Decizia penală nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 182/A/2012

Ședința publică din 24 octombrie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : A. D. L. JUDECĂTORI : V. C. GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 06 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind pe inculpatul M. I., trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Sălaj dat în dosar nr. 9., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit. i Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. I., asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat L. C. G., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar (f. 11), partea civilă L. I., lipsă fiind părțile civile S. de A. J. S., S. J. de U. Z. și S. C. J. de U. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se aduce la cunoștința inculpatului prezent, M. I. obiectul cauzei deduse judecății, respectiv soluționarea apelului declarat în cauză de către P. prin care se solicită condamnarea la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, precum și înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Inculpatul M. I. arată că este de acord să fie asistat de apărătoarea desemnată din oficiu și nu are de făcut declarații suplimentare.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Reprezentanta M.ui P. susține apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, apreciind hotărârea primei instanțe ca fiind netemeinică și, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală solicită admiterea căii de atac, desființarea în parte a sentinței penale nr. 40/2012 a T. S., rejudecarea cauzei cu privire la individualizarea cuantumului sancțiunii, precum și a modalității de executare. S., în esență, că, solicitând înlăturarea circumstanțelor atenuante greșite reținute în favoarea inculpatului M. I., se va implica automat modificarea solicitată, precum și modificarea modalității de executare întrucât apreciază că pedeapsa nu va putea fi executată altfel decât în regim de detenție.

Consideră că argumentele cuprinse în motivele scrise de apel cu privire la greșita individualizare a sancțiunii aplicate de către prima instanță sunt perfect valabile, pertinente și justificate, precum și că pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare și modalitatea de executare a acesteia, respectiv suspendarea sub supraveghere, sunt disproporționate și sunt rezultatul unei greșite individualizări judiciare a sancțiunii. Apreciază pedeapsa ca fiind disproporționată față de fapta concretă comisă, circumstanța în care aceasta a avut loc și urmarea produsă, precum și raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de textele legale.

Mai arată că, circumstanțele atenuante reținute de către instanța fondului au fost cele indicate ca făcând parte din orice împrejurare care ar putea constitui circumstanță atenuantă, cu referire la art. 74 alin. 2 din Codul penal, ele fiind desprinse din modul de desfășurare al evenimentelor. A., s-a avut în vedere de către prima instanță faptul că inculpatul a fost implicat într-un scandal pe care nu l-a generat, nu l-a determinat, la care au participat mai multe părți, apreciindu-se că nu se poate reține starea de provocare invocată. Împrejurarea că inculpatul a fost implicat în respectivul conflict în modalitatea concretă în care a avut loc, a constituit pentru instanță o circumstanță atenuantă facultativă, alta decât cele prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod penal ; dar consideră că nu poate fi vorba de o astfel de împrejurare care să aibă semnificația unei circumstanțe atenuante. În acest sens, susține că au fost implicate într-adevăr mai multe persoane în acel scandal, confirmă că inculpatul nu este cel care a generat/determinat acel scandal însă apreciază împrejurarea reținută ca fiind irelevantă în analiza infracțiunii de omor calificat în forma tentativei.

Precizează că, în mod cert inculpatul, în momentul în care s-a implicat în respectivul conflict, a fost singurul care a exercitat violențe de o mare amploare, toate celelalte persoane aflându-se într-o stare de tulburare, respectiv a fost singurul care, înarmat cu un par, a aplicat lovituri de o asemenea intensitate încât au produs un traumatism cranio-cerebral grav, o fractură prin înfundare care a fost de natură să pună în primejdie viața victimei. În consecință, nu achiesează opiniei și motivării instanței fondului ce vizează circumstanțele speciale care s-ar include în împrejurările de la art. 74 alin. 2 Cod penal și reținerea acestora cu titlul de circumstanțe atenuante. A., apreciază că împrejurările expuse caracterizează acțiunile inculpatului, că sunt de natură să fie avute în vedere în procesul de individualizare, dar, în opinia sa, acestea conduc tocmai la o concluzie contrară, neputând fi privite ca circumstanțe de afirmare, ci reprezentând circumstanțe reale care reflectă un grad de pericol social concret al faptei cât și al persoanei inculpatului, sporit față de cel pe care îl reflectă pedeapsa aplicată de prima instanță.

Raportat la reținerea de către prima instanță ca circumstanță atenuantă facultativă a atitudinii sincere a inculpatului și, respectiv a prev. art. 74 lit. a din

Codul penal, apreciază că această atitudine a inculpatului în circumstanțele date, concrete, nu poate să vină și să se adauge circumstanței legale de atenuare pe care o determină solicitarea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate. A., arată că pentru una și aceeași conduită sunt generate două motive de atenuare a pedepsei, ambele fiind aplicate în prezenta speță. În acest sens, având în vedere că fapta este în formă de tentativă, arată că instanța a aplicat prevederile art. 21 și a redus limitele pedepsei la jumătate; a aplicat circumstanța legală de reducere cu o treime a limitelor pedepsei, iar după acest procedeu, a aplicat circumstanțele facultative și, procedând în modalitatea descrisă, a ajuns să aibă de individualizat pedeapsa între limitele cuprinse între 1 an și 5 ani închisoare. S. că acest ultim procedeu de reținere a circumstanțelor facultative este greșit și că a generat o pedeapsă care nu este de natură să reflecte gradul de pericol social concret a faptei și a persoanei inculpatului. De altfel, apreciază că pentru infracțiuni de genul celor deduse judecății sancțiunea de 4 ani închisoare și modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere aplicate în favoarea inculpatului sunt disproporționat de ușoare, că nu sunt apte și de natură să-și îndeplinească funcțiile pedepsei, nici cel de prevenție specială, nici cel de prevenție generală; motiv pentru care consideră că se impune reformarea hotărârii primei instanțe de judecată, înlăturarea tuturor circumstanțelor atenuante și, respectiv a tuturor împrejurărilor la care aceasta a făcut referire. Consideră că împrejurările la care s-a făcut referire sunt doar elemente care trebuiau avute în vedere la individualizare în limitele reduse la jumătate și reduse cu o treime, iar nu ca și circumstanțe atenuante. În consecință, arată că, majorându-se pedeapsa aplicată inculpatului prin nereținerea circumstanțelor atenuante, se va obține și cel de-al doilea efect dorit prin apelul promovat de către P., respectiv schimbarea modalității de executare și executarea pedepsei în regim de detenție. De asemenea, solicită ca din pedeapsa ce va fi aplicată să se dispună deducerea perioadei reținerii și a arestului preventiv, conform art. 88 din Codul penal, din 5 martie 2012 până în 6 iunie 2012, dată la care s-a dispus punerea în libertate a inculpatului ca efect al modalității de executare stabilită de prima instanță; cu cheltuieli în sarcina statului, fiind apelul P..

Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită respingerea apelului ca nefondat, cu consecința menținerii a legală și temeinică a sentinței penale nr. 40 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj.

Arată că prin sentința penală apelată inculpatul a fost condamnat, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. 1 și art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală și art. 74 alin. 1 lit. a, alin. 2 și art. 76 lit. b Cod penal la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, cu suspendare sub supraveghere a pedepsei.

S. că motivele de apel formulate de P. vizează două aspecte, în primul rând, reținerea greșită a circumstanțelor atenuante și, respectiv greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare. Cu privire la primul motiv de apel, consideră că instanța de fond a reținut în mod corect că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, acesta recunoscând săvârșirea faptei, faptul că nu posedă antecedente penale, iar în fața instanței de judecată acesta a regretat profund cele întâmplate, fiind de acord cu despăgubirile solicitate de către partea vătămată fără niciun fel de rezerve. P., raportat la împrejurările evidențiate, arată că instanța a considerat că se impune reținerea acestor circumstanțe. De asemenea, s-a mai reținut faptul că din ansamblul probator a rezultat că inculpatul a intervenit în toiul unui scandal provocat de aparținătorii părții vătămate, fiind evident că acesta a acționat spontan și impulsiv sub imperiul unei puternice tulburări psihice, în contextul în care probabil, așa cum a reținut instanța de fond, partea vătămată era înarmată cu un briceag. A., apreciază că, în baza art. 74 alin. 2 Cod penal s-a reținut în mod corect și circumstanțe atenuante reale.

În ceea ce privește al doilea motiv de apel și anume greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere, arată că scopul pedepsei se apreciază de la caz la caz de către instanță, aceasta având prerogativa de a aprecia din împrejurările dosarului dacă poate fi atins fără privare de libertate. A., în cazul de față, consideră că în mod corect instanța de fond, raportat la împrejurările cauzei, a reținut că nu se impune executarea pedepsei cu privare de libertate, dispunând, în baza art. 86/1

Cod penal suspendarea sub supraveghere.

În concluzie, față de aprecierile formulate, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de P., cu consecința menținerii sentinței penale nr. 40/2012 ca fiind legală și temeinică.

P. vătămată L. I., care se identifică cu C.I. seria SX nr. 13054, emisă de poliția orașului S. S. la data de (...), având CNP - 1., cu domiciliul în sat Ip, comuna Ip, județul S., nr. 65, arată că personal a dorit o înțelegere pentru a putea fi operat și că nu a fost despăgubit până în prezent.

Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că dorește să se împace cu partea vătămată, dar nu a avut până acum resurse financiare. Totodată, consideră că prezenta cauză nu se poate stinge prin împăcare și lasă la aprecierea instanței soluționa ce se va pronunța în cauză.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 40 din 06 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), în baza art.20 Cod penal rap.la art.174 alin.1 Cod penal și art.175 alin.1 lit.i Cod penal, cu aplic.art.3201 alin. 7 Cod procedură penală și art.74 alin.1 lit.a, art.74 alin.2, art.76 lit. b Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului M. I. (fiul lui V. și M., născut la data de (...) în Ș. S., jud. S., domiciliat în Ip, nr.65, jud. S., CNP 1.), la pedeapsa de: 4 (patru) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit. b, Cod penal, pe o durată de 2 (doi) ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art.861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art.863 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: 1) se va prezenta la S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, conform datelor fixate de acesta; 2) va anunța, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește

8 zile; 3) va comunica informațiile de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra prev.art.864 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul nerespectării obligațiilor mai sus arătate, respectiv în situația comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neexecutarea cu rea credință a obligațiilor civile, până la expirarea termenului de încercare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit. b, Cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii, ca pedeapsă accesorie, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.350 Cod procedură penală, s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și în baza art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsă prevenția acestuia, începând cu data de (...), la zi.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a încuviințat prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, care s-a realizat conform art.7 alin.2 din aceeași lege.

În baza art.5 din Legea nr.76/2008 s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în

S.N.G.D.J. a profilului său genetic.

În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a unei bâte din lemn, aflată la camera de corpuri delicte a P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj (sau a T. S.).

În baza art.109 Cod procedură penală, s-a dispus ca următoarele obiecte care constituie mijloace materiale de probă: o pereche de pantaloni din stofă de culoare verde cu galben, tip camuflaj, care prezintă pete de culoare brun roșcată și o căciulă din material textil de culoare închisă, care prezintă pete de culoare brun roșcată, să fie păstrate în continuare la C. de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj sau a T. S. după caz, unde se află în prezent- până la finalizarea procesului, urmând a fi restituite ulterior părții vătămate L. I.

În baza art.14 și art. 346 Cod procedură penală și a art. 998-999 cod civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, în sumă de: 13.000 lei către partea civilă L. I., 3181 lei către S. C. J. de U. C., de 562,60 lei către S. J. de A. S. Z. și de 2.853,44 lei (sumă ce va fi actualizată cu dobânda oficială a B.N.R, de la data producerii evenimentului-(...)- și până la data plății), către partea civilă S. C. J. de U. Z.

În baza art.192 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 90/P/(...) al P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a fost trimis în judecată inculpatul M. I., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin.1 lit. i Cod penal, prin aceea că a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă din lemn părții vătămate L. I., într-un loc public, una dintre lovituri fiind aplicată în zona capului părții vătămate, cauzându-i acesteia leziuni ce i-au pus în pericol viața.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe, aflate la dosar nr. 9. (acvirat), după cum urmează: declarațiile inculpatului (f 22-23, 24-

25) declarațiile părții vătămate (f 86-87) declarațiile martorilor (f.82-85,88-89, 91-

98) proces verbal de cercetare la fața locului și fotografii judiciare (f. 28-30, 31-

38) raport de constatare medico-legală (f.58) respectiv mijloace materiale de probă care se află în camera de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, urmând a fi înaintate T. S., odată cu dosarul cauzei: sol cu conținut de urme biologice ambalat în plic de hârtie sigilat, o bâtă din lemn, o pereche de pantaloni din stofă de culoare verde cu galben, tip camuflaj, care prezintă pete de culoare brun roșcată și o căciulă din material textil de culoare închisă, care prezintă de asemenea pete de culoare brun roșcată.

Din coroborarea acestor mijloace de probă, în actul de sesizare a instanței, se arată în concret următoarele:

În seara zilei de (...) inculpatul M. I. împreună cu numitul B. C. au sustras de la o persoană din localitatea Ip un aparat de sudură, această faptă făcând obiectul unui dosar penal aflat pe rolul P. de pe lângă J. Ș. S.

În cursul nopții de 2/(...), în jurul orelor 02,30 organele de poliție s-au deplasat în cartierul de rromi din localitatea Ip pentru a identifica autorii furtului ocazie cu care martorul C. O. I. le-a indicat organelor de poliție care sunt autorii furtului. Organele de poliție au stat de vorbă cu M. I. și cu B. C. urmând ca aceștia să vină a doua zi la post pentru a da declarații însă între timp în fața locuinței lui M. I. s-a adunat mai multe lume, printre care și partea vătămată L.

I., concubina acestuia, C. C., mama acesteia, C. N., fratele acesteia C. O., sora acesteia C. L., M. B., vărul inculpatului, M. V., tatăl inculpatului, etc.

Martora C. C. fiind în stare de ebrietate, a început să facă scandal, iar după plecarea organelor de poliție, C. O. le-a reproșat membrilor familiei lui M. I. faptul că datorită faptelor lui M. I., el trebuie să umble pe la poliție. M. V., tatăl lui M. I., a încercat să îl calmeze pe C. O., însă C. C. a început atunci să lovească cu picioarele în poarta lui M. V., iscându-se un scandal între aceasta și martorul M. B., vărul inculpatului M. I. P. vătămată L. I. a intervenit în favoarea concubinei sale și i-a cerut lui M. B. să o lase în pace pe aceasta. De asemenea, C. O. a intervenit și l-a prins pe M. B. cu mâinile de piept. A. inculpatul M. I. a ieșit și el afară din curte și l-a prins pe C. O., împingându-l de lângă vărul său.

La un moment dat, pe drumul public din fața curții martorului M. F., se aflau L. I., M. I. și M. B.. L. I. avea la mână un briceag iar inculpatul M. I. avea la mână un par. Pe fondul conflictului dintre ei, inculpatul M. I. i-a aplicat părții vătămate L. I. o lovitură cu parul în zona picioarelor, partea vătămată necazând la pământ în urma acestei lovituri. Apoi inculpatul M. I. a încercat să îi mai aplice încă o lovitură părții vătămate în zona picioarelor, nimerind însă și pe vărul său

M. B., tot în zona picioarelor, în urma loviturii acesta din urmă plecând de lângă cei doi.

După aceea, inculpatul M. I. i-a aplicat lui L. I. o lovitură cu parul în zona capului, lovitura fiind aplicată de către inculpat cu mâna dreaptă, din lateral, în partea stângă a capului părții vătămate, cei doi aflându-se față în față. În urma acestei lovituri L. I. a căzut la pământ iar M. I. a lăsat parul jos și a plecat în casă fiind însoțit și de către vărul său M. B.. Acesta din urmă a sunat la ambulanță care a sosit la fața locului și l-a transportat pe L. I. la spital la Z. și apoi la C. N., unde acesta a și fost operat.

Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală întocmit în cauză, partea vătămată L. I. a prezentat un traumatism craniocerebral grav, contuzie dilacerare temporo occipitală stânga, edem cerebral, fractură cu înfundare multieschiloasă temporo occipitală stânga cu iradiere în baza de craniu, plagă escoriată pavilion ureche stângă, plagă punctiformă mastoidiana stânga, otoragie stânga. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur (posibil parul corp-delict), necesită pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale, au pus în primejdie viața victimei și pot data din 0(...) (f.58).

Prin declarațiile date în faza de urmărire penală, partea vătămată L. I. a arătat că înțelege să se constituie parte civilă în cauza penală, urmând să precizeze ulterior cuantumul pretențiilor sale, prin adresa nr 6760 din (...) S. J. de U. Z. arată faptul că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 2853,44 lei, prin adresa nr 522 din (...) S. J. de A. S., arată faptul că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 562,60 lei iar prin adresa nr 2. din (...) S. C. J. de U. C. arată faptul că înțelege să se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 3181 lei.

Inculpatul M. I. a fost reținut pe o durată de 24 de ore la data de (...), iar prin încheierea penală nr 11/C din (...) a T. S., față de inculpat a fost luată măsură arestării preventive, măsură care a fost prelungită și menținută ulterior, la primirea dosarului de către instanță, în condițiile art. 3001 Cod procedură penală, raportat la art. 160 Cod procedură penală.

În ședința din 06 iunie 2012, fiind primul termen de judecată, L. I. a arătat că nu înțelege să participe la proces în calitate de parte vătămată și că, sub aspectul laturii civile nu are alte pretenții față de acesta, cum ar fi obligarea la daune morale, decât să-i plătească suma de 13.000 lei ca despăgubiri, ce reprezintă costul unui tratament medical, recomandat de medicul pe care l-a consultat în această privință. De asemenea, până la acest termen, partea civilă S. C. J. de U. Z. și-a precizat pretențiile în sensul că solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 2.853,44 lei, actualizată cu dobânda oficială a B.N.R, de la data producerii evenimentului-(...)- și până la data plății (f.32).

La rândul său, inculpatul M. I. a învederat instanței că înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, recunoscând în întregime comiterea faptei, astfel cum este descrisă în actul de sesizare a instanței și că este de acord cu pretențiile formulate de părțile civile constituite în proces.

În consecință, după încuviințarea cererii, instanța a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar (f.34) după care s-a trecut la dezbateri.

Soluționând așadar cauza, pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale și concluziile procurorului, respectiv ale apărătorului inculpatului, instanța de fond a reținut starea de fapt mai sus prezentată ca fiind conformă cu adevărul judiciar și din care a rezultat fără putință de tăgadă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată.

În raport de situația de fapt expusă prin rechizitoriu și reținută ca atare de instanță, în drept, tribunalul a constatat că fapta inculpatului M. I., de a aplica mai multe lovituri cu o bâtă din lemn părții vătămate L. I., într-un loc public, una dintre lovituri fiind aplicată în zona capului părții vătămate, cauzându-i acesteia leziuni ce necesită pentru vindecare un număr de 90-100 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în pericol viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și pedepsită de lege cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

În cazul infracțiunii de tentativă la omor, latura subiectivă sub forma intenției se stabilește întotdeauna în raport cu împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, avându-se în vedere natura obiectului vulnerant, (în cazul din speță o bâtă din lemn, mijloc idoneu de săvârșire a infracțiunii consumate), zona corpului victimei care a fost vizată (în acest caz zona capului, deci o zonă vitală), intensitatea loviturii (în cazul de față lovitura cauzând părții vătămate o fractură craniană cu înfundare, leziune ce i-a pus în primejdie viața), astfel încât sunt întrunite toate elementele unei acțiuni, care a vizat suprimarea vieții părții vătămate. Or, în raport de aceste împrejurări, apare evident că inculpatul a prevăzut în mod rezonabil că fapta sa putea produce decesul părții vătămate, rezultat pe care deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, infracțiunea fiind deci săvârșită în forma de vinovăție a intenției indirecte, în sensul definit de art. 19 pct. 1 lit. b Cod penal.

În ce privește circumstanțele săvârșirii faptei, tribunalul a apreciat că este cât se poate de evident că ea s-a produs pe fondul unui conflict de amploare, declanșat între două familii, la care au participat mai multe persoane, însă derularea exactă a evenimentelor nu poate fi stabilită tocmai din cauza împrejurării că, practic, a avut loc o încăierare în cadrul căreia, participanții și- au schimbat cu repeziciune rolurile, din agresat în agresor și invers. În acest context, este evident că declarațiile persoanelor participante la conflict, audiate în calitate de martor în cursul urmăririi penale, nu pot fi decât contradictorii și subiective. Tocmai de aceea, în speță, deși nu este exclus, instanța nu a reținut că inculpatul M. I. a fost provocat în mod direct de către partea vătămată L. I., sau că în momentul când l-a atacat pe acesta cu bâta, inculpatul s-ar fi aflat, conform susținerilor sale, inițial în stare de legitimă apărare, în sensul definit de art.44 Cod penal - prin faptul că partea vătămată l-ar fi atacat la un moment dat pe vărul său, M. B., cu un briceag - legitimă apărare pe care să o fi depășit prin amploarea contraatacului, pentru ca aceste împrejurări sau cel puțin una dintre ele, să reprezinte o circumstanță atenuantă legală, conform art.73 Cod penal, astfel cum a pretins apărătorul inculpatului în ședința de azi.

În speță, s-a apreciat că nu se poate discuta despre comiterea infracțiunii în stare de provocare pentru următorul considerent:

Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C.pen., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator, condiții care nu rezultă din probele administrate.

În schimb, din ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că inculpatul M. I. a intervenit în toiul unui scandal declanșat de aparținătorii părții vătămate L. I., respectiv concubina acestuia, martora C. C., mama acesteia, martora C. N., fratele acesteia, martorul C. O., sora acesteia, martora C. L., împotriva aparținătorilor inculpatului M. I., respectiv martorul M. V., tatăl inculpatului și martorul M. B., vărul acestuia, fiind evident că, în aceste condiții, inculpatul a acționat spontan și impulsiv, sub imperiul unei puternice tulburări psihice, în contextul în care, posibil, partea vătămată era înarmată și cu un briceag, astfel că, nimic nu a împiedicat instanța de fond să rețină, în baza art.74 alin.2 Cod penal, toate aceste împrejurări ca o circumstanță atenuantă reală, în favoarea inculpatului. În sprijinul acestei opțiuni s-a apreciat că vine și atitudinea părții vătămate L. I. care în ședință a arătat instanței că nu pretinde daune morale de la inculpat decât contravaloarea unui tratament medical, recunoscând astfel implicit că și el este vinovat pentru cele întâmplate. Dealtfel, este binecunoscut faptul că în astfel de situații conflictuale de amploare, între grupuri de persoane, care se desfășoară cu rapiditate, elementul psihologic intern de formare a rezoluției infracționale, aflându-se sub presiunea factorilor externi, este mult diminuat iar vinovățiile sunt împărțite și numai conjunctura derulării evenimentelor face ca în final, unele persoane să dobândească calitatea de inculpat iar altele de parte vătămată sau victimă.

De asemenea, instanța de fond a constatat că pe parcursul urmăririi penale, inculpatul M. I. a avut o atitudine sinceră, recunoscând chiar de la început săvârșirea faptei, ușurând astfel mult desfășurarea anchetei în condițiile în care, așa cum s-a arătat, declarațiile martorilor pot fi, în condițiile date, contradictorii sau subiective. În acest sens este relevantă și declarația martorei C. N. care arată că ";a doua zi M. I. ne-a dus cu mașina la spital să îl vedem pe L. I., ocazie cu care ne-a spus că el l-a lovit pe L. I. în cap și că îi pare rău"; (f.85 u.p). Inculpatul nu posedă antecedente penale, iar în fața instanței a regretat din nou cele întâmplate și a fost de acord cu despăgubirile solicitate de partea vătămată L. I., fără nici un fel de rezerve, astfel că tribunalul a reținut în favoarea sa și circumstanța atenuantă personală, prev. de art. 74 alin.1 lit.a Cod penal.

Ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală, instanța de fond a constatat că limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, după înjumătățirea lor prin efectul art. 21 Cod penal, se reduc cu o treime, fiind situate între 5 ani și 8 ani și 4 luni închisoare și interzicerea unor drepturi, iar conf. art.76 lit.b Cod penal, în cazul în care există circumstanțe atenuante, pedeapsa principală a închisorii se coboară sub minimul special, dar nu mai jos de 1 an. Cu alte cuvinte, în speță, limitele legale de pedeapsă ce trebuie avute în vedere la condamnarea inculpatului M. I., sunt cuprinse între 1 (un) an și 5(cinci) ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

În consecință, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului M. I., la o pedeapsă de 4 ani închisoare (pedeapsă principală) și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe o durată de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii (ca pedeapsă complementară), apreciind că aceste pedepse corespund scopului și funcțiilor, prevăzute de art. 52 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale, în conformitate cu prev. art. 181 și art. 72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșite, care este unul ridicat, prin numărul mare de zile necesare pentru îngrijiri medicale (între 90-100) modalitatea de comitere a acesteia, (prin lovituri repetate la picioare și în final la cap) obiectul vulnerant utilizat (un par) și urmările produse, cu consecințe pe termen mediu și lung, pentru partea vătămată L. I.

În ce privește aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii, în conformitate cu prev. art. 65 alin.2 Cod penal, instanța de fond a apreciat că natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.

Având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, vârsta inculpatului (22 ani), faptul că nu a avut antecedente penale până în prezent, circumstanțele săvârșirii faptei, comportamentul său ulterior față de partea vătămată, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, astfel încât, în baza art.861 Cod penal, a dispus, ca modalitate de executare, suspendarea executării pedepsei sub supravegherea S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, pe durata unui termen de încercare de 6 ani, în care se va supune măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 Cod penal.

Totodată, tribunalul a atras atenția inculpatului asupra prev.art.864 Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere, în cazul nerespectării obligațiilor prev. de art. 863 Cod penal, precum și în situația comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neexecutarea cu rea credință a obligațiilor civile, până la expirarea termenului de încercare. A. prevederi legale constituie suficiente garanții pentru reeducarea inculpatului, în contextul în care acesta a suferit deja o constrângere din partea organelor judiciare, ca urmare a arestului preventiv de 3 luni, perioadă suficientă pentru a conștientiza atât gravitatea faptei săvârșite cât și importanța respectării pe viitor, a obligațiilor impuse de art. 863 Cod penal, cu consecințele de rigoare în ce privește executarea sau considerarea ca executată a pedepsei de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal privind interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza 2 și lit. b, Cod penal, pe durata executării pedepsei principale a închisorii, ca pedeapsă accesorie, iar în baza art.71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008, s-a încuviințat prelevarea probelor biologice de la inculpatul condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, care se va realiza conform art.7 alin.2 din aceeași lege, iar baza art.5 din Legea nr.76/2008 s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vot fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.G.D.J. a profilului său genetic

În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a unei bâte din lemn, aflată la camera de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj (sau a T. S.), iar în baza art.109 Cod procedură penală, s-a dispus ca următoarele obiecte care constituie mijloace materiale de probă: o pereche de pantaloni din stofă de culoare verde cu galben, tip camuflaj, care prezintă pete de culoare brun roșcată și o căciulă din material textil de culoare închisă, care prezintă pete de culoare brun roșcată, să fie păstrate în continuare la C. de corpuri delicte a P. de pe lângă Tribunalul Sălaj sau a T. S. - după caz, unde se află în prezent - până la finalizarea procesului, urmând a fi restituite ulterior părții vătămate L. I.

În baza art.14, art.161 și art.346 Cod procedură penală, combinat cu art.1381 și urm. Cod civil, a fost obligat inculpatul M. I. la despăgubiri civile, în sumă de: 13.000 lei către partea civilă L. I., 3181 lei către S. C. J. de U. C., de

562,60 lei către S. J. de A. S. Z. și de 2.853,44 lei (sumă actualizată cu dobânda oficială a B.N.R, de la data producerii evenimentului-(...)- și până la data plății), către partea civilă S. C. J. de U. Z.

În baza art. art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ a declarat apel, solicitând instanței admiterea acestuia, desființarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea cauzei cu privire la individualizarea cuantumului sancțiunii, precum și a modalității de executare. S-a susținut în esență, că, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante greșit reținute în favoarea inculpatului M. I., se va implica automat modificarea solicitată cu privire la modalitatea de executare a pedepsei întrucât s-a apreciat că pedeapsa se impune a fi executată în regim de detenție.

A., cu privire la circumstanțele legale și judiciare care au condus la atenuarea limitelor legale de pedeapsă și implicit la aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare care a permis aplicarea prevederilor art. 86/1 C.penal s-a arătat în motivele de apel că reținerea de către prima instanță ca și circumstanță atenuantă facultativă a atitudinii sincere a inculpatului și, respectiv a prev. art.

74 lit. a din Codul penal este greșită deoarece această atitudine a inculpatului în circumstanțele date, concrete, nu poate să vină și să se adauge circumstanței legale de atenuare pe care o determină solicitarea inculpatului de aplicare a procedurii simplificate prevăzute de art. 3. alin. 7 C.pr.pen. În aceste fel, în opinia acuzării, pentru una și aceeași conduită se generează două motive de atenuare a pedepsei, ambele având efect asupra pedepsei finale.

A., procedând în modalitatea descrisă, instanța de fond a individualizat pedeapsa între limitele cuprinse între 1 an și 5 ani închisoare, acest ultim procedeu de reținere a circumstanțelor facultative fiind greșit și de natură a genera în final o pedeapsă care nu este de natură să reflecte gradul de pericol social concret a faptei și a persoanei inculpatului.

Analizând apelul declarat în cauză, prin prisma actelor dosarului, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie Curtea reține următoarele:

Prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea pe baza materialului probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și în condițiile în care inculpatul a uzat de prevederile art. 3. C.pr.pen.

A.ul declarat în cauză nu este fondat, prima instanță apreciind în mod corect raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei și în funcție de circumstanțele în care a fost comisă, având în vedere și conduita procesuală a inculpatului, că se impune a se reține în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit a și alin 2 C.penal. și că este în perfectă concordanță cu scopul pedepsei, așa cum acesta este definit de prev. art. 52 Cod penal, aplicarea unei pedepse cu suspendare sub supraveghere.

Fără a mai relua argumentația instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește în întregime, se va reține în plus că prima instanță a reținut în mod corect că inculpatul a avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale, recunoscând săvârșirea faptei încă de la primele cercetări, acesta nu posedă antecedente penale, iar în fața instanței de judecată a regretat profund cele întâmplate, fiind de acord cu despăgubirile solicitate de către partea vătămată fără niciun fel de rezerve. De asemenea, s-a mai reținut faptul că din ansamblul probator a rezultat că inculpatul a intervenit în toiul unui scandal provocat de aparținătorii părții vătămate, fiind evident că acesta a acționat spontan și impulsiv, în contextul în care probabil, așa cum a reținut instanța de fond, partea vătămată era înarmată cu un briceag.

Cât privește al doilea motiv de apel și anume greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare, respectiv suspendarea sub supraveghere, scopul pedepsei se apreciază de la caz la caz de către instanță, aceasta având prerogativa de a aprecia din împrejurările dosarului dacă poate fi atins fără privare de libertate. În cazul de față, în mod corect instanța de fond, raportat la împrejurările cauzei, a reținut că nu se impune executarea pedepsei cu privare de libertate, dispunând în baza art. 86/1 Cod penal suspendarea sub supraveghere, având în vedere cuantumul pedepsei aplicate, vârsta inculpatului (22 ani), faptul că nu a avut antecedente penale până în prezent, circumstanțele săvârșirii faptei, precum și comportamentul său ulterior față de partea vătămată.

În consecință, în baza prev. art. 379 pct. 1 lit. b C.pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL

SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 40 din 6 iunie 2012 a T. S.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. L. C.

G..

Văzând și prev. art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,

PENTRU A. MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ împotriva sentinței penale nr. 40 din 6 iunie 2012 a T. S.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. L. C. G..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare.. Dată și pronunțată în ședință publică din 24 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

A. D. L. V. C. L. A. S.

Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: M. S..

← Decizia penală nr. 1376/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 638/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 182/2012, Curtea de Apel Cluj