Decizia penală nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 25/R/2012
Ședința publică din 10 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător
JUDECĂTORI : L. H.
: I. M. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de partea vătămată M. M. împotriva sentinței penale nr. 1085 din 4 octombrie 2011, pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul C. F. G. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.
195/2002 modificată și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1
și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză prezintă pentru inculpat, apărătorul ales avocat C. G. I., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, partea civilă M. L. F. asistat de apărătorul ales avocat T. E., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru partea civilă M. M. apărătorul ales avocat T. E., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind asigurătorul SC G. R. A. R. SA (fosta SC A. R. A. SA)și parte civilă M. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul părților civile M. L. F. și M. M. solicită în probațiune efectuarea unui supliment la raportul de expertiză prin care să se stabilească, dacă autoturismul condus de martorul M. A. prezenta la roata dreaptă, respectiv la geanta roții dreapta față, urme ale impactului cu denivelarea în carosabil. Solicită această cerere în probațiune întrucât hotărârea instanței de fond din punctul său de vedere, se bazează în mare parte pe aceea că, martorul ar fi ocolit acea denivelare, cu consecința trecerii peste linia imaginară a drumului, lucru care a condus la realizarea impactului. Ori, chiar în procesul-verbal de cercetare la fața locului se reține printre avariile autoturismului și aceea de îndoire a genții dreapta față, lucru care conduce automat la concluzia că, martorul a trecut peste acea denivelare și nu a ocolit acea denivelare.
Apărătorul inculpatului, cu privire la cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al părților civile solicită respingerea acesteia, arătând că raportul de expertiză efectuat în cauză este concludent nemaifiind necesar efectuarea unui supliment de expertiză.
Reprezentantul parchetului cu privire la cererea în probațiune formulată de apărătorul ales al părților civile solicită de asemenea respingerea acesteia, motivat de faptul că nu vede legătura cu situația părților recurente și obiectul recursului.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune formulată de apărătorul părților civile ca nefiind concludentă și pertinentă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, stabilirea culpei exclusive a inculpatului C. F. G. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicită admiterea constituirilor de parte civilă, astfel cum au fost acestea formulate și în consecință să se dispună obligarea asigurătorului SC A. R. A. SA, în solidar cu inculpatul la plata către partea vătămată M. L. F. a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale; plata către partea vătămată M. M., în calitate de proprietară a autoturismului avariat în urma accidentului provocat de inculpat, a sumei totale de 33.354,63 lei, din care: suma de 32.296,13 lei, reprezintă contravaloarea pieselor de schimb, al manoperei, și materialelor necesare pentru repararea autoturismului, astfel cum rezultă din devizul antecalcul întocmit de către un service specializat, respectiv SC O. T. S. 773,50 lei reprezintă contravaloarea tractării autoturismului ulterior accidentului, întocmire deviz, antecalcul și taxa de parcare, conform facturii nr. 668/10 decembrie 2008, precum și a bonului fiscal aferent; 138 lei reprezintă contravaloarea impozitului achitat pentru autoturism, aferent anilor 2008-
1020; 147 lei reprezintă taxa parcare. Se mai solicită și obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei de 32.296,13 lei începând cu data producerii accidentului (18 septembrie 2007) și până la achitarea integrală a acesteia de către inculpat, sau asigurătorul de răspundere civilă. Suma de 32.296,13 lei reprezintă contravaloarea pieselor de schimb, al manoperei, materialelor necesare pentru repararea autoturismului, precum și lata dobânzii legale aferentă celorlalte sume, începând cu data la care partea civilă a efectuat plata și până la data achitării integrale de către inculpat sau asigurător acesteia.
Din ambele expertize de specialitate efectuate în faza de urmărire penală rezultă foarte clar că, accidentul de circulație a avut loc cu certitudine pe sensul de mers al autoturismului condus de M. A., ca urmare a depășirii de către inculpatul C. aflat la volanul autoturismului, a axului imaginar a drumului. Instanța de fond nu a indicat nici măcar locul unde a avut loc impactul dintre cele două autoturisme, precizând însă că impactul dintre autovehiculul martorului și cel al inculpatului s-a produs datorită unei manevre la stânga efectuate de martor pentru a evita o denivelare, depășind astfel axul imaginar al drumului, concomitent cu o manevră incipientă de viraj la dreapta efectuată de inculpat, care de asemenea depășise axul imaginar al drumului și care a încercat dealtfel să reintre pe banda sa de sens.
Instanța de fond a respins ca inadmisibilă constituirea de parte civilă, apreciind că acțiunea civilă poate fi exercitată în cadrul unui proces penal numai în măsura în care există un cadru procesual stabilit prin exercitarea de către aceeași persoană, atât a acțiunii penale, cât și a unei eventuale acțiuni civile. În mod greșit instanța de fond a apreciat că pentru admisibilitatea acțiunii civile în cadrul unui proces penal este necesară cumularea de către aceeași persoană atât a calității de parte civilă, cât și cea de parte vătămată și că este inadmisibilă exercitarea acțiunii civile în cadrul unui proces penal de către o persoană care nu are și calitatea de parte vătămată. Art. 14 alin 2 Cod procedură penală prevede că: „Acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.";
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului părții civile M. F. ca nefondat, iar recursul părții civile M. M. ca inadmisibil, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de partea civilă M. F. ca nefondat, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, proporțiile de culpă fiind corect individualizate de instanța de fond. Cu privire la recursul părții civile M. M. solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1085 pronunțată la data de 4 octombrie 2011 de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 184 al. 1 și 3 din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului C. F.-G., fiul lui V. si E., născut la data de
27 iunie 1969 în comuna C., jud. C., cetatean roman, CNP 1., fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, pompier, căsătorit, fără copii minori, domiciliat C.-N., str. B., nr. 2, ap. 1, jud. C., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, R s-a dispus condamnarea inculpatului C. F.-G. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În temeiul art. 33 lit. b din C.pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost săvârșite în condițiile concursului ideal.
În baza art. 34 lit. b din C.pen. s-a contopit pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu pedeapsa de 3 luni închisoare și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, pe care a aplicat-o inculpatului fără spor.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen., iar în baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului C. F.- G. și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat s-a emis polița de asigurare seria RO/05/M3/OL nr. 000290658/11 iulie 2007 încheiată la S. A. R. A. S., cu sediul în C.-N., str. Xenopol, nr. 3 valabilă începând cu data de 14 iulie 2007 și până la data de 13 ianuarie 2007, asiguratorul urmând să răspundă în condițiile contractuale și în limitele plafonului legal.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998 și 1000 al. 3
C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă M. L.-F. cu domiciliul în C.-N., str. J., nr. 1, ap. 4, jud. C. și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3000 lei, reprezentând daune morale.
S-a respins ca fiind inadmisibilă constituirea de parte civilă formulată de M. M. cu domiciliul în C.-N., str. O., nr. 33, bl. S2, ap.22, jud. C..
În baza art. 193 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile M. L.-F. sumei de 600 de lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul conducea autovehiculul marca VW Lupo cu nr. de înmatriculare (...) dinspre C. F. spre str. B., iar în sensul său de deplasare, în fața sa circula autovehiculul marca Dacia condus de martorul L. G., iar în spatele său autovehiculul marca VW Vento condus de martorul C. M. V., fratele inculpatului. P. carosabilă era din asfalt deteriorat, avea o lățime de
4,90 de metri, suficientă cât să permită trecerea în paralele a două autovehicule venind din sensuri opuse, iar benzile de sens nu erau demarcate prin marcaje. Din sensul opus circula autovehiculul marca VW Polo condus de martorul M. A. V., în dreapta șoferului fiind partea vătămată. Între autovehiculul condus de către martorul M. și cel condus de către martorul L. a avut loc un impact tangențial, implicând oglinzile laterale ale celor două autovehicule și conducând spre spargerea geamului din dreptul martorului L. D. urmele descoperite la fața locului, respectiv cioburile de sticlă noi vom reține că impactul dintre cele două autovehicule s-a petrecut exclusiv datorită faptului că martorul M. a condus autovehiculul parțial pe contrasens.
În urma impactului martorul L. a oprit autovehiculul pe partea dreaptă, iar martorul M. și-a continuat deplasarea intrând în coliziune cu autovehiculul condus de către inculpat. Din procesul verbal de cercetare la fața locului reținem că în impactul dintre autovehiculul condus de către inculpat și martorul M. cele două autovehicule au rămas aproape față în față, fiecare pe marginea drumului la o distanță de 45 de metri de locul unde a oprit autovehiculul martorul L. La o distanță de 3,90 m de locul incidentului, raportat la locul unde a fost oprit autovehiculul inculpatului, pe sensul de deplasare al autovehiculului condus de către martorul M., pe marginea drumului, a fost identificată o denivelare, respectiv o groapă, în lungime de 3,10 m și cu o lățime de 1,20 m, raportat de la marginea drumului spre axul imaginar care delimitează sensurile de deplasare.
În urma coliziunii, instanța a constatat că autovehiculul condus de către inculpat prezenta avarii la nivelul aripei din stânga față, iar impactul cu celălalt autovehicul s-a produs în partea din față a roții, determinând dislocarea acesteia spre înapoi (foto 10 CFL). Autovehiculul condus de către martorul M. a intrat în impact cu partea frontală în partea stângă începând cu zona farului (foto 11 și 13 CFL). Pentru ca autovehiculul condus de către inculpat să prezinte avariile descrise mai sus în mod necesar trebuie să fi fost acroșat din partea stângă sau să fi fost poziționat cu fața spre partea dreaptă, pentru a permite impactul cu roata din dreapta-față.
Luând ca și premisă argumentul logic necesar de mai sus, vom adăuga următoarele două premise: înainte cu câteva zeci de metri autovehiculul condus de către martorul M. circula cu partea stângă peste axul imaginar al drumului acroșând autovehiculul condus de către martorul L. imediat înainte de impactul cu autovehiculul condus de către inculpat, la 3-4 metri martorul M. a întâlnit o denivelare (groapă) pe care o putea ocoli numai trecând printr-o, manevră la stânga, pe contrasens (martorul a declarat în fața instanței la data de 23 august 201 că nu a ocolit denivelarea, intrând în acea groapă și că și în prezent sunt urme a coliziunii autovehiculului pe care îl conduceam cu acea graopă dinpartea dreaptă, respectiv janta este îndoită și cauciucul este spart - fila 69, însă din foto 12 CFL se observă că roata din dreapta-față a autovehiculului condus de către martor nu are janta îndoită și nici cauciucul spart). Coroborând cele trei împrejurări stabilite mai sus, instanța va concluziona că, în mod necesar, impactul dintre autovehiculul inculpatului și cel al martorului M. s-a produs datorită unei manevre la stânga efectuate de către martor pentru a evita o denivelare, depășind astfel axul imaginar al drumului, concomitent cu o manevră incipientă de viraj la dreapta efectuată de către inculpat care de asemenea depășise axul imaginar al drumului și care a încercat astfel să reintre pe banda sa de sens. A., în producerea accidentului vom reține culpa concurentă a celor doi conducători auto, cu un procent mai ridicat în sarcina martorului M. care, prin manevra bruscă de evitare a denivelării a determinat în cea mai mare măsură producerea impactului. Vom reține așadar culpa în proporție de 60% în sarcina martorului M. și 40% în sarcina inculpatului C.
Din certificatul medico-legal de la fila 42 dos. UP, instanța a reținut că partea vătămată a suferit leziuni corporale, la nivelul mâinii stângi și a genunchiului de la piciorul stâng, leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare peste 22-24 de zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea civilă M. M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună obligarea în solidar a inculpatului și asigurătorului S. A. R. A. S. la plata sumei totale de 33.354,63 lei reprezentând contravaloarea pieselor de schimb, a manoperei și materialelor necesare pentru repararea autoturismului (32.296,13 lei), contravaloarea tractării autoturismului, antecalcul și taxă de parcare (773,50 lei) contravaloare impozit pe autoturism (138 lei) și taxă de parcare.
În motivarea recursului s-a arătat că accidentul de circulație a avut loc pe sensul de mers al autoturismului condus de M. A., din culpa inculpatului, iar instanța de fond a stabilit greșit că acțiunea civilă este inadmisibilă.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
În mod legal și temeinic instanța de fond a respins ca inadmisibilă constituirea de parte civilă formulată de recurenta M. M. cu motivarea că acțiune civilă poate fi exercitată în cadrul procesului penal numai în măsura în care, în cadrul infracțiunilor de rezultat, aceeași persoană exercită atât acțiune penală cât și acțiunea civilă în același cadrul procesual.
Or, atâta vreme cât o persoană nu poate exercita acțiunea penală în procesul penal, datorită existenței unui caz de împiedicare prev. de art. 10
C., este evident că aceasta nu-și poate alătura acțiunea civilă într-un cadru procesual în care acțiunea penală a fost exercitată de o altă persoană care, la rândul ei, s-a constituit parte civilă în cauză.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 3. C. care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă M. M., obligându-o în temeiul art.
192 alin. 2 C. la 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată M. M., împotriva sentinței penale nr. 1085 din 4 octombrie 2011 a Judecătoriei C.- N..
Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: M.L. M..
| ← Încheierea penală nr. 1101/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1324/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
