Decizia penală nr. 1850/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/A1
DECIZIA PENALĂ NR.1850/R/2012
Ședința publică din 20 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. I. împotriva încheierii penale din 12 decembrie 2012 a T.ui C., având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.G. F. Tătaru, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpatului solicită ca DIICOT să comunice dacă există un denunț formulat de inculpat pentru a beneficia de art.16 din Legea 143/2000, care este numărul de înregistrare și data acestui denunț.
Curtea unește această problemă cu fondul cauzei, urmând ca procurorul să se pronunțe ulterior, când i se va da cuvântul asupra recursului declarat de inculpat.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că în speță nu mai este îndeplinită condiția prev.la teza a doua din art.148 lit.f C. pentru menținerea în continuare a acestei măsuri. Susține că inculpatul a recunoscut și regretat de la început faptele comise, această atitudine fiind menținută pe toată durata urmăririi penale. Astfel, inculpatul a arătat de la cine a procurat drogurile de risc și prin cine le-a valorificat. Deși în cauză apare numele surorii sale, aflată în Spania, inculpatul a arătat lucrurile așa cum s-au întâmplat. Solicită a se reține că inculpatul, la primul termen de judecată, fixat pentru 10 ianuarie 2013, se va prevala de disp.art.320/1 C., iar la data de 12 decembrie 2012 a formulat la DIICOT un denunț penal prin care a indicat elemente concrete ce pot conduce la depistarea cel puțin a unei persoane care a produs, introdus în țară, deținut și comercializat droguri de risc, pentru a beneficia de disp.art.16 din Legea 143/2000. Prin luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, inculpatul ar putea ajuta mai eficient la valorificarea denunțului formulat.
Totodată, solicită a se avea în vedere că implicarea inculpatului în activitatea infracțională a fost recentă și de scurtă durată, iar până în prezent nu s-a mai confruntat cu legea penală. În perioada 1995-1999, acesta a fost călugăr la M. S. T. din Soporu de C., iar în 1999 a plecat în Spania unde a lucrat până în vara anului 2012, când datorită crizei mondiale și-a pierdut locul de muncă. Lăsarea în libertate a inculpatului nu mai poate prezenta pericol pentru ordinea publică, deoarece urmărirea penală a fost finalizată, martorii au fost audiați, astfel că nu există pericolul ca acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal, mai ales că a recunoscut faptele și se va prevala de disp.art.320/1 C. Mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat de ce o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă nu ar fi suficientă în privința inculpatului, așa cum a statuat CEDO în cauzele Scundeanu c.României sau Calmanovici c.României.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, încheierea atacată fiind legală, temeinică și judicios motivată. În mod corect instanța de fond a constatat că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Astfel, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există la dosar indicii și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate, precum și cele prev.de art.148 lit.f C., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. În încheierea atacată se regăsesc acele indicii cerute de art.143 C. și ele au fost analizate în mod repetate de instanța fondului și de control judiciar cu ocazia judecării recursurilor formulate de inculpat. Prin urmare, existența acestor indicii a intrat în puterea autorității de lucru judecat. Pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din natura și gravitatea deosebită a presupuselor fapte comise de acesta, modalitatea de săvârșire și nu în ultimul rând fapta creează un impact negativ în rândul membrilor comunității și un sentiment de insecuritate față de organele statului, dacă autorul unor asemenea fapte este cercetat în stare de libertate. A. inculpatului s-a găsit cantitatea de peste o jumătate de kg de droguri, iar scopul săvârșirii faptei a fost de a obține venituri ilicite. Activitatea infracțională a inculpatului a încetat urmare a intervenției organelor de cercetare penală care l-au surprins în flagrant, având asupra sa peste ½ kg de canabis în scop de comercializare. Nu poate să confirme sau să infirme existența unui denunț formulat de inculpat, dar oricum, în acest moment, nici nu are relevanță această împrejurare. Nici faptul că inculpatul se va prevala de disp.art.320/1 C. nu are relevanță asupra judecării recursului de față, atitudinea sinceră a acestuia și formularea unui denunț pentru a beneficia de art.16 din Legea 143/2000 fiind elemente care vor fi avute în vedere cu ocazia judecării cauzei pe fond.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, pentru a fi alături de familia sa. De asemenea, solicită a se avea în vedere că a recunoscut și regretat comiterea faptei și se va prevala la primul termen de judecată de disp.art.320/1 C.
C U R T E A
Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din 12 decembrie 2012 de către Tribunalul Cluj s-a constatat , în temeiul art.
3001 alin. 3 raportat la art. 1. C. , legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul C. I.
Pe baza actelor și lucrărilor existente la dosarul cauzei s-a reținut că la data de (...), în dosarul dosarul 270/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T.- Serv. T. C. s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul C. I., cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art.2 al.1 din Lg.143/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.p.
Prin ordonanța 270/D/P/2012 din data de (...), a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sus-numitului, pentru comiterea infracțiunii mai sus-amintite.
Potrivit ordonanței 41/(...), inculpatul a fost reținut pe o perioadă de
24 de ore, cu începere de la data de (...) până la (...).
Prin Î. penală nr. 139/C/(...) a T.ui C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de (...) până la (...), rămasă definitivă prin Î. penală nr. 1677/R/(...) a Curții de A. C., prin respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
În speță, temeiurile avute în vedere la data arestării inculpatului au fost cele prev. de art.143 și 148 lit.f C. (inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol public pentru ordinea publică).
Ulterior, la data de (...), s-a întocmit rechizitoriu în cauză, prin care inculpatul a fost trimis în judecată, pentru comiterea infracțiunii anterior menționate.
În sarcina inculpatului C. I. se reține în esență faptul că, începând cu toamna anului 2012, și-a procurat și a depozitat, în vederea comercializării ulterioare, o mare cantitate de droguri de risc, respectiv cannabis - substanță înscrisă pe tabelul anexă nr.III al Legii 143/2000 și a furnizat cannabis numitului N. A. C., precum și colaboratorului sub acoperire "Petrescu S."; (la datele de (...), (...), (...) și (...)), iar, la data de (...), a fost depistat de către lucrători de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O. C., în baza delegării procurorului, având asupra sa cantitatea de 511 g cannabis.
În cauză există indicii temeinice în sensul art.681 C. și chiar probe în sensul disp. art.68 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul pretinsei fapte deduse judecății, aspecte ce reies din întreg materialul de urmărire penală, inclusiv declarațiile inculpatului care recunoaște comiterea faptei în materialitatea sa; situația în care, cerințele prev. de art.143 C., subzistă.
Totodată, cerințele temeiului prev. de art.148 lit.f C. subzistă, având în vedere că, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (de la 3 la 15 ani și interzicerea de drepturi); lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din natura și gravitatea faptei de care este acuzat, concretizată în modul și împrejurările de săvârșire; respectiv, procurarea din străinătate a unei cantități mari de droguri de risc, trimise prin intermediul societăților de transport și comercializarea lor, într-un interval scurt de timp, către diferiți consumatori și colaboratorul sub acoperire; precum și deținerea, cu intenția comercializării ulterioare, a unei cantități mari de droguri de risc - aproximativ 560 grame cannabis - droguri cu care a fost depistat de către lucrători de poliție judiciară din cadrul B.C.C.O C. la data de (...); activitate infracțională presupus comisă de către inculpat și care a fost întreruptă numai prin intervenția organelor de urmărire penală și prin depistarea sa în flagrant delict.
Totodată, a oferi droguri, contra cost, diverselor persoane, în scopul obținerii ilicite de beneficii materiale importante, constituie de asemenea un pericol deosebit pentru societate.
Faptul că, inculpatul a recunoscut comiterea pretinsei fapte în fața organelor de urmărire penală, atitudine pe care dorește să o adopte și în faza de judecată, respectiv să se prevaleze de disp. art.3201 C., instanța urmează să o aibă în vedere cu ocazia judecării pe fond a cauzei.
Susținerea inculpatului în ce privește formularea unui denunț penal în fața organelor de urmărire penală, la acest moment procesual, nu are suport probator.
Față de cele arătate, întrucât nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/1 al.3 raportat la art.1. al.3 C., instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul
C. I. solicitând casarea încheierii pronunțate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea apreciind că în speță nu mai este îndeplinită condiția prevăzută. de art. 148 lit. f teza a II- a C.p.p a se dispune în continuare menținerea acestei măsuri.
S-a invocat de către inculpat, prin apărătorul său că a recunoscut și regretat de la început faptele comise, această atitudine fiind menținută pe toată durata urmăririi penale. Astfel, acesta a indicat de la cine a procurat drogurile de risc și prin cine le-a valorificat. Deși în cauză apare numele surorii sale, aflată în Spania, inculpatul a arătat lucrurile așa cum s-au întâmplat. Solicită a se reține că inculpatul, la primul termen de judecată, fixat pentru 10 ianuarie 2013, se va prevala de disp.art.3201 C., iar la data de 12 decembrie 2012 a formulat la DIICOT un denunț penal prin care a indicat elemente concrete ce pot conduce la depistarea cel puțin a unei persoane care a produs, introdus în țară, deținut și comercializat droguri de risc, pentru a beneficia de disp.art.16 din Legea
143/2000. Prin luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive, inculpatul ar putea ajuta mai eficient la valorificarea denunțului formulat. Totodată, solicită a se avea în vedere că implicarea inculpatului în activitatea infracțională a fost recentă și de scurtă durată, iar până în prezent nu s-a mai confruntat cu legea penală. În perioada 1995-1999, acesta a fost călugăr la M. S. T. din Soporu de C., iar în 1999 a plecat în Spania unde a lucrat până în vara anului 2012, când datorită crizei mondiale și-a pierdut locul de muncă. Lăsarea în libertate a inculpatului nu mai poate prezenta pericol pentru ordinea publică, deoarece urmărirea penală a fost finalizată, martorii au fost audiați, astfel că nu există pericolul ca acesta să influențeze buna desfășurare a procesului penal, mai ales că a recunoscut faptele și se va prevala de disp.art.3201 C.
Recursul declarat în cauză de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente.
Astfel, în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C., în sensul că există la dosar indicii și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele imputate, precum și cele prev.de art.148 lit.f C., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, articolul 5 paragraf 1 lit. c din CEDO admite privarea de libertate a unei persoane dacă a fost arestată în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea infracțiunii. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit o infracțiune. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare,scopul reținerii fiind acela de a continua cercetările.
În cauză este evident că motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, inculpatul a fost arestat prin încheierea penală nr.
139/C/2012 a T.ui C. pentru o perioadă de 29 de zile reținându-se incidența în speță a dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, fiind întrunite și cerințele disp. art. 143 Cod procedură penală.
Ulterior, la (...) inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul DIICOT pentru săvârșirea infracțiunii de traffic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut prin actul de sesizare al instanței că, începând cu toamna anului 2012 a procurat și a depozitat, în vederea comercializării ulterioare o mare cantitate de droguri de risc (cannabis) a furnizat droguri numitului N. A. C. și colaboratorului sub acoperire
Petrescu S. iar la data de (...) a fost depistat de către lucrători de poliție judiciară din cadrul BCCO C. având asupra sa cantitatea de 511 g cannabis.
Subzistența pericolului concret pentru ordinea publică este evidentă, contrar susținerilor apărării și ea rezultă din însăși natura faptei pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, faptă ce presupune comercializarea unei cantități mari de drog în scopul obținerii de beneficii materiale, în condițiile în care fenomenul de trafic și consum de droguri a luat o amploare deosebită.
În consecință, în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului iar examinând oportunitatea luării unei măsuri alternative la detenția preventivă nu se impune înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere și dispozițiile art.
38515 C., soluția pronunțată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C. se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. I., împotriva încheierii penale din 12 decembrie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu , ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculptul C. I. să plătească în favoarea statului suma de
150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
D. P. V. G. | M. B. | D. S. |
Red.MB/3ex. Jud. fond I. B.
| ← Încheierea penală nr. 112/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 118/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
