Decizia penală nr. 999/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R.IA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.999/R/2012

Ședința publică din 28 iunie 2012

I. constituită din:

PREȘEDINTE: D. P., judecător

JUDECĂTORI: V. G.

M. B.

GREFIER: D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul G.

P. și de partea civilă D. C. împotriva sentinței penale nr.611 din 14 mai

2012 a J.i C. N., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.A. M., în substituirea av.R. C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul G. P., părțile civile A. și D. C. și partea resp.civilmente SC A. P. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursurilor.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Inculpatul a recunoscut și regretat comiterea faptei și a depus eforturi pentru a recupera prejudiciul pe parcursul procesului penal. În privința laturii civile, instanța de fond a calculat greșit sumele rămase de achitat de inculpat. A., inculpatul a achitat până în prezent suma de 42.771 lei și a rămas de plătit 68.550 lei, nu 107.000 lei la cât a fost obligat de prima instanță. Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, apreciind că sumele pretinse nu se regăsesc în actele de la dosar. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului declarat de inculpat pe latură civilă, reținând că acesta este cercetat pentru perioada iunie - august 2009 și respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat.

C U R T E A

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința penală nr. 611/(...), pronunțată în dosar nr. (...), în temeiul art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., l-a condamnat pe inculpatul G. P., fiul lui Ș. și A., născut la data de 23 februarie 1955, în C.-N., CNP 1., cetătean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, domiciliat în C.-N., str. P., nr. 79, ap.5, jud. C., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infractiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. i s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit potrivit art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C., s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu 998 și urm. C.civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. C., fiind obligat inculpatul G. P., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. P. S., prin lichidator judiciar P. O. I., la plata despăgubirilor civile, în sumă de 107.321 lei, cu accesoriile fiscale aferente de la data scadenței pentru fiecare categorie de contribuție

(contribuție angajați la asigurările sociale, contribuție angajați la asigurările sociale de sănătate, contribuție angajați la fondul de șomaj, impozit pe salarii în perioada iunie-august 2009), până la data plății efective.

În temeiul art. 163 alin. 1 C. s-a respins cererea părții civile de instituire a măsurii sechestrului asigurator.

In temeiul art. 191 al. 1, 3 C., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. P. S. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dosar nr. 10634/P/2009 în data de 17 iunie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul G. P. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

În esență sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în perioada iunie-august 2009 a reținut de la salariați si nu a vărsat în maxim 30 de zile de la scadentă contribuțiile si impozitele cu reținere la sursă prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului, cu suma de 111.321 lei.

În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

În cursul judecății inculpatul a arătat că recunoaște în integralitate fapta și a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1

C.pr.pen. După audierea acestuia, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 C.pr.pen, instanța a admis cererea formulată, fără ca în privința faptei pentru care a fost trimis în judecată să fie readministrate probele din faza de urmărire penală.

În cauză s-a constituit parte civilă A. N. de A. F., prin D. G. a F. P.

C. cu suma de 403.058 lei (fila 16 dosar instanță).

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța a reținut următoarele :

În fapt, inculpatul G. P. a avut calitatea de administrator al SC A. S., care a fost supusă în perioada (...)-(...) unui control inopinat de către comisari din cadrul G. F., având ca obiect verificarea achitării de către societate a impozitelor și a contribuțiilor cu reținere la sursă pe care le datorează bugetului de stat și bugetelor de asigurări sociale.

În urma controlului a fost întocmită nota de constatare din data de

15 octombrie 2009 în care s-a reținut că în perioada iunie-august 2009 inculpatul G. P., a reținut si nu a virat cu intenție, în maxim 30 de zile de la scadenta următoarele contribuții și impozite cu reținere la sursă: contribuții angajați la asigurările sociale in cuantum de 37.381 lei; contribuții angajați la asigurările sociale de sănătate in cuantum de

17.897 lei; contribuții angajați la fond de șomaj in cuantum de 1.764 lei; impozit salarii in cuantum de 54.279 lei, aducând un prejudiciu bugetului general consolidat al statului in cuantum de 111.321 lei.

Din verificările efectuate s-a stabilit că inculpatul a reținut în fapt din salariile angajaților societății sumele datorate bugetului general consolidat al statului. Din analiza rulajelor si a soldurilor conturilor 512

- „Conturi curente la bănci"; și 531 - „., a rezultat că in perioada (...) - (...) că societatea a deținut lichidități bănești în cuantum de: 301.345,92 lei - sold la data de (...), 330.700.66 lei - sold la data de (...) și 394.4565,20 lei

- sold la data de (...).

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală, inculpatul a declarat inițial că societatea a avut probleme financiare și că în fapt nu a reținut sumele datorate de către angajați, ci a folosit banii pentru a plăti furnizorii, angajații, intenția sa fiind să mențină în funcțiune societatea.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că a reținut aceste sume de la angajați pe care le-a folosit pentru plata ratelor pe care le avea pentru hala în care își desfășura activitatea.

Din documentele contabile depuse la dosarul cauzei constând în balanțe de verificare pentru lunile iunie, iulie, august 2009, rezultă că societatea a avut profit, a făcut achiziții și a dispus de bani atât in conturile curente de la bănci cât și in contul numit casă.

În cursul judecății inculpatul a declarat că recunoaște în integralitate fapta, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul rechizitoriului.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a achitat din suma reținută de comisarii G. F. în nota de constatare 4.000 lei.

I. a apreciat că starea de fapt a fost reținută în mod corect în actul de sesizare, rezultând vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

41 alin. 2 C., prin care a cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 111.321 lei, reprezentând valoarea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, aferente perioadei iunie-august 2009 pe care inculpatul nu le-a virat în maxim 30 zile de la scadență.

Sub aspectul prejudiciului cauzat de inculpat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală dedusă judecății în prezentul dosar, instanța a valorificat concluziile notei de constatare întocmită de comisarii G. F., în care au fost avute în vedere contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă aferente perioadei infracționale pentru care s-a realizat urmărirea penală (iunie-august 2009). Raportul de inspecție fiscală care a fost întocmit de D. C. în data de (...) are în vedere o perioadă mult mai mare decât cea reținută în actul de sesizare ((...)-(...)) și pentru care s-a efectuat urmărirea penală în cauză, incluzând și alte tipuri de impozite și contribuții decât cele cu reținere la sursă. În același context trebuie menționat că în cursul judecății A., prin D. C. a depus constituirea de parte civilă la dosar pentru suma de 403.058 lei pentru calculul căreia s-a avut în vedere aceeași perioadă (...)-(...).

Din aceste motive, instanța a reținut că prin infracțiunea săvârșită inculpatul a cauzat un prejudiciu în cuantum de 111.321 lei, din care a achitat la data de (...) suma de 4.000 lei, aspect reținut și în nota de constatare.

Fapta si vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: nota de constate încheiată la data de (...) de Garda Financiară

(f.12-14); balanțe verificare lunile iunie 2009 iulie 2009 august 2009 (f.15-26), ordin plata (f.27, 53); istoric SC A. S. (f.33-47); declarațiile inculpatului (f.49-50).

În drept, fapta inculpatului G. P. care cu intenție, in perioada iunie-august 2009 a reținut de la salariați si nu a vărsat în maxim 30 de zile de la scadentă contribuțiile si impozitele cu reținere la sursă prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului, cu suma de

111.321 lei, întrunește elemente constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă reduse cu 1/3 potrivit art. 320 ind. 1 al. 7 C.pr.pen., gradul de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului. I. a reținut la stabilirea pedepsei că prin infracțiunea săvârșită s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de valoare considerabilă, însă va valorifica și aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpatului, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și că a recunoscut săvârșirea infracțiunii în cursul judecății. Raportat la valoarea prejudiciului cauzat nu se vor reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzută de art. 74 lit. a, c C., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, redus în condițiile art. 320 indice 1 C.

Raportat la cele de mai sus, instanța i-a aplicat inculpatului G. P., pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în condițiile art. 320 indice 1 alin. 7 C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul sancționator și preventiv al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă în regim de detenție. În acest sens instanța a avut în vedere faptul că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, este o persoană integrată în societate, cu o conduită corespunzătoare, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în circumstanțiere la dosar (fila

43-46). Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

In temeiul art. 359 C. instanța i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. privind revocarea suspendării condiționate.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 403.058 lei

(fila 16 dosar instanță).

Pentru motivele arătate în cuprinsul stării de fapt, instanța a reținut că prin infracțiunea săvârșită inculpatul a cauzat un prejudiciu în cuantum de 111.321 lei, din care a achitat la data de (...) suma de

4.000 lei (aspect reținut și în nota de constatare), fiind obligat la plata diferenței în cuantum de 107.321 lei. I. nu a dedus din cuantumul prejudiciului reținut în prezenta cauză sumele de bani achitate de inculpat în cadrul executării silite declanșate de organele fiscale, deoarece din procesul verbal de licitație rezultă că executarea silită s-a declanșat pentru plata unei alte sume (213.979 lei), reprezentând creanțe fiscale restante.

Din aceste motive, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C., coroborat cu

998 și urm. C.civ., instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de

A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. C. și inculpatul G. P. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. P. S., prin lichidator judiciar P. O. I., la plata despăgubirilor civile, în sumă de 107.321 lei, cu accesoriile fiscale aferente de la data scadenței pentru fiecare categorie de contribuție (contribuție angajați la asigurările sociale, contribuție angajați la asigurările sociale de sănătate, contribuție angajați la fondul de șomaj, impozit pe salarii în perioada iunie-august

2009), până la data plății efective.

În cursul judecății au fost efectuate demersuri pentru a se identifica eventuale bunuri imobile sau autovehicule pe care le deține inculpatul în vederea instituirii măsurilor asigurătorii. Din înscrisurile depuse la dosar la filele 56, 64,70 rezultă că inculpatul nu deține astfel de bunuri, iar SC A. P. S. introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente se află în fază de lichidare. Din aceste motive, în temeiul art. 163 alin. 1 C. instanța a respins cererea părții civile de instituire a măsurii sechestrului asigurator.

In temeiul art. 191 al. 1, 3 C. inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. P. S. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs atât inculpatul G. P., cât și partea civilă D. G. a F. P. C. în reprezentarea A. N. de A. F. B.

Prin recursul formulat, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicate, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante, motivat pe faptul că a recunoscut și a regretat comiterea faptei și a depus eforturi pentru a recupera prejudiciul pe parcursul procesului penal.

Solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, apreciind că sumele pretinse nu se regăsesc în actele de la dosar.

Partea civilă D. C., în reprezentarea A. N. de A. F. B., prin recursul propriu, a solicitat casarea în parte a sentinței penale atacate, cu obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente S. A. P. S., prin lichidator judiciar P. O. I., la plata sumei de 403.058 lei de la data scadenței și până la data efectivă a plății, plus accesorii (majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere), prevăzute de legislația fiscală.

Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Cu privire la recursul inculpatului.

Verificând actele și lucrările dosarului, precum și dispozitivul rechizitoriului se constată că recurentul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu art. 41, art. 42 C., constând în aceea că în perioada iunie - august 2009 a reținut de la salariați și nu a vărsat în 30 de zile de la scadență, contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al Statului cu suma de

111.321 lei.

În fața instanței de fond inculpatul a solicitat aplicarea art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., recunoscând comiterea faptei așa cum a fost reținută de procurori, J. sub aspectul laturii civile, obligându-l să achite Statului suma de 107.321 lei, cu accesoriile fiscale aferente de la data scadenței, pentru fiecare categorie de contribuție și până la data plății efective, constatând că recurentul la (...) a achitat suma de 4.000 lei către bugetul de stat, din obligațiile stabilite prin nota de constatare a părții civile.

Prin calea de atac a recursului recurentul în mod fondat arată că a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziune fiscală incriminată prin art. 6 din Legea nr. 241/2005, în formă continuată, perioada iunie - august 2009, prejudiciul cauzat bugetului de stat fiind în sumă de 111.321 lei. Așa cum rezultă chiar din susținerea procurorului în cuprinsul rechizitoriului, recurentul a acoperit încă din faza de urmărire penală, din suma datorată, valoarea de 42.771 lei, astfel că deducând din suma totală datorată, plata efectuată, în prezent acesta mai are de recuperat în favoarea părții civile suma de 68.550 lei.

Așa fiind, Curtea va admite ca fondat recursul inculpatului în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., împotriva sentinței penale 611 din 14 mai 2012 a J.i C.-N., pe care o va casa în latura civilă si rejudecând in aceasta limită:

Va obliga recurentul in solidar cu partea responsabilă civilmente S. A. P. S. C. prin lichidator judiciar P. O. I. să achite părții civile A. B. reprezentată prin D. C., suma de 68.550 lei despăgubiri civile cu accesoriile fiscale aferente de la data scadentei pentru fiecare categorie de contribuție (contribuție la asigurările sociale, de sănătate, fond de șomaj, impozit pe salarii) în perioada iunie - august 2009 si până la data plății efective.

Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.

Cheltuielile judiciare in recursul inculpatului rămân în sarcina statului.

Cât privește al doilea motiv de recurs vizând reducerea pedepsei aplicate de J., ca efect al recunoașterii de circumstanțe atenuante se rețin următoarele:

Curtea examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului G. P., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.

Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.

Curtea consideră că pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin comiterea unei infracțiuni de evaziuni fiscală, cauzând bugetului de stat un prejudiciu de 68.550 lei rămas nerecuperat și ea reliefează periculozitatea modului de operare al recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.

Față de modul concret de săvârșire a faptei și caracterul continuat al acesteia, cuantumul pedepsei principale de 1 an și 6 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar suspendarea condiționată a acesteia va contribui la o reinserție socială reală a acestuia.

Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.

În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.

Cu privire la recursul A. N. de A. F..

111.321 lei.

Prima instanță în mod greșit a dedus din suma de mai sus doar

4.000 lei, câtă vreme existau acte la dosarul cauzei că inculpatul a plătit din totalul prejudiciului cauzat statului suma de 42.771 lei, mai rămânându-i de achitat doar suma de 68.550 lei.

Se constată că prin recursul promovat partea civilă solicită obligarea recurentului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 403.058 lei plus accesorii prevăzute de legislația fiscală de la scadență și până la plata efectivă a acestora.

Curtea, examinând modul de calcul al prejudiciului și actele depuse în dovedirea acestuia, constată că din eroare partea civilă a argumentat obligația ce îi incumbă inculpatului având la bază o perioadă infracțională pentru care acesta nu a fost trimis în judecată, respectiv 1 iulie 2007 - 31 august 2010, inculpatului fiindu-i reproșat faptul că doar din iunie - august 2009 nu și-a achitat contribuțiile la bugetul general consolidat al statului.

Potrivit art. 317 C.pr.pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea.

Câtă vreme inculpatul a fost trimis în judecată pentru un prejudiciu cauzat bugetului de stat pe perioada iunie - august 2009, acesta nu poate răspunde pentru pagubele provocate în perioada 1 iulie

2007 - 31 mai 2009 și din 1 septembrie 2009 până la 31 august

2010, cum greșit susține partea civilă.

Pentru a fi antrenată răspunderea inculpatului și pentru aceste sume, acesta trebuia să fie trimis în judecată pentru infracțiunea de evaziunea fiscală comisă în perioada relevată mai sus și pentru care în prezent nu există temei legal.

Pentru motivele ce preced, reținându-se ca dovedită perioada infracțională iunie - august 2009 și că prejudiciul cauzat bugetului general de stat este de 111.321 lei, din care recurentul a achitat 42.771 lei rezultă că acesta mai datorează statului doar suma de 68.550 lei, cu accesoriile fiscale aferente de la data scadenței și până la plata efectivă.

Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul părții civile A. N. de

A. F. B. prin D. G. a F. P. C. împotriva aceleiași sentințe, conform art.

38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.

Va obliga recurenta să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare, conform art. 192 pct. 3 alin. 3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite recursul declarat de inculpatul G. P. împotriva sentintei penale 611 din 14 mai 2012 a J.i C. N., pe care o casează în latura civilă si rejudecând in aceasta limită:

Obliga recurentul in solidar cu p. reps. civilmente S. A. P. S. C. prin lichidator judiciar P. O. I. să achite părții civile A. B. reprezentată prin D. C., suma de 68.550 lei despăgubiri civile cu accesoriile fiscale aferente de la data scadentei pentru fiecare categorie de contribuție (contribuție la asigurările sociale, de sănătate, fond de șomaj, impozit pe salarii) in perioada iunie - august 2009 si până la data plătii efective.

Mentine restul dispozitiilor sentintei.

Cheltuielile judiciare in recursul inculpatului rămân în sarcina statului.

II. Respinge ca nefondat recursul părții civile A. B. prin D. C. impotriva aceleiași sentinte.

Obligă recurenta să achite statului 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă.

Pronuntata in ședința publică din 28 iunie 2012.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
D. P. V. G.	M. B.	D. S.

Red.DP/dact.MS

3 ex./(...) Jud.fond: A.P.

← Decizia penală nr. 1589/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1487/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 999/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 999/2012, Curtea de Apel Cluj