Decizia penală nr. 498/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR. 498/R/2012
Ședința publică din 27 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M. - judecător JUDECĂTORI : V. V. A.
: L. H. GREFIER : L. C.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul R. A. și asiguratorul SC O. V. I. G. SA, împotriva sentinței penale nr.1009 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei D., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Dej, pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 alin.1 și 3 C..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa tuturor părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.
Reprezentantul P., solicită respingerea ambelor recursuri ca nefondate cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Apreciază că pe latură penală, starea de fapt și vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, culpa acestuia fiind evidentă iar pe latură civilă, suma acordată este corespunzătoare.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1009 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei D., a fost condamnat inculpatul R. A., fiul lui E. S. și M., născut la (...) în localitatea R., județul Maramureș, domiciliat în loc. B., nr. 590, județul Maramureș, studii superioare, ocupația conducător auto, necăsătorit, fără antecedente penale, C.N.P.: 1.85.(...)7.6, la pedeapsa de: - 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C..
În temeiul art. 71 C., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a, teza
II-a pe durata pedepsei pronunțate.
În temeiul art. 81 - 82 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni.
În temeiul art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat și executarea pedepsei acccesorii pe durata suspendării condiționate.
În temeiul art. 14 lit. a și 346C.proc.pen., comb. cu art. 1357, 1373 Cod civil, s-a admis acțiunea și a fost obligat inculpatul, în solidar cu S. R. I. - B., sector 4, Șoseaua G., nr. 125, bloc 4 A, ap. 42 (societate în faliment), la plata despăgubirilor civile în cuantum de 5000 lei - daune morale, către partea civilă S. L.
S-a constatat calitatea de asigurator de răspundere civilă auto a S. O. V. I. G., cu sediul în B., B-dul Aviatorilor, nr. 28, sector 1.
În temeiul art. 193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile
900 lei onorariu avocațial.
În temeiul art. 191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Dej s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului R. A. urmare a admiterii plângerii petentei S. L. (fostă L.) împotriva rezoluțiilor procurorului prin D. nr. 1. a T. C. și a trimiterii cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Dej, începând urmărirea penală, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C., constând în aceea că în data de (...) spre orele dimineții a condus o autoutilitară IVECO (...) pe str. B. din municipiul D. din direcția B. spre B. - M., iar la schimbarea direcției de mers spre stânga, nu a acordat prioritate de trecere autoturismului OPEL (...) care circula dinspre D. spre B. determinându-l pe conducătorul acestui autoturism să vireze spre stânga unde s-a tamponat frontal cu alt autoturism ce venea din sens opus marca VW, HFT-430 care circula regulamentar, împrejurare în care a rezultat vătămarea corporală a părții vătămate L. L. ce a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul inițial nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar, ulterior spre finalul urmăririi penale a revenit adoptând o poziție sinceră și de regret.
În instanță, fiind ascultat inculpatul a recunoscut starea de fapt însă a revenit asupra recunoașterii vinovăției susținând că încă cu 150 m. înainte de a vira spre stânga s-a asigurat și după ce a constatat că nici o mașină nu venea din sens opus, a semnalizat și a virat spre stânga întrucât marcajul longitudinal îi permitea această manevră. Mai susține că nu poate preciza cu certitudine dacă autoturismul OPEL ce venea din sens opus ar fi avut loc suficient să circule pe banda sa de mers. Ș. cu certitudine că aceasta venea cu viteză însă, apreciază că, cu toate acestea avea timp suficient pentru a putea vira la stânga fără perturbarea traficului.
Examinând actele și lucrările dosarului, respectiv probele administrate în faza urmăririi penale, precum și declarațiile martorilor din faza cercetării judecătorești, care se coroborează integral cu declarațiile părții vătămate, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 17 iunie 2008 în jurul orelor 9,40 lucrătorii poliției rutiere din cadrul Poliției municipiului D., au fost sesizați telefonic în legătură cu faptul că pe str. B. din municipiul D. a avut loc un accident de circulație soldat cu vătămarea corporală a unei persoane. Deplasându-se la fața locului, echipa operativă a constatat faptul că inculpatul R. A. conducând autoutilitara marca IVECO cu nr. de înmatriculare (...), pe str. B. dinspre direcția Cuzdrioara spre D., nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers spre stânga pentru a intra într-o benzinărie din apropiere, astfel încât nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca OPEL cu nr. de înmatriculare (...) care circula din sens opus. Conducătorul acestui autoturism pentru a nu intra în coliziune cu autoutilitara condusă de inculpat, a efectuat o manevră de evitare executând un viraj la stânga intrând pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul VW, HFT - 430, condus de către martorul M. D. care circula regulamentar.
În urma coliziunii dintre cele două autovehicule, partea vătămată L. L. căs. S., ocupanta locului din față dreapta a autoturismului OPEL a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale conform Certificatului medico legal nr. 4736/I/a/1049 din (...).
Starea de fapt reținută este dovedită cu declarațiile martorilor, coroborate cu declarația părții vătămate, certificatul medico-legal, proces verbal de cercetare a infracțiunii, planșe fotografice.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei daune morale. În drept, fapta inculpatului, așa cum a fost reținută întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 si 3
C..
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C., urmările produse prin fapta comisă, constând din numărul de zile medicale acordate victimei, persoana inculpatului care nu a mai fost condamnat, a recunoscut starea de fapt însă a încercat să nuanțeze circumstanțele în care s-a produs fapta, considerând că și conducătorul autoturismului OPEL are o parte din vină, încercând astfel să minimalizeze vinovăția.
Raportat la aceste circumstanțe, instanța a apreciat că o pedeapsă de 3 luni închisoare a fost suficientă pentru reeducarea inculpatului, s-a interzis în temeiul art.
71 C. drepturile prev. de art. 64 lit.a, teza II-a C., ținând cont că inculpatul nu a mai fost condamnat, pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, s-a apreciat că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executare, astfel că potrivit art. 81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe durata termenului de încercare de 2 ani 3 luni conform art. 82 C..
La fel, potrivit art. 71 alin. 5 C., s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.
În ce privește latura civilă, raportat la consecințele accidentului de circulație produs din culta inculpatului, la numărul de zile de îngrijire medicale acordate victimei, precum și la împrejurarea că aceasta era însărcinată la data producerii accidentului, instanța apreciază că pretențiile acesteia în cuantum de 50.000 lei daune morale sunt întemeiate, de natură a asigura o justă compensație pentru traumele și suferințele morale suferite, astfel că în temeiul art. 14 lit. a și 346C.proc.pen., comb. cu art. 1357,
1373 Cod civil, s-a admis acțiunea și a fost obligat inculpatul, în solidar cu S. R. I. - B., să achite părții civile suma menționată, constatând totodată calitatea de asigurator de răspundere civilă a S. O. V. I. G. - B.
A fost obligat potrivit art. 193C.proc.pen., pe inculpat să achite părții civile 900 lei onorariu avocațial, iar în temeiul art. 191C.proc.pen. a fost obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul R. A. și asiguratorul S.
O. V. I. G. S..
Inculpatul R. A. nu a motivat recursul promovat în cauză.
Asiguratorul SC O. V. I. G. SA a criticat solutia instantei de fond ca netemeinică sub aspectul solutionării laturii civile cu privire la petitul vizând daunele morale, solicitând casarea solutiei instantei de fond sub acest aspect si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului daunelor morale motivând, în esență, că suma stabilită de către instanta de fond cu acest titlu este prea ridicată, excede întinderii prejudiciului moral suferit de victimă si contravine practicii judiciare în materie.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât si in fata instantei, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, culpa acestuia fiind exclusivă si corect retinută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat culpa exclusivă a inculpatului care nu s-a asigurat corespunzător la schimbarea direcției de mers spre stânga si nu a acordat prioritate de trecere autoturismului marca OPEL cu nr. de înmatriculare (...) care circula din sens opus, determinându-l pe conducătorul acestui autoturism, pentru a evita coliziunea cu autoutilitara condusă de inculpat, să efectueze un viraj la stânga si să pătrundă pe contrasens, urmarea fiind intrarea în coliziune cu autoturismul VW, HFT - 430, condus de către martorul M. D. care circula regulamentar.
În urma coliziunii dintre cele două autovehicule, partea vătămată L. L. căs. S., ocupanta locului din față dreapta a autoturismului OPEL a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale conform Certificatului medico legal nr. 4736/I/a/1049 din (...).
Procedând astfel inculpatul a acționat cu nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează activitatea de circulație pe drumurile publice, respectiv cu încălcarea art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia conducatorul de vehicul care executa o manevra de virare spre dreapta ori spre stanga este obligat sa se asigure ca poate efectua manevra fără a pune în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.
Pe baza stării de fapt retinute s-a stabilit o încadrare juridică legală infractiunii comise de inculpat, iar sanctiunea penală aplicată, atât sub aspectul cunatumului, cât si a modalitătii de executare în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.
S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea civilă a suferit o traumă fizică si psihică de profundă si de amploare ridicată, determinată de fapta săvârșită de inculpat, traumă constând în suferinte fizice de durată, accentuate de starea de graviditate si în perioada lungă necesară refacerii astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul moral cauzat acesteia.
Cu privire la suma acordată cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceasta reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partea civilă și proporțională culpei inculpatului, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
In baza art. 192 al. 2 C.proc.pen. se vor obliga recurentii să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul R. A. și asiguratorul S. O. V. I. G. S. împotriva sentinței penale nr. 1009 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei D..
Obligă pe inculpat si asigurator să plătească fiecare în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare.
D. este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. R. S.
| ← Decizia penală nr. 554/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 941/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
