Decizia penală nr. 181/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.IA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 181/R/2012
Ședința publică din 2 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B. - judecător JUDECĂTORI : V. G.
D. P. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre pronunțare recursul declarat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr.1188 din 20 octombrie 2011 al Judecătoriei C.-N. pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații C. V. și F. A., trimiși in judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:
◄ inculpatul C. V. pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj prev. de art. 42 al.1 lit. a1 din Legea nr. 407/2006
◄ inculpatul F. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj prev. de art. 42 al.1 lit. a1 din Legea nr. 407/2006 și uz de armă letală fără drept prev. de art.136 din Legea nr.295/2004, in condițiile art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 19 ianuarie
2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 2 februarie 2012.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.1188 din 20 octombrie 2011 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p., raportat la art.10 lit. b ind.1 C.p.p. a fost achitat inculpatul C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a indice 1 din Legea nr. 407/2006.
În temeiul art. 18 ind.1 al. 3 C.p. raportat la art. 91 lit. a C.p. s-a aplicat inculpatului C. V. sancțiunea mustrării.
În temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p., raportat la art.10 lit. b ind.1 C.p.p. a fost achitat inculpatul F. A., pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a indice 1 din Legea nr. 407/2006 și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În temeiul art. 18 ind.1 al. 3 C.p. raportat la art. 91 lit. a C.p. s-a aplicar inculpatului F. A. sancțiunea mustrării.
În temeiul art. 192 al.1 pct. 1 lit. d C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 220 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 118 lit. f C.p. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul F. A. a armei de vânătoare „., model 43 E seria 0663660, calibrul
12, care se află la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de P. al J. C.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p. s-a constatat că partea vătămată A.
C., cu sediul în C.-N., str. C. V., bl. A, jud. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunța această hotărâri instanța a reținut că în data de (...), în jurul orelor 12.00, organele de poliție din cadrul IPJ C. S. Arme, Explozivi și Substanțe periculoase în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe fondul de vânătoare 18 F. gestionat de A. C. l-au depistat pe inculpatul C. V. pe malul drept al S. care avea în mână scoasă din toc o armă de vânătoare. Inculpatul a prezentat organelor de poliție permisul de armă și autorizația de vânătoare colectivă tip A seria ACA nr. 1. emisă de A. C. în data de (...) pe numele organizatorului B. I.; în cuprinsul autorizației la rubrica participanți era înscris numele inculpatului. Inculpatul a declarat organelor de poliție că este singur la acțiunea de vânătoare deoarece din diferite motive celelalte persoane înscrise în autorizație nu au putut participa. S-a consemnat în procesul verbal că asupra inculpatului nu au fost găsite specii de vânat, acesta declarând că nu a vânat nici una din speciile înscrise în autorizație până la momentul depistării (proces verbal f.9).
În aceeași dată în jurul orelor 12,30 organele de poliție din cadrul IPJ C. S. Arme, Explozivi și Substanțe periculoase în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe fondul de vânătoare 18 F. gestionat de A. C. l-au depistat pe inculpatul F. A. pe malul drept al S., în aval față de podul care face legătura între cartierul S. și B-dul M., care avea în mână, scoasă din toc, o armă de vânătoare. Inculpatul a comunicat organelor de poliție că deține în mod legal arma în baza unui permis de armă eliberat de IPJ C. și că are autorizație de vânătoare însă nu le poate prezenta pentru că le-a uitat acasă. Inculpatul a declarat că este singur la acțiunea de vânătoare întrucât ceilalți vânători înscriși pe autorizație respectiv H. D. și S. A. nu au putut participa. S- a consemnat în procesul verbal că asupra inculpatului nu au fost găsite specii de vânat însă acesta a declarat că a tras un foc de armă după o rață.
Organele de poliție l-au însoțit pe inculpat la domiciliul său unde acesta a prezentat permisul de armă, permisul și carnetul de vânător vizat pe anul
2011, precum și o autorizație de vânătoare colectivă tip A seria ACA nr. 1. eliberată la data de (...) de A. C. pentru perioada 6.01.-(...) pe fondul de vânătoare 18 F. S-a constatat că titularul autorizației este inculpatul F. A. iar vânătorii participanți sunt numiții H. D. și Ș. A. despre care inculpatul a afirmat că nu au participat la partida de vânătoare (proces verbal f. 32-33).
Inculpatul F. A. a recunoscut cu ocazia audierii că a fost depistat de organele de poliție în condițiile descrise anterior dar a precizat că nu știa că nu are voie să participe la vânătoare decât facă este însoțit de ceilalți membri trecuți pe autorizație (f.47). În cursul judecății inculpatul a depus un înscris la dosar prin care arată că recunoaște săvârșirea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare, poziție pe care și-a menținut-o și cu ocazia audierii în fața instanței.
Inculpatul C. V. a arătat în declarația din data de (...) că în ziua respectivă s-a înțeles cu inculpatul F. A. să meargă la vânătoare aflând de la acesta că deține și el autorizație. Inculpatul a arătat că știa că nu are voie să iasă în teren decât dacă este însoțit de vânătorii care erau trecuți în autorizație
(f.24). În fața instanței inculpatul C. V. a susținut că în realitate în ziua respectivă pe fondul de vânătoare se afla și titularul autorizației colective, respectiv numitul B. I. care l-a așteptat undeva pe malul S. fără să mai ajungă la întâlnire deoarece a fost oprit de organele de poliție.
La solicitarea inculpatului a fost audiat martorul B. I. dar din declarația acestuia nu rezultă faptul că aspectul relatat de inculpat s-ar fi petrecut în data de (...). Martorul a arătat că a fost o situație în care s-a înțeles cu inculpatul să meargă la vânătoare și să se întâlnească pe S., unde l-a așteptat o vreme dar acesta nu a mai venit. Martorul a precizat că ulterior inculpatul i-a spus că nu s-au întâlnit deoarece a mers pe altă parte. fără să facă referire la faptul că l-ar fi oprit poliția. Martorul nu a fost în măsură să indice data la care ar fi avut loc aspectele relatate (f.28).
Instanța a constatat că în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut raportat la starea de fapt descrisă anterior că inculpații C. V. și F. A., au săvârșit infracțiunea de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a indice 1 din Legea nr. 407/2006, având în vedere că aceștia au efectuat acțiuni de căutare, prindere și stârnire a vânatului pe fondul de vânătoare 18 F., situat pe malul râului S., fără a fi autorizați în mod legal. Sub acest aspect s-a apreciat în mod corect că nu au fost respectate dispozițiile Regulamentului privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii aprobat prin O. M. A. și D. R. nr. 3., care în articolul 12 prevede că autorizația de vânătoare colectivă tip A dă dreptul de a practica vânătoarea unui grup de minimum două și maximum 5 persoane și că numele vânătorilor se înscrie în autorizația colectivă la eliberarea acesteia. Din aceste prevederi rezultă că practicarea vânătorii este legală în baza unei autorizații colective de tip A numai atunci când cel puțin două dintre persoanele înscrise pe autorizație desfășoară împreună această activitate. În cauza de față inculpații nu erau trecuți împreună pe aceeași autorizație colectivă, și ca atare în data respectivă nu aveau dreptul să practice vânătoarea nici separat și nici împreună. În sarcina inculpatului F. A., care a declarat organelor de poliție că a tras un foc de armă, s-a reținut și săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 136 din Legea nr.
295/2004.
Instanța a constatat că formal faptele comise de cei doi inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor menționate anterior, însă raportat la împrejurările concrete în care au fost comise, la urmarea produsă, la aspectele legate de persoana inculpaților rezultă că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni în sensul art. 18 C.p., atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală fiind minimă.
În acest sens, instanța a avut în vedere acțiunile concrete efectuate de inculpați până la momentul depistării de organele de poliție: inculpatul C. V. a efectuat activități de căutare a vânatului, iar inculpatul F. A. în afară de acest lucru, a tras un foc de armă după o rață sălbatică, despre care s-a susținut în procesul-verbal de constatare că a fost atinsă și a căzut în râul S.. Acest din urmă aspect a fost declarat de inculpatul F. A. imediat după oprirea sa de către organele de poliție, inculpatul dând dovadă de totală sinceritate, nefiind observat sau auzit în momentul în care a tras focul de armă. Un element relevant este faptul că ambii inculpați sunt vânători de foarte mulți ani, deținând permise de vânătoare eliberate de A. și permise de armă eliberate de IPJ C., care aveau experiență în ceea ce privește utilizarea armelor, fără a exista riscul producerii unor accidente sau crearea unei stări de pericol pentru persoanele care s-ar fi putut afla în apropiere.
Este adevărat că această experiență pe care o aveau inculpații trebuia să îi determine să respecte întru-totul prevederile care reglementează condițiile în care se poate desfășura în mod legal vânătoarea, însă raportat la faptele concrete comise, la persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, deși se află la o vârstă respectabilă (74 de ani inculpatul F. A. și 72 de ani inculpatul C. V.) și care au arătat în cursul judecății că regretă cele întâmplate, sunt incidente dispozițiile art. 18 indice 1 C.p., faptele aducând o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul lor fiind lipsite în mod vădit de importanță.
Pentru sancționarea faptelor care se încadrează în dispozițiile art. 18 indice 1 C.p., legiuitorul a prevăzut trei sancțiuni cu caracter administrativ: mustrarea, mustrarea cu avertisment și amenda. Este sarcina organului judiciar care aplică aceste dispoziții legale să aleagă între sancțiunile prevăzute de lege, pe cea care ar asigura în modul cel mai eficient îndreptarea comportamentului antisocial al persoanei vizate. În cauza de față, instanța raportat la persoana inculpaților apreciază că este suficientă aplicarea sancțiunii mustrării prevăzute de art. 91 lit. a C.p.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a C.p.p., raportat la art.10 lit. b ind.1 C.p.p. instanța a dispus achitarea inculpatului C. V., pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a indice 1 din Legea nr. 407/2006 și achitarea inculpatului F. A., pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj, prevăzută de art. 42 alin. 1 lit. a indice 1 din Legea nr.
407/2006 și pentru săvârșirea infracțiunii de uz de armă letală fără drept, prevăzută de art. 136 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
În temeiul art. 18 ind.1 al. 3 C.p. raportat la art. 91 lit. a C.p. instanța a aplicat inculpatului C. V. și inculpatului F. A. sancțiunea mustrării.
În temeiul art. 192 al.1 pct. 1 lit. d C.p.p. inculpații au fost obligați la plata sumei de 220 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 118 lit. f C.p. instanța a dispus confiscarea specială de la inculpatul F. A. a armei de vânătoare „., model 43 E seria 0663660, calibrul
12, care se află la camera de corpuri delicte a Inspectoratului de P. al J. C.
În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p. instanța a constatat că partea vătămată A. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Cluj-Napoca prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnați inculpații C. V. și F. A. la pedeapsa închisorii , cu suspendarea condiționată a executării acesteia.
În motivele de recurs s-a arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică , întrucât în momentul depistării pe fondul de vânătoare fiecare dintre inculpați deținea o autorizație de vânătoare colectivă de tip A , autorizație care potrivit art.12 alin.1 din Regulamentul privind autorizarea, organizarea și practicarea vânătorii nr.353/4.(...) dă dreptul de a practica vânătoarea unui grup de minim 2 și maxim 5 persoane care au dreptul să practice vânătoarea, iar numele vânătorilor se înscrise în autorizația de vânătoare la eliberarea acesteia.
Din dispozițiile menționate rezultă că este legală practicarea vânătorii în baza unei autorizații colective de tip A numai atunci când cel puțin 2 dintre persoanele înscrise în autorizație desfășoară împreună această activitate, condiție pe care inculpații nu au îndeplinit-o, deoarece aceștia nu erau trecuți pe aceeași autorizație, fiecare dintre ei deținând o autorizație alături de alte persoane, care nu se aflau în acea zi la vânătoare, așadar inculpații nu puteau practica legal vânătoarea nici împreună și nici separat, deoarece nu dețineau aceeași autorizație.
Mai mult decât atât inculpatul F. A. a executat un foc de armă asupra unei rațe sălbatice, activitate care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de armă letală fără drept.
Instanța de fond analizând mijloacele de probă administrate, a ajuns la concluzia că inculpații au săvârșit faptele cu vinovăție, însă acestea nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni în sensul art.18/1 C.p., aducând o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală.
Potrivit dispozițiilor art.46/1 din Legea nr.407/2006 fapta prevăzută la art.42 alin.1 lit.a/1 prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și de mijloace de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și de conduita făptuitorului.
Așadar, legiuitorul a considerat că aceste fapte prezintă un pericol social concret, indiferent de modul în care au fost comise și indiferent de persoana făptuitorului, excluzându-se din sfera de aplicare a dispozițiilor art.18/1 C.p.
Prin hotărârea pronunțată de instanța de fond în temeiul art.118 lit.f
C.p. s-a dispus confiscarea armei de vânătoare de la inculpatul F. A., măsura care nu putea fi dispusă în situația în care inculpatul a fost achitat în temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 C.p.p, această măsură putea fi luată numai dacă inculpatul ar fi săvârșit o infracțiune, sens în care dispoziția confiscării este nelegală.
Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod corect că raportat la faptele comise de inculpați și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, persoana inculpaților și vârsta acestora, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, sens în care în mod întemeiat s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 C.p.p. achitarea acestora și aplicarea unor sancțiuni administrative.
Inculpații C. V. și F. A. au efectuat activități de căutare a vânatului, iar inculpatul F. A. a tras un foc de armă după o rață sălbatică, despre care s-a susținut că a căzut în râul S..
Inculpații au dat dovadă de sinceritate , recunoscând și regretând faptele comise. Ambii inculpați sunt vânători de foarte mulți ani , deținând permise de vânătoare eliberate de A. C. și permise de armă eliberate de IPJ C. A. sunt de vârstă înaintată, inculpatul F. A. având 74 de ani, iar inculpatul C. V. 72 de ani, nu au antecedente penale, nefiind confruntați cu legea penală pe perioada unor vieți îndelungate.
Corespunde adevărului că potrivit art.42 alin.1 lit.a/1 din Legea nr.407/2006 fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, indiferent de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, însă aceste dispoziții legale nu interzic aplicarea art.18/1 C.p., raportat la fapta și împrejurările în care a fost comisă, precum și persoana inculpaților.
Pornind de la conținutul dispozițiilor art.18/1 C.p., Curtea reține că textul respectiv nu condiționează aprecierea faptei ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni de îndeplinire a tuturor elementelor, fiind suficientă îndeplinirea numai a unora dintre elementele enumerate de text, dacă acestea, prin ele însele, conduc la concluzia că fapta nu este infracțiune.
Având în vedere modalitatea în care au fost comise faptele reținute în sarcina inculpaților, condițiile concrete în care acestea au fost comise și personalitatea inculpaților, apreciem că nu se impune condamnarea acestora la pedeapsa închisorii, chiar cu suspendarea executării acesteia, motive pentru care solicitarea P. de aplicare a unor pedepse inculpaților, este neîntemeiată.
Recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca urmează însă să fie admis doar cu privire la măsura confiscării.
Potrivit art.118 lit.f C.p. sunt supuse confiscării bunurile a căror deținere este interzisă de lege.
Arma tip Baikal , modal 43E seria 0663660, calibru 12 asupra căreia instanța de fond a dispus măsura confiscării speciale proprietatea inculpatului
F. A., era deținută legal de inculpat în baza unei autorizații emisă de IPJ C., iar deținerea acesteia nu este interzisă de lege în sensul dispozițiilor art.118 lit.f C.p.
Pe de altă parte această măsură putea fi dispusă numai în situația în care inculpatul ar fi comis o infracțiune, însă așa cum s-a arătat mai sus inculpatul a fost achitat în baza art.18/1 C.p.
Având în vedere că în mod nelegal s-a dispus confiscarea specială a armei de vânătoare menționată mai sus de la inculpatul F. A., în baza art.385/15 pct.2 lit.d C.p.p. recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.1188 din (...) a Judecătoriei C.-N. urmează să fie admis, iar această sentință va fi casată doar cu privire la înlăturarea măsurii confiscării speciale și rejudecând cauza în această limită, va fi înlăturată măsura confiscării speciale a armei proprietatea inculpatului F. A., aceasta urmând a fi restituită inculpatului.
Celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate urmează să fie menținute. Potrivit art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea baroului de avocați C. suma de câte 300 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA împotriva sentinței penale nr. 1188 din 20 octombrie 2011 a Judecătoriei C.-
N., pe care o casează doar cu privire la înlăturarea măsurii de siguranță și rejudecând în această limită:
Înlătură din sentință măsura confiscării speciale de la inculpatul F. A. a armei de vânătoare „. M. 43 E seria 0663660 calibru 12, ce se afla la C. de corpuri delicte a IPJ C.
Dispune restituirea armei către inculpatul F. A.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Stabilește onorar apărător oficiu la câte 300 lei ce se achită Baroului C. din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 2 februarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |
M. B. | V. G. | D. P. |
GREFIER M. N.
Red.V.G/S.M.D.
3 ex./(...) Jud.fond. A. P.
| ← Decizia penală nr. 1796/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 618/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
