vito cu număr de înmatriculare MM - 05 - NCI, pe strada C. din orașul B. S., datorită neatenției și nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, a produs un accident de circulație în urma căruia partea vătămată C. C. M. a suferit leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr de 90 - 100 zile de îngrijiri medicale, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art.
184 alin. 2 și 4 din Codul penal, faptă pentru comiterea căreia instanța aplică inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare.
Accidentul de circulație s-a produs atât din culpa inculpatului H. V. Ș., în proporție de 50%, întrucât nu a respectat dispozițiile art. 54 din OUG
195/2002 potrivită căruia: „conducătorul de vehicule care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta sau spre stânga, sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic";.
Inculpatul nu și-a asumat culpa în producerea accidentului, afirmând că întreaga culpă se datorează victimei care s-a angajat în traversare prin loc nepermis. Acesta a susținut în apărare că intenția sa de deplasare era de pe strada G. spre A. M., scop în care s-a asigurat în intersecție, reducând viteza, care așa cum reiese din expertizele tehnice efectuate în cauză, era la momentul impactului, de 15 km/h.
Apărarea inculpatului nu a putut fi reținută în totalitate dat fiind faptul că din pv.de cercetare la fața locului(f.32, dos.urm.penală) și expertizele tehnice privind dinamica producerii accidentului rezultă fără dubiu că poziția autovehiculului în momentul impactului cu victima era cea marcată cu culoare orange pe schiță și respectiv planșele fotografice aflate la filele 4-verso și 7-8 ale raportului de expertiză tehnică întocmit de L. I. de E. C. C., și respectiv deviată de la traiectoria firească a deplasării autovehiculului spre S. din fața sa.Astfel, se oservă fără nici un dubiu că autovehiculul condus de inculpat a pătruns pe str.C., la o oarecare distanță de banda de deplasare spre înainte, poziție ce nu a fost justificată de inculpat în nici un fel, iar din punct de vedere logic, această deplasare nu ar fi justificată decât de intenția de deplasare pe str. C., ulterior inculpatul răz- gândindu-se și schimbând direcția de mers fără să se asigure.. variantă justifică și faptul că victima a fost lovită cu partea stângă față a autovehiculului și nu cu dreapta așa cum s-a reținut în primul raport de expertiză.
Prin urmare apărarea inculpatului a fost înlăturată, reținând culpa acestuia în concurs cu culpa victimei care s-a angajat în traversare prin loc nepermis fără să se asigure, la rândul său.
În ce privește culpa părții vătămate instanța a înlăturat apărarea acesteia, formulată în sensul că s-a angajat în traversare în apropierea trecerii de pietoni, întrucât nu este susținută de probe, din probatoriul testimonial și expertiza privind dinamica producerii accidentului mai sus menționată rezultând că victima s-a angajat în traversare la o distanță de 9 m de marcajul pietonal(foto 3, fila 3 din expertiză).
În raport cu cele de mai sus instanța a reținut culpa părții vătămate
C. C. M., în producerea accidentului, de 50%, întrucât aceasta a încălcat prevederile art. 72 alin.3 din OUG nr. 195/002 potrivit căruia: „Traversarea drumului de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic…";.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani
6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării condițiilor suspendării executării pedepsei, conform art.83 C.penal.
La individualizarea pedepsei a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei, apreciat în raport cu modalitatea concretă în care a avut loc și gradul de culpă ce se reține în sarcina inculpatului, precum și faptul că aceasta nu are antecedente penale. De asemenea s-a avut în vedere atitudinea procesuală a acestuia.
În ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că partea vătămată a formulat pretenții după cum urmează:
- 817 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea cazării și a mesei în perioada noiembrie-2007oct.2008, în baza turistică Stibina, conform adeverinței depuse;
-1400 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu alimentația specială pentru partea vătămată pe perioada celor 28 zile de spitalizare;
- 465 lei reprezentând contravaloarea transportului părții civile pe ruta Ș.-B. M., pentru consultații care s-au efectuat o dată la 7 zile, timp de
31 săptămâni,
- 300 lei medicamente tip unguent pe care partea vătămată le-a folosit pentru atenuarea durerilor;
S-a solicitat actualizarea daunelor materiale cu indicele de devalorizare a leului, cu distincțiile de calcul arătate în constituirea de parte civilă de la fila 40 din dosarul instanței;
- 5000 lei cu titlu de daune morale;
- 3000 lei cheltuieli judiciare.
În raport cu probațiunea administrată sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că au fost dovedite pretențiile materiale până la concurența sumei de 937 lei, respectiv 817 lei pentru cazarea la internatul școlii pe care o frecventa partea civilă la data producerii accidentului, potrivit adeverinței depuse și suma de 120 lei cheltuielile cu transportul acesteia pe durata efectuării tratamentului, respectiv 2 luni de zile, 8 drumuri a câte 15 lei (declarația martorului B. M., fila 173 dosarul inst.).
În ce privește cheltuielile efectuate cu alimentația suplimentară instanța a reținut că nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă.
În ce privește daunele morale instanța a apreciat că se justifică până la concurența sumei de 10.000 lei, în raport cu durata zilelor de îngrijiri medicale.
Având în vedere culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, instanța a redus cuantumul daunelor stabilite conform celor de mai sus, cu 50% și l-a obligat pe inculpat la despăgubiri către partea civilă conform dispozitivului prezentei sentințe.
De asemenea, l-a obligat pe acesta la plata către unitatea sanitară, a cheltuielilor cauzate de spitalizarea părții vătămate, conform decontului de cheltuieli depus la dosar, cheltuieli solicitate pentru perioada de internare
15.X.2007-22.X.2007, pentru celelalte perioade, respectiv 17.XII.2007-
24.XII.2007; (...)-(...); (...)-(...), nefiind formulate cereri de despăgubire.
S-a constatat calitatea de asigurător de răspundere civilă, pentru opozabilitate a SC O. VIG SA.
Cu aplicarea art.191 al.1 și art.193 C.pr.penală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul H. V. Ș.
și partea civilă C. C. M.
Inculpatul în recursul său a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea sa în temeiul art.10 lit.d C.pr.pen., față de lipsa vinovăției iar în subsidiar, achitarea inculpatului în temeiul art.10 lit.e C.pr.pen., cu consecința respingerii pretențiilor civile formulate în cauză. Apreciază că nu există probe indubitabile de vinovăție în cauză,întrucât nu a încălcat disp.art.50 din
OUG 195/2002, deoarece partea vătămată nu era participant în trafic iar el nu a schimbat poziția de mers. I. a reținut culpa comună însă, consideră că vinovăția în producerea accidentului se datorează exclusiv părții vătămate
,deoarece a traversat prin loc nesemnalizat corespunzător și fără să se asigure,iar el circula cu o viteză mică ,de 15 km/h . În cauză s-a făcut o expertiză care a concluzionat că poziția autovehiculului în momentul impactului nu a fost una corespunzătoare traiectoriei pe care un autovehicul se deplasează pe sensul de mers B. M. - S. M., fiind vorba de o abatere de la această traiectorie și că inculpatul putea evita producerea accidentului dacă ar fi luat măsurile de evitare încă din momentul declanșării stării de pericol eminent,însă nu este de acord cu aceste concluzii deoarece conducătorul auto trebuie să fie atent la traficul de pe șosea și nu să observe pietonii care traversează neregulamentar. Pe latură civilă, apreciază că pretențiile părții civile sunt nejustificate,solicitând respingerea acestora.
Partea civilă ,în recursul formulat a solicitat casarea sentinței,iar în urma rejudecării să se dispună modificarea pedepsei aplicate inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și a modalității de executare ,precum și admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă.
Analizând sentința atacată,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Prima instanță a administrat materialul probator necesar cauzei,pe baza căruia a stabilit o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal .
De asemenea,în mod corect a stabilit și gradul de culpă al părților în producerea accidentului ,respectiv de 50 %o,raportat la împrejurarea că partea civilă a încălcat prevederile art. 72 alin.3 din OUG nr. 195/002 potrivit căruia: „Traversarea drumului de către pietoni se face perpendicular pe axa acestuia, numai prin locurile special amenajate și semnalizate corespunzător, iar în lipsa acestora în localități, pe la colțul străzii, numai după ce s-au asigurat că o pot face fără pericol pentru ei și pentru ceilalți participanți la trafic…";,iar inculpatul a încălcat prev. art. 54 din OUG
195/2002 potrivită căruia: „conducătorul de vehicule care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, trece pe o altă bandă de circulație sau de a vira spre dreapta sau spre stânga, sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele, este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic";.
Astfel,în cauză s-a efectuat atât un raport de expertiză tehnică (f.33-
37),cât și un raport de expertiză criminalistică (f.270-281),ambele stabilind culpa comună în producerea accidentului,raportul de expertiză stabilind că
„poziția autovehiculului în momentul impactului nu a fost una corespunzătoare unei traiectorii pe care un autovehicul se deplasează pe sensul de mers B. M.-S. M. a străzii G. și intenționează să pătrundă ulterior pe A. M.,fiind vorba despre o abatere de la această traiectorie";.
Restul probelor administrate în cauză,respectiv declarațiile de martori,procesul de cercetare la fata locului,nu au fost în măsură să înlăture aceste concluzii la care au ajuns experții ,astfel că și instanța de recurs va constata că prima instanță a stabilit corect culpa comună de 50% a părților in producerea accidentului și vinovăția inculpatului.
Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C. ,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei, cât și circumstanțele personale ale inculpatului ,respectiv gradul de pericol social al infracțiunii,cât și persoana acestuia,lipsa antecedentelor penale,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acesteia cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acesteia,iar pedeapsa va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia .
De asemenea,și latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corect de către prima instanță,prin obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile ,astfel că raportat la culpa concurentă a victimei în producerea accidentului, instanța a redus cuantumul daunelor stabilite cu 50% .
În concluzie ,Curtea constatând că sentința atacată este legală și temeinică,va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.
Va obliga pe inculpat si partea civila să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul H. V. Ș. și partea civilă C. C. M. împotriva sentinței penale nr. 201 din 31 ianuarie
2012 a JUDECĂTORIei B. M.
Obligă pe inculpat si partea civila să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
G., L. C.
Dact.M.I./Dact.S.M
2 ex./21 mai 2012
J..fond. G. E.
| ← Decizia penală nr. 203/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1010/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
