Decizia penală nr. 307/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 307/R/2012
Ședința publică din 24 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTORI : I. C. M.
C. V.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - V. GĂZDAC
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către P. de pe lângă J. C. N. și reprezentanții legali ai părții vătămate Ț. V., numiții Ț. R. C. și Ț. M. C., împotriva sentinței penale nr.844/2011, pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul C. C. D., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.11 alin.1,2 din OUG nr.5. modificată prin L. nr.6. rap.la art.184 alin.2 C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. C. D., asistat de apărători aleși, av. C. L. din Baroul Cluj și Ș. H. din Baroul București, ambii cu delegații avocațiale la dosar și apărătorul ales al părții vătămate Ț. V., prin reprezentanții legali Ț. R. C. și Ț. M. C. av. C. Stegăroiu, din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind partea vătămată Ț. V., reprezentanții legali ai părții vătămate Ț. R. C. și Ț. M. C. și partea civilă S. C. de U. pentru C. C. N.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului C. C. D., av. S. S., cu delegație avocațială la dosar, care solicită a se constata încetat mandatul de asistență juridică al apărătorului din oficiu și acordarea onorariului avocațial parțial.
Curtea aduce la cunoștință inculpatului că în cauză s-a pronunțat o hotărâre de achitare în ceea ce-l privește și că are dreptul de a da declarație în legătură cu fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată.
Inculpatul C. C. D. arată că nu are nimic în plus de declarat și că nu dorește să dea o nouă declarație în legătură cu fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P. apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt întemeiate, astfel că solicită admiterea acestora.
A., arată că prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 11 alin. 1 și 2 din OUG nr. 5., raportat la art.184 alin. 2 C., în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. b C.pr.pen., respectiv că fapta nu ar fi prevăzută de legea penală. În esență, în cauză s-a reținut că în seara de 17 ianuarie 2009, în jurul orelor 21, pe strada N. T. din C.-N., inculpatul, care este posesorul unui câine din rasa Rottweiller, nu a luat nicio măsură asupra câinelui său ce a atacat minorul de trei ani, pe care l-a apucat de cap, cauzându-i acestuia un număr de 70-80 de zile de îngrijiri medicale, cu mențiunea dacă nu intervin complicații, fiindu-i pusă victimei viața în primejdie. Prima instanță a apreciază că este vorba despre un fapt ilicit, cauzator de prejudiciu, respectiv un delict civil ce ar atrage răspunderea inculpatului în baza art. 1001 C.civil și pe cale de consecință, că fapta nu este prevăzută de legea penală, justificându-se achitarea.
Solicită a se constata că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de către procuror de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea dedusă judecății în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.
184 alin. 2 și 4 C.. În aceste condiții solicită a se constata incidența cazului de casare prev. de art. 3. pct. 10 teza finală, în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți, motiv pentru care în temeiul art. 3. pct. 2 lit. c C.pr.pen. solicită admiterea recursurilor declarate de P. și reprezentanții legali ai părții vătămate împotriva sentinței penale pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca, casarea hotărârii și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se pronunța asupra cererii procurorului de schimbare a încadrării juridice, ca urmare a declarării ca fiind neconstituționale prevederile art. 11 din OUG nr. 5..
Față de omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, care este esențială pentru părți, solicită a se avea în vedere literatura juridică, care a argumentat convingător că omisiunea se referă la drepturile procesuale, respectiv la dreptul la apărare și că este de natură a influența natura procesului, respectiv există posibilitatea de a se pronunța o altă hotărâre. A., dacă s-ar fi procedat la schimbarea încadrării juridice, există posibilitatea ca instanța de fond să fi pronunțat o altă hotărâre.
Cea de-a doua soluție care consideră că ar fi posibilă în cauză și care în opinia sa este corectă pentru că nu s-ar ajunge la tergiversarea cauzei este cea prev. de art. 3. pct. 2 lit. d C.pr.pen, coroborat cu art. 3. pct. 16 C.pr.pen.. A., solicită admiterea recursurilor declarate de către P. și reprezentanții părții vătămate, casarea sentinței penale atacate și rejudecând, în baza art. 334
C.pr.pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului în cea prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C., cu consecința condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii în limitele legale, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. De asemenea, solicită admiterea acțiunii civile a părții vătămate și obligarea inculpatului la plata daunelor morale și a despăgubirilor civile către partea civilă S. de U. pentru C. C.-N., reprezentând cheltuieli de spitalizare. C. dispozițiilor art. 184 alin. 4 C. dacă fapta are consecințe deosebit de grave e ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru exercitarea profesiei sau meseriei, pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani închisoare.
Față de dispozițiile de incriminare la care a făcut referire, este cert că inculpatul deținea un câine rasa Rottweiller, care este indicat în art. 1 lit. d din OUG nr. 5., fiind un câine periculos și agresiv. De asemenea, constată că au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 11 din OUG nr. 5., însă celelalte dispoziții ale ordonanței au rămas în vigoare. C. art. 6 alin. 4 din OUG nr. 5., accesul câinilor de la art. 1 lit. b în mijloacele publice, în locurile publice și părți comune este posibilă dacă aceștia sunt în lesă și au botniță. Când un câine ce face parte dintr-o rasă agresivă este scos la plimbare, este obligatoriu ca acesta să fie în lesa și cu botniță, existând dispoziții legale ce reglementează conduita deținătorilor de câini. A. în vedere aceste împrejurări constată că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile art. 184 alin. 4 C.pr.pen. existând o reglementare ce impune o anumită conduită din partea inculpatului, respectiv ca animalul să aibă botniță și să fie în lesă. Dispozițiile OUG nr. 5. au rolul de a indica acea situație în care este necesară o anumită conduită a deținătorilor de câini și atrag atenția acestora să aibă o prudență maximă, iar nerespectarea acestor dispozițiile legale atrag culpa deținătorilor de animale.
Raportat la poziția exprimată de inculpat prin declarațiile date în cauză, conform căruia câinele a ieșit din curte fără a-l observa, când își conducea amicul, consideră că rezultă trei momente. Primul este cel când câinele a ieșit pe stradă și a fost observat de inculpat; al doilea când câinele s-a apropiat de familia părții vătămate, iar inculpatul i-a dat comandă să plece de acolo, câinele conformându-se și al treilea moment când câinele a atacat copilul. Consideră că inculpatul a avut posibilitatea de a comanda câinelui să revină la locuința sa, dar în opinia sa acesta a sperat ușuratic că atacul câinelui nu se va produce asupra minorului, pentru că îl scotea în mod obișnuit la plimbare fără lesă și botniță. Solicită a se avea în vedere că aceste împrejurări rezultă din declarațiile martorelor O. M., filele 79-80 dosar de fond și S. M., filele 44 dosar de urmărire penală și 118 dosar de fond, care au precizat că inculpatul obișnuia în mod repetat să iasă la plimbare cu câinele pe stradă fără lesă și botniță, deși acesta avea comportament agresiv. Mai mult, martora S. M. a declarat că anterior tragicului eveniment și ea era să fie victima atacului agresiv al câinelui, dând citire în acest sens unui pasaj din declarația martorei din care rezultă de asemenea, că inculpatul se afla cu câinele la plimbare, iar acesta nu avea nici lesă și nici botniță.
Pentru toate aceste motive apreciază că inculpatul se afla în culpă la data comiterii faptei, nerespectând dispozițiile legale și în consecință, răspunderea acestuia poate fi în baza art. 184 alin. 2 și 4 C.
Solicită a se avea în vedere și că este vorba despre un infractor primar și că urmările incidentului sunt din cele mai grave, victima rămânând cu sechele grave și a se dispune ca pedeapsa ce se va stabili că fie suspendată condiționat.
Apărătorul părții vătămate Ț. V. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În ceea ce privește recursul declarat de P. apreciază că se impune admiterea acestuia pe considerentul principal că asupra cererii de schimbare a încadrării juridice instanța de fond nu s-a pronunțat.
Constată că instanța de fond reține neconstituționalitatea OUG nr. 5., însă aceasta în opinia sa este o chestiune inadvertentă și clar greșită, deoarece conform deciziei nr. 902/6 iulie 2010 a Curții Constituționale, doar art. 11 din OUG nr. 5. este neconstituțional. A., premisa primei instanțe este falsă și consecințele sunt relevante, deoarece OUG nr. 5. reglementează un regim distinct și obligații pentru cei aflați în această situație. În acest sens arată că la pct. 3 sunt precizate o serie de obligații, iar instanța de fond face trimitere generală la neconstituționalitatea OUG nr. 5..
Solicită a se avea în vedere că au solicitat schimbarea încadrării juridice în cauză în infracțiunea prev. de art. 182 C., apreciind că este vorba despre o intenție indirectă și nu de o culpă, după cum a solicitat P.. Trimiterea în judecată s-a dispus în baza art. 11 din OUG nr. 5., raportat la art. 184 C., astfel că în această situație, când s-a depus la dosar practică judiciară și s-a argumentat că dacă fapta săvârșită se încadrează în norma generală urmează a fi judecat inculpatul, pentru a se verifica aceste aspecte. Instanța trebuie să tranșeze și să dezlege aceste chestiuni de drept, având în vedere că norma specială nu mai produce efecte ca urmare a hotărârii de neconstituționalitate.
De asemenea, constată că în hotărârea atacată se face referire la elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 182 C., considerându-se că nu sunt întrunite aceste elemente, dar pentru a se putea pronunța instanța pe această faptă trebuia anterior să schimbe încadrarea juridică, însă prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte.
Mai solicită a se avea în vedere că OUG nr. 5. nu a fost declarată neconstituțională în întregime, Curtea Constituțională apreciind că se impune a se declara neconstituțional art. 11 pentru anumite inadvertențe, fiind menținute restul prevederilor. Dacă este vorba despre deținerea câinilor periculoși arată că OUG nr. 5. prevede luarea unor măsuri de preîntâmpinare și atrage anumite obligații, pentru a se neutraliza efectele negative. Inculpatul a declarat că a luat măsurile necesare, plimba câinele în lesă și cu botniță și că atunci când și-a condus prietenul câinele a ieșit din curte. C. legii câinele când iese la plimbare trebuie să aibă botniță și zgardă, fiind important a fi organizat și locul în care stă câinele periculos. În aceste condiții câinele scapă din curte, inculpatul declarând că fără a contribui la acest aspect și se produce incidentul dedus judecății.
În principal, solicită trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar, solicită rejudecarea cauzei de instanța de recurs, cu precizarea că soluția corectă ce se impune în cauză este cea de trimitere a cauzei spre rejudecare.
Față de neluarea măsurilor de prevenție, că inculpatul a manifestat un dezinteres și nu a depus diligențele pentru a se evita astfel de fapte, manifestând chiar o atitudine total nepotrivită chiar și în fața instanței când i-a spus unei martore cu ocazia audierii că este mincinoasă, apreciază că acesta trebuie să răspundă, pentru că nu este vorba despre o întâmplare. Solicită a se avea în vedere și că mama, când a văzut câinele venind, a luat copilul în brațe pentru a-l proteja, însă inculpatul le-a spus să nu-și facă probleme pentru că nu este periculos, inducând astfel o stare de siguranță, cu toate că acesta trebuie să ia toate măsurile necesare.
Consideră că hotărârea pronunțată de prima instanță este netemeinică și nelegală, legea având un tipar în care omul trebuie să se încadreze, iar prima instanță în mod greșit a reținut efectele deciziei Curții Constituționale, nu a soluționat cererea de preschimbare a termenului pentru audierea unui martor și a respins cererea de luarea a măsurilor asiguratorii deși conform legii aceasta era obligatorie.
Apărătorul inculpatului C. C. D., av. L. C., solicită respingerea ambelor recursuri. A. că nu se justifică trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivul invocat de către partea civilă, deoarece prima instanță s-a pronunțat cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă, în sensul că aceasta a explicat de a refuzat să dea curs cererii. Solicită a se avea în vedere că este vorba despre o speță atipică, cu un puternic impact emoțional și că încă de la început inculpatul și-a manifestat regretul pentru tragedia care a avut loc, însă ar fi lipsit profund de nedreptate inculpat dacă s-ar ajunge la concluzia că, culpa producerii incidentului îi aparține exclusiv acestuia. Solicită ca soluția care se va pronunța în cauză să fie obiectivă, bazată pe probele dosarului și nu pe aspecte de ordin emoțional.
A., solicită a se observa că ambele recursuri declarate în cauză nu vor decât să evidențieze decât elemente de culpă exclusivă în sarcina inculpatului, deși reprezentantul P. nu trebuie să susțină numai ideea de acuzare pentru a obține o condamnare, care de altfel în speță nu se justifică, ci acesta trebuie să desfășoare demersuri pentru aflarea adevărului. În acest sens, P. a solicitat schimbarea încadrării juridice, cu precizarea că în opinia sa această solicitare nu se bazează pe nimic concret, deși reprezentantul P. a indicat declarații de martori în acest scop.
Învederează instanței că la data incidentului inculpatul a primit vizita unui prieten, ce suferă de un handicap, deplasându-se într-un cărucior cu rotile, care s-a jucat cu câinele în curte, după care acesta a fost condus de inculpat la poartă. Solicită a se avea în vedere că nimeni nu a arătat că, câinele locuia în protecția a două curți, fiind astfel o dovadă în plus că inculpatul se preocupa și urmărea starea de securitate a persoanelor ce puteau veni în contact cu animalul. Consideră că similar cazului fortuit, câinele a ieșit singur din curte, fără ca cineva să dorească în mod expres acest lucru și fără ca inculpatul să-l scoată la plimbare. A. ca fiind afirmații gratuite și superflue cele prin care se încearcă a se arăta că în mod obișnuit inculpatul scotea câinele la plimbare fără lesă și botniță, bazându-se pe calitatea de pedagog canin, fără a se ține cont de fapt că în zonă mai locuia un câine similar ca rasă și talie, ce era scos la plimbare fără lesă și botniță. Nimeni nu a avut în vedere că putea fi vorba despre acel câine.
Pe solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea vătămată solicită a se avea în vedere că instanța de fond a explicat de ce este vorba despre o contravenție, concluziile instanței fiind logice și pertinente, precum și fondate. De asemenea, instanța de fond a mai arătat că prezenta cauză este un litigiu cu puternice acute civile, cu precizarea că împărtășește punctul de vedere al acesteia.
Consideră că nu poate fi acceptată susținerea că inculpatul ar fi putut prevederea acest rezultat, care în opinia sa ar fi fost pertinentă dacă inculpatul ar fi scos în mod obișnuit câinele la plimbare fără lesă și botniță. În ceea ce privește trimiterile la declarațiile martorei S., din are ar rezulta că a venit câinele amenințător către aceasta, consideră că declarația acestei martore convinge și mai mult că în proporție de 99% acel câine era bine dresat, deoarece la comanda inculpatului, s-a retras, iar din acea proporție de 1% s-a produs acest eveniment nefericit.
Raportat la toate aceste aspecte, apreciază că se dorește cu orice preț din partea P. pronunțarea unei soluții de condamnare, deși personal și-ar fi dorit mai multă consecvență din partea P., mai ales că acesta solicită și aplicarea unei pedepse cu suspendare. Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Apărătorul inculpatului C. C. D., av. Ș. H., solicită a se avea în vedere că din start și pentru nici un moment nu s-a susținut că inculpatul nu poartă responsabilitatea comiterii faptei și că părinții și victima nu au nicio vină, sens în care s-a și încercat o mediere între părți. Inculpatul a recunoscut din primul moment că este responsabil de producerea incidentului, nepunându-se problema neasumării responsabilității.
În ceea ce privește recursul declarat de P. apreciază că acesta se bazează pe o interpretare greșită a probelor. Învederează că în producerea evenimentului au existat trei momente și anume : ieșirea câinelui din curte, peste care consideră că s-a trecut foarte ușor de către reprezentantul P., deoarece acesta și-a dat seama că declarația martorului C. nu poate fi înlăturată, rezultând cu certitudine din probele administrate că ieșirea câinelui în stradă nu putea fi prevăzută de inculpat, fapta nemulându-se pe o acțiune intenționată sau din culpă. A urmat apoi apropierea câinelui de familia victimei, când conform susținerilor acestora inculpatul ar fi dat asigurări că animalul nu mușcă. Consideră că declarațiile reprezentanților legali ai părții vătămate trebuie să se coroboreze cu alte probe pentru ca afirmațiile acestora să fie reținute. După aceea a urmat atacul propriu zis. Procurorul a avut în vedere conduita anterioară a câinelui, ce umbla fără lesă și botniță și că inculpatul cunoștea că animalul este agresiv, însă nu a luat nicio măsură în acest sens. Învederează faptul că în cursul urmării penale toți martorii audiași au relatat despre inculpatul și câinele acestuia, precizând că nu-l cunosc dup aspectul fizic pe inculpat. A., arată că martora S. a declarat că a văzut un câine ce a trântit o fetiță și că a ieșit din scara blocului, a venit la ea un câine, pe care cineva la chemat, dar nu a putut preciza cine, respectiv dacă era vorba despre inculpat, observând doar că erau ascultate comenzile acestuia. În ceea ce privește susținerile conform cărora inculpatul ar fi încercat să intimideze martorii, arată că aceștia în mod repetat au declarat că nu-l cunosc pe inculpat. De asemenea, martorul P. A., vecin cu inculpatul, a declarat că vedea câinele ieșind liber pe stradă când inculpatul avea musafiri și că acesta nu avea lesă sau botniță, dar că nu a atacat pe nimeni și că răspundea la comenzi, precum și că în zonă mai exista un câine de aceeași rasă și talie. Chiar dacă câinele nu era cu lesă și botniță și făcându-se referire la un incident ce nu are legătură cu acest aspect, consideră că cea mai importantă obligație a inculpatului este cea de al declara.
Această tevatură a schimbării încadrării juridice are o singură miză în opinia sa și anume instanța de fond să se pronunțe dacă este vorba despre dispozițiile art. 184 sau 182 C., după care să argumenteze de ce nu sunt întrunite aceste condiții sau de ce sunt întrunite, iar dacă sunt întrunite să se soluționeze latura civilă. Consideră că pentru partea vătămată aceasta este miza, latura civilă, ce a marșat pe calea penală până la momentul pronunțării hotărârii de către prima instanță, cu motivarea că a durat cam mult până când instanța de fond a motivat hotărârea astfel că reprezentanții părții civile au acționat separat pe cale civilă, fiind fixat în acest sens termen de judecată pentru data de 7 martie 2012.
A. că în cauză există opinii divergente între cele exprimate de P. și partea vătămată, cu mențiunea că în opinia sa mai bine argumentat este recursul declarat de P. până la momentul la care se denaturează starea de fapt, când se arată că obligațiile inculpatului, ce nu este dovedit că nu au fost respectate, au cauzat evenimentele. Consideră că starea de fapt din cauză se rulează pe dispozițiile art. 1001 C.civil și 998 C., inculpatul fiind o persoană responsabilă.
În ceea ce privește recursul declarat de către partea civilă constată că acesta vizează o eventuală casare cu trimitere spre rejudecare, deoarece mu s- au administrat toate probele, iar starea de fapt nu este pe deplin lămurită. În opinia sa nu sunt reale aceste susțineri, pe starea de fapt lucrurile fiind lămurite, iar motivarea instanței de fond și soluția pronunțată de aceasta se referă la cererile de schimbare a încadrării juridice, motivându-se și de ce nu este vorba despre o infracțiune prev. de OUG nr. 5., care a fost declarat neconstituțional. Apreciind că se tinde spre un formalism excesiv, solicită respingerea recursurilor și menținerea soluției pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Apărătorul părții vătămate Ț. V. solicită a i se acorda cuvântul în replică.
Curtea atrage atenția apărătorului părții vătămate să aducă argumente juridice.
Apărătorul părții vătămate Ț. V. învederează instanței că i se pare ironic ca partea vătămată să fie acuzată că recurge la un drept legal pentru a recupera prejudiciu. Solicită a se avea în vedere că este vorba despre un minor, cu privire la care părinții au anumite obligații inclusiv cea de a realiza interesul și drepturile minorului, precum și că acțiunea civilă a fost introdusă la limită. De asemenea, solicită a se reține că nu s-a încercat o negociere între părți ci au existat întâlniri, la care părțile vătămate au solicitat cumpărarea unui tomograf, iar apoi o ambulanță echipată, însă aceste solicitări nu au fost acceptate, ci s-a oferit o sumă de bani ce nu a fost acceptată de reprezentanții legali ai părții vătămate.
Reprezentantul P. solicită a se avea în vedere că personal nu pune concluzii într-un dosar fără a-l studia în prealabil și că este echidistant față de părțile din proces, chiar dacă a solicitat condamnarea inculpatului cu suspendare. A. că din declarațiile inculpatului, din care dă citire rezultă elemente de fapt, ce dovedesc clar culpa inculpatului, care avea posibilitatea de a adopta o altă atitudine pentru a duce câinele acasă.
Inculpatul C. C. D., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că a încercat să prindă câinele și să ia toate măsurile, dar nu a far asigurări familiei victimei că nu este un câine violent. Consideră că asemenea, că părinții părții vătămate puteau lua copilul de 3 ani în brațe pentru a-l proteja de câinele de 80 kg.
Învederează instanței că a primit câinele de la prietena sa și nu l-a declarat din acest motiv, precum și că a încercat medieri cu părinții părții vătămate, însă sumele solicitate depășesc puterile sale.
Referitor la martora S. arată că prima dată a văzut-o pe aceasta în sala de judecată, dar aceasta a mințit deși este o persoană în etate.
Referitor la starea de sănătate a minorului arată că la două săptămâni după incident s-a întâlnit cu acesta și părinții săi, iar situația copilului în prezent este una bună și fără sechele.
Mai arată că față în față cu casa sa există o locuință unde stă un alt Rottweiller și în opinia sa s-a încercat învinovățirea sa, dar personal a acceptat fapta, pe care o regretă și a mers imediat la poliție.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr. 844/2011 pronunțată în dosar nr. (...) al
Judecătoriei C. s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 11 alin. 1 si 2 din OUG 5., modificat prin L. 6., rap. la art. 184 alin. 2 C.penal, in infractiunea prevazuta de art. 182 alin. 2
C.penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art. 10 lit. b, C.pr.penala a fost achitat inculpatul C. C. D.- fiul lui C. si M., nascut la data de (...) in mun. C. N., jud. C., necasatorit, fara copii, studii superioare, manager in cadrul SC Soclu SRL C. N., fara antecedente penale, CNP 1., domiciliat in mun. C. N., str. M., nr. 40, jud. C., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art. 11 alin. 1 si 2 din OUG
5., modificat prin L. 6., rap. la art. 184 alin. 2 C.pena.
Latura civila a cauzei a rămas nesoluționată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, au rămas in sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul C. C. D. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 6. al P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.11 al.1, 2 din OUG 5. modif. prin L. nr. 6., rap. la art.184 al.2 C.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
La data de (...), în jurul orelor 21, lucrătorii Secției 3 Poliție au fost sesizați telefonic de către numitul Ț. R. - C. cu privire la faptul că la aceeași dată, în timp ce se afla pe str. N. T., din mun. C. N., un câine Rottweiller, lăsat liber, 1-a mușcat pe fiul său, partea vătămată Ț. V., cauzându-i leziuni la nivelul capului.
In baza acestei sesizări, agenți de poliție din cadrul Secției 3 a Poliției mun. C.-N., s-au deplasat la fața locului unde s-a efectuat ulterior cercetarea locului faptei.
La data de (...), în jurul orelor 21:00 familia T. compusă din T. R. C. , tatăl, T. M. C. - mama și fiul lor Ț. V., se întorceau la domiciliu situat în mun. C.-N., str. N. T., nr. 37, ap. 7, jud. C.. In momentul în care cei trei au ajuns în parcarea imobilului, cu autoturismul cu nr. de înmatriculare (...) și au coborât din mașină îndreptându-se spre intrarea în bloc, de ei s-a apropiat în fuga un câine rasa Rottweiller, de culoare „.&ran";, care nu purta botniță și nici lesă. După ce câinele a început să-i adulmece, inculpatul, aflat în imediata apropiere , la 5-6 pași, le-a spus să nu să teamă pentru că nu mușcă și este dresat. Inculpatul s-a apropiat dinspre strada M. Inculpatul a dat comandă câinelui să plece acasă, iar acesta s-a conformat. Partea vătămată Ț. V., în vârstă de aproximativ 3 ani, era ținut de mână de către mama sa, Ț. M. - C. și avea în cealaltă mână o jucărie sau o sticlă din plastic. După câteva secunde, când părțile vătămate se îndreptau spre intrarea în bloc fără vre-un motiv, câinele 1-a atacat pe minorul Ț. V., trântindu-1 la pământ iar ulterior 1-a mușcat pe partea vătămată Ț. V. de cap, câinele dând drumul copilului doar în urma intervenției părții vătămate Ț. R. C. și a inculpatului.
In urma atacului canin, numitul Ț. V. a suferit leziuni grave la nivelul capului, acesta fiind transportat de urgență la UPU de către părinții săi. La scurtă vreme după internare, minorul a fost operat, efectuându-se eschilectomie, cura focarului de dilacerale, plastia sinus sagital posterior, carnio plastie placă de titan. M. a rămas internat pentru alte tratamente de specialitate. R. de expertiză medico - legală nr. 401 /II/a/8 din (...) efectuat în cauză arată că „numitul Ț. V. prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin mușcătură umană (câine)"; leziunile necesită 70-80 zile de îngrijiri medicale la dosarul cauzei au fost depuse actele medicale privitoare la tratamentul și evoluția post operatorie a părții vătămate.
A. în vedere această stare de fapt, inculpatul C. C. D. pentru că nu și-a îndeplinit obligațiile legale, privind notificarea organelor de poliție, în legătură cu deținerea la domiciliul său a câinelui Rottweiller, a fost sancționat contravențional pentru încălcarea dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 5., modificată prin L. 6..
In cauză, în timpul urmăririi penale, au fost audiat martorii P. A. A. ( f,
45- 46) și Stupanu M. ( f. 47-48) - vecini ai inculpatului C. C. - D., persoane care au declarat faptul că, în ciuda faptului că deținea un câine periculos, conform prevederilor O. nr. 5., modificată de L. 6., învinuitul își plimba adeseori câinele fără botniță sau lesă.
Inculpatul C. C. - D., a declarat că deține câinele rasa Rottweiler, numit
S. în vârstă de 3 ani și aproximativ 70 kg, că la data de (...) a fost vizitat de către martorul C. C., acesta manifestându-și intenția de a vedea câinele și a se juca cu el. Martorul C. C. a locuit într-un imobil care avea curte comună cu imobilul în care locuia la acea dată inculpatul. In momentul în care martorul a intenționat să plece, învinuitul 1-a condus pretinzând că a închis în urma sa poarta de acces în curtea locuinței, curte în care se afla liber câinele. Inculpatul a declarat că, fără a-și explica în ce modalitate, s-a deschis poarta, câinele a ieșit din curtea locuinței și, cu toate că 1-a strigat, nu s-a întors, alergând spre H. „.". Ajungând pe strada N. T., în fața imobilului cu nr. 37, câinele 1-a atacat pe numitul Ț. V., mușcându-1 pe acesta de cap, după ce anterior s-a mai apăropiat de familia T. adulmecându-i. Inculpatul a precizat faptul că nu se consideră vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, a precizat că regretă profund evenimentul și că este dispus să ajute familia minorului, inclusiv din punct de vedere financiar, în ideea de a recupera pe cât este posibil prejudiciul cauzat de câinele său. Martorul C. C. suferă de un handicap locomotor deplasându-se doar cu căruciorul. Din acest motiv inculpatul l-a însoțit pe martor până la mașina sa parcată la aproximativ 30 de m de domiciliul inculpatului pentru a-l ajuta să se urce în mașină și să-și așeze căruciorul. In momentul în care cei doi au ajuns lângă mașină, lângă ei a apărut câinele, motiv pentru care inculpatul a încercat să-l prindă și s-a luat după el. Imediat după aceia câinele s-a apropiat pentru prima dată de familia T. și i-a adulmecat. După ce a primit comanda să plece acasă, câinele s-a conformat însă inculpatul nu a reușit să-l prindă deși tot în acest timp s-a aflat în apropiere, însă câinele s-a strecurat printre mașinii. Inculpatul ținea câinele într-un țarc îngrădit în curtea imobilului iar martorul C. C. arată că s-a jucat cu el în curte, care de asemenea este îngrădită cu un gard înalt pe care câinele nu-l poate sări, iar ușa de la accesul în curte se blochează neputând fi deschisă decât din interior. In legătură cu momentul de la care câinele a ieșit din curte este posibil ca acesta să fi deschis poarta cu labele și să meargă după cei doi întrucât atât inculpatul cât și martorul C. C. afirmă că câinele nu s-a strecurat pe lângă ei ci doar a apărut în momentul în care inculpatul intenționa să se urce în mașină. Inculpatul mai arată că în zonă mai existau doi câini din aceiași rasă, a căror stăpâni obișnuiau să-i plimbe prin cartier noaptea fără botniță și lesă. Câinele inculpatului era dresat răspunzând comenzilor obișnuite. Ulterior câinele a fost eutanasiat, ca urmare a acestui incident.
Starea de fapt, prezentată a rezultat din probele și mijloacele de probă, administrate în timpul urmăririi penale respectiv :. penală ( f.5-7);proces-verbal prezentare a organelor de poliție la eveniment ( f.8); proces-verbal de consemnare a efectuării unor acte premergătoare ( f. 9);proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografică ( f. 10-14); ordonanță de efectuare a expertizei medico - legale ( f. 15);raport de expertiză medico - legală și acte medicale (f. 16-19);copia certificatului de naștere a părții vătămate ( f.
20);adresă de constituire parte civilă S. C. U. (f. 21-25);declarațiile de părți vătămate (f. 26-29);declarații de învinuit (f. 30-33);proces-verbal de sancționare contravențională (f. 37);copia carnetului de sănătate al câinelui ( f. 38-
43);carnetul de sănătate al câinelui ( f. 44);declarații de martori (f. 45-51); proces-verbal de prezentarea materialului de urmărire penală (f. 56), precum și din probele administrate în timpul cercetării judecătorești, instanța reținând în afară de actele depuse la dosarul cauzei, depozițiile părților vătămate și ale inculpatului, precum și ale martorilor P. A. A., S. A. R., O. M., M. S., C. C., S.
M., B. R. și J. M.
In cauză, s-au formulat pretenții civile pentru suma de 1.500.000 lei, reprezentând daune morale. In timpul urmăririi penale nu s-a reușit finalizarea nici măcar parțială a laturii civile a cauzei, deși părțile au purtat negocierii. Inculpatul arată că suma de 350.000 euro solicitată îi depășește posibilitățile materiale. Dl. T. R. C. datorită traumelor suferite de copilul său și în legătură cu tratamentul medical de care a avut parte la început i-a solicitat inculpatului să cumpere un aparat tomograf pentru S. de C., pentru a putea fi folosit și de alți copii ce ajung în situații similare iar ulterior ia solicitat o dubiță de salvare complet echipată pentru a fi donată SMURD.
Prin Adresa nr. 1316 din (...), S. C. de U. pentru copii C.-N., se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2277,61 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate, la care se vor calcula majorări de întârziere, conform C. pr. fisc. începând din prima zi următoare datei externării părții vătămate și până la achitarea integrală a debitului, cuantumul sumei fiind dovedit cu decontul de cheltuieli .
In rechizitoriu s-a apreciat că fapta inculpatului C. C. - D., care la data de (...), în jurni orelor 21,00, fiind posesorul unui câine rasa Rottweiller, nu a luat nici o măsură pentru a împiedica atacul câinelui asupra numitului Ț. V., sens în care acesta 1-a mușcat de cap pe susnumit, cauzându-i leziuni care au necesitat spre vindecare un număr de 70-80 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieții, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 11 alin". 1 și 2 din OUG 5., modif. prin L. 6., rap. la art.
184 alin. 2 C.
Prin decizia nr.903 din (...), Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 11 din OUG 55 /2002 privind regimul de deținere a câinilor periculoși sau agresivi sunt neconstituționale.
Partea vătămată prin avocatul său, a cerut schimbarea încadrării juridice din infractiunea prevazuta de art. 11 alin. 1 si 2 din OUG 5., modificat prin L. 6., rap. la art. 184 alin. 2 Cod penal, in infractiunea prevazuta de art.
182 alin. 2 Cod penal. S-a apreciat că, încetarea efectelor juridice ale art.11 din OUG 5., atrage automat aplicarea textelor legale generale prin scoaterea din vigoare a unei norme penale speciale. S-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă deoarece deși avea obligația legală de a acționa în sensul preîntâmpinării atacului canin nu a luat nici o măsură dintre cele impuse de lege, fiindu-i indiferent astfel, producerea atacului canin și vătămarea integrității corporale a victimei. S-a considerat că inculpatul avea obligația legală de a realiza toate demersurile legale pentru a evita orice potențiale consecințe nefaste, respectiv asigurarea câinelui cu botniță și lesă, prezentarea la A. C. în vederea evaluării și încadrării câinelui, înregistrarea și dresajul numai în centrul special. S-a reținut că inculpatul nu aluat măsurile de prevenție manifestând dezinteres și prin lipsa diligenței și prin omisiunea de a îndeplini obligațiile impuse de cadrul legal proprietarului unui câine periculos creând premisele atacului canin. Toate aceste elemente conturează intenția in directă cu care inculpatul a săvârșit omisiunea de neluarea măsurilor de împiedicarea atacului canin, fapta omisivă a inculpatului trebuind analizată prin raportarea la acțiunea determinată cerută subiectului activ de legiuitor. Inculpatul aflându-se într-o poziție de garant răspunde pentru vătămarea corporală provocată de câine altei persoane.
Potrivit art. 182 C.p.,infracțiunea de vătămare corporală gravă, constă în fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 60 de zile. O. juridic al acestei infracțiuni constă în relații sociale privitoare la dreptul persoanei, la integritate corporală și sănătate. Elementul material se realizează printr-o faptă care produce integrității corporale sau sănătății persoanei o vătămate ce necesită mai mult de 60 de zile de îngrijiri medicale. Latura subiectivă se realizează sub forma intenției indirecte. R. de cauzalitate dintre faptă și urmare trebuie să existe. Subiect activ poate fi orice persoană, participația penală fiind posibilă sub orice formă. A. în vedere că, în cauza dedusă judecății câinele a scăpat din curte în momentul în care inculpatul se îndepărta împreună cu prietenul său martorul C. C. spre mașina acestuia, iar ulterior nu a reușit să-l prindă, deși câinele a dat curs unor anumitor comenzi, astfel că nu a putut evita atacul produs asupra victimei exclude sfera de aplicare a dispozițiilor art.
182 al.2 C., în privința elementelor constitutive ale acesteia, astfel că, instanța va respinge cererea de schimbare a încadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 11 alin. 1 si 2 din OUG 5., modificat prin L. 6., rap. la art.
184 alin. 2 C.penal, in infractiunea prevazuta de art. 182 alin. 2 C.penal.
Incălcarea obligației legale privind asigurarea câinelui cu botniță și lesă prezentarea la A. C. în vederea evaluării și încadrării câinelui, înregistrarea și dresaj numai în centru special reprezintă o contravenție pentru care inculpatul a fost sancționat și nu poate fi privită ca fiind o intenție infracțională indirectă respectiv ca o încălcare a unei obligații legale de a acționa în sensul preîntâmpinării atacului canin. Instanța a apreciat că prin declararea ca neconstituțională a O. 5. nu pot fi completate dispozițiile codului penal prin extensie cu norme dezincriminate, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale având un caracter civil.
C. art.1001 C.civ., proprietarul unui animal sau acela care se servește cu dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află sub paza sa, sau că a scăpat, răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale fiind expres și neîndoielnic cuprinsă în acest principiu, principiu păstrat și în actuala reglementare privind noul cod civil cu mențiunea că, legiuitorul nu a făcut distincție între tipul animalelor pentru care este instituie această răspundere, deci nu are relevanță dacă este vorba de un câine fie el chiar dintr-o rasă periculoasă, sau cu potențial agresiv, sau un alt animal. Persoana care are paza juridică a animalului în momentul cauzării prejudiciului este chemată să răspundă, în cazul de față proprietarul câinelui. Inlăturarea răspunderii păzitorului juridic al animalului poate avea loc numai prin dovada forței majore, faptei terțului, sau faptei victimei.
A. în vedere cele de mai sus, instanța a considerat că, există unul din cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată respectiv cel prev. de art.10 lit.b, C.p.p., fapta nu este prevăzută de legea penală, fapta având un caracter civil, impunându-se achitarea inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria
Cluj-Napoca și partea vătămată Ț. V. prin reprzeentanții legali Ț. R. C. și Ț. M.
C., recursurile fiind declarate în termenul prevăzut de lege.
P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, fiind incident cazul de casare prev.de art.3. pct.10 C.proc.pen., respectiv instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale pentru părți și anume cererea procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 C. și în subsidiar, casarea sentinței instanței de fond și rejudecând, să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev.de art.11 alin.1 și
2 din OUG nr.5. în cea prevăzută de art.84 alin.2 și 4 C.și condamnarea inculpatului pentru această infracțiune cu obligarea acestuia la despăgubiri civile.
Cu privire la solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare, s-a arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii procurorului de schimbare a încadrării juridice a faptei, ceea ce reprezintă o omisiune care este de natură să influențeze soluția asupra procesului cu consecința pronunțării unei alte hotărâri decât cea care s-a dat în cauză.
Referitor la petitul subsidiar, în motivarea recursului s-a arătat că deși au fost declarate neconstituționale disp.art.11 din OUG 5., care incrimineau infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată celelalte dispoziții care se referă la regimul câinilor periculoși și agresivi au rămas în vigoare, iar cum inculpatul nu a avut o conduită corespunzătoare din punct de vedere legal, deoarece nu a declarat câinele din rasa Rottweiller și l-a scos în loc public fără lesă și botniță, acesta are o culpă, iar fapta sa se încadrează în dispozițiile art.184 alin.2 și 4 C.pentru care se impune condamnarea și obligarea la despăgubiri civile. Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul a observat câinele când a ieșit pe stradă, iar apoi când s-a apropiat de familia părții vătămate având posibilitatea de a comanda acestui câine să revină la locuința sa, însă a sperat în mod ușurat că atacul câinelui nu se va produce.
Reprezentanții părții vătămate Ț. V. au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât instanța nu a analizat cererile de schimbare a încadrării juridice atât referitor la infracțiunea prev.de art.184 C., cât și cea prev.de art.182 C.pentru care partea vătămată a solicitat condamnarea inculpatului.
Cu privire la fondul cauzei, în subsidiar a solicitat a se ține cont de împrejurarea că fapta inculpatului este dovedită și constituie infracțiune deoarece inculpatul a încălcat dispoz.legale care reglementează regimul pentru deținerea câinilor periculoși instituit prin OUG nr.5., iar instanța de fond în mod greșit a pornit de la premisa că este neconstituțională această lege deși doar art.11 a fost declarat neconstituțional.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că în cauză este incident cazul de casare prev.de art.3859 pct.10 C.proc.pen., în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.
A., în ședința publică din (...) reprezentantul parchetului a solicitat în baza art.334 C.proc.pen.schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul C. C. D. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev.de art.11 alin.1 și 2 din OUG nr.5. în infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 alin.2 și 4 C., cerere asupra căreia instanța de fond nu s-a pronunțat .
A., în considerentele hotărârii stabilește că infracțiunea prev.de art.11 alin.1 și 2 din OUG nr.5. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu mai poate fi reținută ca urmare a declarării ca neconstituțional a acestui text de lege, referindu-se pe scurt asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de reprezentanții legali ai părții vătămate în infracțiunea prev.de art.182 alin.2 C., dar fără a analiza dacă fapta pentru care inculpatul este trimis în judecată nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni sau a celei pentru care reprezentantul parchetului a solicitat schimbarea încadrării și anume, infracțiunea prev.de art.184 alin.2 și 4 C.
În consecință, ca urmare a nepronunțării asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei, s-au încălcat drepturile părților implicate în proces, fiind de natură a influența soluția asupra cauzei.
Pentru aceste considerente în baza art.38515 pct.2 lit.c
C.proc.pen.sentința atacată va fi casată în întregime cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, soluție în raport de care nu se impun a mai fi analizate aspecte care vizează fondul cauzei de către instanța de recurs.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca si Ț. R. C. si Ț. M. C. în calitate de reprezentanți legali ai minorului Ț. V., domiciliați în C.-N., B-dul N. T., nr. 37, bl.B.3, et 3 ap.7, jud. C. împotriva sentintei penale nr. 844 din 23 iunie 2011 a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în întregime si dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la J. C. N.
In baza art. 192 al.3 Cod proc.penala cheltulielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publica idn 24 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER C. I. I. C. M. V. C. T. G.
red.C.I./A.C.
4 ex. - (...)
jud.fond. C. O.
| ← Decizia penală nr. 878/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 184/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
