Decizia penală nr. 1860/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1860/R/2012
Ședința publică din 28 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., judecător
JUDECĂTORI : M. R.
: D. P. G. : L. A. S.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
. N. A. - S. T. C. reprezentant prin A. M. - procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul M. I. împotriva încheierii penale f. n., din data de 18 decembrie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul M. I., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat B. C. A., din cadrul Baroului M., cu delegație la dosar ( f. 9 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat F. O. L., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 8 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui
Justiției.
Inculpatul M. I. arată că își menține recursul declarat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în consecință, în principal, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acesteia cu una dintre obligațiile de a nu părăsi localitatea sau țara.
A., arată că instanța, în motivarea încheierii prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului a constatat că măsura arestării a fost dispusă cu respectarea cerințelor legale și că subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, dar că nu a motivat nici într-un fel cererea de înlocuirea a măsurii arestării preventive cu o măsură mai puțin restrictivă și nici nu a motivat care sunt acele indicii sau dovezi că inculpatul, lăsat în stare de libertate, ar putea să producă un pericol pentru ordinea publică.
Confirmă că la luarea măsurii arestării preventive s-a ținut seama de circumstanțele reale ale producerii faptei, considerându-se la acel moment, respectiv în urmă cu 3 luni de zile, că, raportat la faptele care au fost reținute în sarcina inculpatului se impune starea de arest. În acest sens arată că s-a statuat în mod constant de către Curtea E. faptul că după trecerea unei anumite perioade de timp se poate analiza și dintr-o altă perspectivă, respectiv aceea a circumstanțelor personale ale inculpatului, dacă se impune menținerea acestuia în continuare în stare de arest sau poate fi dispusă o altă măsură. A., consideră că, având în vedere că inculpatul a fost audiat, a dat declarații cu privire la faptele sale, a recunoscut infracțiunea de dare de mită care este reținută în sarcina sa, cu nuanțările evidente, urmând a fi audiați martorii în cauză, cu precizarea că nici în faza de urmărire penală nu au fost intervenții și că nu poate exista o suspiciune că inculpatul ar încerca în vreun fel să zădărnicească aflarea adevărului, cu atât mai mult cu cât toți martorii audiați în faza de urmărire penală, exceptând denunțătorul, au o poziție care susține afirmațiile inculpatului. C. că perioada de 3 luni de zile de arest preventiv pentru o infracțiune pe care legiuitorul o privește mai puțin aspru decât infracțiunea de contrabandă, cu mențiunea că în sarcina inculpatului s-a reținut inclusiv această infracțiune, cu privire la care nu există nicio probă la dosar și, respectiv pentru o persoană ca inculpatul, raportat la starea psihică și de sănătate a acestuia, este în măsură să ducă la îndreptarea acestuia și la conștientizarea consecințelor faptelor sale. Totodată, solicită a se ține cont de actele medicale depuse în copie la dosarul cauzei, de starea familiei inculpatului, cu precizarea că acesta are un copil bolnav al cărui întreținător și însoțitor a fost și care în prezent nu se poate deplasa la școală, precum și de faptul nenumăratele solicitări de a i se acorda medicația necesară, pe cheltuiala proprie, au fost refuzate în penitenciar în mod constat. În acest sens arată că inculpatul este cardiac, cunoscut cu antecedență serioase, respectiv două infarcturi la activ și că este tratat în prezent, în penitenciar, cu Aspirină. C. că inculpatul merită o șansă în noul an și solicită admiterea recursului și să se dispună punerea în libertate a acestuia, eventual cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta M.ui P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de către inculpatul M. I. împotriva încheierii T.ui M. prin care s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv, apreciind că instanța a statuat corect cu privire la incidența disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, cu referire la exigențele pe care textul le impune.
Apreciază că solicitarea inculpatului de a-i fi înlocuită măsura privativă de libertate cu una neprivativă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de a nu părăsi țara, nu este justificată în raport de elementele de fapt care se conturează din mijloacele de probă administrate în cauză, de pericol pentru ordinea publică pe care le prezintă faptele deduse judecății, precum și de împrejurarea că, deși inculpatul este arestat preventiv de aproximativ 3 luni de zile, prin prisma constantă a practicii C.E.D.O. și a art. 5 paragraful I lit. c din Convenție, acest termen nu reprezintă o durată excesivă.
Față de considerentele evidențiate și raportat de împrejurarea că instanța de judecată a fost sesizată, însă, acest aspect nu este de natură să atragă în mod obligatoriu punerea în libertate a inculpatului, chiar dacă, conform susținerilor corecte, urmează să fie administrate probe pentru stabilirea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, în raport de ceea ce s-a efectuat în cauză sub aspect probator există și răzbate suspiciunea plauzibilă că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății, care prezintă un ridicat pericol pentru ordinea publică, considerente pentru care apreciază că solicitarea inculpatului de a fi pus în libertate prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate nu este întemeiată. În acest sens, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli către stat în calea de atac.
Inculpatul M. I., având ultimul cuvânt, arată că are un program de recuperare care impune prezența sa lunară la medic, că i s-a refuzat acest aspect, precum și achiziționarea unor medicamente. Precizează faptul că este pensionat pe caz de boală și că procurorul este responsabil pentru starea sa de arest. Mai arată faptul că are o familie, respectiv un copil student și solicită să își petreacă sărbătorile de iarnă împreună. Totodată, menționează că un om bolnav nu prezintă un pericol social pentru ordinea publică și solicită clemența instanței. De asemenea susține că „mai greșește omul în viață"; și solicită punerea sa în libertate, prezentând spre vedere instanței un înscris intitulat „foaie de recuperare";.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 18 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea formulată de inculpatul M. I., prin apărătorul ales, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 160b rap. la art. 3002 Cod procedură penală, s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M. I.
- CNP 1., și în consecință a fost menținută arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 89/P/2012 al D.N.A. - S. T. C. - Biroul T. Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul M. I., pentru infracțiunile de dare de mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. 1 Cod penal raportat la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; contrabandă prev. de art. 270 alin. 1 și 3 din Legea nr. 86/2006 combinat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006; deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, fără să fie marcate sau marcate necorespunzător, peste limita a
10.000 țigarete, prev. de art. 296 ind. 1 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003; evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. a din legea nr. 241/2005; cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La Tribunalul Maramureș cauza a fost înregistrată sub numărul (...).
Prin încheierea penală nr. 485 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.
37/U/(...).
În sarcina inculpatului s-a reținut că, în perioada iulie-octombrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a promis diverse sume de bani, respectiv suma de 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, în total suma de 12.000 euro (lunar) și a remis efectiv echivalentul a 5.000 euro către ofițerul de poliție judiciară din cadrul SPF Sarasău, pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în țară, în mod ilegal, a unor cantități de țigarete din Ucraina; de asemenea, în noaptea de (...) inculpatul, cu ajutorul altor persoane, a introdus peste frontiera de stat dintre România și Ucraina cantitatea de 50 de baxuri de țigări, respectiv 25.000 de pachete, pe care le-a depozitat într-un imobil din apropierea liniei de frontieră, iar ulterior le-a transportat și le-a valorificat.
La termenul din 18 decembrie 2012, instanța, procedând în conformitate cu prevederile art. 160b raportat la art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, respectiv verificând din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive, constată că măsura preventivă a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale și a tuturor garanțiilor procesuale, fiind incident în continuare în cauză temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât, pentru infracțiunile presupus a fi comise, legea prevede pedepse cu închisoare mai mare de 4 ani, iar în raport de pericolul social al faptelor reținute în sarcina sa, de modalitatea de comitere a acestora, tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului M. I. ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Din ansamblul probelor administrate în cauză (o analiză a lor în detaliu în această fază a procesului penal nu este posibilă fără ca instanța să se antepronunțe) rezultă că în cauză persistă motivele care au stat la baza arestării preventive a inculpatului.
Întrucât măsura arestării preventive a inculpatului s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, întrucât, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă acesta, ocrotirea intereselor societății are prioritate.
Pentru motivele de mai sus s-a respins cererea inculpatului, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, fiind menținută starea de arest preventiv a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat faptul că instanța de fond nu a motivat în încheierea atacată motivul pentru care nu este oportună în cauză înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate mai ales că nu există probe concrete din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta în continuare pericol pentru ordinea publică. În apărarea inculpatului se arată că acesta nu a încercat în nici un mod să zădărnicească aflarea adevărului, a dat declarații de recunoaștere în sensul că a recunoscut comiterea infracțiunii de dare de mită cu nuanțările evidente. Apoi, inculpatul apreciază că durata arestului preventiv de 3 luni este suficientă în vederea realizării scopului acesteia, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu are antecedente penale iar starea sănătății sale este precară.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză rezultă existența indiciilor temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. din care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat și a fost trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 89/P/2012 al
D.N.A. - S. T. C. - Biroul T. Baia Mare, fiind astfel îndeplinite cerințele art.143
C.p.p.
Raportat la natura și gravitatea faptelor imputate( inculpatul este bănuit că în perioada iulie-octombrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în mod repetat, a promis diverse sume de bani, respectiv suma de 60 euro/bax de țigarete de proveniență ucraineană, în total suma de 12.000 euro (lunar) și a remis efectiv echivalentul a 5.000 euro către ofițerul de poliție judiciară din cadrul SPF Sarasău, pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în țară, în mod ilegal, a unor cantități de țigarete din
Ucraina; de asemenea, în noaptea de (...) inculpatul, cu ajutorul altor persoane, a introdus peste frontiera de stat dintre România și Ucraina cantitatea de 50 de baxuri de țigări, respectiv 25.000 de pachete, pe care le-a depozitat într-un imobil din apropierea liniei de frontieră, iar ulterior le-a transportat și le-a valorificat) la modalitatea de comitere a faptelor ce rezultă din actul de sesizare a instanței, la perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul apreciem că în cauză sunt incidente prevederile art.148 lit.f C.p.p., existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De altfel, urmărirea penală a fost finalizată, cercetarea judecătorească a fost demarată, urmând a fi administrat probatoriul în cauză, astfel că nu li se poate imputa autorităților lipsa diligențelor în finalizarea cu celeritate a procesului penal, nefiind în nici un caz depășit termenul rezonabil, așa cum a fost acesta definit în jurisprudența CEDO.
Apoi, în ceea ce privește critica adusă încheierii atacate cu privire la nedezvoltarea pe larg a argumentelor referitoare la necesitatea menținerii arestului preventiv, Curtea reamintește că jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. A., prima instanță fără a antama fondul cauzei, a analizat subzistența temeiurilor care au stat la baza luării măsurii preventive, temeiuri care subzistă în continuare, fiind necesară pentru o bună desfășurare a procesului penal, privarea de libertate a inculpatului.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului și cu starea sănătății acestuia, curtea constată în acord și cu jurisprudența Înaltei Curți de C. și
Justiție în materie, că circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, comportamentul anterior, faptul că este încadrat în muncă și că are o familie organizată nu diminuează cu nimic pericolul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului iar potrivit art.139 ind.1 C.p.p., problemele de sănătate ale inculpatului nu constituie motiv de revocare a arestului preventiv, aceasta putând fi tratat sub pază permanentă.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. F. O..
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 18 decembrie 2012 a T.ui M..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. F. O..
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. M. M. R. D. P.
G. L. A. S.
Red.M.R./S.,M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.S. M.
| ← Decizia penală nr. 739/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 699/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
