Decizia penală nr. 184/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR. 184/A/2012

Ședința publică din data de 26 octombrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. C.- președinte secție JUDECĂTORI : D. P.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - V. G.

S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul B. R. împotriva sentinței penale nr. 347 din 6 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat în formă continuată prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. e, g și i C. cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 37 lit. a C.; instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. rap. la art. 288 alin. 1 C. cu aplic. art. 37 lit. b C.; uz de fals prev. de art. 291 C. cu aplic. art. 37 lit. b C.; fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 C., cu aplic. art. 37 lit. b C., înșelăciune calificată în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave prev. de art.

215 alin. 1, 2, 3 și 5 C. cu aplic. art. 37 lit. b C., în concurs real, conform art. 33 lit. a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat V. R., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile civile T. G. M. D., A. L., părțile vătămate A. P. M. și B. A.

P. de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.

Apărătorul inculpatului solicită în probațiune, la solicitarea inculpatului, audierea martorilor G. C. și S. I., solicitare care s-a făcut și în fața instanței de fond, dar care din diverse motive nu a fost realizată. În cazul primului martor s-a spus că este plecat în Spania și există o notificare a agentului procedural vis-a- vis de declarația soției, undeva la fila 187. Cu privire la celălalt martor, la fila

188, s-a spus că din cauză că nu s-a indicat apartamentul, în comuna B., str.

Principală nr. 29, există o adresă din care rezultă că, la acea adresă locuiesc vreo

400 de persoane și nu s-a putut identifica dacă respectivul martor locuiește sau nu acolo.

Teza probatorie este următoarea: inculpatul a primit o scrisoare de la un prieten, pe care o depune la dosarul cauzei în probațiune, din care rezultă că ambii martori pe care i-a solicitat în vederea audierii în fața instanței de apel, de fapt se află în C., însă nu cunoaște unde locuiesc, însă poate indica doar adresele din dosarul cauzei, de unde au fost citați, și că nici martorul G. C. nu este plecat în Spania și martorul S. I. este tot în C.. Motivul pentru care solicită încuviințarea acestui probatoriu este acela că, inculpatul afirmă că de fapt prețul care s-a plătit în mod real și pe care inculpatul l-a primit la semnarea acelui contract de vânzare-cumpărare, care face de fapt obiectul infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, este de 16.000 euro și nu de 40.000 euro așa cum se susține în actul de sesizare și că, cele două persoane știu acest lucru, pentru că au fost prezenți când au primit banii.

Rămâne la latitudinea instanței, încuviințarea acestei probe, putând doar indica adresa primului martor, G. C., str. Decebal nr. 23 ap.4 , observând că în încheierile din fața instanței de fond martorul S. I. a fost citat din str Principală nr. 29 D comuna B.

Instanța, înainte de a da cuvântul reprezentantului parchetului, arată că, s-a prezentat un înscris, înscrisurile se administrează ca și celelalte probe, se pun în discuția părților și dacă se admite proba cu înscrisuri, se administrează prin depunerea la dosar.

Se înmânează înscrisul reprezentantul parchetului pentru a lua la cunoștință de acesta, urmând ca acesta să pună concluzii cu privire la administrarea probei cu înscrisuri.

Reprezentantul parchetului consideră că cererea în probațiune este neîntemeiată pentru că proba sau probele solicitate de apărătorul inculpatului sunt inadmisibile, aceasta pe considerentul că, la prima instanță la Tribunalul Cluj, judecata a avut în procedura simplificată reglementată de art 3201 Cod procedură penală, inculpatul prevalându-se de aceste dispoziții legale și a înțeles să se judece cauza numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Dacă ar fi înțeles să se administreze și probe în faza de judecată, nu ar mai fi putut să beneficieze de dispozițiile art 3201 Cod procedură penală.

Înscrisul care a fost prezentat nu este un înscris în circumstanțiere la care se referă textul art 3201 Cod procedură penală, prin urmare găsește că și această probă este inadmisibilă.

Referitor la proba cu înscrisuri, Curtea respinge administrarea acestei probe și depunerea înscrisului la dosar, pe motiv că este nesemnat înscrisul, nu se știe de la cine provine, înscrisul restituindu-se apărătorului inculpatului.

Față de cuvântul reprezentantului parchetului apărătorul inculpatului, cu referire la ce latură solicită administrarea probelor, arată că luând în considerare prejudiciul cauzat, precum și o eventuală schimbare a încadrării juridice, solicită administrarea acestora.

Instanța, referitor la administrarea probelor solicitate pe latura civilă, cu privire la martorul propus, G. C., acesta a fost citat și la ultimul termen de la adresa indicată astăzi, iar în mandatul de executare s-a specificat că nu este la domiciliu și nu se știe nimic de el.

Cu referire la cel de-al doilea martor propus, este evident că una dintre condițiile administrării probei, este indicarea adresei acestora, de către partea care îi propune, adresă care nu a fost indicată, nu a fost menționată, deoarece lipsește apartamentul, iar la blocul menționat sunt câteva sute de apartamente, astfel cum rezultă din celelalte acte de la dosar.

Întrebat fiind de către instanță, dacă își menține declarațiile date sub aspectul laturii civile a cauzei, dacă dorește să le modifice sau dacă dorește să dea altă declarație, inculpatul arată că își menține declarațiile date la instanța de fond și nu mai dorește să dea o altă declarație în cauză.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea apelului inculpatului, desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se procedeze la o reexaminare mai atentă a probelor administrate în cauză, cu consecința pronunțării unei hotărâri prin care să se dispună diminuarea pedepsei rezultante aplicată de instanța de fond, precum și înlăturarea sporului de 2 luni închisoare pe care instanța de fond a înțeles să îl aplice pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Este adevărat că judecarea în primă instanță s-a făcut în baza dispozițiilor art. 3201 alin.7 Cod procedură penală și că pedeapsa aplicată se află în limitele prevăzute de legea penală, însă consideră că, instanța ar fi putut să coboare pedeapsa în special cea aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, sub minimul special prevăzut de lege, asta pe de o parte, iar pe de altă parte, consideră că aplicarea acelui spor de 2 luni s-a făcut în mod nelegal din moment ce instanța nu a aplicat o pedeapsă maximă.

Cu alte cuvinte consideră că, nu este legală aplicarea vreunui spor de pedeapsă, dacă pedeapsa aplicată nu vizează maximul. Consideră că instanța de apel trebuie să aibă în vedere la judecarea în această cale de atac, toate împrejurările descrise în actul de sesizare și pe care inculpatul și le-a însușit, inclusiv împrejurarea că a avut o atitudine sinceră și cooperantă atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, precum și în fața instanței de apel.

Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.

Consideră că în raport de datele dosarului, nu se justifică sub nici o formă nici reducerea vreunei pedepse și nici înlăturarea sporului iar pedeapsa rezultant de 7 ani închisoare cu privare de libertate, este pe deplin justificată. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru un număr de 5 infracțiuni, printre care și un furt calificat, cu ouă acte materiale componente și o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. M. în care inculpatul a comis în mod deosebit cea de-a doua infracțiune, fiind vorba de o infracțiune de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, atunci când inculpatul a vândut practic bunurile altuia, relevă gradul ridicat de pericol social al inculpatului la care se adaugă și antecedentele pe care acesta le are, infracțiunea de înșelăciune fiind comisă în stare de recidivă postexecutorie, conform art. 37 lit.b Cod penal.

Limitele de pedeapsă reduse conform procedurii simplificate, sunt cuprinse pentru furt, între 2 și 10 ani, aplicându-i-se 3 ani închisoare, o pedeapsă îndreptată spre minim, iar în cazul înșelăciunii, limitele de pedeapsă legală, de la

10 la 20 ani, reduse cu o treime, 6 ani și 8 luni, limita minimă, aplicându-i-se 6 ani și 10 luni închisoare, tot o pedeapsă îndreptată spre minimul prevăzut de lege. De altfel, toate pedepsele sunt în limitele legale, reduse cu 1/3 în procedura simplificată.

Se apreciază că nu se poate reproșa nici o critică hotărârii pronunțată de instanța de fond, și de aceea consideră că această hotărâre nu trebuie să fie reformată în calea de atac a apelului declarat de inculpat, de aceea solicită a fi respins apelul formulat în cauză.

Inculpatul B. R. având ultimul cuvânt solicită reducerea pedepsei și schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținută în sarcina sa.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. nr. 347 din 6 septembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) a fost condamnat inculpatul:

1. B. R., fiul lui E. și D., născut la data de (...) în

C.-N., jud. C., poreclit „Bangău";, dom. în C.-N., str. A. nr. 12, ap. 1, jud. C., cetățean român, studii 10 clase și școala profesională, pensionar, necăsătorit, fără copii, recidivist, stagiul militar nesatisfăcut, CNP 1.,

În baza art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. e, g și i Cod P., cu aplicarea art. 41 al. 2

Cod P., cu aplicarea art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, la pedeapsa de:

- 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.

În temeiul art. 37 lit. a Cod P. s-a constatat că această faptă a fost comisă de către inculpat în condițiile recidivei mari post condamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1609/(...) a Judecătoriei C.-N., definitivă prin nerecurare la data de (...), din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de (...) cu un rest neexecutat de 464 zile.

În baza art. 61 al. 1 teza a II-a Cod P., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1609/2008 a Judecătoriei C.-N. și raportat și la prevederile art. 39 al.

2 Cod P. a contopit restul rămas neexecutat de 464 zile închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, rezultând pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 3 ani închisoare pe care o va spori cu 2 luni, urmând să execute pedeapsa de:

- 3 (trei) ani și 2 (două) luni închisoare.

În temeiul art. 25 rap. la art. 288 al. 1 Cod P. cu aplicarea art. 37 lit. b și

39 al. 4 Cod P., cu aplicarea art. art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În temeiul art. 291 teza 1 Cod P. cu aplicarea art. 37 lit. b și 39 al. 4 Cod

P., cu aplicarea art. art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În temeiul art. 293 Cod P. cu aplicarea art. 37 lit. b și 39 al. 4 Cod P., cu aplicarea art. art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, la pedeapsa de:

- 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În temeiul art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod P., cu aplicarea art. 37 lit. b și 39 al.

4 Cod P., cu aplicarea art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, la pedeapsa de :

- 6 (șase) ani și 10 (zece) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3

și art. 66 Cod P., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 33 lit. a Cod P. s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b Cod P. aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 6 ani și 10 luni închisoare sporită cu 2 luni, rezultând în final pedeapsa de :

- 7 (șapte) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al. 3 Cod P. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 Cod P., a fost interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod P. a fost interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod P..

În temeiul art. 88 Cod P. a fost scăzut din durata pedepsei rezultante timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului începând cu data de (...) și până la zi.

În baza art. 350 al. 1 Cod P. P.ă a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 14 al. 3 lit. b rap. la art. 346 al. 1 Cod P. P.ă, au fost admise acțiunile civile formulate de către părțile civile A. L., dom. în C.-N., str. Petuniei nr. 3, se. D, ap. 46, jud. C. și B. A., dom. în C.-N., str. M. R. nr. 5C, jud. C. și în consecință obligă inculpatul să plătească părții civile A. L. suma de 8.000 lei reprezentând despăgubiri civile și părții civile B. A. suma de 40.000 euro reprezentând despăgubiri civile.

În baza art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a și la art. 170 și 348 Cod P. P.ă, a fost admisă acțiunea civilă a părții civile T. G.-M.-D. și s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii faptelor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, uz de fals și fals privind identitatea, în sensul restabilirii dreptului de proprietate a părții civile T. G.-M.-D. cu consecința desființării totale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1684 din (...) de către notarul public Dobre I..

În temeiul art. 348 Cod P. P.ă a fost dispusă anularea înscrisului falsificat. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de

(...), la orele 14,00-14,10, inculpatul B. R. a pătruns, prin folosirea de chei potrivite, în autoturismul Dacia 1310 TX, cu număr de înmatriculare (...), care se afla în parcarea magazinului „Kaufland"; din cartierul M., str. Fabricii nr. 12, C.- N., într-un loc public.

Din interior, B. R. a sustras bunuri în valoarea de circa 8.000 lei, în paguba părții vătămate A. L., fiind vorba de o geantă și o plasă.

În interiorul genții și al plasei se găseau mai multe sume de bani, fie aparținând părții vătămate, fie proveniți din vânzarea de bilete R., partea vătămată fiind angajată la această unitate economică, de asemenea se găseau mai multe bonuri valorice, bilete R., abonamente, telefonul mobil al părții vătămate și altele.

La data de (...), depistându-l pe B. R. într-un mijloc de transport în comun, lucrătorii de poliție au găsit asupra acestuia 218 bilete de călătorie inscripționate

„R. C.-N.";.

La data de (...), lucrătorii de poliție au mai ridicat de la inculpat și alte bunuri, care ulterior au fost restituite părții vătămate, respectiv 40 bilete de călătorie, 16 abonamente R., un calculator electronic marca „Gavao";, fiind găsite asupra inculpatului și mai multe legături de chei auto, portmonee, telefoane mobile și alte bunuri.

Partea vătămată A. L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.000 lei.

La data de (...), în jurul orei 21,45, în timp ce se afla din nou în parcarea magazinului „Kaufland";, menționat anterior, inculpatul B. R. a pătruns în interiorul autoturismului Dacia 1310, cu număr de înmatriculare (...), folosind chei potrivite, iar din interior a sustras mai multe bunuri aparținând persoanei vătămate A. P. M., respectiv o geantă din rafie conținând alimente și legume, un telefon mobil. Inculpatul a fost prins în flagrant de lucrătorii de poliție, în timp ce încerca să părăsească parcarea, bunurile sustrase fiind găsite asupra sa.

Persoana vătămată A. P. M. a arătat că nu dorește să participe în procesul penal ca partea vătămată și nici nu s-a constituit parte civilă în cauză, bunurile sustrase fiindu-i restituite în întregime.

Inculpatul B. R. a înstrăinat în mod fraudulos apartamentul situat în C.-N., str. A. nr. 12, ap. 1, județul C., proprietatea părții civile T. G. M. D., fără știința și fără acordul părții civile.

B. R. este frate după mamă cu T. G. M. D. și a fost lăsat de acesta să locuiască în apartamentul menționat.

La data de (...), inculpatul B. R. s-a prezentat sub o identitate falsă în fața notarului public Dobre I., cu sediul profesional în comuna B., str. Principală nr.

923, județul C., inducându-l în eroare atât pe notarul public Dobre I., cât și pe cumpărătorul B. A.

În acest sens, B. R. a utilizat o carte de identitate falsificată, având numele părții civile T. G. M. D., însă cu fotografia inculpatului aplicată pe acest act fals.

Cu ajutorul cărții de identitate contrafăcute, al cărei original nu a mai putut fi găsit, B. R. și-a asumat fraudulos identitatea părții civile și a înstrăinat apartamentul menționat, în schimbul unui preț de 205.598 lei, primit de la cumpărătorul B. A., echivalentul a 40.000 euro.

Inculpatul B. R. a recunoscut această conduită infracțională, însă a pretins că la vânzarea frauduloasă a apartamentului ar mai fi participat și alte persoane, care l-ar fi instigat și ajutat să vândă fără drept locuința.

B. R. a pretins că ar fi vorba de 3 persoane, poreclite „Rudi";, „Ureche"; și „.. Urmare a investigațiilor efectuate de organele de poliție, au fost identificați numiții F. R., zis „Rudi";, care nu a putut fi audiat, existând date că ar fi plecat în Italia, și S. I., zis „Ureche";, nefiind reușită identificarea persoanei poreclite „., până la momentul sesizării instanței de judecată.

Totodată, a mai fost identificat și audiat ca martor numitul G. C. C., cunoscut al persoanelor enumerate mai sus. Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, la data de (...), inculpatul B. R. a susținut că, la circa o săptămână după data de (...), i-ar fi povestit acestui martor despre vânzarea frauduloasă a apartamentului. În acest context, inculpatul B. R. a negat că martorul G. C. C. ar fi avut vreo participare la actele infracționale cercetate.

S. I. și G. C. C., au susținut că ei nu au nici o participare la actele infracționale imputate inculpatului.

B. R. a pretins că în dimineața zilei de (...), ar fi primit de la „. actul de identitate falsificat, în vederea folosirii. Totodată, inculpatul a susținut că ar fi primit de la cumpărătorul B. A. doar 16.000 de euro în schimbul apartamentului, din care el a primit doar 1.000 de euro, iar restul ar fi fost împărțiți între „Rudi";,

„Ureche"; și „..

Partea civilă B. A. a declarat că în ziua de (...) s-a deplasat la apartament, pentru a-l vedea, fiind însoțit de martorul H. E. L., în interiorul locuinței întâlnindu-se cu inculpatul B. R., care pretindea că se numește T. G. M. D., și cu numitul F. R., care, de asemenea, l-a prezentat pe inculpat ca fiind proprietar. Mai mult, în ziua de (...), partea vătămată B. A. a fost însoțit la biroul notarial de același martor H. E. L., iar inculpatul s-a prezentat însoțit tot de F. R., acesta din urmă fiind prezent și la momentul predării banilor.

B. A. a mai precizat că i-a înmânat efectiv inculpatului B. R. suma de

40.000 de euro, ca preț al apartamentului. Martorul H. E. L., a confirmat afirmațiile lui B. A.

În drept:

Fapta inculpatului B. R., care, la datele de (...) și (...), în mod repetat, cu aceeași rezoluție infracțională, a săvârșit două acțiuni de sustragere de bunuri, în paguba numiților A. L. și A. P. M., bunuri care se găseau în autoturisme parcate în locuri publice, în parcarea magazinului „Kaufland"; din C.-N., str. Fabricii nr.

12, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. e, g și i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.

Fapta inculpatului B. R. care, în prima parte a lunii august 2011, a determinat o persoană neidentificată până în prezent, să falsifice și să-i pună la dispoziție, în vederea folosirii, o carte de identitate cu datele părții civile T. G. M. D., dar cu fotografia inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 288 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Faptele inculpatului B. R., care la data de (...), a folosit, în fața notarului public Dobre I., o carte de identitate falsificată, pentru a produce consecințe juridice, și, totodată, s-a prezentat sub o identitate falsă respectiv cea a părții civile T. G. M. D., cu scopul de a induce și de a menține în eroare pe notarul public arătat, în vederea producerii unei consecințe juridice pentru sine, respectiv autentificarea contractului nr. 1684/2011, prin care vindea apartamentul nr. situat în C.-N., str. A. nr. 12, jud. C., și care era proprietatea fratelui său vitreg, partea civilă T. G. M. D., afirmând în mod mincinos că este proprietarul acelui imobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatului B. R. care, la data de (...), a vândut fraudulos apartamentul părții civile T. G. M. D., pretinzând mincinos că este proprietarul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune calificată, în convenție, care a produs consecințe deosebit de grave, prev. de art.

215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.

La dozarea și cuantificarea pedepselor, instanța a avut în vedere, în conformitate cu art. 72 Cod P., limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului P. pentru fiecare infracțiune în parte, limite reduse de asemenea cu o treime față de dispozițiile art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, gradul de pericol social al faptelor deduse judecății, concretizat, în modul elaborat în care a fost conceput și pus în aplicare planul infracțional, vorbind aici de infracțiunea de înșelăciune și de celelalte infracțiuni consecutive sau care au precedat-o și au mijlocit-o. De asemenea trebuie evidențiată îndrăzneala infracțională de care a dat dovadă inculpatul, acesta prezentându-se în fața unui notar public sub o identitate falsă și cu un act de identitate falsificat în prealabil. Nu poate fi neglijată urmarea de rezultat a infracțiunilor comise, și anume cele de furt calificat și mai ales cea de înșelăciune, care a afectat, printr-o singură acțiune, patrimoniul a două persoane, respectiv a proprietarului de drept al apartamentului vândut, precum și pe cel al cumpărătorului de bună credință.

La individualizarea sancțiunilor ce s-au aplicat inculpatului, este necesar a fi avute în vedere și datele ce caracterizează persoana acestuia, el fiind recidivist, în condițiile literei a) a Codului P., în privința infracțiunii de furt calificat și a literei b), pentru celelalte fapte pentru care este judecat în prezent. Este real că inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, însă această atitudine a fost valorificată în condițiile art. 3201 al. 7 Cod P. P.ă, ea neputând dobândi eficiență și în condițiile art. 74 lit. a Cod P., cunoscut fiind faptul că orice împrejurare este valorificată în raport de consecința sa principală.

În raport de criteriile de individualizare, valorizate conform argumentelor de mai sus, instanța a apreciaat că pentru infracțiunea de furt calificat în formă continuată este suficientă o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 37 lit. a Cod P. instanța a constat că această faptă a fost comisă de către inculpat în condițiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1609/(...) a Judecătoriei C. N., definitivă prin nerecurare la data de (...), din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de (...) cu un rest neexecutat de 464 zile, rest neîmplinit la data comiterii faptei.

În baza art. 61 al. 1 teza a II-a Cod P., instanța a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1609/2008 a Judecătoriei C. N. și raportat și la prevederile art. 39 al.

Instanța a apreciat de asemenea că pentru infracțiunile de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals privind identitatea, sunt potrivite pedepse de câte 3 luni închisoare pentru fiecare din aceste infracțiuni, ținându-se seama și de prevederile art. 37 lit. b și 39 al. 4 Cod P..

În privința infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instanța a apreciat că este oportun să se aplice o pedeapsă de 6 ani și 10 luni închisoare, cu aportul prevederilor art. 37 lit. b și 39 al. 4 Cod P..

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 Cod P., ținând seama de faptul că pentru această din urmă infracțiune este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, i s- a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

La alegerea pedepselor de mai sus, instanța a considerat că acestea sunt apte să îndeplinească funcțiile pedepsei penale, și anume cea reeducativă și cea punitivă, cu consecința îndeplinirii și a scopului pedepsei penale, respectiv inhibarea comportamentului infracțional, atât față de inculpat, cât și față de alte persoane, prin exemplaritatea pedepsei.

În temeiul art. 33 lit. a Cod P. instanța a constatat că faptele sunt concurente, deoarece au fost comise de inculpat înainte de a fi judecat definitiv pentru vreuna din ele, iar în baza art. 34 lit. b Cod P. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea și anume aceea de 6 ani și 10 luni închisoare sporită cu 2 luni, rezultând în final pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare cu executare în regim de detenție.

În temeiul art. 35 al. 3 Cod P. rap. la art. 53 pct. 2 lit. a rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b, art. 65 al. 2 și 3 și art. 66 Cod P., la pedeapsa rezultantă principală, s-a adăugat și pedeapsa complementară.

În cauză s-au constituit părți civile partea vătămată A. L. cu suma de 8.000 lei și partea vătămată B. A. cu suma de 40.000 euro, reprezentând echivalentul prețului stabilit în lei, la data vânzării-cumpărării.

De asemenea partea vătămată T. G. M. D. s-a constituit parte civilă cu repunerea în situația anterioară comiterii infracțiunii de înșelăciune și repararea pagubei în natură.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut faptele, contestând numai acțiunea civilă a părții civile B. A., în condițiile în care a susținut că numai cu

16.000 de euro a fost vândut apartamentul în litigiu, instanța a admis acțiunile civile ale părților vătămate A. L. și T. G. M. D. și în consecință, în temeiul art. 14 al. 3 lit. b rap. la art. 346 al. 1 Cod P. P.ă, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile A. L. suma de 8.000 lei reprezentând despăgubiri civile.

Totodată în baza art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a și la art. 170 și 348

Cod P. P.ă, s-a dispus restabilirea situației anterioare comiterii faptelor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, uz de fals și fals privind identitatea, în sensul restabilirii dreptului de proprietate a părții civile T. G.-M.-D. asupra imobilului apartament nr. 1, situat în C.-N., strada A. nr. 12, corp A, sc. III, la parter.

Cu privire la acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A., instanța a reținut că practic inculpatul a invocat simulația cu privire la prețul real de vânzare-cumpărare al apartamentului ce face obiectul cercetării de față. Ori între părțile contractului, dovada simulației se poate face numai cu înscrisul secret, intervenit între cele două părți. P. judiciară a stabilit că în cazul în care se invocă o eroare, ori o cauză ilicită, dovada se poate face, chiar și între părți, prin orice mijloc de probă. Dincolo de faptul că în speța de față inculpatul nu a invocat că ar fi fost în eroare sau un alt motiv care să fi dus la stabilirea unui alt preț de cât cele înscris în contractul autentic, respectiv o cauză ilicită, cu toate că instanța a acordat mai multe termene de judecată pentru ca inculpatul să probeze prețul real al apartamentului, acest lucru nu s-a dovedit în cauză, sens în care s-a apreciat că acțiunea civilă a părții civile B. A. este admisibilă în totalitate, sens în care, instanța, în temeiul art. 14 al. 3 lit. b rap. la art. 346 al. 1 Cod P. P.ă a obligat inculpatul să-i plătească părții civile suma de 40.000 euro cu titlu de despăgubiri civile.

Împotriva sentinței atacate a declarat apel inculpatul .

Acesta a criticat sentința atacată sub aspectul individualizării pedepsei rezultante aplicate de către instanța de fond; a precizat că judecarea în primă instanță s-a făcut în baza dispozițiilor art 3201 alin 7 Cod procedură penală însă instanța ar fi putut să coboare pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sub minimul special prevăzut de lege pentru că a avut o atitudine sinceră și cooperantă.

A mai învederat că aplicarea sporului de 2 luni închisoare este nelegal pentru că instanța nu a aplicat pedeapsa maximă.

Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:

În mod temeinic prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, așa cum a solicitat inculpatul (f.49 fond).

Astfel, s-a reținut o infracțiune de furt calificat prev. și ped. de art. 208 alin. 1, art.209 alin 1 lit. e, g și i cu aplicarea art. 42 alin 1 Cod penal constând în două acte materiale de sustragere de bunuri din autoturisme aflate în parcarea magazinului Kaufland din C.-N. în datele de 10 iunie 2011 și 11 iulie 2011.

S-a mai reținut săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 Cod penal cu aplicarea art. 37 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 291 teza I-a Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 25 raportat la art. 288 alin 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, fapte constând în acelea că inculpatul a determinat o persoană necunoscută să falsifice actul de identitate al fratelui inculpatului prin aplicarea fotografiei ultimului, pe care apoi l-a folosit la un birou notarial pentru a încheia un act autentic de vânzare-cumpărare.

De asemenea, s-a reținut că a înstrăinat în mod fraudulos, folosindu-se de identitatea fratelui său, apartamentul acestuia din C.-N. vânzându-l în 9 august

2011 părții vătămate B. A. și primind de la cumpărător suma de 40.000 euro.

Susținerea inculpatului că individualizarea pedepselor de 3 ani închisoare pentru furt calificat și de câte 3 luni închisoare pentru infracțiunile privind falsul și de 6 ani și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave nu a fost făcută cu respectarea criteriilor generale și speciale prevăzute de art. 72 Cod penal deoarece a fost sincer și a recunoscut faptele nu poate fi primită de vreme ce nu a recunoscut toate aspectele legate de comiterea faptelor.

Astfel, deși judecata în primă instanță s-a desfășurat la cererea inculpatului în procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod procedură penală, acesta a negat, în ciuda declarațiilor de martori oculari, că ar fi primit suma de

40.000 euro pentru apartament, susținând că a primit o sumă mult mai mică.

Martorul Harko E. (f.119), persoana care a pus în legătură partea vătămată cu inculpatul a văzut când prima i-a dat ultimului 40.000 de euro.

Reducerea pedepselor nu ar ține seama de perseverența infracțională a inculpatului, din fișa cazier (f.2 d.u.p.) rezultând multiple condamnări pentru diverse infracțiuni.

Așadar, în mod judicios prima instanță a stabilit pedepsele orientate spre minimul legal al pedepsei obținut prin diminuarea cu o treime potrivit dispozițiilor art. 3201 alin 7 Cod procedură penală, dând eficiență recunoașterii laturii penale de către inculpat.

Împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunea de furt calificat în formă calificată, în timpul liberării condiționate din executarea unei pedepse anterioare, a atras aplicarea sporului de 2 luni justificat de faptul că pedeapsa de 4 ani și 2 luni închisoare a fost aplicată prin sentința penală nr. 1609/2008 a Judecătoriei C.-N., pentru mai multe infracțiuni contopite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 2 luni (f.4 cazier).

Celălalt spor de 2 luni adăugat pedepsei rezultante a fost atras de contopirea faptelor concurente din prezentul dosar, și este justificat atât de numărul faptelor aflate în concurs, cât și de natura diferită a acestora.

În nici unul dintre cele două cazuri legea nu condiționează aplicarea sporului de stabilirea pedepsei maxime legale, cum se arată în cealaltă critică adusă în apel.

Așa fiind, pedepsele au fost just individualizate.

În mod temeinic prima instanță a soluționat latura civilă a cauzei și l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin infracțiunea de furt calificat și prin infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave; în privința ultimei fapte, după cum s-a menționat, s-a probat înmânarea sumei de 40.000 euro de către partea civilă B. A., reprezentând prețul apartamentului vândut în mod fraudulos de către inculpat.

Justificat s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate a adevăratului proprietar, fratele inculpatului, și s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate folosite la comiterea infracțiunii de înșelăciune.

La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de netemeinicie sau de nelegalitate ce pot fi analizate din oficiu de către instanța de apel.

Așa fiind, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul inculpatului.

În baza art. 383 alin 11 Cod procedură penală raportat la art. 350 Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului, menținându-se temeiurile care au determinat arestarea acestuia din data de 29 septembrie 2011 (f.80 d.u.p.), fiind îndeplinite în continuare cazurile de arestare prev. de art. 148 alin.1 lit. d și lit. f Cod procedură penală.

De asemenea, menținerea arestării este justificată de aplicarea unei pedepsei cu închisoare.

În temeiul art. 383 alin 2 Cod procedură penală va deduce din pedeapsă durata arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. R., deținut În Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 347 din 6 septembrie 2012 a T.ui C..

Menține starea de arest preventiv a inculpatului B. R.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B. R. timpul arestului preventiv, începând cu data de 28 septembrie 2011 și până în prezent.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat V.

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 26 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,	GREFIER,
V. C. D. P.	M. N.

Red.C.V/Dact.V.R.

3ex./(...) Jud.fond.L. A. C.

← Decizia penală nr. 307/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1426/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 184/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 184/2012, Curtea de Apel Cluj