Decizia penală nr. 970/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR N.(...)
D.ZIA PENALĂ N.970/R/2012
Ședința publică din 25 iunie 2012
Instanța compusă din: PREȘED.TE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
M. Ș.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. Z. împotriva deciziei penale nr.4/A din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul (...), trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.și ped.de art.178 al.1 și 2 C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului D. Z. av.Pintea O. R., din cadrul baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul D. Z., părțile responsabile civilmente SC T. SUD
S. și SC T. C. S., chemata în garanție SC O. SA, părțile vătămate G. Z. și D. O. reprezentată de mama sa G. Z.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul ales al inculpatului D. Z. depune la dosar contractul individual de muncă al inculpatului, pentru a justifica lipsa acestuia de la dezbateri.
La întrebarea instanței, arată că i-a adus la cunoștință inculpatului prev.art.320/1 C., însă acesta nu dorește să se prevaleze de aceste dispoziții, atât timp cât de la prima instanță până în recurs a solicitat achitarea.
Având în vedere că atât în fața primei instanțe cât și a instanței de apel, inculpatul a susținut că în producerea accidentului a cântărit existența acelui vibrocompactor pe acostamentul drumului, care dacă nu s-ar fi aflat la acel moment acolo, nu l-ar fi acroșat și ar fi reușit să finalizeze manevra de oprire.
S. a se efectua o adresă către SC";Hidroconstrucția";SA pentru a comunica ordinul de serviciu al conducătorului vibrocompactorului M. R., care este martor în dosar, cu privire la accidentul rutier în care acesta a fost implicat împreună cu inculpatul.
Totodată, apreciază că se impune efectuarea unei adrese la I. pentru a verifica dacă această societate a înregistrat accidentul de muncă în care a fost implicat angajatul lor, respectiv M. R. I. și susține efectuarea acestor adrese pentru că nu s-a lămurit ce căuta pe acostament acest vibrocompactor. După cum se poate observa din fotografiile judiciare aflate la dosarul cauzei, în faza de urmărire penală, nu se observă ca aceste lucrări să fi fost presemnalizate prin indicatoare sau prin alte elemente specifice acestor activități de terasare a acostamentului. Prin urmare, în ideea în care solicită achitarea, în virtutea acestui caz fortuit determinat de fenomenul de orbire și apreciind că accidentul s-a produs și prin prisma prezenței acestui vibrocompactor condus de M. R., respectiv fapta a fost săvârșită de altă persoană, consideră că aceste documente sunt necesare pentru a se ne edifica dacă acel vibrocompactor desfășura o activitate în conformitate cu normele în construcții în vigoare la acel moment.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererilor formulate de către apărătorul inculpatului.
R.a M.ui P. solicită a fi respinse cererile ca inutile, neconcludente și nepertinente întrucât nu au nici o legătura de cauzalitate cu teza pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Susține că ieșirea de pe partea carosabilă nu are nici o legătură cu prezența sau nu a acestui utilaj dincolo de suprafața circulabilă a drumului public.
Apărătorul ales al inculpatului D. Z., solicită a se observa că în raportul de expertiză criminalistică întocmit de către I., la una dintre concluzii se reține că experții nu au putut stabili cu certitudine pe calea expertizei împrejurările în care autoutilitara a ajuns să se deplaseze parțial pe banda de rezervă a sensului său de mers. D., înseamnă că acest hidrocompactor la momentul producerii accidentului se afla pe banda de rezervă a sensului de mers. E. normal ca pe calea expertizei să nu se fi putut elucida toate aspectele în care s-a produs acest accident, întrucât experții nu aveau documentația solicitată.
Curtea deliberând, respinge cererile în probațiune, apreciind că nu sunt utile pentru soluționarea cauzei. De asemenea, Curtea are în vedere împrejurarea că organele de urmărire penală nu s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea vreunei infracțiuni de către M. R. și nici inculpatul sau părțile vătămate din prezenta cauză nu au depus vreo plângere pentru a se efectua cercetări sub acest aspect. In consecință, Curtea soluționează cauza în limitele în care a fost sesizată.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului D. Z., susține recursul declarat de inculpat, solicitând, raportat la motivul de casare prev.la pct.17 a art.385/9
C., admiterea recursului, casarea celor două hotărâri și rejudecând cauza, în principal a se dispune achitarea acestuia în baza art.10 lit.e C. rap.la art.47
C., existând o cauză care înlătură caracterului penal al faptei și anume cazul fortuit, coroborat și cu incidența unei alte cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cea prev.la art.10 lit.c C., apreciind că acest caz fortuit coroborat cu prezența compactorului a condus la concluzia că accidentul nu s-a comis din vina acestuia.
In subsidiar, dacă se va aprecia că este dovedită prin probele vinovăția inculpatului, solicită a se proceda la reindividualizarea pedepsei potrivit pct.14 al art.385/9 C., apreciind că pedeapsa a fost greșit individualizată raportat la disp.art.72 C., urmând a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și c și art.76 lit.d C.
În susținerea recursului arată că cele două instanțe au apreciat în mod greșit că în cauză nu se poate reține existența cazului fortuit iar culpa în producerea accidentului ar aparține în exclusivitate inculpatului.
Cauza care din punctul său de vedere este de natură să înlăture caracterul penal al faptei constă în acel fenomen apărut intempestiv, limitând drastic posibilitățile de percepție vizuale ale inculpatului.
Faptul că acest fenomen de orbire a apărut intempestiv, este susținut în primul rând de fotografia anterioară apariției acestui fenomen. Sunt fotografii la dosar în care se poate observa copacii respectivi, care ulterior au fost tăiați. E. normal că în secvențele care au fost surprinse de către expert, toți conducătorii auto aveau parasolarele coborâte pentru că ei au fost puși în gardă de apariția razelor solare care i-ar putea deranja încă din curbă. D. punctul său de vedere este logic că inculpatul venind din acea curbă protejată de copaci, în momentul în care a ieșit din acea curbă și a intrat în aliniament, s-a confruntat în mod direct și intempestiv cu fenomenul de orbire provocată de razele solare. Apreciază că cele două instanțe au apreciat că accidentul nu s-ar fi produs dacă în momentul în care inculpatul s-a confruntat cu acel fenomen de orbire, pe care nu îl exclude total, ar fi inițiat manevra de oprire. Se referă la declarația inculpatului și la rapoartele de expertiză criminalistică întocmite în cauză, din care rezultă că inculpatul a început manevra de oprire însă în acel moment a acroșat acel vibrocompactor despre care a făcut vorbire anterior, care nu se știe ce fel de lucrări efectua la acel moment.
Cel care conducea acel vibrocompactor nu purta nici măcar o vestă reflectorizantă și nu erau atenționate lucrările care se efectuau pe acel sector de drum.
Concluzionând, apreciază că accidentul rutier s-a produs din cauza apariției intempestive a fenomenului de orbire care a limitat drastic posibilitățile de percepție vizuală ale inculpatului din cauza nivelului ridicat a semnalului receptat și aceste condiții fortuite l-au determinat pe inculpat să efectueze manevrele de oprire pe banda de rezervă, fără a se ști în ce condiții a ajuns acel vibrocompactor pe acel sector de drum.
În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei și reducerea acesteia. Apreciază că dacă totuși raportat la tot ce a susținut și la probele dosarului, se consideră că inculpatul este vinovat de moartea subită a fratelui său, consideră că deși nu a înțeles să se prevaleze pe disp.art.320/1 C., apărute în faza de apel, pedeapsa de 2 ani de zile chiar dacă este cu suspendare condiționată este una mult prea ridicată, raportat la circumstanțele personale ale inculpatului dar și la împrejurarea în care a fost săvârșită fapta.
S. a se mai avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale. Mai mult, în fața instanței de fond a fost audiată în calitate de martor, mama inculpatului care în același timp este și mama victimei. D. declarația acesteia rezultă că o săptămână după data înmormântării victimei, fratele victimei care este chiar inculpatul, a dormit la mormântul fratelui său. Consideră că se poate acorda o mai mare eficiență regretului manifestat de către inculpat. S. a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are în întreținere doi copii și a avut o comportare sinceră chiar dacă a considerat că accidentul s-a produs din cauze care nu-i sunt imputabile.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susținut.
R.ul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că situația de speță este clară și nu există nici un element care să conducă la concluzia existenței condițiilor premise din art.47 C. De altfel, consideră că nu era necesară efectuarea nici a unui raport de expertiză tehnică auto, întrucât cercetarea locului faptei și fotografiile judiciare, coroborate cu declarațiile inculpatului, de altfel menținute în mare măsură pe parcursul judecății, erau cât se poate de relevante sub aspectul stării de fapt, inculpatul recunoscând inițial că a parcurs o distanță mare pe drumurile publice, venind din Croația, starea de oboseală era instalată și datorită unor manevre în timpul mersului, a pierdut controlul volanului, a ieșit înafara părții carosabile, toate fotografiile judiciare atestând că acest utilaj care s-a aflat într-un mod neferit exact pe traiectoriile de linia urmată de inculpat în momentul în care a ieșit de pe carosabil și a produs lovirea, se afla în afara părții carosabile, motiv pentru care instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului, care avea obligația de a conduce permanent pe suprafața carosabilă, pe banda sa de mers și a avea o conduită care să asigure o stare care să-i permită din punct de vedere fizic și psihic să realizeze activitatea de conducere.
In ceea ce privește apariția acestui fenomen de orbire, consideră că toate susținerile în apărare sunt neavenite. A susține că o persoană a fost determinată la o conduită necorespunzătoare regulilor de circulație datorită acestui fapt care se solicită a fi apreciat ca intempestiv, apreciază că este de domeniul absolutului. Nu crede că un expert trebuia întrebat cu privire la acest aspect, întrucât este notorie această împrejurare.
Prin urmare, consideră că instanța a aplicat pedeapsa minimă cu modalitatea cea mai puțin restrictivă a libertății sale personale pentru o faptă care constituie infracțiunea de ucidere din culpă.
Instanțele au avut în vedere toate circumstanțele de natură atenuante, stabilind corect pedeapsa și modalitatea de executare. Nu opinează pentru reducerea pedepsei întrucât aceasta nu ar putea fi realizată decât prin reținerea circumstanțelor atenuante, ori consideră că acestea că nu există. Lipsa antecedentelor penale, elementele legate de producerea accidentului și conduita procesuală a inculpatului, coroborată cu nerecunoașterea vinovăției, nu pot conduce la concluzia că este necesară reducerea pedepsei sub minim datorită acestor împrejurări.
În consecință, solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 39 din (...) pronunțată de Judecătoria Huedin, în baza art. 178 alin. 1 și 2 C. a fost condamnat inculpatul D. Z.- fiul lui J. și V., născut la data de (...), in loc. C.-N., jud. C., posesorul CI seria KX nr.
1., elib. de P. C.-N., CNP 1., cetățean român, căsătorit, studii 10 clase, agent de vânzări la SC T. S. C.-N., fără antecedente penale, domiciliat în mun. C.- N., str. D., nr. 22, apt. 43, jud. C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 C. i-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art. 81 și 71 alin. final C. a fost suspendată condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art.14 și 346 C.Pr.Pen. rap. la art. 998 C. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. C. S., cu sediul în C.-N., str. P., nr. 166, jud. C. la plata următoarelor sume: 30.000 lei cu titlul de despăgubiri civile pentru daune morale și 681 lei, ultima sumă plătibilă lunar până la majorat cu titlul de rentă către partea civilă D. O., domiciliată în U., loc. S., str. A., nr. 20, 3100.
În baza art. 191 alin. 1 și 3 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. C. S. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Prezenta sentință este opozabilă asiguratorului K&H A. B. Rt U. prin corespondent SC O. SA, cu sediul în B., str. A., nr. 28, sector 1.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele :
La data de (...), în jurul orelor 08.10, pe DN 1 E 60, la Km 499+900 m, în apropierea comunei C.-M., jud. C. s-a produs un grav accident de circulație in care a fost implicata autoutilitara marca P. cu nr. de înmatriculare HHZ-497 condusa de inculpatul D. Z. din direcția Oradea spre C.-N., care a intrat în coliziune cu un cilindru vibrocompactor marca Ingersoli Rand aflat pe partea dreaptă a sensului de deplasare H.-C.-N. În urma impactului a rezultat decesul numitului D. J.-A., fratele inculpatului, pasager pe scaunul din dreapta-față a autoutilitarei, precum și vătămarea corporală a numitului M. R., conducătorul vibrocompactorului, care a fost transportat cu ambulanța la S. C. de U. P. Dr. O. F., C.-N., unde a rămas internat până în data de (...), având diagnosticul: „Disfuncție pubiană de mică amplitudine, Contuzie hemitorace drept. Contuzie cot drept. Accident rutier";
Inculpatului și numitului M. R. li s-au recoltat probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, iar prin buletinele de analiză toxicologică- alcoolemie nr. 1580 și 1582 din (...) ale IML C.-N., s-a constatat că alcoolemia acestora a fost zero.(d.u.p., f.34-35, 52-53).
D. raportul de constatare medico-legală nr. 5737/III/530 din (...) al IML C.-N. a rezultat că moartea numitului D. J.-A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe masive prin ruptura pachetului brahial drept. Leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul aflat în decelerare bruscă, urmată de o proiectare din autoturism în cadrul unui accident rutier, iar moartea poate data din
(...).(d.u.p., f.29-31).
Organele de urmărire penală au desfășurat cercetări și au ajuns la concluzia că accidentul rutier soldat cu decesul numitului D. J.-A. s-a produs din culpa exclusiva a inculpatului D. Z., care fiind într-o stare avansată de oboseală, a pierdut controlul asupra direcției de mers și a părăsit partea carosabilă, încălcând prevederile art. 35 din OUG 195/2002 și art. 118 lit. c din Reg. de aplicare a OUG 1. aprobat prin HG nr. 1. 2006. Drept urmare inculpatul a fost trimis in judecata prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Huedin.
Inculpatul nu a avut în cursul urmăririi penale o poziție expresă de contestare a vinovăției sale, menționând starea de oboseală și razele soarelui care băteau exact în fața sa în momentul producerii accidentului.
Astfel, în prima sa declarație dată în fața organelor de poliție la data de (...) inculpatul D. Z. a arătat că în data de (...) în jurul orelor 13,00 ora României a pornit cu fratele său D. J.-A. din Z., Croatia cu autoutilitara marca P. Boxer cu nr. de înmatriculare HHZ-497 pe care a condus-o timp de
5 ore, apoi a condus fratele său până la K. U. unde au staționat 2 ore, după care a continuat să conducă fratele inculpatului până în apropierea graniței cu R.. Acolo s-au oprit să se odihnească, apoi au plecat din nou până la S., la un restaurant, unde au mâncat. După aceea cel care a condus vehiculul a fost inculpatul, care s-a oprit într-o parcare din A. circa o jumătate de oră sau o oră, apoi a plecat la drum. La ora 8,10 inculpatul a ajuns pe raza comunei C. M., iar la ieșire din sat, dincolo de intersecția cu drumul care duce spre G., în timp ce se deplasa spre C.-N., soarele fiind foarte puternic, a apucat cu mâna parasolarul ca să îl lase mai jos. În acel moment a observat că din sens opus venea un autovehicul de tonaj mai mare, dar tot din cauza acelui soare puternic nu a putut aprecia distanța dintre el și vehiculul de pe celălalt sens, s-a speriat având impresia că este aproape de el, a acționat sistemul de frânare, după care a tras dreapta de volan. În momentul următor a simțit că a intrat în coliziune cu ceva, a pierdut controlul autoutilitarei și s-a răsturnat în șanț (d.u.p., f. 57-58).
În cea de-a doua declarație dată în cursul urmăririi penale, inculpatul își menține declarația dată inițial, menționând însă că la restaurant au rămas circa o oră și jumătate, în parcarea din orașul A. s-a oprit și s-a odihnit circa 2-3 ore, iar în localitatea P. s-a oprit din nou și a staționat circa o jumătate de oră. La finalul declarației sale arăta următoarele: „Recunosc că am condus autoutilitara și eram într-o stare de oboseala datorită drumului lung pe care l-am parcurs și arăt că nu am observat acel vibrocompactor pe partea dreapta a părții carosabile, probabil și din cauza soarelui care îmi bătea exact în față în momentul accidentului"; (d.u.p., f 59-
60).
În fața instanței inculpatul D. Z. a susținut că după intersecția cu drumul spre G., având soarele în ochi, a încercat să coboare parasolarul mașinii. Văzuse ceva la o distanță mai mare de el și, întrucât era jenat de soare, a încercat să coboare parasolarul. Lăsând parasolarul s-a produs un fenomen pe care poate să-l asimileze cu un blitz care l-a orbit, moment în care a frânat și a mișcat puțin volanul spre dreapta. Inculpatul a menționat că nu a observat deloc utilajul cu care a intrat în impact, iar manevra de a trage de volan spre dreapta a avut ca scop evitarea unor căruțe sau bicicliști
(inculpatul având impresia că vede ceva pe drum și nu în dreapta). În ceea ce privește fenomenul de blitz inculpatul a explicat că acesta s-a petrecut în momentul trecerii de la lumina puternica a soarelui la lumina mai redusă prin coborârea parasolarului, astfel încât vederea a fost afectată pentru o scurtă perioadă de timp (f. 45-46 dosar instanță).
În cursul judecării cauzei instanța a încuviințat administrarea unui raport de expertiză criminalistică cu privire la accidentul rutier petrecut la data de (...), în jurul orelor 08.10, pe DN 1 E 60, la Km 499+900 m, în apropierea comunei C.-M., jud. C. care să stabilească dinamica producerii accidentului, viteza de deplasare a autoutilitarei, posibilitățile de evitare și cauza producerii accidentului. De asemenea s-a încuviințat participarea unui expert criminalist recomandat de inculpat, conform art. 118 alin. 3
C.Pr.Pen.
Prin raportul de expertiza criminalistica nr. 109 din (...) întocmit de L. interjudețean de expertize criminalistice C. s-a stabilit dinamica producerii accidentului și s-a concluzionat că inculpatul D. Z. putea preveni producerea accidentului dacă ar fi păstrat controlul asupra direcției de mers, astfel încât deplasarea autoutilitarei să nu constituie un pericol pentru circulația pe drumurile publice. Expertul a arătat ca accidentul s-a produs din cauza pierderii controlului asupra direcției de deplasare a autoutilitarei de către conducătorul acesteia, numitul D. Z., ce se deplasa cu o viteză mult superioară celei maxime admise pe acel segment de drum. (f.
249-265).
În opinia separată întocmită de expertul criminalist ing. Caragea Mihai sunt contrazise concluziile raportului de expertiza criminalistica nr. 109 din (...) întocmit de L. interjudețean de expertize criminalistice C., concluzionându-se că accidentul rutier s-a produs din cauza apariției intempestive a fenomenului de „. care a limitat drastic posibilitățile de percepție vizuală ale conducătorului auto din cauza nivelului ridicat al semnalului receptat. Aceste condiții fortuite l-au determinat pe conducătorul auto D. Z. să inițieze o manevră de oprire pe acostamentul drumului DN1
E60, manevră pe durata căreia a fost acroșat vibrocompactorul care circula regulamentar pe acostament. P. controlului asupra direcției de deplasare a autoutilitarei de către conducătorul auto D. Z. a fost determinat de acroșajul vibrocompactorului. ( f. 286-314).
Instanța de fond a constatat că toate mijloacele de probă administrate în cauză confirmă faptul (de altfel necontestat de vreuna din părți) că vibrocompactorul marca Ingersoli Rand se deplasa în direcția C. M.-C.-N. regulamentar, pe acostamentul DN1 E60, fără a incomoda deplasarea vehiculelor pe direcția sa de mers. În acest sens sunt declarațiile inculpatului, coroborate cu declarațiile martorului M. R. și cu concluziile ambilor experți criminaliști.
E. de asemenea necontestat și ambii experți au reținut în cuprinsul lucrărilor întocmite faptul că locul impactului dintre autoutilitară și vibrocompactor se situează pe acostamentul sensului de mers H.-C.-N., iar impactul cu vibrocompactorul s-a datorat părăsirii carosabilului de către conducătorul auto D. Z.
În discuție este cauza care l-a determinat pe inculpat să părăsească zona de carosabil, să intre pe acostament și apoi să acroșeze vibrocompactorul. Organele de urmărire penală au susținut în actul de acuzare că pierderea controlului asupra direcției de mers s-a datorat stării avansate de oboseală în care se găsea inculpatul. . este susținută de mijloace de proba administrate în cursul urmării penale, în primul rând de declarațiile inculpatului care a avut o poziție contradictorie relativ la opririle și durata lor pe parcursul drumului făcut de la Z. până în zona accidentului (respectiv circa 730km). De asemenea chiar inculpatul admite în cea de-a doua declarație că era într-o stare de oboseală datorită drumului lung pe care l-a parcurs (d.u.p., f. 60 verso).
Încă din faza de urmărire penală s-a născut teza producerii accidentului rutier datorită acțiunii razelor soarelui care l-au orbit pe inculpat, împrejurare calificată de apărare ca fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit.
Potrivit art. 47 C. nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, al cărei rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută.
Imposibilitatea de prevedere a ivirii împrejurării are caracter obiectiv, în sensul că nicio altă persoană, în aceleași condiții, nu ar fi putut prevedea ivirea acelei împrejurări.
Or, în ziua de 27 septembrie 2005 la data producerii accidentului rutier soarele a răsărit la ora 7.23 și a apus la ora 19.10. Așa cum se reține în raportul de expertiză. la ora 8,10 (ora producerii accidentului) soarele se afla la 7 grade deasupra liniei orizontului, luminozitatea teoretică fiind de
6883 lucși. (f. 252). În consecință de cel puțin o jumătate de oră inculpatul rula pe direcția vest-est, pe un drum în aliniament, cu soarele care deja răsărise în fața sa, ceea ce de altfel l-a și determinat să coboare parasolarul. De asemenea inculpatul are o experiență suficientă în activitatea de conducere a autovehiculelor, obținând permisul de conducere în anul 1992, fiind puțin probabil să fi condus pentru prima dată pe acel tronson de drum.
Potrivit art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporala a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
O condiție de bază a bunei desfășurări a traficului rutier este ca acesta să se desfășoare la limita spațiului frontal de vizibilitate. C. auto trebuie să circule în așa fel încât, raportat la condițiile de drum, să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță.
În consecință instanța de fond, având în vedere cele reținute, apreciază că în cauză nu se poate reține existența cazului fortuit așa cum este reglementat de art. 47 C., iar culpa în producerea accidentului rutier aparține în exclusivitate inculpatului D. Z.
În drept, fapta inculpatului D. Z., care la data de (...), în jurul orei
08,10, în timp ce conducea autoutilitara marca P. cu nr. de înmatriculare
HHZ-497, pe DN 1 E 60, din direcția Oradea spre C.-N., ajungând la Km
499+900 m, în apropierea comunei C.-M., jud. C. a pierdut controlul asupra direcției de mers și a părăsit partea carosabilă, întrând în coliziune cu un cilindru vibrocompactor marca Ingersoli Rand, care se afla în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului său de deplasare, în urma acestui eveniment rutier intervenind decesul numitului D. J.-A., fratele inculpatului, pasager pe scaunul din dreapta-față al autoutilitarei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art.
178 alin. 1 și 2 C., faptă pentru care prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și vina exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, consecințele deosebit de grave ale infracțiunii săvârșite, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C., împrejurări pentru care pedeapsa a fost orientata spre minimul special prevăzut de lege.
De asemenea instanța de fond, în baza art. 71 C. și văzând considerentele deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată în interesul legii de către
Înalta Curte de Casație și Justiție, a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II- a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând ca sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța de fond, în baza art. 81 și 71 alin. final C. a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
Sub aspectul laturii civile a cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 15 alin. 2 C.Pr.Pen. constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.
În cursul urmăririi penale soția defunctului D. J.-A., numita G. Z. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză. (f. 26 d.u.p.).
Cu toate acestea, fata de prevederile art. 17 C.Pr.Pen. procurorul a introdus în cauză ca parte civilă pe minora D. O., fiica defunctului D. J.-A.
(d.u.p., f. 27).
De asemenea s-a solicitat introducerea în cauză a părții responsabile civilmente SC T. C. S., precum și a asiguratorului K&H A. B. Rt U.
În faza de judecată partea vătămată D. O. s-a constituit parte civila în cauză, arătând care sunt pretențiile civile pe care le are împotriva inculpatului. (f. 16).
Astfel, partea civila a solicitat instanței obligarea inculpatului la repararea următoarelor prejudicii:
1. Daune morale în suma de 30.000 lei.
2. 1.080.000 lei renta lunară până la împlinirea vârstei de 18 ani, calculat la suma de 3.000 lei lunar, suma reprezentând beneficiu nerealizat în urma decesului tatălui părții civile. U. s-a solicitat obligarea inculpatului la plata unei rente lunare de 3.000 lei până la împlinirea majoratului.
Potrivit art. 15 alin. 1 C.Pr.Pen. persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului și persoanei responsabile civilmente.
Instanța de fond a reținut că în procesul penal acțiunea civilă, având același izvor ca și acțiunea penală, nu poate avea ca și obiect decât repararea prejudiciilor generate prin infracțiune, cu îndeplinirea următoarelor condiții: să existe o vătămare, vătămarea să fie generată de infracțiune și persoana vătămată să declare că înțelege să devină parte vătămată.
În ceea ce privește daunele morale instanța de fond a apreciat că în cauză se justifică acordarea de despăgubiri civile cu acest titlu în cuantumul solicitat de 30.000 lei ca pretium doloris, în compensarea traumei psihice suferite de partea civilă ca urmare a faptei ilicite a inculpatului. E. de netăgăduit că partea civilă a suferit o schimbare atât în plan psihic-afectiv, cât și în plan familial, întrucât și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă când o persoană are nevoie de sprijinul moral și financiar al ambilor părinți. Aceste aspecte sunt clar reliefate în evaluarea psihologică a minorei, depusă în dosar la fila 120. Suma solicitată este extrem de mică, raportat și la alte cauze similare, însă instanța nu se poate pronunța plus petita.
În ceea ce privește daunele materiale, respectiv renta lunara de 3.000 lei plătibilă până la împlinirea majoratului instanța de fond a apreciat că este întemeiată, însă doar în parte. Astfel, partea civilă, prin reprezentant, a depus în dovedirea pretenției bilanțurile contabile ale SC T. C. S. la care era asociat defunctul D. J.-A. (f. 106-107). D. acestea rezulta ca pentru anul
2004 s-a realizat un profit de 1.842 lei lunar, iar pentru anul 2005 un profit de 2.724 lei lunar. În cauză nu s-a făcut însă dovada cât din aceste venituri aloca defunctul pentru creșterea și educare minorei. Or, sarcina probei incumbă părții care face o cerere, conform art. 1169 C.
În aceste condiții instanța de fond a avut în vedere cuantumul legal de
¼ din veniturile realizate de părinte și la care este îndreptățit minorul, conform art. 94 alin. 3 C.Fam. În consecință instanța a acordat suma de 681 lei, plătibilă lunar până la majorat cu titlul de rentă către partea civilă D. O.
În altă ordine de idei în cauza a fost introdusa in calitate de parte responsabilă civilmente SC T. C. S.
Potrivit art. 1000 alin. 3 C. în vederea antrenării răspunderii comitentului pentru fapta prepusului trebuie să fie întrunite două condiții speciale: existența raportului de prepușenie și săvârșirea faptei ilicite și prejudiciabile de către prepus în cadrul funcțiilor încredințate de comitent.
Ambele condiții legale sunt întrunite în prezenta cauză, inculpatul fiind angajat al acestei societăți, iar în momentul săvârșirii faptei, acesta era în exercitarea atribuțiunilor de serviciu. În acest sens este declarația inculpatului, coroborată ordinul de deplasare (f. 70), cu fișa postului (f. 123)
și declarația martorei I. V. M. (f. 42).
În consecință instanța de fond a constatat că SC T. C. S. are calitatea de parte responsabilă civilmente, urmând să răspundă în solidar cu inculpatul pentru repararea prejudiciilor cauzate prin accidentul rutier.
Ca o consecință a condamnării, instanța de fond, în baza art. 191 alin.
1 și 3 C.Pr.Pen. a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. C. S. la plata sumei de 3000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 4 și art. 57 din Legea 136/
1995, precum și considerentele D.ziei în interesul legii nr. I din 28 martie
2005, prezenta sentință va fi opozabilă în ceea ce privește despăgubirile acordate părților civile asiguratorului K&H A. B. Rt U. prin corespondent SC
O. SA, desemnat de B. in prezenta cauza. (d.u.p., f. 50-51 si f. 82 instanță).
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul D. Z. și societatea de asigurare SC O. V. I. G. SA.
Prin decizia penală nr. 4/A din data de 10 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 379 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de SC O. V. I. G. SA cu sediul în B., B-dul A., nr. 28, sector 1, B. prin S. C., cu sediul în mun. C.-N., C. Turzii, nr. 7A, jud. C. și inculpatul D. Z., împotriva sentinței penale nr. 39/(...) a Judecătoriei H., care a fost menținută în totalitate.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, iar pe asigurător la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul a constatat că apelul inculpatului este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește solicitarea de achitare a inculpatului în temeiul art.
11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e din Codul de procedură penală și art. 47 din Codul penal pe motivul existenței cazului fortuit reprezentat de fenomenul de orbire intempestivă, în mod corect a reținut instanța de fond că de vreme ce soarele răsărise de cel puțin o jumătate de oră, iar inculpatul se deplasa conducând autoutilitara pe aceeași direcție vest-est pe un drum în aliniament, fenomenul de orbire nu putea fi intempestiv și nu are caracterul unei împrejurări obiectiv imprevizibile. De altfel, acestea sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 221/(...) efectuat de I. N. de E. C. care, la obiectivele fixate de instanța de apel, răspunde:
„În împrejurări care nu se pot stabili pe calea expertizei criminalistice, autoutilitara a ajuns la un moment dat să circule parțial pe banda de rezervă a sensului său de mers, numitul D. Z. acționând intensiv frâna";
În condițiile în care la momentul producerii accidentului soarele răsărise de cca 40 minute iar segmentul de drum parcurs anterior de autoutilitara P. înmatriculată cu nr. HHZ 497 a fost relativ liniar pe o lungime de cca 400 m, se apreciază că un posibil fenomen de scădere a acuității vizuale a numitului D. Z. datorită luminii soarelui nu putea avea un caracter intempestiv, neprevăzut.
Neputându-se stabili cu certitudine pe calea expertizei criminalistice care au fost împrejurările în care autoutilitara a ajuns să se deplaseze parțial pe banda de rezervă a sensului său de mers, nu se poate face o analiză completă a posibilităților de evitare a accidentului ale numitului D. Z.
- În ipoteza în care câmpul de vizibilitate către înainte al conducătorului autoutilitarei s-a diminuat ca urmare a luminii soarelui, se apreciază că numitul D. Z. putea preveni producerea evenimentului rutier prin adaptarea vitezei de deplasare la distanța de vizibilitate de care a dispus, astfel încât să poată opri în interiorul acesteia în caz de necesitate";
În opinia separată, expertul criminalist Mihai Caragea susține că accidentul nu putea fi evitat decât dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză mai mică de 38 km/oră, ceea ce nu ar fi fost justificat pe sectorul de drum menționat și că acesta s-a produs din cauza fenomenului de orbire intempestivă.
Instanța de apel a fost de acord că evenimentul rutier s-a produs din cauza fenomenului de orbire, dar acesta nu are caracterul unei împrejurări
„care nu putea fi prevăzută"; astfel cum cere art. 47 din Codul penal pentru a exista caz fortuit. În condițiile în care soarele a răsărit de 40 de minute, iar inculpatul se îndrepta în aceeași direcție, spre est, adică direct spre soare, cu fața expusă razelor acestuia, este greu de crezut că nu a putut și nu a prevăzut că soarele îl va orbi la un moment dat. Inutilitatea coborârii parasolarelor anterior locului accidentului datorită faptului că inculpatul se afla într-o curbă protejată de plopi umbroși, la care face referire apărătorul inculpatului, care la data accidentului ar fi existat, dar la data judecării dosarului au fost tăiați, nu a fost dovedită. D. fotografia judiciară aflată la fila 12 din dosarul de urmărire penală, efectuată cu ocazia cercetării locului faptei, reiese că la o distanță de cel puțin 400 de metri de locul impactului exista o curbă protejată de niște plopi (tăiați între timp). Însă, inculpatul trebuia să fie orbit de lumina soarelui imediat ce ieșea din acea curbă și era logic să coboare parasolarul atunci și nu după parcurgerea distanței menționate. Dacă accidentul ar fi avut loc imediat după ieșirea din curbă s- ar fi putut discuta despre fenomenul de orbire intempestivă, dar chiar și atunci era improbabilă reținerea cazului fortuit raportat la faptul că drumul de la H. la C.-N. nu era în totalitate mărginit de copaci și inculpatul putea și trebuia să prevadă că îndreptându-se spre est, într-o zi senină, la momentul la care răsare soarele, va fi orbit la un moment dat de razele acestuia.
Drept urmare, fenomenul de orbire nefiind de neprevăzut, nu poate fi reținut cazul fortuit ca și cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei care să determine achitarea inculpatului.
Împrejurarea că fenomenul de orbire este accentuat de gradul de uzură al parbrizului, în cazul în speță, nu poate fi verificată deoarece nu există date despre gradul de uzură al parbrizului sau despre faptul că acesta este cel original sau a fost schimbat pe parcursul utilizării autoutilitarei.
Față de împrejurarea că s-a stabilit drept cauză a accidentului orbirea, accentuată probabil și de starea de oboseală incontestabilă, nu se pune problema achitării inculpatului pentru existența vreunui dubiu cu privire la cauza accidentului.
Orbirea nu poate fi reținută ca și circumstanță atenuantă pentru că aceasta constituie exact cauza accidentului. Inculpatul putea și trebuia să prevadă că va fi orbit de soare și trebuia să reducă viteza pentru a evita orice pericol.
Infracțiunea de ucidere din culpă se comite din culpă. Prin urmare nu poate fi reținut ca și circumstanță atenuantă faptul că nu a fost comisă cu intenție, astfel cum se solicită în motivele subsidiare de apel.
E. adevărat că inculpatul este o persoană tânără și că în accident a decedat fratele său cu care se afla în relații bune, însă o astfel de împrejurare tribunalul a considerat că nu poate fi reținută, de una singură, ca și circumstanță atenuantă care să determine reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, minim aplicat de instanța de fond.
În ceea ce privește apelul declarat de asigurător, în motivarea acestuia se arată că în cauză s-au constituit părți civile soția victimei. G. Z., pentru fiica sa minoră D. O., rezultata din căsătoria cu victima. Prin actul de constituire de la primul termen de la judecata aceasta a solicitat, pentru dansa si pentru fiica sa minora, ca inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. S., sa fie obligata la plata sumei de 30.000 lei daune morale, precum si la plata de daune materiale sub forma de renta viagera pentru D. Osolya in cuantum de 3,000 lei/luna, pana la majoratul acesteia.
Instanța de fond, raportat la latura civila, a dispus obligarea de către inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente a sumei de 30.000 lei, reprezentând daune morale, precum si a unei rente viagere în cuantum de
681 lei/luna în favoarea lui D. O., pana la majoratul acesteia, in acest sens, instanța de fond a făcut aplicarea art. 94 alin. (3) Codul familiei, luând in calcul o pătrime din profitul firmei SC T. S.
Sub acest ultim aspect (renta viagera) soluția instanței de fond este amendabila, motiv pentru care se solicită instanței de apel a reduce cuantumul acesteia. In primul rând, trebuie ținut cont de faptul ca prin sentința de fond au fost acordate în întregime daunele morale solicitate de partea civila G. Z., pentru dansa si fiica sa.
In al doilea rând, trebuie ținut cont (ceea ce instanța de fond nu a reținut) de faptul ca victima D. A. avea o asigurare de viata pentru riscul de deces (copie care este la dosarul de fond), a cărei beneficiara este chiar partea civila G. Z. Prin despăgubirea primita de la asigurătorul de viata, datorita producerii riscului asigurat, au fost acoperite (cel puțin parțial) nevoile sale si ale fiicei minore după decesul tatălui; prin urmare, apelantei i se pare incorect a pune în sarcina asigurătorului RCA plata unei sume substanțiale de bani ca renta viagera lunara, peste cea plătită prin contract de asigurătorul de viata, tocmai în condițiile în care exista o polița valabila pentru a acoperi daunele produse de aceste riscuri.
În legătură cu solicitarea de reducere a rentei viagere, la dosarul cauzei se află într-adevăr, și tradusă, o poliță de asigurare facultativă din care reiese că în caz de deces într-un accident al asiguratului D. J. A. soția sa - G. Z., beneficiază de o anumită sumă de bani (f. 164). G. Z. nu s-a constituit parte civilă în cauză ci doar fiica sa minoră care a solicitat printre altele plata unei rente până la majorat, care i-a și fost acordată de instanța de fond. T. a considerat că în condițiile în care beneficiara poliței de asigurare nu este minora, iar aceasta este presupusă de lege în nevoie până la împlinirea vârstei majoratului este legală obligarea inculpatului la plata rentei, al cărei cuantum a și fost corect stabilit de instanța de fond în cuantum de ¼ din profitul firmei SC T. S. al cărei unic asociat și administrator era victima accidentului - tatăl ei.
Față de cele mai sus menționate, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală tribunalul a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul D. Z. și asigurătorul O. V. I. G. împotriva sentinței penale nr. 39/(...) a Judecătoriei H., ce a fost menținută în totalitate.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, iar asigurătorul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii, inculpatul D. Z. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia și achitarea sa în baza art.10 lit.e C.pr.penală rap.la art.47 C., existând o cauză care înlătură caracterului penal al faptei și anume cazul fortuit, coroborat și cu incidența unei alte cauze care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cea prev.la art.10 lit.c C., apreciind că acest caz fortuit coroborat cu prezența compactorului a condus la concluzia că accidentul nu s-a comis din vina acestuia.
In subsidiar, dacă se va aprecia că este dovedită prin probele vinovăția inculpatului s-a solicitat a se proceda la reindividualizarea pedepsei potrivit pct.14 al art.385/9 C., apreciind că pedeapsa a fost greșit individualizată raportat la disp.art.72 C., urmând a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev.de art.74 lit.a și c și art.76 lit.d C.
Susținerile apărătorului ales al inculpatului din ședința publică din data de (...) sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond și cea de apel au reținut o stare de fapt corectă, pronunțând hotărâri temeinice și legale, susținute de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de (...), în jurul orei
08,10, în timp ce conducea autoutilitara marca P. cu nr. de înmatriculare
HHZ-497, pe DN 1 E 60, din direcția Oradea spre C.-N., ajungând la Km
499+900 m, în apropierea comunei C.-M., jud. C. inculpatul recurent D. Z. a pierdut controlul asupra direcției de mers și a părăsit partea carosabilă, întrând în coliziune cu un cilindru vibrocompactor marca Ingersoli Rand, care se afla în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului său de deplasare, în urma acestui eveniment rutier intervenind decesul numitului D. J.-A., fratele inculpatului, pasager pe scaunul din dreapta-față al autoutilitarei.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent D. Z. în comiterea acesteia, punând în evidență caracterul adecvat al pedepsei aplicate atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Starea de fapt rezultată din coroborarea declarațiilor inculpatului cu procesul verbal de cercetare la fața locului (f.5-20 dosar u.p.), proces verbal de verificare tehnică (f.18, 19 dosar u.p.), declarațiile părții vătămate G. Z. (f.26 dosar u.p.), ale martorilor M. R. (f.32-33 dosar u.p., f.132 fond), Popa M. (f.21 dosar u.p.), I. V. M. (f.92 fond), Mureșan M. (f.93 fond) rapoarte de constatare medico-legală (f.29-31, 36-37 dosar u.p.), raport de expertiza criminalistica nr. 109 din (...) întocmit de L. I. de E. C. C. (f.249-265 dosar fond), raport de expertiza criminalistica nr. 221 din (...) întocmit de I. N. de E. C. B. (f.226 dosar apel), demonstrează că inculpatul recurent D. Z. se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, poziția sinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dar și culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului rutier, aplicând acestuia o pedeapsă la nivelul minimului special prevăzut de lege.
În mod corect instanța de fond nu a reținut în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, lipsa de antecedente penale și conduita bună avută anterior de acesta fiind avute în vedere la alegerea modalității de executare, instanța dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate.
Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de achitare în temeiul art.
10 lit.e Cod de procedură penală și art.47 Cod penal pe motivul existenței cazului fortuit reprezentat de fenomenul de orbire intempestivă, câtă vreme probele administrate dovedesc că la momentul accidentului soarele răsărise de circa 40 de minute, timp în care inculpatul s-a deplasat pe aceeași direcție vest-est pe un drum în aliniament, astfel că fenomenul de orbire nu putea fi intempestiv și nici nu are caracterul unei împrejurări obiectiv imprevizibile, fiind cunoscut faptul că soarele răsare în fiecare zi la anumite ore, determinate cu exactitate.
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. 221/(...) întocmit de I. N. de E. C., concluziile acestui raport fiind redate integral în hotărârea instanței de apel.
Același raport de expertiză a stabilit că nu se poate reține vreo măsură de evitare a accidentului din partea martorului M. R., câtă vreme vibrocompactorul a fost acroșat din spate, iar la momentul impactului acesta se afla în afara benzii de circulație.
Nici împrejurarea că la o distanță de cel puțin 400 de metri de locul impactului exista o curbă protejată de niște plopi (tăiați între timp) nu poate atrage incidența cazului fortuit, câtă vreme accidentul nu a avut loc imediat după ieșirea din curbă, iar drumul de la H. la C.-N. nu era în totalitate mărginit de copaci și inculpatul putea și trebuia să prevadă că îndreptându- se spre est, într-o zi senină, la momentul la care răsare soarele, va fi orbit la un moment dat de razele acestuia.
Inculpatul putea și trebuia să prevadă că va fi orbit de soare și trebuia să reducă viteza pentru a evita orice pericol, însă s-a deplasat cu o viteză mult superioară vitezei maxime admise pe acel segment de drum, de 83 km/h față de limita maximă admisă de 30 km/h.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. Z., domiciliat în C.-N., str. D., nr. 22/43, împotriva deciziei penale nr. 4/A din
10 aprilie 2012 a T.ui C..
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat M. P. A.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACE. MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul D. Z., domiciliat în C.-N., str. D., nr. 22/43, împotriva deciziei penale nr. 4/A din
10 aprilie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pentru avocat M. P. A.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
D.zia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 25 iunie 2012 .
PREȘED.TE JUDECĂTORI GREFIER L. M. ANA C. M. Ș. M. B.
Red.L.M./(...). Dact.H.C./2 ex./ Jud.fond: Călin Tătar.
Jud.apel: S. Trestian;A. C.Țopan
| ← Decizia penală nr. 1713/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 112/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
