Decizia penală nr. 1835/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a7
D. PENALĂ NR. 1835/R/2012
Ședința publică din 19 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. C. M., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: ANA C.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin V. G. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. A., împotriva încheierii penale f. n. din data de 12 decembrie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul M.
I. A., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat M. V., din cadrul
Baroului C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul M. I. A., întrebat fiind, arată că își însușește recursul declarat.
Apărătorul ales al inculpatului arată că înțelege să precizeze în drept recursul declarat, în sensul art. 3002, 1., 160a alin. 2 Cod procedură penală.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului în sensul revocării măsurii arestării preventive luată față de inculpat și punerea de îndată în libertate a acestuia pentru următoarele considerente:
Raportat la prevederile 1. alin. 2, 160a alin. 2 și 3002 Cod procedură penală consideră că se impune admiterea recursului și casarea încheierii penale din (...) a T.ui C., prin care s-a menținut, cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive dispusă pe parcursul urmăririi penale, măsura luată la data de 5 ianuarie 2012 de către Tribunalul Cluj, considerând că subzistă și în prezent temeiurile avute în momentul luării măsurii arestării preventive. Arată că din toată probațiunea administrată până în prezent nu au fost descoperite alte temeiuri care să justifice menținerea măsurii arestării preventive așa cum de fapt și prin decizia penală nr. 391/R/2012 din 8 martie 2012 a curții de apel, care cu ocazia judecării recursului declarat împotriva măsurii arestării preventive, constată că nu au fost descoperite alte probe certe care să justifice menținerea măsurii. A., apreciază că se impune discutarea existenței sau subzistenței în prezent a motivelor, temeiurilor, indiciilor, probelor care au determinat arestarea preventivă. În acest sens solicită discutarea tuturor probelor raportat la argumentarea încheierii din data de (...). S-a considerat că raportat la declarațiile martorilor se impune măsura arestării preventive și că rezultă indicii temeinice sau probe certe în sensul prevederilor art. 68 alin. 1 că inculpatul ar fi săvârșit fapta de care este acuzat și pentru care a fost trimis în judecată, respectiv omor calificat. Susține și reiterează aspectul invocat cu privire la declarația martorei R. E., cu precizarea că nicio instanță nu analizat, făcându-se doar mențiune despre cele invocate și arată că aceasta a dat o declarație în data de 4 ianuarie a dat o declarație și, ulterior în data de 5 ianuarie, respectiv anterior judecării recursului declarat împotriva măsurii arestării preventive, aceasta și-a schimbat declarația. E. astfel credibilitatea martorei cu privire la care instanța insistă să o invoce ca fiind și constituind o probă certă sau indiciu temeinic în sensul că inculpatul ar fi autorul infracțiunii de omor calificat. Susține că declarația martorei a fost schimbată de 3 ori și că nu poate fi luată în considerare, având în vedere că evocă aspecte contradictorii și apreciind că nu este credibilă. Raportat la aceeași declarație arată că nu s-a dovedit dacă inculpatul poartă sau nu bocanci, sens în care invocă declarația fiicei acestuia din data de (...) în care se menționează „tatăl meu nu este o fire agresivă ( … ) pe tata nu l-am văzut niciodată să poarte bocanci";, aspect care contrazice declarația martorei R. E. De asemenea, cu ocazia efectuării cercetării la fața locului, dimineața, la ora 0. - 0., inculpatul era încălțat cu pantofi.
Susține că instanța nu face altceva decât să reitereze aceleași motive, care în opinia sa nu mai subzistă și raportat la aspectul redat prin încheierea recurată, respectiv declarațiile sincere ale inculpatului, arată că deși inițial inculpatul nu a recunoscut că și-ar fi lovit în vreun fel soția, ulterior a recunoscut aplicarea unor lovituri peste picioare, cu precizarea că lipsa recunoașterii inițiale s-a datorat fricii de a nu se considera faptul că ar fi o recunoaștere parțială.
Reiterează faptul că în cauză nu există probe și indicii temeinice și arată faptul că trebuie „pipăit"; fondul probleme. În acest sens precizează faptul că loviturile nu ar fi putut produce decesul și indică raportul de constatare medico-legală inițial care menționează faptul că datorită fracturării a 3 coaste s-a perforat vena pulmonară, determinând decesul lui
M. L.
Raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei reținute în considerentele încheierii atacate apreciază că acestea nu au fost identificate, urmând a se efectua expertiza cu privire la care arată că i s-au încuviințat doar 5 obiective din cele 12 sau 14 formulate. Mai arată că doar declarația martorei R. E. face referire la seara dinspre 3/4 ianuarie 2012, restul declarațiilor fac referire la comportamentul anterior sau ulterior al inculpatului.
Susține că victima se afla în stare de ebrietate, că a lipsit 4-5 ore de acasă, astfel că putea să fie victima unei agresiuni din partea oricărei persoane, având în vedere susținerea martorei R. E. în sensul că „avea un pic de sânge pe față"; sau raportat la alcoolemia avută, aceea de 2,65, apreciază că aceasta putea să se împiedice, să cadă și să-și fractureze o coastă.
Consideră că inculpatul este arestat în cauză pe considerentul că organele de urmărire penală au dat o mai mare valoare declarației martorei
R. E. în detrimentul declarației inculpatului.
De asemenea mai arată că victima a fost și internată la neuropsihiatrie pe considerentul că familia nu se mai putea înțelege cu ea și personal are convingerea fermă că inculpatul nu și-a dorit niciodată să își omoare soția și precizează că în acest stadiu procesual nu există probe în acest sens, precum și nici un motiv prev. de art. 6 capitolul 5 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Dacă inițial s-a ținut cont de opinia publică, sens în care face referire la D. nr. 3. prin care se arată că se impune cel puțin o anumită perioadă de timp datorită ecoului faptei. Actualmente arată că în ipoteza punerii în libertate comunitatea din Mărgău nu va fi oripilată și că temeiul cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu poate fi aplicat.
Concluzionează și arată că potrivit jurisprudenței CEDO instanțele de fond trebuie să ia în considerare alte măsurile preventive și că arestarea preventivă este cea mai gravă, precum și că principiul in dubio pro reo ar trebui aplicat în cauză.
În speță nu există indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată și nu există date că ar încerca să se sustragă de la judecată, să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită noi infracțiuni și pentru considerentele expuse consideră că se impune lăsarea inculpatului în libertate, cu precizarea că acesta are de întreținut o familie și că fiica sa, care a fost internată de 3 ori în spital.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, inculpatul urmând să respecte toate obligațiile pe care le va stabili instanța și pentru ca inculpatul să-și continue activitatea, anterior ocupându-se cu cherestea, se impune părăsirea localității de domiciliu, respectiv M.
Reprezentantul M.ui P. apreciază că pledoaria apărării este captivantă, dar că locul ei este în altă parte, într-un alt stadiu procesual, respectiv cel al dezbaterilor pe fondul cauzei.
Cu privire la hotărârea pronunțată de Tribunalul Cluj în legătură cu menținerea măsurii arestării preventive luată împotriva inculpatului în ianuarie 2012 apreciază că aceasta este temeinică și legală pentru că cel puțin probele administrate până în prezent îl indică drept autor pe inculpat, respectiv ca fiind autorul unei infracțiuni deosebit de grave, aceea de omor, comisă prin uciderea soției cu brutalitate. Cel puțin până la finalizarea expertizei medico-legale, administrată la cererea apărării, consideră că se justifică plasarea în continuare în detenție provizorie a inculpatului, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul M. I. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu precizarea că se află în stare de arest de 1 an fără câteva zile și că se consideră nevinovat. Mai arată că are două fiice aflate în întreținerea sa, una dintre ele fiind bolnavă și că dorește să-și petreacă sărbătorile împreună.
C U R T E A
Prin încheierea penală din (...) Tribunalul Cluj în baza art.300/2 rap. la art. 1. al.3 C., a menținut starea de arest preventiv luată față de inculpatul M. I. A., porecla "Sivea";, fiul lui I. și F., ns. la data de (...) în com. Mărgău, jud.C., CNP 1., deținut în prezent în PNT Gherla și respinge implicit cererile de revocare și înlocuire a măsurii formulate în cauză.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul M. I. A. prin prisma dispozițiilor art. 143 și 148 lit.f C., constată că, aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de acesta; astfel, din probele administrate până în prezent în cauză (respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto aferente și mijloace materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului; procesul- verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului; concluziile preliminare, precum și raportul de constatare medico-legală întocmite de IML C. raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiști criminaliști din cadrul Serv. Criminalistic al IPJ C. declarațiile martorilor R. E., F. Ana, Boc E., Boc I., F. V., P. G., R. I., audiați în cauză, coroborate cu declarațiile contradictorii date de inculpat), rezultă indicii temeinice în sensul disp. art.68/1 C. și chiar probe potrivit art.143 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul pretinsei fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 1. al P. de pe lângă T. C., întocmit la data de (...).
Totodată, infracțiunea pentru care este cercetat sus-numitul este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani; probele certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptei deduse judecății, fiind vorba de o faptă îndreptată împotriva vieții, dreptul la viață reprezentând atributul suveran al oricărei persoane; din modul și mijloacele de săvârșire a faptei imputate; din împrejurările în care a fost comisă, respectiv victima a fost lovită cu brutalitate, cu obiecte contondente, neputându-se apăra din cauza stării în care se afla, în speță, sub influența băuturilor alcoolice; mai mult, inculpatul care avea calitatea specială de soț, nu a considerat necesar a chema salvarea sau chiar să o ducă personal la spital, apreciind suficient să o spele și să o întindă în pat; manifestând așadar o totală indiferență față de viața victimei, aspect ce reiese din însăși declarațiile contradictorii date de inculpat;
A., în faza de urmărire penală a motivat faptul că, "îi era rușine de consăteni";, cu toate că, din declarațiile mai multor martori reiese contrariul, respectiv, când își găsea soția beată, căzută prin curte, a chemat diverși vecini sau cunoștințe ca să o vadă în ce stare era, deoarece ea nu recunoștea că bea alcool; inclusiv în seara de (...) a apelat la soții R. iar, în declarația dată la (...) în fața instanței, a precizat că "deși a văzut în ce hal arăta, nu a crezut că leziunile de pe corpul ei îi pot cauza moartea";.
La termenul din data de (...), inculpatul a recunoscut pentru prima dată că, după ce și-a spălat soția și a pus-o în pat, i-a aplicat 3-5 lovituri peste picioare cu o tijă metalică, piesă componentă a uscătorului de haine montat pe perete în bucătărie, deasupra sobei, aspect negat cu vehemență până la acel moment, cauza fiind rușinea față de fiicele sale.
Totodată, din declarațiile martorilor audiați până în prezent în cauză reiese faptul că, inculpatul are un temperament coleric; este o persoană impulsivă, agresivă, atât cu soția sa, cât și cu alte persoane, inclusiv rude apropiate.
Instanța a apreciat că, nu a fost atinsă nici durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv având în vedere natura infracțiunii, faptul că inculpatul nu recunoaște comiterea faptei de care este acuzat, complexitatea cauzei - cercetarea judecătorească nefiind finalizată, respectiv urmează a fi efectuată o expertiză medico-legală ce vizează obiective de importanță majoră pentru justa soluționare a cauzei.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin încheierile penale pronunțate de instanța de control, Curtea de A. C., în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de acesta împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă, prelungirea și respectiv menținerea acestei măsuri.
Față de cele arătate, întrucât, nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 rap. la art. 1. al.3
C., a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul M. I. A. și a respins implicit cererile de revocare și înlocuire a măsurii formulate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând-o ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că, în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu mai subzistă și nu au fost descoperite alte temeiuri noi care să justifice o astfel de măsură.
Apoi, din probele administrate până în prezent nu rezultă existența indiciilor temeinice că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, cu atât mai mult cu cât martora R. a dat declarații oscilante, ceea ce duce la concluzia lipsei credibilității acesteia, apoi în favoarea inculpatului sunt și depozițiile fiicelor acestuia care au arătat în mod clar că nu l-au văzut pe inculpat să poarte vreodată bocanci, astfel că urmele descoperite la fața locului nu-i pot aparține acestuia, ceea ce determină existența unor dubii serioase cu privire calitatea de autor a inculpatului, mai mult nici expertiza medico-legală întocmită în cauză nu poate sprijini acuzarea iar comportamentul victimei a fost de asemenea unul favorizator, aceasta fiind într-o stare avansată de ebrietate și lipsind de acasă circa 4 ore.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate în faza de urmărire penală, probe ce au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj, rezultă indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. care au condus la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate, de o gravitate deosebită, fiind vorba de comiterea unei infracțiuni îndreptate împotriva vieții și anume infracțiunea de omor calificat, victima fiind chiar soția inculpatului.
Apoi, fără a antama fondul cauzei, împărtășim și noi opinia instanței de fond referitoare probele administrate până în prezent în cursul cercetării judecătorești nu au răsturnat indiciile temeinice invocate mai sus, cu atât mai mult cu cât la termenul din (...), inculpatul, prezent în fața primei instanțe, a recunoscut pentru prima dată că după ce și-a așezat soția în pat, i-a aplicat acestea 3-5 lovituri cu o tijă metalică peste picioare iar martorii audiați au învederat faptul că inculpatul este un temperament coreic, o persoană impulsivă și violentă chiar și față de fosta sa soție
Jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. A., în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive, legea română a introdus și garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul.
În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C., caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.
Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. Sentimentul de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Analizând criteriile ce pot fi avut în vedere la evaluarea acestui tip de pericol social, evidențiate, de-a lungul timpului, în practica instanțelor de judecată ( datele privind persoana inculpatului - comportamentul agresiv sau perturbant, natura faptei comise, valoarea socială lezată, conduita infractorului, colaborarea acestuia cu organele de urmărire penală) apreciem că pentru o bună desfășurare a procesului penal se impune privarea în continuare de libertate a inculpatului.
Menținerea stării de arestare preventivă a inculpatului, în condițiile legii, nu afectează cu nimic dreptul acestuia la un proces echitabil, el având posibilitatea de a cere și administra toate probele considerate necesare pentru a demonstra lipsa de temeinicie a susținerilor acuzării, ceea ce s-a și înfăptuit în speță, cauza fiind amânată în vederea întocmirii raportului de expertiză medico-legală încuviințat de către instanța de fond.
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va obliga inculpatul recurent la plata in favoarea statului a sumei de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei se vor avansa din FMJ în favoarea av. Bara S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.b Cod pr.penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. A. ( fiul lui I. și F., născut la data de (...)
) împotriva încheierii penale f.nr. din data de 12 decembrie 2012 a T.ui C.
Obligă inculpatul recurent la plata in favoarea statului a sumei de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei se vor avansa din FMJ în favoarea av. Bara S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. M. R. ANA C.
L. A. S.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./(...)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Tel: 0264-5.Fax: 0264-593866
Dosar nr. (...)/a7
Emisă la 03 ianuarie 2013
Către,
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ
Sediul: C.-N., str. Dorobanților, nr. 2-4, județul C.
Vă restituim alăturat dosarul dvs. numărul 1. privind pe inculpatul M. I.-A., împreună cu copia dispozitivului deciziei penale nr. 1835/R/(...) a Curții de A. C.
Dosarul conține 104 file.
PREȘEDINTE GREFIER
I. C. M. L. A. S.
2 ex.
| ← Încheierea penală nr. 1042/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1257/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
