Decizia penală nr. 655/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a22

D. PENALĂ NR.655/R/2012

Ședința publică din 30 aprilie 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.

M. B.

G. : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror : D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., împotriva încheierii penale din 24 aprilie 2012 a T. M., având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților T. B., C. A. și G. S. I.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. B., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Felecan Oltița, inculpații C. A. și G. S. I., în stare de arest, asistați de către apărătorul desemnat din oficiu av.V. B. D., ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar și apărătorul ales al inculpaților T. B., C. A. și G. S. I. av.Mitoșeriu C. din cadrul Baroului I., fără delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii desemnați din oficiu solicită a se constata că mandatul lor a încetat și a se acorda plata onorariilor avocațiale parțiale avansate din FMJ.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d

C.pr.pen., să fie admis recursul parchetului, desființată încheierea penală f.n. din (...) a T. M. și, rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se mențină starea de arest preventiv a inculpaților pentru următoarele motive :

Apreciază că hotărârea T. M., prin care măsura arestării preventive a inculpaților a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este și nelegală și netemeinică. S. a se avea în vedere că în această cauză cei trei inculpați au fost arestați inițial de către instanța de fond. U., a fost înlocuită această măsură de către Curtea de A. C., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Pe parcursul acestei perioade în care inculpații s-au aflat sub incidența acestei măsuri au încălcat cu rea credință obligațiile fixate prin hotărârea prin care a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. E. acestor încălcări a fost dovedită, analizată de instanța de fond, care a dispus rearestarea inculpaților iar ulterior, în repetate rânduri, atât de instanța de fond care a menținut această măsură până la data de (...), dar și de instanța de control judiciar, care în mod constat a respins recursurile formulate de către inculpați cu motivări ample care se regăsesc în deciziile Curții de A. C. In opinia sa, hotărârea instanței de fond, respectiv încheierea din data de (...), este nelegală și netemeinică deoarece în cauză subzistă temeiurile care au determinat reluarea măsurii arestării preventive față de inculpați. E. dovedit în mod cert că inculpații au încălcat cu rea credință obligațiile în timp ce se aflau sub incidența obligării de a nu părăsi localitatea.

In ceea ce privește motivările din hotărârea recurată, nu se poate reține așa cum s-a arătat la fila 15, că pericolul social s-a atenuant pentru că aici avem un alt temei, fiind vorba de încălcarea cu rea credință a obligațiilor fixate de instanță și faptul că riscurile inițiale pentru perturbarea desfășurării anchetei, de asemenea, s-au diminuat, întrucât a trecut un oarecare interval de timp și inculpații au fost audiați în cursul anului 2011 cu privire la anumite aspecte. Totodată, consideră că nu este justificată și temeinică susținerea motivării T. M. privind înlocuirea măsurii că măsura arestării preventive luată în prezent față de inculpați tinde să se transforme într-o măsură pugnitivă. E. vorba strict de aplicarea unui temei legal, care are ca singură concluzie că starea de arest preventiv față de cei trei inculpați este măsura care corespunde conform disp.art.136 C.pr.pen., scopului procesului penal și bunei asigurări a acestui proces având în vedere cele de s-au întâmplat în perioada în care măsura arestării preventive luată față de aceștia a fost înlocuită.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului, cu consecința menținerii stării de arest preventiv.

Apărătorul ales al inculpaților T. B., C. A. și G. S. I., arată că afirmația potrivit căreia trebuie criticată mențiunea din încheierea atacată cu privire la faptul că această arestare preventivă nu poate fi considerată ca fiind o măsură pugnitivă, în momentul de față, solicită a se observa că ne aflăm în fața unei detenții de 2 ani cel puțin în ceea ce-l privește pe inculpatul T. B. S. că o arestare preventivă de 2 ani nu mai are caracter preventiv. Pe de altă parte, nu s-a lămurit ce anume ar preveni în momentul de față, pentru că legiutorul a prevenit ce anume trebuie prevenit prin orice măsură preventivă iar dispozițiile legiuitorului în acest sens trebuie privite și mai drastic atunci când vorbim despre arestarea preventivă. Sunt două chestiuni care trebuiesc prevenite și legiuitorul a fost explicit în art.136 al.1 C.pr.pen., respectiv se iau măsuri preventive atunci când sunt necesare pentru a evita sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire, judecata, executarea unei eventuale pedepse sau atunci când este necesară o asemenea măsură preventivă pentru a se asigura bunul mers al procesului penal. Nu s-a susținut nimic cu privire la aceste două situații. Nu există probe și nici indicii din care să rezulte că odată puși în libertate inculpații ar intenționa să se sustragă de la judecată sau executarea unei eventuale pedepse sau ar intenționa să perturbe bunul mers al procesului penal în vreun fel. Legiuitorul s-a referit la acele forme de interferare în actul de justiție care ar vicia rezultatul acestui act prin influențarea acestui rezultat.

Nu avem absolut nici un argument din acest punct de vedere.

Instanța de fond în mod foarte clar și logic a constatat că în momentul de față, inculpații nu ar avea cum să influențeze bunul mers al procesului penal. DIICOT-ul și-a administrat probele în cursul urmăririi penale și a prezentat punctele de vedere prin rechizitoriu. S. motiv pentru care procesul stagnează ține exclusiv de proceduri, chestiuni care nu pot fi imputate inculpaților sau de faptul că au fost necesare o multitudine de clarificări sub aspectul laturii civile și în acest context pretinsele părți vătămate constituite părți civile, deși încunoștiințate și citate cu privire la fiecare termen de judecată, au omis să dea toate clarificările necesare. Sunt chestiuni care nu le pot fi imputate inculpaților.

Pe de altă parte, această detenție tinde să atingă limitele pedepselor aplicabile în cazul infracțiunilor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

I-ar fi greu să nu dea dreptate instanței de fond atunci când a considerat că deja ne aflăm în fața unei măsuri pugnitive, că nu se mai poate vorbi de un termen rezonabil, așa cum este acest termen definit în primul rând de practica C. A., în contextul în care nu există alte rațiuni suficient de serioase pentru care să se justifice detenția în momentul de față.

Foarte corect instanța de fond a observat că așa cum a impus și C., nu se mai justifică o asemenea măsură, dincolo de un anumit interval care a fost depășit în speță, doar pentru a proteja interesul anchetei, cu atât mai mult cu cât așa cum a arătat ancheta este finalizată din perspectiva organului de urmărire penală.

S-au făcut niște afirmații în fața instanței de fond de către reprezentantul M.ui P. de la acel moment, referitoare la o serie de aspecte pe care le-ar presupune aplicarea regulii în materie procesual penală, regula fiind desfășurarea procesului cu inculpații în stare de libertate și s-a accentuat „un impact social negativ"; pe necesitatea acestei măsuri pentru a se evita ca inculpații să intre în contact cu părți vătămate, martori sau alte persoane implicate în proces, pe faptul că dacă ar fi puși în libertate nu ar exista resursele necesare pentru a fi supravegheați pe durata acestui proces";, toate aceste afirmații neputând justifica o măsură atât de drastică cum este aceea a arestării preventive.

Își sprijină afirmația pe faptul că inculpații fac parte dintr-un dosar în care mai sunt judecați în jur de 20 de inculpați. Nu înțelege de ce cu trei inculpați în plus sau în minus, forțele de ordine de la nivelul orașului I. ar fi depășite de situație și nu ar mai putea să facă față necesităților de supraveghere a acestor persoane, cu atât mai mult cu cât solicită a se observa că înainte de a fi reîncarcerați inculpații și-au respectat cu strictețe aproape obsesivă fiecare obligație pe care au avut-o. S-au prezentat la poliția jud.I. de două ori pe săptămână și au respectat minuțios fiecare obligație.

În ceea ce privesc chestiunile care au dus la reîncarcerare, arată că lucrurile sunt ambigue. Cel puțin în cazul a doi dintre inculpații prezenți în instanță, nu s-au făcut nici pe departe eforturile minime pe care le-ar fi presupus cercetarea acelor împrejurări care au dus la reîncarcerare, respectiv inculpații T. și C. A.

Inculpații au fost acuzați doar din vorbe că ar fi săvârșit anumite acte de natură a justifica reîncarcerarea lor. S-au făcut niște afirmații care și-au produs efectele dar fără a se proceda mai departe și la cercetările care le-ar fi impus aceste presupuneri inițiale.

În ce-l privește pe inculpatul C. A., arată că personal s-a lovit de un refuz al celor din conducerea P.ui de pe lângă Judecătoria Iași de a proceda la soluționarea cauzelor, la demararea și încheierea în mod legal a urmăririi penale. A fost nevoie să facă vizite aproape zilnice la un moment dat la parchet și poliția județului pentru a încerca să impulsioneze aceste cercetări și nu a reușit pentru motive puerile.

S. a se observa că toate pozele pe care le-au trimis de la P. I. pentru a se arăta cum se întâlnesc frații C., sunt făcute fără nici o excepție, fie la intrarea în sediul P.i jud.I., fie în imediata vecinătate a acestei locații, pentru că au fost chemați în aceleași zile, la aceleași ore să vină să semneze, în cadrul acelor obligații pe care le aveau de a se prezenta la poliție. E. convins că nu a fost o eroare.

Inculpatului C. i s-a imputat faptul că a luat legătura cu un anume A. A., pretinsă parte vătămată în dosar, în condițiile în care A. A. nu are nici o legătură cu inculpatul C. Pe de altă parte, cei doi nici nu se cunosc. Se întreabă de ce ar fi prohibită orice formă de contact între ei. Mai mult, chiar acel A. A. arată faptul că nu a fost contactat și nu a avut nici o legătură cu inculpatul C. A. și că incidentul în urma căruia s-a declanșat această chestiune nu-l vizează pe inculpatul C. ci privește o altă persoană.

În ceea ce-l privește pe inculpatul G. S., acesta se află în situația în care nu a provocat nici un incident. Judecătoria Iași a decis după ce au fost audiați o parte a martorilor prezenți la acel incident, a decis că trebuie revocată arestarea preventivă iar tribunalul a menținut acea hotărâre. Sunt decizii date după ce s-a făcut cercetarea judecătorească pe fondul cauzei, ceea ce lasă de înțeles că incidentul respectiv să fi fost provocat tocmai pentru a se ajunge în situația de față.

S. că nu trebuie neglijată nici practica C., nici legislația națională dar nici situația socială a celor trei inculpați.

Referitor la practica C., instanța de fond s-a raportat la aceasta și a făcut referire la soluții pronunțate inclusiv în cauze care vizează R. și în care Statul Român a fost sancționat în situații asemănătoare datorită perioadelor nejustificat de lungi de detenție.

Cu privire la persoana inculpaților arată că inculpatul C. are trei copii minori, a fost singurul întreținător al familiei. E. o situație care tinde să lovească în interesul suprem și legitim a trei minori de a avea parte de întreținere și de un mediu familial adecvat cel puțin până la finele acestui proces.

Inculpatul T. B., are un copil minor, avea o familie care din păcate tinde să se destrame după rearestarea sa. Dorește să-și salveze familia.

Inculpatul G. S., are 1 copil minor iar situația sa financiară este dezastruoasă.

In concluzie, solicită respingerea recursului declarat de DIICOT, să se constate că s-a depășit perioada rezonabilă și că se tinde a se ajunge la executarea unei pedepse înainte de a se soluționa speța de față.

Inculpatul T. B., având ultimul cuvânt, depune la dosar un memoriu

și solicită a fi judecat în stare de libertate.

Inculpatul G. S., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și că a respectat obligațiile impuse de instanță. S. judecarea în stare de libertate.

Inculpatul C. A., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său și susține că nu are nici o legătură cu numitul A. A. S. judecarea în libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-a admis cererea formulată de inculpații T. B., G. S. I. și C. A., prin avocat și în temeiul art. 139 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea a măsurii arestării preventive a inculpaților T. B. (fost C., zis B., CNP 1., fiul lui C. și G., născut la data de

(...) în I., domiciliat în I., str. Sălciilor nr.3, bl.829, sc.A, et.2, ap.8, județul I., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla), G. S. I. (zis G., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Lacului, nr.9, bl.642, sc.B, et.3, ap.15, CNP 1., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și C. A. (zis A. B., fiul lui C. și G., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Silvestru Străpungere nr. 54, bl. T3-4, sc.A, et. 2, ap.

10, CNP 1.) arestat preventiv, aflat în prezent în Penitenciarul Gherla) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

S-a impus inculpaților să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. M. I. conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, după cum urmează :

- inculpatul C. A. cu părțile vătămate : T. M. F., P. P., H. M. V., G. A.

- inculpatul T. B. cu părțile vătămate : P. P., D. D., H. M. V.

- inculpatul G. S. I. cu părțile vătămate : F. D., G. A. G.

S-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, formulată de către inculpatul V. M. (zis K., fiul lui P. și V. M., născut la data de (...) în I., domiciliat în I., str. Eternitate nr. 94, bl. Z2-2, sc. A, et. 2, ap. 3, CNP 1.).

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această încheiere tribunalul deliberând asupra cererilor formulate, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații T. B., G. S. I. și C. A. și, de înlocuire a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul V. M., a constatat următoarele:

2011, dispunându-se și cu privire la inculpatul T. B., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș, a fost admisă sesizarea formulată de I. de P. al J. I., S. de I. C. și, în consecință, în temeiul art. 145 alin. 3 C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. prin D. penală nr. 334/R din (...) pronunțată de Curtea de A. C., cu măsura arestării preventive.

Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a acestei instanțe s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina acestuia respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P.,H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Cu aceste aspecte a fost sesizată această instanță de către I. I. - S. de I. C., și în consecință, s-a dispus prin încheierea din 26 iulie 2011 revocarea liberării provizorii sub control judiciar și arestarea preventivă a inculpatului în temeiul art. 148 alin.1 lit.a1 și d C.pr.penală pe o durată de 30 de zile.

Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) dată de această instanță, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-i-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-

9, 2-912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a

Curții de A. C.

Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...), a fost admisă sesizarea formulată de IPJ I. și s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă.

Analizând cererea inculpaților C. A., G. S. I. și T. B., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, „măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii";.

T. a constatat că, așa cum rezultă din conținutul hotărârilor instanței, arestarea preventivă a inculpaților s-a produs ca urmare a încălcării cu rea-credință de către aceștia a obligațiilor impuse de organele judiciare în conținutul măsurilor neprivative de libertate la care au fost supuși.

În cadrul controlului periodic de verificare a legalității și temeiniciei arestării preventive instituit de legiuitor, în cuprinsul disp. art. 3002

C.pr.pen., tribunalul este dator să verifice, în concret, persistența cauzelor care au determinat arestarea preventivă a inculpaților și menținerea acestora și în viitor, ceea ce ar justifica implicit menținerea stării preventive a arestării față de cei trei inculpați.

Analizând astfel situația fiecăruia dintre cei trei inculpați și prin prisma jurisprudenței a Curții E.ne a Drepturilor Omului, care a arătat în mod constant că durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi evaluată in abtracto, continuarea încarcerării nu se justifică într-o cauză dată decât dacă indicii concrete impun luarea în considerare a unui interes public ce are a fi protejat precumpănitor în pofida prezumției de nevinovăție față de regula respectării libertății individuale fixate de C. (CEDH, 26 ianuarie 1993, W. c/ Suisse; Van der Tang c/a Espagne din 13 iulie 2005).

Pe de altă parte, reacția promptă a organelor judiciare în momentul luării și menținerii măsurilor preventive trebuie să fie în deplină concordanță cu dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, unde se prevede scopul acestora, și anume „. a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei";.

Pe un plan mai general, Curtea E.ană a Drepturilor Omului a admis fără mari dificultăți că în cauze delicate și complexe autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei. T., cu timpul, numai imperativele anchetei nu mai justifică detenția celui în cauză, pentru că în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării ei se atenuează , pe măsura efectuării investigațiilor necesare.

T. a reținut că durata arestării preventive a inculpaților în prezenta cauză este de aproape peste 1 an și 11 luni (rearestarea acestora durând practic din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul T. B., din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul G. S. I. și din (...) în ceea ce-l privește pe inculpatul C. A.) și doar acuzația săvârșirii unei infracțiuni grave, chiar dacă rămâne un factor pertinent nu legitimează prin ea însăși o lungă perioadă de arestare preventivă.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că inculpații menționați anterior și-au exprimat poziția procesuală în fața tribunalului la datele de (...), respectiv (...), iar cercetarea judecătorească este într-o fază incipientă, majoritatea părților vătămate, deși citate și încunoștințate în mod legal despre necesitatea prezentării lor în fața instanței în vederea audierii, acestea nu s-au prezentat cauza suferiind astfel nenumărate amânări, existând riscul depășirii duratei rezonabile a arestării preventive, aspect de natură a se resfrânge în mod negativ asupra unui drept fundamental, precum libertatea persoanei.

De altfel, în cauza Jiga c/a R. din 16 martie 2010, statul român a fost sancționat de instanța europeană tocmai pentru depășirea duratei rezonabile a arestării preventive, reținându-se că instanțele naționale n-au furnizat explicații care să justifice faptul că punerea în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra societății și în același timp ar perturba ancheta.

La acest moment procesual, tribunalul a constatat că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu altă măsură preventivă neprivativă de libertate, măsură care să ofere suficiente garanții că desfășurarea procesului penal nu va fi perturbată prin punerea în libertate a inculpaților, pornind și de la elementele concrete ale situației fiecăruia dintre aceștia.

În primul rând, în ceea ce privește situația inculpatului C. A., cu privire la care s-a reținut că și-a încălcat obligațiile fixate de instanță în cuprinsul măsurii obligării de a nu părăsi localitatea întâlnindu-se cu o parte vătămată cu care avea interdicție de a lua legătura (Încheierea penală din (...) a T. M.), tribunalul reține că acea parte vătămată, respectiv numitul A. A., nu este victimă în legătură cu vreo infracțiune reținută în sarcina inculpatului C. A., ci cu activitate infracțională reținută prin actul de trimitere în judecată, în sarcina inculpatului C. (fost B.) C. și eventual a altor inculpați din dosar, dar nu a inculpatului C. A. T. a avut în vedere aceste aspecte doar din perspectiva analizei pericolului social concret pentru ordinea publică reprezentat de inculpat, precum și a scopului măsurilor preventive, consacrat în cuprinsul art. 136 C. pr. pen, reapreciind astfel elementele de mai sus la momentul analizei cererilor.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G. S. I., acesta a fost rearestat motivat de faptul că ar fi săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care de altfel a fost emis un mandat de arestare preventivă distinct de către

Judecătoria Iași. Cu privire la măsura arestării preventive dispusă în acea cauză, dosar nr. (...) a Judecătoriei I., instanța menționată anterior la termenul din (...) a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului G. S. I., soluție rămasă definitivă prin decizia T. I. pronunțată la (...). În mod evident, Tribunalul Maramureș a considerat că hotărârea instanțelor ieșene de reapreciere a pericolului pentru ordine publică avut în vedere la momentul luării arestării preventive a inculpatului G. S. I. în cadrul procesului penal având ca obiect judecarea infracțiunilor care au justificat rearestarea inculpatului și în dosarul aflat pe rolul T. M., este de natură determina instanța în a aprecia că menținerea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv în prezenta cauză ar echivala cu schimbarea naturii juridice a măsurii preventive cu o măsură punitivă. De altfel, aceleași argumente tribunalul le-a avut în vedere și în ceea ce privește situația inculpatului T. B.

T. a considerat că măsurile alternative ce sunt oferite de legislația română, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reglementată de art. 145 Cod procedură penală, oferă garanțiile suficiente care să asigure buna desfășurare a procesului penal în continuare cu inculpatul în stare de libertate, prin stabilirea în sarcina inculpaților a obligațiilor menționate în dispozitiv. S-a impus inculpaților să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la P. M. I. conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori sunt chemați; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de părțile vătămate și să nu comunice cu acestea direct sau indirect, după cum urmează :

- inculpatul C. A. cu părțile vătămate : T. M. F., P. P., H. M. V., G. A.

- inculpatul T. B. cu părțile vătămate : P. P., D. D., H. M. V.

- inculpatul G. S. I. cu părțile vătămate : F. D., G. A. G.

Raportat la considerentele de mai sus, la caracterul excepțional al unei măsuri preventive privative de libertate, caracter recunoscut de dispozițiile art. 5 al C.E.D.O., instanța s-a pronunțat în sensul înlocuirii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, impunând inculpatului obligațiile arătate în dispozitivul prezentei.

Prin cererea formulată oral în fața instanței, prin apărător, inculpatul V. M. a solicitat înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul

V. M. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C., a fost casată în parte încheierea dată de această instanță în 4 martie 2011, dispunându-se și cu privire la inculpatul V. M., înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunând acestui inculpat respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";. S-a atras atenția tuturor inculpaților că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de ei măsura arestării preventive.

Inculpatul V. M. a arătat că este bolnav, starea sa de sănătate se degradează pe zi ce trece fiind necesare pentru ameliorarea acestor afecțiuni investigații și tratamente la unități sanitare sau de tratament balnear în alte localități decât cele aflate în municipiul I.

Prin decizia penală nr. 334/R/(...), Curtea de A. C. a dispus, față de inculpatul V. M. înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul I.

Măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu stabilită față de inculpat de către instanța este o măsură care s-a impus tocmai pentru a se asigura condițiile pentru buna desfășurare a procesului penal, această măsură fiind una necesară raportat la natura și gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, rezonanța socială deosebită a acestora, care ar crea o stare de temere, insecuritate și lipsă de respect față de valorile sociale ocrotite de lege, dacă față de inculpat nu s-ar dispune niciun fel de măsură preventivă.

S.rile inculpatului în sensul că înlocuirea măsurii este necesară întrucât starea de sănătate ar necesita tratament medical pe care l-ar putea obține doar în urma examinării medicale în alte localități decât cea cu privire la care s-a instituit interdicția de părăsire nu pot fi acceptate de către tribunal prin prisma dovezilor pe care le-a depus inculpatul la dosar.

A., tribunalul a constatat că inculpatul a depus o adeverință medicală prin care se atestă un anumit diagnostic, precum și un certificat de încadrare într-un grad de handicap, însă din aceste acte medicale depuse nu rezultă iminența unui tratament medical de specialitate care ar putea fi efectuat în altă localitate decât cea de domiciliu.

În consecință, tribunalul a apreciat că argumentele furnizate de apărare nu sunt suficient de temeinice pentru a justifica înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu obligarea de a nu părăsi țara constatând de asemenea că temeiurile care au stat la înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea subzistă și în prezent. T. apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea oferă în acest stadiu al cercetării judecătorești mult mai multe garanții în asigurarea desfășurării procesului penal decât le-ar putea oferii măsura obligării de a nu părăsi țara, în special din perspectiva asigurării respectării obligației impuse inculpatului de a nu lua legătura cu părțile vătămate și cu toți martorii din cauză și aceasta datorită faptului că supravegherea pe o arie teritorială mai puțin extinsă este de natură a asigura mult mai bine scopul măsurii preventive instituit de art. 136 Cod de procedură penală.

Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs

DIICOT - S. T. B.-N., solicitând instanței de control judiciar să pronunțe o nouă hotărâre prin care să fie menținută starea de arest preventiv a inculpaților T. B., C. A. și G. S. I. deoarece încheierea T. M. prin care a fost înlocuită măsura arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este nelegală și netemeinică. S-a solicitat să se aibă în vedere că față de inculpații anterior menționați a fost luată inițial măsura arestului preventiv care a fost apoi înlocuită de către Curtea de apel C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. În perioada în care inculpații s-au aflat în incidența măsurii preventive neprivative de libertate aceștia și-au încălcat cu rea credință obligațiile impuse de instanță, fapt ce a determinat revocarea măsurii și rearestarea inculpaților.

A fost criticată de asemenea afirmația instanței că pericolul social s-a atenuat prin trecerea timpului deoarece în speța dedusă judecății este vorba de încălcarea cu rea credință a obligațiilor impuse de instanță cu ocazia luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și de faptul că există în continuare riscuri pentru perturbarea desfășurării anchetei.

În opinia reprezentantului parchetului singura măsură care corespunde scopului procesului penal și care asigura buna desfășurare a acestuia este măsura arestului preventiv.

Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate până la acest moment și a disp. art. 385/6 alin.3

Cod procedură penală Curtea constată că acesta este fondat și îl va admite pentru următoarele considerente:

A., vom constata că instanța de fond a reținut în mod corect datele referitoare la starea de arest a inculpaților T. B., G. S. I. și C. A., la acuzațiile aduse acestora, la existența probelor apte să conducă la bănuiala rezonabilă că inculpații ar putea fi autorii infracțiunilor pentru care sunt cercetați în prezentul dosar fiind îndeplinite astfel cerințele art.143 C.p.p.

Inculpatul T. B. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin decizia penală nr.334/R/10 martie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, fiind impusă inculpatului respectarea mai multor obligații printre care și aceea de „a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și nici cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu filele 892-912";.

Inculpatul T. B. nu a respectat aceste obligații, astfel că prin încheierea penală din 29 iunie 2011 a T. M. în temeiul art. 145 alin. 3

C.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu luată față de inculpatul T. B. cu măsura arestării preventive.

Inculpatul G. S. I. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea din 4 martie 2011 a T. M. s-a dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a acestui inculpat, stabilindu-se în sarcina sa respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu se apropia de inculpații T. C., C. V., de părțile vătămate F. D., G. A. G., precum și de numiții H. P., H. M. V., A. C. și să nu comunice direct sau indirect cu aceștia.

Inculpatul G. S. I. nu a respectat această obligație, cu rea-credință, întrucât a intrat în legătură cu numitul H. M. V. și împreună, au săvârșit o faptă pentru care s-a început urmărirea penală. Ca urmare prin încheierea din 26 iulie 2011 a T. M. s-a revocat liberarea provizorie sub control judiciar și a fost arestat preventiv inculpatul în temeiul art.148 alin.1 lit.a1

și d C.pr.penală pe o durată de 30 de zile.

Inculpatul C. A. a fost cercetat în stare de arest preventiv, pe parcursul urmăririi penale, dar și după sesizarea instanței prin rechizitoriu, iar prin încheierea penală din (...) a T. M. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliul, cu excepția cazurilor de solicitare a organelor judiciare, impunându-se acestui inculpat respectarea mai multor obligații, printre care și aceea de a nu intra în legătură cu inculpații din dosar, cu părțile vătămate și cu martorii din cauză, menționați în rechizitoriu (filele 8-9, 2-

912), soluție rămasă definitivă prin decizia penală nr. 479/R din (...) a

Curții de A. C.

Inculpatul C. A. nu a respectat aceste obligații, astfel că, prin încheierea penală din (...) s-a dispus înlocuirea măsurii de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura arestării preventive, dispunându-se arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) până la (...) inclusiv, sens în care s-a emis mandatul de arestare preventivă.

Așadar inculpații T. B., G. S. I. și C. A. se află în arest ca urmare a faptului că nu au respectat obligațiile care le-au fost impuse cu ocazia punerii lor în libertate în cursul prezentei proceduri, aspect care în opinia noastră intră în autoritatea de lucru judecat cu privire la constatarea împrejurării că inculpații și-au încălcat cu rea credință obligațiile stabilite de instanță. Până la acest moment afirmațiile apărătorului ales al inculpaților cu privire la faptul că aceștia au fost rearestați urmare a unor înscenări a căror victimă ar fi fost nu au fost dovedite în vreun fel.

Inculpații nu au făcut dovada și nici măcar vreun demers în acest sens pentru a convinge instanța de recurs cu privire la stadiul de soluționarea al dosarele în care sunt implicați în județul I. .

E. reală susținerea că judecarea în stare de libertate a unor persoane o constituie, atât potrivit dreptului intern, cât și dreptului internațional, regula iar nu excepția, însă detenția preventivă a unei persoane se analizează atât din prisma gravității acuzațiilor care sunt formulate împotriva acesteia, a împrejurărilor în care se susține că au fost comise fapte ilicite, a urmărilor produse, deci în esență din gradul de pericol concret al faptelor, cât și din persoana inculpatului. A., o persoană precum inculpații din prezentul dosar față de care statul a apreciat prin organele sale judiciare că se impune la un moment dat privarea de libertate pentru a stopa o pretinsă activitate ilicită de o amploare deosebită care apoi au fost lăsați în libertate apreciindu-se că durata prevenției preventive a depășit o limită rezonabilă impunându-li-se măsuri corelative pentru a asigura atingerea scopului măsurilor preventive ,măsuri însă pe care nu le-au respectat comițând se presupune noi fapte penale, îndreptățește instanța de control judiciar să aprecieze că lăsarea lor în libertate la acest moment este lipsită de oportunitate.

Vom constata în plus că în ultimele 4 luni calendaristice în dosarul de fond nu a fost administrată nicio probă cauza suferind numeroase amânări fie datorită unor vicii de procedură, fie unor cereri de amânare formulate de apărători, ori în aceste condiții raportat la momentul la care

Curtea a fost investită cu soluționarea unui recurs similar cu prezentul nu s-au modificat temeiurile și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice o altă măsură decât cea luată la acel termen și facem aici vorbire la termenul de judecată din 26 martie 2012.

Apreciem că durata detenției preventive în ceea ce-i privește pe cei trei inculpați trebuie analizată sub aspectul rezonabilității doar din momentul în care aceștia au fost rearestați pentru nerespectarea obligațiilor impuse de instanță, iar nu din momentul inițial al luării măsurii arestului preventiv.

Inculpații, în opinia Curții, nu prezintă în momentul de față garanții că lăsați în libertate vor respecta obligațiile care li se impun, câtă vreme după o primă înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților, aceștia au avut o conduită contrară obligațiilor stabilite.

O astfel de conduită demonstrează că riscul de perturbare a anchetei, avut în vedere și la prima arestare preventivă a inculpaților, este prezent.

De asemenea există riscul, demonstrat de cele reținute cu ocazia rearestării inculpaților, ca aceștia să comită noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare nu riscă decât o singură pedeapsă, cea mai grea, pentru toate faptele comise.

Instanța de fond a făcut analiza duratei arestării preventive a inculpaților făcând abstracție de complexitatea ridicată a cauzei, atitudinea inculpaților de tergiversare a soluționării cauzei, inclusiv faptul că acestora le-a fost înlocuită măsura arestării cu o altă măsură preventivă însă nu au respectat obligațiile impuse de instanță.

Referitor la durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția E.ană privind apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, curtea reține că există o practică constantă a Curții E.ne a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac.

Cu privire la diligența manifestată de către autorități, Curtea observă că ancheta penală a fost de o complexitate apreciabilă, având în vedere natura infracțiunilor, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor și măsurile speciale legate de specificul cauzei - criminalitate organizată.

Se constată că în cauza de față autoritățile au depus diligențele necesare, de la rearestarea inculpaților din (...) - inculpatul T. B., din (...) - inculpatul G. S. I. și din (...) -inculpatul C. A. și până în prezent, fiind declanșată cercetarea judecătorească, fiind audiați inculpații, se administrează în prezent probe, cauza fiind amânată în vederea audierii părților vătămate.

În concluzie, în prezenta cauză nu există garanții suficiente care să asigure buna desfășurarea procesului penal cu inculpații în continuare în stare de libertate, iar interesul unei bune desfășurări a cercetării judecătorești impun menținerea măsurii arestării preventive a acestora.

Pentru considerentele prezentate, Curtea urmează ca în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală să admită recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- B. T. B. N. împotriva încheierii penale din 20 martie 2012 a T. M. pe care o va casa în întregime și rejudecând va menține, în baza art.300/2, art.160/b Cod procedură penală starea de arest a inculpaților T. B. -. C., zis B., fiul lui C. și G., n. la (...) în I., CNP 1., G. S. I., zis G., fiului lui D. și M., n. la (...) în I., CNP 1. și C. A., zis A. B., fiul lui C. și G., n la (...), CNP 1., toți aflați în prezent în Penitenciarul Gherla.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 2. lei onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpații T. B. și G. S., sumă ce se va avansa din FMJLC pentru avocați L. K. și F. A.

În baza art.189 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT- B. T. B. N. împotriva încheierii penale din 24 aprilie 2012 a T. M. pe care o casează în întregime și rejudecând:

Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cerere formulată de inculpații

T. B. C., zis B., fiul lui C. și G., n. la (...) în I., CNP 1., G. S. I. , zis G., fiului lui D. și M., n. la (...) în I., CNP 1. și C. A. , zis A. B., fiul lui C. și G. n. la (...), CNP 1., toți aflați în prezent în Penitenciarul Gherla și menține starea de arest a inculpaților.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 75 lei - 3x25 lei - onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu, sumă ce se va avansa din

FMJ pentru avocați V. B. D. - 50 lei și Felecan Oltița L. - 25 lei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G. M. Ș. L. M. M. B. M. B.

Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)

← Decizia penală nr. 1756/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 788/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 655/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 655/2012, Curtea de Apel Cluj