Decizia penală nr. 980/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR. 980/R/2012

Ședința publică din 26 iunie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A. - judecător

JUDECĂTORI : L. H.

I. M. GREFIER : M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. M., împotriva sentinței penale nr.41/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. Ș. S., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. Ș. S., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g și i cu aplic.art.37 lit.b C..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M. aflat în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Cătineanu Ionela, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlăturarea sporului de 6 luni aplicat inculpatului sau reducerea acestuia. Solicită a se avea în vedere circumstanțele atenuante, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii cât și atitudinea acestuia după săvârșirea faptei, vârsta acestuia și faptul că este la prima confruntare cu legea penală.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art 181 alin 2 C., instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social mediu, raportat la modalitatea de comitere și la cuantumul prejudiciului cauzat.

Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este o vârstă de 21 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunilor și recuperând integral prejudiciul cauzat părților vătămate.

Inculpatul B. M. având ultimul cuvânt, solicită reducerea sporului de 6 luni la pedeapsa aplicată de instanța de fond.

C U R T E A :

Deliberând retine că prin sentința penală nr. 41 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. Ș. S., în baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.i) C., cu aplicarea art.41 alin.2

C., art.3201 C., art.74 alin.1 lit.a) și b), art.76 alin.1 lit.d) C. și a fost condamnat inculpatul B. V. A., fiul lui C. și F. D., născut la data de (...), în localitatea Ș. S., jud.S., cetățean român, studii medii, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, elev la G. Ș. I. S., fără antecedente penale, domiciliat în comuna D., nr.123/B, jud.S., CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În baza art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C..

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C..

II. În baza art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.g, i) C., cu aplicarea art.37 lit.b) C. și art.3201 C., a fost condamnat inculpatul B. M., fiul lui E. și R., născut la data de (...), în localitatea S., jud.S., cetățean român, studii - 2 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în localitatea S., str.M., nr.2 bl.2, ap.10, jud.S., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea,

CNP 1., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat.

S-a constatat că inculpatul B. M. se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.156/(...) a J. Ș. S., definitivă prin neapelare la data de (...) și a unei pedepse privative de libertate de 5 ani și

6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.104/(...) a J. Ș. S., rămasă definitivă la data de (...) prin nerecurarea deciziei penale nr.113/(...) a T.ui S..

S-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentului dosar și cele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate prin sentința penală nr.156/(...) a J. Ș. S., definitivă la data de (...) și, respectiv de

5 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate prin sentința penală nr.104/(...) a J. Ș. S., definitivă la data de (...) sunt concurente.

În baza art.36 alin.1, art.33 lit.a) și art.34 lit.b) C., s-a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.156/(...) și cu pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.104/(...), rezultând o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 6 ani închisoare, cu privare de libertate.

În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 și art.36 alin.3 C., s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii, a arestării preventive și partea din pedeapsă executată, respectiv de la data de (...) la (...) și de la (...) la zi.

S-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 272/(...) emis de J. Ș. S. pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.156/(...) și nr.178/(...), emis de J. Ș. S. pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.104/(...) și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare, potrivit prezentei hotărâri.

S-a luat act că părțile vătămate B. L., domiciliat în localitatea S., str.C., nr.8, jud.S., B. I., domiciliată în localitatea S., str.T., nr.2, jud.S., T. T., domiciliată în localitatea S., str.I., nr.28, jud.S., P. E., domiciliată în localitatea L., nr.44, jud.S., G. I., domiciliată în localitatea S., str.G., nr.82, jud.S., G. E., domiciliată în localitatea S., str.G., nr.82, jud.S. și P. I., domiciliat în localitatea S., str.M., nr.10, ap.2, jud.S. nu s-au constituit părți civile în cauză, prejudiciul suferit fiind integral recuperat.

În baza art.191 alin.1 și 2 C., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 1.900 lei, din care suma de 500 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, 200 lei pentru av.Biro Pacsa Kinga pentru faza de urmărire penală și 300 lei pentru av.P. Mircea pentru faza de judecată, cheltuieli care au fost suportate de inculpați astfel: B. V. A. - 750 lei; B. M. -

1.150 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă J. Ș. S. din data de 24 martie 2010, din Dosar nr.1562/P/2009, au fost trimiși în judecată inculpații B. V. A., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i) C., cu aplicarea art.41 alin.2

C. și B. M., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g) și i) C., cu aplicarea art.37 lit.b) C..

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului B. M. sub aspectul comiterii a cinci infracțiuni de furt calificat, în concurs real, fiecare prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i) C., două cu aplicarea art.37 lit.a) și b) C. și trei cu aplicarea art.37 lit.b) C., totul cu aplicarea art.33 lit.a) C., reținându-se că infracțiunile nu au fost comise de învinuit, neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul B. V. A. sub aspectul săvârșirii a cinci infracțiuni de violare de domiciliu în concurs real, fiecare prevăzută de art.192 alin.1 C., cu aplicarea art.33 lit.a) C., ca urmare a lipsei plângerilor prealabile și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul G. V. S. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăinuire, prevăzută de art.221 alin.1 C., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Ș. S. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul B. V. A. a sustras în mod repetat, prin efracție, escaladare și folosirea fără drept a unei chei adevărate, în baza unei rezoluții infracționale unice, bunuri aparținând mai multor părți vătămate, în scopul însușirii pe nedrept, iar inculpatul B. M. a sustras prin efracție și pe timp de noapte bunuri aparținând părții vătămate P. I., în scopul însușirii pe nedrept.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f.28, 29-42, 54, 55-62, 71, 72-85, 96, 97-106, 116-127, 173), declarațiile părților vătămate (f.44-45, 46, 63-64, 65, 88-89, 90, 109, 110, 130-131, 132, 134, 135, 174-175,

176), declarații de martori (f.50, 137-138), declarațiile inculpaților (f.8, 9-10, 14-16, 17-19), dovezi de predare-primire a bunurilor sustrase (f.47, 48, 66, 91, 132, 136, 139, 177, 178), proces-verbal de reconstituire și fotografii judiciare (f.49, 67, 92, 111, 141, 141-170), fișe cazier judiciar (f.11, 20-22), procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală (f.192-193, 194-195).

Prin declarațiile din cursul urmăririi penale, părțile vătămate B. L., B. I., T. T., P. E., G. I., G. E. și P. I. au arătat că nu înțeleg să se constituie părți civile în cauză, întrucât prejudiciul care le-a fost cauzat a fost integral recuperat.

În cauză a fost efectuată cercetarea judecătorească, însă, la termenul de judecată din data de 8 februarie 2012, față de dispozițiile art.XI din O.U.G.nr.121/2011, în conformitate cu care, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr.202/2010, dispozițiile art.3201 C. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, acesta fiind primul termen de judecată cu procedură completă după intrarea în vigoare a acestui act normativ - (...), instanța a adus la cunoștința inculpatului prezent B. M. prevederile art.3201 C., care a arătat că dorește ca judecarea sa să fie făcută conform procedurii simplificate (f.114), iar apărătorul inculpatului B. V. A. a solicitat acordarea unui termen pentru a-i da posibilitatea acestuia de a uza de dispozițiile art.3201 C..

La termenul de judecată din (...), inculpatul B. V. A., prin apărător, depus la dosar o declarație autentificată sub nr.335/(...) al Biroului Notarului P. Gabrilă Ghile, prin care a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit prevederilor art.3201 C., acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de noi probe, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. În baza cererilor celor doi inculpați, admise de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 C., exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

La dosar au fost atașate sentințele penale nr.156/(...) și 104/(...) ale J. Ș. S., care îl privesc pe inculpatul B. M.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de (...), pe timp de zi, inculpatul B. A. V. s-a deplasat la locuința părții vătămate B. L. din localitatea S., a intrat în curte pe poarta deschisă și apoi în magazia de lemne, de unde, pe o scară, a urcat în podul locuinței și a forțat un capac care permitea intrarea în locuința părții vătămate, unde a căutat sume de bani prin camere, găsind sub salteaua unui pat un portmoneu din care a sustras suma de 600 euro, iar în sertarul unui dulap o pungă de cadouri în care se afla suma de 1.200 forinți, însușindu-și cele două sume de bani.

În data de (...), pe timp de zi, inculpatul B. A. V. s-a deplasat la locuința părții vătămate B. I., a pătruns în curte pe poarta deschisă, a căutat și a găsit cheia de la ușa de acces ascunsă sub un sport de flori, a descuiat ușa locuinței cu ajutorul cheii găsite și a pătruns în locuință, de unde a sustras 5 tichete valorice și suma de 500 lei dintr-un dulap.

În data de (...), pe timp de zi, inculpatul B. A. V. s-a deplasat al locuința părții vătămate T. T., a pătruns în curte pe poarta deschisă și apoi în demisolul locuinței unde a găsit cheia de acces în interior pe care a folosit-o, iar din locuință a sustras suma de 600 lei dintr-un portofel găsit în sertarul unui dulap.

La data de (...), pe timp de zi, inculpatul B. A. V. a pătruns în curtea locuinței părții vătămate P. E. prin escaladarea gardului, apoi a spart sticla unei ferestre, a escaladat pervazul și a pătruns în locuință, unde a căutat bani, însă nu a găsit, motiv pentru care a părăsit locuința fără a sustrage bunuri. În continuare, s-a deplasat la locuința părților vătămate G. I. și G. E., a escaladat poarta, a pătruns în curte și apoi a escaladat pervazul unei ferestre găsite deschise, iar din interiorul locuinței a sustras un telefon mobil marca LG și sumele de 800 lei și 7.500 forinți.

În seara zilei de (...), în jurul orei 23.00, inculpatul B. M. s-a deplasat la locuința tatălui său vitreg, P. I., a spart sticla ferestrei de la bucătărie și a pătruns în locuință prin escaladarea pervazului, de unde a sustras un lănțișor de aur în greutate de 5,8.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, în acest sens fiind declarațiile acestora de la filele 8, 9-10, 14-16, 17-19, 192-193 și 194-195.

Art.69 C. prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

În cauză, declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, prin care aceștia recunosc săvârșirea faptelor comise (f. 8, 9-10, 14-16, 17-19, 192-193, 194-195) se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestor fapte, respectiv cu procesele-verbale de cercetare la fața locului din datele de (...) (f.28), (...) (f.54), (...) (f.71), (...) (f.96, 115) și (...) (f.173), cu procesele-verbale de reconstituire din data de (...) (f.49, 67, 92, 111, 140), cu declarațiile părților vătămate B. L. (f.44-45, 46),

Balog I. (f.63-64, 65), T. T. (f.88-89, 90), P. E. (f.109, 110), G. E. (f.130-131, 132), G. I. (f.134, 135) și P. I. (f.174-175, 176), precum și cu declarațiile martorilor S. I. (f.50), G. V. Dorin (f.137-138) și A. D. (f.180, 181).

I. În drept, fapta inculpatului B. V. A., care, în perioada (...)-(...), în mod repetat, în baza unei rezoluții infracționale unice, pe timp de zi, în mod continuat, a sustras diverse bunuri din locuințele mai multor părți vătămate, prin efracție, escaladare și folosirea fără drept a unei chei adevărate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i) C., cu aplicarea art.41 alin.2 C..

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părților vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părților vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acestora a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părților vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. Astfel, din probele administrate reiese că acesta a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părților vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părților vătămate, fără consimțământul acestora.

Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i) C., forma agravată a infracțiunii existând întrucât infracțiunea a fost săvârșită prin efracție, escaladare și folosirea fără drept a unei chei adevărate.

S-a apreciat că fapta fost săvârșită în formă continuată, față de intervalul de timp scurs între actele materiale de furt, putându-se aprecia că suntem în prezența unei singure rezoluții infracționale, motiv pentru care se va reține aplicabilitatea dispozițiilor art.41 alin.2

C..

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta nu a mai fost anterior condamnat, fiind la prima confruntare cu legea penală.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.i) C., cu aplicarea art.41 alin.2 C..

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.109 alin.1, art.72 alin.1 și art.52 C..

În conformitate cu dispozițiile art.72 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 C., urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 C., instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social mediu, raportat la modalitatea de comitere și la cuantumul prejudiciului cauzat.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana

și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 21 ani, nu este cunoscut cu antecedente penale, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunilor și recuperând integral prejudiciul cauzat părților vătămate, astfel încât s-au reținut în beneficiul său circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și b) C., urmând a se da eficiență prevederilor art.76 alin.1 lit.d) C. și a se coborî pedeapsa aplicată sub minimul special redus cu o treime, ca urmare a incidenței în cauză a prevederilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală.

Instanța nu a dat eficiență juridică art.42 C., în sensul că nu a aplicatun spor la pedeapsă, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei, dar va ține cont de această circumstanță la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, reduse astfel cum s-a precizat anterior, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) C., fiind justificată îndepărtarea sa de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) C..

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, motiv pentru care urmează să analizeze îndeplinirea în cauză a condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 C.. În consecință, pedeapsa închisorii ce urmează să fie executată este de 1 an închisoare, încadrându-se în dispozițiile art.81 alin.1 lit.a) C.. Din fișa de cazier existentă la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale și, în consecință, nu este recidivist, îndeplinind astfel cerința prevăzută de art.81 alin.1 lit.b) C..

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 C., instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța apreciază că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 C., instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 C..

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 C., instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art.359 C., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C., a căror nerespectare are drept urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei. Pe cale de consecință, în ipoteza în care inculpatul nu va săvârși o nouă infracțiune pe parcursul termenului de încercare și nici nu se va pronunța revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, acesta va fi reabilitat de drept la expirarea termenului de încercare, conform art.86 C..

II. În drept, fapta inculpatului B. M. care, în data de (...), a sustras, pe timp de noapte și prin efracție un lănțișor de aur din locuința părții vătămate P. I., a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208,

209 alin.1 lit.g) și i) C., cu aplicarea art.41 alin.2 C..

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunului din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunului din patrimoniul părții vătămate și trecerea sa în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunului sustras și, corelativ, aproprierea acestuia de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul B. M. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) C.. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat lănțișorul din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

Fapta săvârșită de inculpat este un furt calificat în condițiile art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g) și i) C.. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită în timpul nopții (în jurul orei 23.00) și prin efracție (prin spargerea geamului locuinței părții vătămate).

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a fost anterior condamnat pentru numeroase infracțiuni de furt calificat, violare de domiciliu și tentativă de viol.

Prin sentința penală nr.1961/(...) a J. Satu Mare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, fiind arestat la (...) și liberat condiționat la data de (...), cu un rest neexecutat de 104 zile.

Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de (...), pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 4 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.1961/(...) a J. Satu Mare și nefiind incidente dispozițiile art.38 C., în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii, situație față de care s-a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.37 lit.b) C..

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.g), i) C., în stare de recidivă postexecutorie, cu aplicarea art.37 lit.b) C..

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 C., precum și la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.72 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 C., urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunile pe timp de noapte și prin efracție, în stare de recidivă postexecutorie, aspect care denotă persistență din partea inculpatului în câmpul infracțional.

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului.

La stabilirea pedepsei pentru inculpat, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform prevederilor art.3201 C., instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de 2 ani va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit

Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul B. M. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c), d) și e) C..

Instanța a constatat că inculpatul se află în prezent în executarea a două pedepse privative de libertate, iar infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul a fost condamnat în prezentul dosar este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepsele de 3 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate prin sentința penală nr.156/(...) a J. Ș. S., definitivă la data de (...) și, respectiv de 5 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate prin sentința penală nr.104/(...) a J. Ș. S., definitivă la data de (...), motiv pentru care, în baza art.36 alin.1, art.33 lit.a) și art.34 lit.b) C., a contopit aceste pedepsele cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, rezultând o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Având în vedere incidența în cauză a mai multor cauze de agravare a pedepsei, și anume, recidiva postexecutorie și concursul de infracțiuni, instanța a sporit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare cu 6 luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare, cu privare de libertate și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C. pe durata executării pedepsei principale.

De asemenea, față de prevederile art.88 și art.36 alin.3 C., inculpatul fiind în prezent în executarea pedepsei, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada reținerii, a arestării preventive și partea din pedeapsă executată, respectiv de la (...) la (...) și de la (...) la zi.

Ca o consecință a contopirii dispuse, s-au anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr.272/(...) emis de J. Ș. S. pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.156/(...) și nr.178/(...), emis de J. Ș. S. pentru punerea în executare a pedepsei aplicate prin sentința penală nr.104/(...) și s-a dispus emiterea unor forme noi de executare, conform prezentei hotărâri.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că părțile vătămate B. L., B. I., T. T., P. E., G. I., G. E. și P. I. au arătat că nu înțeleg să se constituie părți civile în cauză, întrucât prejudiciul care le-a fost cauzat a fost integral recuperat, împrejurare față de care va lua act de pozițiile exprimate de acestea.

În baza art.191 alin.1 și 2 C., instanța a obligat inculpații la plata sumei totale de

1.900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, av.Biro Pacsa Kinga și P. Mircea, urmând ca fiecare inculpat să suporte cheltuielile determinate de administrarea probelor și asigurarea asistenței juridice obligatorii, respectiv inculpatul B. V. A. suma de

750 lei, iar inculpatul B. M. suma de 1.150 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. M., criticând solutia atacată ca fiind netemeinică si a solicitat casarea sentintei instantei de fond si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună înlăturarea sporului de 6 luni sau reducerea acestuia.

În motivarea recursului s-a arătat că la cuantificarea pedepsei se impunea a se avea în vedere circumstanțele atenuante constând în conduita sa bună înainte de comiterea infracțiunii, cât și atitudinea după săvârșirea faptei, vârsta tânără și faptul că este la prima confruntare cu legea penală.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Instanta de fond a stabilit corect pe baza probelor administrate că în seara zilei de (...), în jurul orei 23.00, inculpatul B. M. s-a deplasat la locuința tatălui său vitreg, P. I., a spart sticla ferestrei de la bucătărie și a pătruns în locuință prin escaladarea pervazului, de unde a sustras un lănțișor de aur în greutate de 5,8.

Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata (necontestata), prima instantă a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta, respectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art.208,

209 alin.1 lit.g) și i) C.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea observă că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

În acest context, nu poate fi omis faptul că inculpatul a mai fost sanctionat pentru comiterea de infractiuni similare, iar în prezent se află în executarea unei pedepse aplicată tot pentru comiterea unei infractiuni de furt si a unei infractiuni de viol, dovedind că a inteles sa-si asigure mijloacele de trai prin comiterea de acte de sustragere si că reeducarea sa nu s-a realizat.

Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la orientarea sancțiunii spre minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise, condițiilor concrete în care s-a produs, având în vedere că inculpatul a mai comis infractiuni contra patrimoniului, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate altor persoane.

Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.

Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel, „conduita bună";, în sensul art. 74 alin. 1lit. a C., presupune, între altele, absența antecedentelor penale (conditie care nu este îndeplinită deoarece inculpatul a fost sanctionat penal pentru fapte similare); „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită";, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., nu se regăsește în prezenta cauză deoarece recuperarea prejudiciului prejudiciului este consecinta diligentelor organelor de urmărire penală.

Totodată, circumstanța atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

- constând în „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților"; - nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunilor, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor, recunoaștere căreia instanța i-a acordat eficiență juridică în ceea ce-l priveste pe inculpat prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

(I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011)..

În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a încălcat norme elementare care reglementează dreptul de proprietate si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unui sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunii comise.

Asa fiind, Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, in masura sa asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.

Referitor la aplicarea sporului de 6 luni închisoare, Curtea îl consideră ca fiind justificat prin prisma perseverenței infracționale a inculpatului recurent, dar și a numărului ridicat de acte comise ceea ce impune o agravare a sancțiunii rezultante.

Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. M. împotriva sentintei penale nr. 41 din 16 martie 2012 a J. S. S..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, M. N.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud.fond. M.-C. Ștef

← Decizia penală nr. 888/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 980/2012, Curtea de Apel Cluj