Decizia penală nr. 1857/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIA PENALĂ NR. 1857/R/2012
Ședința publică din 28 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: D. P. GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. G. N. împotriva încheierii penale f. n., din data de 05 decembrie 2012 a T.ui B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. G. N., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat C. C., din cadrul Baroului B.-N., cu delegație la dosar ( f. 10 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat I. A. I., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 11 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui
Justiției pentru studiu de dosar.
Inculpatul M. G. N. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului formulat și, în principal, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpat, iar în subsidiar să se dispună luarea unei alte măsuri preventive, respectiv aceea de a nu părăsi țara sau localitatea.
Astfel, arată că fapta pentru care este cercetat inculpatul este foarte gravă prin modul în care a fost reținută de către P. și că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate o perioadă de aproximativ un an de zile, apreciindu-se la acel moment de către P. că inculpatul nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică și că buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate. Mai arată că, inclusiv instanța de fond a apreciat la ultimele două-trei menținerii ale măsurii arestării preventive faptul că în ipoteza cercetării în stare de libertate a inculpatului acesta nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, pericol care s-a diminuat. De asemenea, susține că instanța de fond a analizat la fiecare menținere a arestării preventive situația inculpatului în raport de art. 148 lit. a1 și b Cod procedură penală, pentru că inculpatului i-a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea pe considerentul că acesta și-a încălcat obligația și că ar fi influențat declarația martorei. C. că aspectele expuse au fost analizate la momentul luării măsurii și că inculpatul „a plătit"; pentru încălcările apreciate de către P. și de către instanță în baza declarațiilor martorilor audiați. Totodată, precizează că martorii audiați în faza de urmărire penală, fiind audiați în fața instanței au arătat că nu au fost exercitate influențe de către inculpat, respectiv că acesta nu le-a indicat ce anume să declare sau să declare într-o anumită modalitate.
Raportat la măsura anterioară avută de către inculpat și la momentul actual, respectiv apropierea de finalitatea procesului, fiind audiați aproape toți martorii, apreciază că inculpatul M. G. N. poate fi cercetat cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate. S. să se aibă în vedere nu aspectele reținute de către instanța de fond, respectiv cele ale art. 148 lit. a1 și b Cod procedură penală, ci strict dacă inculpatul, aflat în stare de libertate, ar prezenta sau nu pericol pentru ordinea publică. În concluzie solicită să se dispună revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură.
Reprezentanta M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul M. G.-N. împotriva încheierii din (...) a T.ui B.-N. întrucât apreciază că sunt incidente prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, și de asemenea, întrucât niciuna dintre cele două cereri, nici cea de revocare a măsurii arestării preventive și nici cea de înlocuire a măsurii arestării preventive nu sunt în conformitate cu cerințele legale și nici cu piesele aflate la dosarul cauzei. Astfel, pentru a se putea dispune revocarea măsurii arestării preventive, potrivit prevederilor art. 389 din Cod procedură penală, ar presupune concluzia instanței de judecată că niciunul dintre temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent. Ori, temeiurile pentru care s-a luat măsura arestării preventive înlocuindu-se măsura respectivă a nu părăsi localitatea sunt cele prevăzute de art. 148 lit. a1, b și f din Cod procedură penală. C. că în încheierea atacată se regăsesc toate argumentele de fapt și de drept care justifică în totalitate incidența în continuare a acestor temeiuri și confirmă faptul că au fost administrate probe în susținerea acestor temeiuri, și apreciază, ca și instanța fondului, că, în acest moment, după ce în mod definitiv și irevocabil s-a statuat de către instanțele judecătorești că sunt incidente și că se impune înlocuirea măsurii preventive nu se mai poate aduce în discuția instanței de recurs faptul că în realitate, potrivit susținerilor apărării, aceste temeiuri ale art. 148 lit. a1 și b Cod procedură penală nu ar fi fost incidente în cauză la momentul la care s-a dispus înlocuirea măsurii preventive și luarea măsurii arestării preventive. Susține că apărarea astfel formulată de inculpat prin apărătorul său este în contradicție cu probele administrate și că nu mai poate fi luată în dezbaterea acestui recurs întrucât s-a statuat în mod definitiv, cu putere de lucru judecat, incidența acestor două temeiuri. Cu privire la modificarea temeiurilor, arată că nu a fost evidențiată și că și că a găsit în conținutul considerentelor încheierii atacate argumentele și cu privire la incidența prevederilor art. 148 lit. f din Cod procedură penală în sensul că se face analiză de către instanța fondului cu privire la impactul pe care l-ar avea lăsarea în libertate a inculpatului față de ordinea publică, iar pe de altă parte, de asemenea, apreciază că în condițiile în care față de inculpat s-a luat inițial măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură pe care nu a respectat-o nici în termenii și nici în substanța acesteia și în condițiile în care cu certitudine a încercat ca și coinculpata să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, o cerere de înlocuire nu este nicidecum întemeiată. De asemenea, apreciază că fapta este deosebit de gravă, concret săvârșită, la care dacă se adaugă și conduita pe care inculpații au adoptat-o și faptul că au îngreunat în mod vădit și semnificativ aflarea adevărului în cauză, menținerea măsurii arestării preventive este o necesitate atât pentru prezervarea ordinii publice cât și pentru înfăptuirea scopului principal de a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru considerentele expuse apreciază recursul ca nefondat și solicită menținerea măsurii arestării preventive și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul M. G. N., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate. A. că nu a influențat niciun martor și că majoritatea dintre aceștia au fost audiați, iar referitor la acuzațiile care i se aduc arată că nu este vinovat de fapta pe care a comis-o și dorește să fie cercetat în libertate pentru a fi alături de tatăl său.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...), în baza disp. art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații M. R. și M. G. N. și s-a menținut această măsură.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de (...), ora
9.37 organele de poliție din cadrul Poliției Mun. B. - Biroul Investigații Criminale, au fost sesizate prin serviciul de urgență 112 de către martorul C. I. V. - cu privire la faptul că 1 -a găsit pe numitul L. I., domiciliat în U., nr.147, jud. B. - N., în apropierea aerodromului U., prezentând numeroase urme de lovituri, căzut la pământ într-o stare gravă.
Organele de poliție s-au deplasat la fața locului, respectiv în zona aerodromului din cart. U., constatând că victima L. I. fusese deja transportat de către un echipaj SMURD, la S. J. B.-N.
S-a procedat la cercetarea locului faptei, astfel identificându-se pe malul stâng al
Râului B., la o distanță de 250 metri față de aerodromul U. și 60 metri față de grajdurile martorului C. I. V., o porțiune de teren pe care iarba prezenta urme de tasare, pe sol se aflau mai multe pete de culoare brun-roșcată, fiind găsite un briceag, două fragmente din lemn ce puteau fi de la o bâtă întrucât au o formă cilindrică și o șapcă de soare.
Procedându-se la examinarea de către medicul legist a victimei L. I., au fost emise la data de (...) constatările preliminare, concluzionându-se că leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 45-50 de zile de îngrijiri medicale. La momentul constatării leziunile nu întruneau caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, concluzia neavând caracter definitiv și fiind dependentă de posibila evoluție ulterioară a patologiei.
Leziunile pledează pentru posibile urmări de tipul infirmității, o concluzie definitivă putând fi formulată doar după investigarea completă a cazului, în cadrul unei clinici universitare. Leziunile pot data din noaptea de 31.07 - (...).
D. o examinarea preliminară în S. J. de U. B., pe fondul agravării stării de sănătate, victima a fost transferată la C. de C. B.-M.-F. II C.-N., unitate în care la data de (...), ca urmare a evoluției negative a stării de sănătate, victima L. I. a decedat.
Efectuându-se cercetări în cauză, s-a stabilit că victima L. I. era cioban la o turmă de capre inițial angajat al martorul P. V., fiind plătit de acesta cu suma de
3.000.000 lei și mâncare, iar din anul 2005 turma de capre a fost cumpărată de inculpata M. R., victima rămânând cioban la turma de capre a acesteia.
S-a stabilit că încă din anul 2002 între victimă și inculpata M. R. s-a stabilit o relație de concubinaj, deși inculpata era căsătorită și avea un băiat, pe inculpatul M. G. N. Pe fondul relației de concubinaj, inculpata și-a neglijat familia stând mai mult timp în compania victimei(chiar și perioade de câte o săptămână) decât a membrilor de familie, victima exprimându-și chiar intenția de a se căsători cu inculpata.
Deși familia și rudele inculpatei au încercat să o determine pe aceasta să renunțe la relația de concubinaj cu victima nu au reușit să o determine să renunțe la relația de concubinaj, probabil și datorită faptului că victima îi promisese că îi va da o parte din averea pe care o va dobândi urmare a unui proces civil.
Întrucât victima era caracterizată și cunoscută în comunitate ca o persoană cu o forță ieșită din comun, având o constituție atletică, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și de cele mai multe ori influențat de inculpată devenea violent și agresa persoane, îndemnat de inculpată care astfel încerca să obțină satisfacție urmare a unui conflict cu persoana în cauză, la originea multor conflicte ale victimei fiind inculpata M. R. M. M. G. și inculpatul M. G. N. nu aveau posibilitatea să-i reproșeze ceva inculpatei care îi amenința că vor avea probleme cu victima L. I. care i-ar fi agresat, ambii fiind obligați să se conformeze inculpatei în tot ceea făceau, inculpata M. R. având rolul hotărâtor în luarea deciziilor.
Relația dintre inculpată și victima L. I. a fost caracterizată de inculpatul M. G. N. ca una tumultoasă cei doi consumând adesea băuturi alcoolice după care se agresau reciproc. Deși victima avea relații apropiate cu inculpata căreia îi promisese o parte din averea pe care urma să o dobândească urmare a unui proces, între ei existau dese conflicte legate de faptul că victima nu era plătită pentru că păzea caprele, iar cu aproximativ două luni anterior comiterii agresiunii care a provocat decesul victimei, între aceasta și inculpată certurile și scandalurile s-au intensificat întrucât procesul victimei, de care se ocupa inculpata, fusese pierdut, motiv pentru care victima a afirmat că nu-i va mai da inculpatei parte din avere iar caprele de asemenea sunt ale lui întrucât valoarea muncii sale pe timp de 5 ani depășea valoarea caprelor.
Aspectele legate de conviețuirea inculpatei cu victima au rezultat din declarațiile unor martori și din memoriul depus de inculpatul M. G. N. la data de
(...).
Pe fondul relațiilor victimei cu inculpata, la data de (...), în jurul orelor 22, victima L. I. s-a deplasat la domiciliul inculpatei aducând cu căruța laptele obținut de la capre și pentru a lua alt bidon pentru lapte și mâncare împreună cu inculpata și cu soțul acesteia au consumat cantitatea de aproximativ un litru de țuică de cazan. M. M. G. după un timp s-a retras și s-a dus la culcare. D. acest moment, în jurul orei 1 noaptea, între victimă și inculpată a izbucnit un conflict, fiind reiterate neînțelegerile redate mai sus. Victima L. I. i-a aplicat inculpatei M. R. mai multe lovituri cu un bici, inculpata ripostând și ea. Deși a cerut ajutorul soțului ei, datorită violenței victimei inculpata M. R. a părăsit în grabă domiciliul, plecând să ceară ajutor.
Inculpata M. R. i-a cerut fiului ei să se deplaseze împreună la stână întrucât victima ar fi bătut-o și că ar fi afirmat că va da foc la stână. În jurul orei 2,28 în aceeași noapte inculpatul M. G. N. 1-a apelat și pe inculpatul B. G.
I. M. R. și M. G. N. au luat astfel hotărârea de a pleca cu autoturismul către stână, pentru a o agresa pe victimă. D. ce inculpații l-au ajuns din urmă pe victimă, i-au cerut socoteală pentru faptele sale. Victima a scos un briceag pe care îl avea asupra sa însă, profitând de neatenția victimei, inculpatul M. G. N., după ce îi reproșase loviturile aplicate mamei sale, 1 -a lovit cu pumnul în cap pe victimă. Urmare a loviturii, victima L. I. a căzut jos din căruță și a scăpat din mănă briceagul, de acest moment profitând inculpata, care a luat o bâtă din căruța victimei, cu care i-a aplicat mai multe lovituri în diferite zone ale corpului iar inculpatul M. G. N. i-a aplicat apoi lovituri cu pumnii și cu picioarele.
Agresivitatea inculpaților a fost una mare, forța loviturilor acestora fiind evidențiată pe de o parte de natura și gravitatea leziunilor constatate pe corpul victimei precum și prin fragmentele din lemn de formă cilindrică și care probabil s-au desprins din bâta folosită la agresiune.
Inculpata M. R. în declarația dată la (...)(f. 111-112), a descris faptele în mod asemănător cu descrierea făcută în alineatul anterior.
Consecutiv agresiunilor inculpații au dezbrăcat victima, astfel încât aceasta a fost găsită doar cu brâul pe ea.
Cu ocazia audierii victimei L. I. de către organele de cercetare penală, în data de (...), acesta a declarat că în data de (...) s-a deplasat la numita M. R., domiciliată în cartier U., nr.116, în jurul orelor 22.oo, pentru a-i cere acesteia un bidon de plastic. La domiciliul acesteia a consumat, împreună cu M. R. și M. G., aproximativ un litru de țuică. Pe fondul consumului de alcool, între aceștia au avut loc discuții contradictorii, ce au degenerat, astfel că a fost lovit de către inculpații M. R. și M. G. N. și de o altă persoană pe care nu și-o amintește, agresiunile având loc în curtea locuinței inculpaților. L. I. nu a mai putut da alte detalii, precizând însă că a fost găsit de către numitul C. I., în afara cartierului U., acesta fiind și cel care a sunat la serviciul de urgentă 112.
Tot victima, în timp ce se afla la Secția UPU a S. J. B., i-a relatat fiicei sale
L. M. că îl bătuseră R. și mai mulți, iar martorului C. I. V. că a fost bătut de inculpata M. R., fiul ei și încă trei însă nu a mai putut preciza numele altor persoane. Partea vătămată L. M. a susținut în declarații că auzise prin sat(cartierul U.) că pe tatăl ei l-ar fi bătut inculpații M. R., M. G. N. B. G., învinuitul A. L. și un anume „.".
Având în vedere aceste elemente oferite de victimă și primele declarații date de inculpații M. R. și M. G. N. în care aceștia își recunoșteau faptele, chiar dacă nu în integralitate, prin anchetă s-a încercat aflarea adevărului în sensul că existau indicii că la comiterea faptei mai participaseră și alte persoane.
La data de (...), organele de poliție i-au căutat pe inculpați ocazie cu care au constat că inculpata era plecată în mun. B., situație relatată de martorul M. G., care în prima sa declarație(olografa) a susținut că inculpata ar fi venit acasă în dimineața zilei de (...), când deja afară era ziuă și că ar fi solicitat ajutorul altor persoane și că l-au bătut pe L. I.
Nici inculpatul M. G. N. nu se afla la domiciliu, astfel încât organele de poliție s-au deplasat în localitatea L. unde inculpatul se deplasase cu coinculpatul B. G., cu soția și cu copilul acestuia precum și cu învinuitul A. L. În primele sale declarații, învinuitul A. L. a susținut că pe timpul deplasării spre L. inculpatul M. G. N. povestise cum în noaptea anterioară împreună cu mama sa îl bătuseră pe victima L. I.
În seara zilei de (...), după ce poliția îi audiase deja pe inculpații M. R. și M.
G. N., aceștia s-au întâlnit la locuința inculpatului B. G., cu acesta și cu verișorii lor, martorii B. M. și B. I. F.
Din relatările ultimului a rezultat că inculpații păreau speriați întrucât le luase deja poliția declarații. I. discutau și asupra faptului că toți ar trebui să dea declarații la fel și să nu schimbe declarațiile. Tot atunci inculpatul B. G. s-ar fi lăudat că el a dat un pumn victimei și că după pumnul aplicat de inculpatul B. victima ar fi căzut iar inculpații M. R. și M. G. N. l-au lovit cu o bâtă, cu pumnii și cu picioarele.
Același martor a relatat că inculpatul M. G. N. a susținut că trebuia să-1 lege pe victimă de căruță la care inculpatul B. G. a susținut că dacă el nu era l-ar fi omorât pe loc pe victimă.
Consecutiv decesului victimei inculpata M. R. a susținut că doar ea a comis agresiunile asupra victimei, că fiul ei, deși a însoțit-o la locul agresiunii nu a lovit victima, ci dimpotrivă i-a cerut să înceteze agresiunea și că la un moment dat s- ar fi împiedicat și a căzut peste corpul victimei moment în care și-a murdărit pantalonii cu sângele victimei. Despre faptul că în aceeași noapte, fiul ei îl apelase pe inculpatul B. G., inculpata M. R. a susținut că a făcut-o pentru a-1 chema să tracteze autoturismul cu care se blocase datorită faptului că terenul era denivelat și că acest inculpat nu ar fi fost de față la agresiune. D. decesul victimei, inculpatul M. G. N. a declarat în același fel ca mama sa. Inculpatul B. G. în mod constant a negat participarea la agresiune.
Despre faptul că inculpata M. R. le impunea altor persoane, inclusiv fiului ei ce să declare a relatat martora N. Ana, care la acea vreme era prietena inculpatului M. G. N.
Martora N. Ana a aflat de la sora sa Ș. M. S., după câteva zile de la agresiune că inculpații l-ar fi agresat pe victima L. I. și a purtat discuții cu inculpatul M. G. N. care i-a relatat că agresiunea s-a întâmplat datorită faptului că inculpata M. R. i- a cerut să meargă după victimă și să-1 bată, chiar să-1 omoare din cauză că o bătuse.
Descrierea agresiunii făcută de inculpat martorei a fost similară cu cea percepută în discuții de martorul B. I. F. cu precizarea că martorei îi relatase inculpatul M. G. N. că el ar fi lovit victima și cu un lanț, inculpatul B. fiind cel care a intervenit în sprijinul victimei, oprindu-le inculpaților acțiunile agresive și luându-i lanțul din mână. Inculpatul i-a mai relatat martorei N. Ana că în prima declarație pe care o dăduse mama sa, inculpata M. R. îi ceruse să susțină că a lovit victima doar cu piciorul, precum și faptul că în timpul agresiunii ar fi sărit stropi de sânge pe pantalonii săi însă i-a relatat martorei că trebuie să spună, dacă va fi întrebată, că s-ar fi împiedicat de corpul victimei și că așa s-ar fi pătat pantalonii cu sânge.
La sfârșitul lunii august 2010, întrucât inculpata M. R. nu era acasă, inculpatul M. G. N. a organizat o petrecere la domiciliul său, invitând prieteni de- ai săi, printre care și pe fosta sa prietenă P. C. V., pe care a adus-o de la domiciliu cu autoturismul familiei. A doua zi dimineața, după ce petrecerea a luat sfârșit, inculpatul M. G. N. s-a deplasat la volanul autoturismului său înspre cartierul S. să o ducă pe martora P. C. V. la domiciliul ei. La intrarea în S., inculpatul a pierdut controlul volanului iar autoturismul s-a răsturnat în șanț.
Despre „." inculpatului a aflat și martora N. Ana care i-a reproșat întâlnirea cu fosta prietenă și pe fondul geloziei 1-a „amenințat" că va spune tot ce știe la poliție situație în care va ajunge în temniță, după care i-a spus: „Să vedem dacă te mai caută C. la temniță?"
Față de noua situație creată inculpații M. G. N. și M. R. au trecut la amenințări la adresa martorei N. Ana în sensul că o vor bate și chiar omorî(arunca în apă). Despre amenințările primite de martoră au aflat și părinții martorei N. M. și N. E. care au sfătuit-o pe fiica lor să renunțe la relația cu inculpatul M. G. N., întrucât dacă acesta a fost în stare să participe la un omor ar fi în stare să o omoare și pe ea.
Consecutiv amenințărilor, martora N. Ana la data de (...), fiind audiată de procurorul criminalist, de teama inspirată de inculpați a negat că ar cunoaște împrejurările în care a avut loc agresiunea împotriva victimei L. I.
La sfârșitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie 2010, martora N. Ana a rupt relația de prietenie cu inculpatul M. G. N. în contextul în care inculpata M. R. avea reprezentarea că martora N. Ana 1-a părăsit pe fiul ei nu în relații amicale și bănuind că martora va mai fi audiată în cauză, a căutat-o prin telefon pe aceasta, însă nereușind să vorbească cu ea, în cursul lunii decembrie
2010, s-a deplasat în comuna L., la martora Ș. M. S. și i-a cerut acesteia să-i transmită ca nu cumva să declare ceea ce știe despre agresiunea victimei L. I. că altfel fiul ei o va omorî.
D. un interval de o jumătate de oră inculpata a revenit la domiciliul martorei Ș. și i-a repetat amenințarea.
Susținerile martorei N. Ana se coroborează și cu înregistrările convorbirilor telefonice pe care aceasta le-a purtat cu inculpatul M. G. N.
Inculpata M. R. a făcut deplasarea în comuna L. în condițiile în care față de ea și fiul ei se luase măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Aspecte despre comiterea agresiunii a relatat de asemenea martora P. C. V., care a susținut că inculpatul M. G. N. i le-ar fi relatat într-o seară, la scurt timp după comiterea agresiunii, fiind însoțit de coinculpatul B. G.
D. audierea martorei P. C. V. de către procuror, inculpata M. R. a aflat de la apărătorul fiului ei conținutul declarației martorei și i-a adus la cunoștință coinculpatului B. G. ceea ce aflase.
Profitând de relația de prietenie a inculpatului B. G. cu martorul P. C., tatăl martorei P. C. V., împreună cu inculpata M. R. i-au cerut insistent acestuia să-i ceară fiicei sale să retracteze declarația întrucât ar fi mincinoasă.
Deși martorul P. C. a acceptat să vină cu fiica sa la parchet, să dea curs cererii inculpaților, ulterior, fiind audiat, martorul a susținut că fiica sa nu-și va schimba declarația întrucât a declarat adevărul.
Declarații cu privire la împrejurările în care a fost comisă agresiunea, aflate de la alte persoane, au mai dat martora Ș. M. S. și persoana cu identitate protejată P. G..
Este evident că până la data de (...), când a intervenit decesul victimei, inculpații, în diferite împrejurări au relatat altor persoane despre corecția aplicată victimei chiar lăudându-se cu faptele lor, însă ulterior nu au mai făcut comentarii, ba dimpotrivă negau orice implicare în comiterea faptelor, inculpata M. R. însușindu-și în totalitate faptele.
Cu privire la martorele N. Ana și P. C. V., inculpații M. R. și M. G. N. au susținut că acestea au dat declarații împotriva inculpatului M. G. N. datorită refuzului acestuia de a se căsători cu ele și că astfel de afirmații ar fi fost făcute de martore în prezența altor persoane, însă martorii M. I. junior și M. I. senior, propuși în acest sens, au negat că ar fi auzit asemenea afirmații.
Întrucât în cauză s-a făcut dovada că inculpații încălcaseră măsurile preventive luate față de ei și că încercau să zădărnicească adevărul prin influențarea martorilor, instanța de judecată a dispus înlocuirea măsurilor preventive luate față de inculpații M. G. N. și M. R. și arestarea preventivă a acestora.
Inițial cercetările s-au efectuat față de inculpați pentru comiterea infracțiunii de omor calificat însă întrucât în actul medico-legal s-au constatat un număr de 32 de leziuni traumatice dintre care 13 în zona capului și a feței, iar restul leziunilor fiind prezente pe aproape tot corpul, intensitatea loviturilor fiind una mare întrucât a provocat fracturi multiple, iar victima a fost abandonată dezbrăcată pe timp de noapte un interval de 8 ore în stare de semi-inconștiență, faptele provocând grele suferințe victimei precum și oroare comunității din cartierul U. al municipiului B., încadrarea juridică a faptelor a fost schimbată în omor calificat și deosebit de grav.
Prin același act medico-legal s-a constatat că moartea victimei L. I. a fost violentă și s-a datorat traumatismului cranio-cerebral închis cu contuzie cortico- subcorticală și edem cerebral complicat în evoluție cu hematom cerebral, în cadrul unui politraumatism prin agresiune.
Inculpata M. R. s-a prezentat la SML B. N. la data de (...), ocazie cu care s-a constatat că are un număr de 10 leziuni pe corp care necesită 23-24 zile de îngrijiri medicale.
Prin ordonanța din 12 august 2010 nr. 303/P/2010 dată de procuror în dosarul de urmărire penală, față de inculpați a fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea, măsură care s-a prelungit succesiv, până la data de (...), inculpaților punându-li-se în vedere să nu comunice direct sau indirect cu martorii audiați în cauză.
Prin ordonanța din 20 septembrie 2011 dată de procuror în dosarul de urmărire penală s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați pentru comiterea infracțiunilor de omor calificat și instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și de art. 25
Cod penal rap. la art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, ulterior, prin ordonanța din (...)(f.9) dată de procurorul de la P. de pe lângă T. B.-N., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel cum s-a reținut încadrarea juridică a faptelor inculpaților prin actul de trimitere în judecată, respectiv în omor calificat și omor deosebit de grav și instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art.. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal și art. 176 alin. 1 lit. a Cod penal, precum și de art. 25 Cod penal rap. la art. 260 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 93/CC/2011 pronunțată la 19 octombrie 2011 de T. B.-N. în dos. nr. (...) s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, luată față de inculpații M. R. și M. G. N. cu măsura arestării preventive, reținându-se incidența disp. art. 143 Cod procedură penală și a art.
148 lit. a/1, lit. b și f Cod procedură penală. Ulterior, măsura arestării preventive a celor doi inculpați a fost prelungită prin încheierea penală nr. 100/CC/2011 dată de T. B.-N. la 16 noiembrie 2011 în dosar nr. (...), prin încheierea penală nr. 106/CC/2011 pronunțată de T. B.-N. la 13 decembrie 2011 în dosar nr. (...) și prin încheierea penală nr. 3/CC/2012 pronunțată de T. B.-N. la 11 ianuarie
2012 în dosar nr. (...), toate încheierile sus-menționate fiind menținute în recurs.
Instanța care a luat și prelungit măsura arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile cu privire la care sunt cercetați, apreciind-se relevante în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală îndeosebi : declarațiile victimei, declarațiile martorilor C. I. V., L. M., N. Ana, Ș. M. S., P. C. V., B. M. D., C. I. V., Man Lup F., B. I. F., P. G.(martor cu identitate atribuită), probe care au fost coroborate cu declarațiile date de către inculpați și transcrierile interceptărilor telefonice aflate la dosarul de urmărire penală vol.II.
S-a reținut totodată incidența disp. art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în sensul că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin prisma gravității faptelor, modalității concrete de săvârșire a acestora, urmările produse, tulburării create în comunitatea locală, în contextul creșterii frecvenței infracțiunilor cu violență.
În ce privește incidența disp. art. 148 lit. a/1 Cod procedură penală s-a reținut că inculpații au încălcat cu rea-credință măsura obligării de a nu părăsi localitatea (municipiul B.) impusă de procuror, aspect dovedit de probele aflate la dosar.
În ce privește incidența disp. art. 148 lit. b Cod procedură penală, s-a reținut că inculpații au încercat să zădărnicească direct sau indirect aflarea adevărului în cauză, prin influențarea martorilor.
T., procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive luate față de inculpați, prin prisma disp. art. 300/2 rap. la art. 1. Cod procedură penală, a apreciat că măsura preventivă dispusă în cauză este temeinică și legală și se impune menținerea acesteia, deoarece subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, privarea de libertate impunându-se pentru buna desfășurare a procesului penal.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului s-a constatat incidența unor indicii temeinice în sensul disp. art. 68 ind. 1 Cod procedură penală care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care sunt cercetați, aspect care rezultă din coroborarea întregii probațiuni administrate până în prezent, probațiune care a fost analizată pe larg cu ocazia luării față de inculpați a măsurii privative de libertate și ulterior, cu ocazia prelungirii acesteia. Desigur, stabilirea vinovăției inculpaților, gradul de implicare a acestora în evenimentele soldate cu moartea victimei, încadrarea juridică a faptelor, etc. se va face numai în urma efectuării cercetării judecătorești. Probațiunea administrată în faza de urmărire penală pune în evidență existența unor indicii temeinice, în înțelesul disp. art. 143 Cod procedură penală, care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați, cel puțin în această fază procesuală.
Totodată, sunt îndeplinite cumulativ și în prezent cerințele disp. art.148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul social concret rezultă din natura și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, consecințele produse, împrejurările și modalitatea în care se presupune că ar fi putut fi comise faptele, aspecte care conduc la aprecierea că lăsarea în libertate a inculpaților ar crea un sentiment de tulburare în comunitatea locală, generat de neîncrederea în instituțiile chemate să apere ordinea de drept în cauze de natura celor deduse judecății.
Nu este lipsită de relevanță nici împrejurarea că inițial s-a luat față de inculpați o măsură preventivă neprivativă de libertate, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea, însă aceștia și-au încălcat obligațiile ce le reveneau, aspect consfințit cu putere de lucru judecat de hotărârile judecătorești menționate anterior.
Pe de altă parte, în cauză, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că inculpații au încercat să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea unora dintre martorii audiați în dosar.
Ca urmare, chiar în condițiile în care pericolul social concret pentru ordinea publică, s-ar fi diluat odată cu trecerea timpului, astfel cum s-a invocat, celelalte două temeiuri legale evocate anterior, consfințite prin textele disp.art.
148 lit. „a/1"; și „b"; Cod procedură penală, subzistă și în prezent, acestea dobândind prioritate în raport cu cerințele cuprinse în alin.1 lit. „f"; al aceleași dispoziții procedurale.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală,instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților.
În conformitate cu disp. art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, inculpatul M.
G. N., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că a și fost cercetat în stare de libertate timp de circa 1 an de zile, astfel că buna desfășurare a procesului penal s-ar realiza și cu inculpatul liber, mai ales că pericolul la care s-a făcut inițial referire s-a diminuat în timp. Mai mult, martorii audiați în cauză au arătat că nu s-au făcut presiuni asupra acestora de către inculpat, astfel că nu există indicii că inculpatul ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probele administrate până în prezent, cele care au stat la baza trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriul P. de pe lângă T. B.-N., precum și cele administrate în cursul cercetării judecătorești rezultă existența unor indicii temeinice care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei imputate acestuia, fiind astfel îndeplinite cerințele art.68 ind.1 și art.143 C.p.p.
Față de natura și gravitatea faptei descrise în actul de sesizare a instanței( inculpatul fiind bănuit că în noapte de 31.7./(...) împreună cu mama sa M. R., după ce victima L. I. o agresase pe inculpata M. R., din răzbunare au lovit victima pe un teren aflat în apropierea aerodromului din cartierul U. din mun. B., aplicându-i acestuia un număr mare de lovituri prin care i-au cauzat 32 de leziuni traumatice din care 13 în zona capului și a feței, restul fiind prezente aproape pe tot corpul victimei, apoi au dezbrăcat și abandonat victima, ceea ce a dus la decesul acesteia) apreciem, în consens cu instanța de fond că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului, această măsură fiind necesară bunei desfășurări a procesului penal.
Mai mult, este de reținut faptul că inculpatul a fost cercetat inițial în stare de libertate, dar s-a constatat prin hotărâre judecătorească definitivă, ce are autoritate de lucru judecat în cauză, faptul că acesta și-a încălcat cu rea-credință obligațiile ce-i reveneau potrivit art.145 C.p.p.
În ceea ce privește încercarea de a influența martorii și de a zădărnici astfel aflarea adevărului în cauză, este suficient să amintim că inculpații au fost trimiși în judecată și pentru comiterea infracțiunii de instigare la comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, constând în aceea că inculpații ar fi determinat-o prin amenințări cu moartea pe martora N. Ana să nu spună ceea ce cunoaște cu privire la cele întâmplate în noaptea de 31.07./(...).
Așa fiind, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat I. A.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. G. N. deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 5 decembrie 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat I. A.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. M. M. R. D. P.
L. A. S.
GREFIER
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond. P. D.
| ← Decizia penală nr. 1336/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 273/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
