Decizia penală nr. 662/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.662/R/2012
Ședința publică din 30 aprilie 2012
I. compusă din:
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTORI : L. M.
M. B. G. : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de către inculpatul S. B. C., partea civilă O. A. R. și asigurătorul S. R. A. R. S. B. M., împotriva sentinței penale nr.200 din 31 ianuarie 2012 a JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă și părăsirea locului accidentului prev.de art.184 al.1,3 C. și art.89 al.1 din OUG nr.195/2002 totul cu aplic.art.33 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatul
S. B. C., av.T. M. M., din cadrul Baroului Satu M., cu delegația la dosar și apărător desemnat din oficiu av.Răcășan C. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial, pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Apărătorul ales al inculpatului S. B. C., depune la dosar motivele de recurs și o serie de acte în circumstanțiere, care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului S. B. C., solicită în principal în temeiul art.3. al 9 si 10 C.pr.pen., casarea în întregime a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului arată că întregul exercițiu a instanței și întreaga examinare privește fapta de vătămare corporală din culpă. În partea expozitivă, instanța analizează forma de vinovăție a faptei de vătămare corporală și nu face nici o analiză din punct de vedere al laturii obiective, subiective și nici din punctul de vedere al criticii formulate cu privire la fapta de părăsire a locului accidentului. De altfel, singura critică formulată a fost că aceasta nu întrunește gradul de pericol social al infracțiunii.
În aceste condiții, instanța nu a răspuns singurei critici, motiv pentru care apreciază că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare cu privire la fapta de părăsire a locului accidentului. De asemenea, au fost încălcate și dispozițiile prev.de art.3. al.10 C.pr.pen. I. de fond a respins toate cererile în probațiune formulate. În primul rând, instanța a respins cererea privind efectuarea unei expertize cu privire la dinamica producerii accidentului, arătând că nu este necesară o nouă expertiză în condițiile în care nici în cursul urmăririi penale și nici a judecății nu s-a efectuat o expertiză cu privire la aceste aspecte. În speță, există doi martori direcți a căror declarații se contrazic în mod flagrant. Este vorba de declarația numitului L. D., persoana care arată că inculpatul nu s-a asigurat și nu a semnalizat când a intrat în depășirea autoturismului, iar pe de altă parte, declarația martorei M. E., persona care a stat în dreapta inculpatului și care a observat că inculpatul s-a asigurat. Î.-o motivare ambiguă instanța respinge această problemă.
De asemenea, instanța nu a întreprins eforturi rezonabile cu privire la audierea martorei M. E., care a fost audiată în faza de urmărire penală. S-a arătat că aceasta nu mai poate fi ascultată deoarece nu se cunoaște adresa actuală și s-a dat citire acestei declarații de la urmărire penală.
Totodată, a fost respinsă și cererea în ce privește efectuarea unui referat de evaluare în condițiile în care și-a întemeiat apărarea pe disp.art.18/1 C., și anume fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Apreciază că o serie de elemente de fapt puteau să reiasă din acel referat de evaluare, respectiv integrarea în societate, atitudinea acesteia și de care instanța putea să țină cont în analizarea speței. De asemenea, instanța după ce a dat citire declarației dată de martora M. E. nu a apreciat această declarație în nici un mod și nu a arătat de ce declarația acestei martore care conduce la altă concluzie decât cea reținută de instanță, nu este viabilă. În aceste condiții, apreciază că nu a fost respectate și disp. art.327 al.3 C.pr.pen., și sunt incidente disp.art.3. al.10 teza II/a respectiv instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură a influența soluția procesului.
În subsidiar, în temeiul art.385/15 al.2 solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate fiind incident cazul de casare prev.de art.3. iar în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului pentru vătămare corporală din culpă deoarece lipsește unul dintre elementele constitutive a infracțiunii, respectiv culpa inculpatului. I. analizând probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, ajunge la o concluzie care este inexplicabilă din punct de vedere al legii. I. arată că atât inculpatul cât și martorul L. D. au o culpa de 50% în producerea accidentului. Deși instanța reține că traiectoria autoturismului care a efectuat manevra de depășire era imposibil ca acesta să lovească ghidonul mopedului părții martorului, cu toate acestea reține că inculpatul are o culpă de 50% în producerea accidentului. Apreciază că instanța nu a analizat elemente esențiale și care sunt evidente. În primul rând, este vorba de viteza redusă pe care a avut- o autoturismul inculpatului. A. din declarația martorului cât și a părții vătămate rezultă că se poate de clar că inculpatul se deplasa cu o viteza redusă în spatele autobuzului care s-a oprit în stație să ia călători. Al doilea aspect de necontestat, privește viteza foarte mare pe care a avut-o mopedul, aspect pe care instanța nu l-a analizat. Acest aspect rezultă din procesul verbal încheiat la fața locului, din fotografii din care rezultă că mopedul s-a deplasat aproximativ 20 metri după producerea impactului. Acest aspect evidențiază viteza mare pe care a avut-o mopedul. Pe de altă parte, este clar că impactul a avut loc între oglinda retrovizoare a autoturismului inculpatului și ghidonul mopedului. Pornind de la aceste aspecte, este evident că inculpatul nu are nici o culpă în producerea accidentului este evident că așa cum arată acesta și martora M. E., inculpatul se afla deja în depășirea autobuzului iar la jumătatea acestuia mopedul condus de L. D. nu a respectat distanța laterală, lovind oglinda retrovizoare și deplasându- se aproximativ 28 metri. Pentru toate aceste motive solicită achitarea inculpatului.
Cu privire la fapta de părăsire a locului accidentului, apreciază că sunt incidente disp.art.18/1 C., art.10 lit.b/1 C.pr.pen., fapta nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii. După cum s-a arătat și în motivele de recurs scrise, apreciază că inculpatul a avut un comportament exemplar. După producerea accidentului a acordat primul ajutor părții vătămate, a transportat-o la spital, la spital a declarat cele întâmplate persoanelor medicale, personalul medical a anunțat poliția iar după aceea inculpatul s-a întors la fața locului, a fost efectuată cercetarea la fața locului și sub acest aspect apreciază că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă.
Tot în subsidiar, în temeiul art.385/15 al.2 C.pr.pen., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii iar în rejudecare pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal pentru fapta de vătămare corporală din culpă deoarece lipsește plângerea penală a părții vătămate.
În speță, s-a formulat plângere prealabilă de către apărătorul părții vătămate la data de 26 august 2009. La mai mult de 2 luni de la cunoașterea făptuitorului, respectiv (...). În primă instanță a ridicat o excepție și a solicitat încetarea procesului penal, însă instanța a considerat că există plângere prealabilă la dosar, fiind vorba despre plângerea de la fila 48 din dosarul de urmărire penală, intitulată plângere de consemnare a denunțului sau proces verbal de consemnare a denunțului, în care întra-adevăr partea vătămată arată că solicită trimiterea în judecată a inculpatului însă este evident că această plângere a fost antedatată. Aceasta deoarece prin plângerea formulată partea vătămată se justifică și arată care sunt motivele pentru care nu a formulat plângere prealabilă. Ulterior, fiind ascultat inculpatul în cursul urmăririi penale din nou se justifică și arată motivele care au determinat-o să nu formuleze plângere prealabilă în termenul prevăzut de lege. C. ce este cel mai important este că acea plângere pe care instanța a considerat-o constituie o plângere prealabilă și nu este înregistrată. Apreciază că ceea ce data plângerii prealabile este data înregistrării acesteia.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului.
Cu privire la recursurile declarate de societatea de asigurări și partea civilă, solicită respingerea acestora ca netemeinice.
Reprezentantul M.ui P., raportat la recursurile promovate în cauză, consideră că recursurile sunt nefondate, motiv pentru care solicită a fi respinse.
În ceea ce privește recursul asiguratorului opinează că acesta este neîntemeiat deoarece latura civilă a fost soluționată corect de către instanță și recursul părții civile, argumentele acesteia referindu-se la problema legată de reținerea de instanță a culpei concurente. Apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit atât starea de fapt cât și proporțiile culpei inculpatului respectiv a terțului.
În ce privește recursul inculpatului, consideră că acesta este nefondat deoarece soluția primei instanțe în opinia sa corespunde tuturor principiilor legate de motivare, stabilirea vinovăției și în final aplicarea pedepsei.
În primul rând, susține că materialul probator administrat în cauză este suficient pentru a se stabili adevărul juridic. R. la descrierea făcută de instanță
și stabilirea de către aceasta pe baza probelor a dinamicii accidentului arată că așa cum a stabilit prima instanță, dispunerea și efectuarea în cauză a unei expertize auto, era inutilă. Era una din situațiile în care instanța în mod corect a făcut aplic.art.63 C., respectiv consideră că toate probele au valoare probantă și din moment ce au fost administrate în cursul urmăririi penale permit instanței să stabilească pe baza unor elemente obiective că situația poate fi lămurită și fără încuviințarea unei astfel de probe.
În cauză, așa cum a arătat și instanța în expunerea detaliată și dincolo de orice critică, situația producerii acestui eveniment rutier se poate determina coroborând probațiunea deja administrată.
Consideră că cele arătate de apărare sunt neîntemeiate deoarece instanța descrie modul în care a determinat elementele constitutive ale infracțiunilor ambele de altfel generate de culpa inculpatului și elemente constitutive ale acestora reținute ca atare de instanță rezultă din acest expozeu.
Prin urmare, nu consideră că există vreun motiv de trimitere a cauzei spre rejudecare, starea de fapt fiind lămurită de instanță, chiar dacă aceasta nu corespunde pretențiilor inculpatului.
În ceea ce privește evaluarea culpei în producerea accidentului de asemenea consideră soluția corectă. Susține că în ceea ce privește infracțiunea intenționată, condiția de bază prevăzută de textul de încriminare nu se regăsește în probațiunea administrată, respectiv părăsirea locului accidentului, mai ales că instanța explică pe larg de ce apreciază această intenție ca fiind infracțională și prin prisma doveditei intenții a celor doi conducători auto de a se sustrage cu totul cercetărilor polițienești și a înțelegerii probabil intre aceștia. Prin urmare, legat de acest aspect consideră că prima instanță a făcut toate verificările necesare.
În ceea ce privește art.18/1 C.pr.pen., din perspectiva parchetului nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege raportat la întreaga derulare a evenimentelor în cauză, complexitatea cauzei, modul în care în final s-a ajuns la cercetarea faptului accidentului rutier cu urmări infracționale. Opinează că nu se poate aprecia că această faptă, respectiv a părăsirii locului accidentului, este vădit lipsită de intenție, cu atât mai mult implicațiile ulterioare au fost semnificative și din prisma procesului penal. Pe de altă parte, sub aspectul nulității soluției pretinsă de încetare prin lipsa plângerii, în opinia sa, soluția instanței este corectă. De altfel, această problemă a fost soluționată pe cale de excepție încă din cursul judecăți. În dosar există mai multe declarații exprese sau implicit ale părții vătămate de constituire a părții vătămate și civile în această cauză și de solicitare expresă de tragere la răspundere a inculpatului toate făcute în termenul legal. Din perspectiva sa și declarația din (...) dată de partea vătămată, trebuie privită ca o intenție de depunere a plângerii penale deși partea arată că nu solicită trimiterea in judecată, însă se constituie parte civilă.
Mai mult, în data de (...), la fila 23, datată și semnată în fața organelor de cercetare penală este o precizare expresă a părții că se constituie parte civilă și că solicită tragerea la răspundere a inculpatului, sens în care solicită excepția ca neîntemeiată, solicitarea de încetare ca nefondată și în final concluzionând întreaga cauză raportat la toate aspectele invocate de inculpat nu suportă criticile aduse.
Nu în ultimul rând, opinează că instanța a avut în vedere absolut toate elementele rezultate din cercetare, urmărire, mai ales cele favorabile inculpatului, raportat la soluția bazată pe lipsa antecedentelor penale, pedeapsa cu amendă într-un cuantum redus și în final modalitatea de executare prin aplic.art.81 C., toate concluzii ale unui raționament care a valorizat cât se putea în limitele textelor de lege și situației date argumentelor favorabile inculpatului.
În consecință, solicită respingerea tuturor recursurilor.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 200 din 31 ian. 2012 pronunțată de Judecătoria Baia Mare a fost condamnat inculpatul S. C. B., CNP 1., fiul lui V. și F., născut la 19.XI.1981 în B. M., M., cetățean român, studii 11 clase, stagiul militar satisfăcut, necăsătorit, operator stație betoane la SC IMI SA R., domiciliat în T. M., str.49, nr.29, M., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de: vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.1, 3 C., cu aplicarea art. 74 lit.a,
76 lit. f C., la 300 lei amendă; părăsirea locului accidentului prev.de art.89 al.1 din OUG 195/1995, republicată, cu aplicarea art.74 lit.a, 76 lit. d C., la 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a, 34 lit. C., s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute rezultanta de 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81, 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani 6 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal. Cu aplicarea art. 71 alin. 5 raportat la art.
64 lit. a teza II Cod penal.
În baza art.14 C.pr.penală, art.998 C.civil a obligat inculpatul la despăgubiri civile, către partea civilă O. A. R., după cum urmează: 1205 lei cu titlu de daune materiale, 5000 lei cu titlu de daune morale.
Conform art.313 din Lg.95/2006, a obligat inculpatul la plata sumei de
4979,49 lei, cheltuieli de spitalizare către S. J. de U. ,,C. O.,, B. M., cu dobânda legală de prev. de OG 9..
S-a constatat că în cauză SC E. R. A. R. SA, are calitate de asigurător, prezenta hotărâre fiindu-i opozabilă.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la
500 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că la data de (...), în jurul orei 07:15, inculpatul S. C. B. conducea autoturismul marca A., cu numărul de înmatriculare (...) pe str. V. din municipiul B. M., deplasându-se dinspre intersecția cu strada V. B., înspre intersecția cu strada V. B.. Împreună cu inculpatul, în autoturism se afla în calitate de pasager numita M. E., care ocupa locul din partea dreaptă față.
Ajungând în dreptul imobilului cu numărul 101 de pe strada V., pe o porțiune de drum în aliniament, inculpatul S. C. B. nu s-a asigurat corespunzător și efectuat manevra de depășire a unui autobuz care se afla oprit în stație, moment în care a fost acroșat cu oglinda retrovizoare din partea stângă de scuterul marca Piagio, cu numărul de înregistrare R. 137, condus de martorul L. D., care s-a angajat în depășirea autoturismului condus de inculpat. . cu martorul L. D., pe scuter se afla în calitate de pasager pe locul din spate, partea vătămată O. A. R. În urma coliziunii, martorul L. D. a pierdut controlul scuterului, a intrat pe contrasens, a lovit bordura de pe parte stângă a părții carosabile și a căzut în șanț, pasagerul fiind grav accidentat. Inculpatul a transportat-o pe partea vătămată O. A. R. la S. J. de U. „. O. din municipiul B. M., unde a stat până în jurul orei 11:00, fără a anunța la poliție producerea evenimentului rutier și nu s-a întors la locul accidentului, fiind identificat ulterior de către organele de poliție ( fila 21 dos. urm. pen.).
În urma evenimentului rutier, partea vătămată O. A. R. a suferit leziuni corporale, fiind internat cu diagnosticul: politraumatism prin accident rutier; fractură cominută claviculară stângă; plagă contuză infrapatelară dreaptă cu sfacelare ¾ din tendonul rotulian; excoriații multiple membrul superior drept și
șold stâng. Potrivit certificatului medico-legal nr. 691/(...), partea vătămată O. A. R. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire - cădere în cadrul unui accident rutier; leziunile necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare; leziunile pot data din (...). În data de (...), certificatul medico- legal a fost completat, stabilindu-se că timpul de îngrijiri medicale necesare în vederea vindecării leziunilor suferite de partea vătămată este de 55-58 de zile ( fila 39 dos.urm.pen.).
Inculpatul S. C. B. a fost testat cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 1. (fila 17 dos. urm. pen.). Martorul L. D. a fost testat la rândul său cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat la ora 1. ( fila 19 dos. urm.pen.)
Partea vătămată O. A. R. a declarat la urmărire penală că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 2.000 euro ( fila 23), ulterior precizându-și petențiile la valoarea de 3.400 lei cu titlu de daune materiale și 15.000 lei daune morale. S.
J. de U. „. C. O. B. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.979,49 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu asistența medicală acordată părții vătămate O. A. R. ( fila 49 dos. urm. pen.).
În drept, fapta comisă de inculpat în condițiile descrise mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev.de art.184 al.1, 3 C., respectiv părăsirea locului accidentului prev.de art.89 al.1 din OUG 195/1995, republicată, cu aplicarea art.33 lit.a, C., fapte pentru comiterea cărora instanța aplică inculpatului rezultanta de 6 luni închisoare.
C. inculpatului în producerea accidentului a fost apreciată de instanță în proporție de 50 %, acesta încălcând disp.art. 45 alin.2 din OUG 195/2002, neasigurându-se corespunzător când s-a angajat în depășirea autobuzului staționat în fața sa obligația sa fiind aceea de a se asigura ,,că vehiculul care circulă în fața sa sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră.
În aceeași măsură culpa în producerea accidentului aparține și celuilalt participant la trafic, martorul L. D., față de care partea vătămată O. nu a formulat plângere penală, întreaga acțiune fiind îndreptată asupra inculpatului.
C. martorului în producerea accidentului constă în nerespectarea obligației pe care acesta o avea la rândul său, respectiv cea reglementată de dispoziția legală mai sus menționată, precum și disp.art.118 lit.a, c din HG nr.1391/2006 privind regulamentul de aplicare a codului rutier, dispoziții conform cărora,
,,conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat: a) să se asigure că acela care îl urmează sau îl precedă nu a semnalizat intenția începerii unei manevre similare și că poate depăși fără a pune în pericol sau a stânjeni circulația din sens opus,, și c) ,,să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit nu efectuează la rândul său o manevră asemănătoare,,.
Din probațiunea administrată rezultă că ambii conducători de autovehicule s-au angajat în același timp în depășirea autobuzului, fără a se asigura corespunzător, situație în care impactul între autovehicule a fost între ghidonul mopedului și oglinda retrovizoare stânga a autoturismului. Pentru a se reține că inculpatul s-a angajat în depășire intrând brusc în fața mopedului, așa cum se susține în rechizitoriu, urmele lăsate de impact pe autovehicule ar fi trebuit să fie altele, respectiv avarii ale portierelor stânga ale autoturismului, pe aripi sau masca spate a autoturismului, acesta având în momentul inițierii depășirii o traiectorie oblică axului drumului. Ori, din pv. de cercetare la fața locului, aflat la filele 4-7 din dosarul de urmărire penală rezultă(f.7) că autoturismul a avut variată oglinda retrovizoare stânga iar mopedul a avut mai multe avarii, parte din ele datorându-se faptului că în urma impactului a fost proiectat pe carosabil. În foto 7), planșa fotografică aflată la fila 11 din dosarul de urmărire penală, evidențiind locul impactului pe moped, respectiv ghidonul dreapta, cu care a fost acroșată oglinda.
Un alt element care conduce la concluzia că ambii conducători auto au încălcat regulile de circulație și au fost conștienți de acest fapt încă de la acea dată, este și faptul că după accident cei doi s-au înțeles să nu declare accidentul, acesta fiind motivul pentru care ambii au părăsit locul accidentului și nu faptul că inculpatul a transportat victima la spital, așa cum acesta a susținut în apărare(f.18, d.u.p.). Această declarație a inculpatului se coroborează cu faptul că inculpatul a fost sunat la orele 11,00 (accidentul producându-se la orele 7,15) de L. care i-a spus să meargă la locul accidentul pentru că medicii au sesizat poliția despre producerea evenimentului rutier. Dacă această înțelegere nu ar fi existat și doar inculpatul ar fi încercat să se sustragă cercetării penale, așa cum se susține, conducătorul mopedului ar fi trebuit să anunțe organele de poliție. Ori acest lucru nu s-a întâmplat, din pv. aflat la fila 21 din dosarul de urmărire penală rezultând că organele de poliție au fost sesizați de ofițerul de serviciu pentru a se deplasa la spital unde se afla,, victima unui accident rutier,, ceea ce demonstrează că poliția a fost anunțată de cadrele medicale.
Așa cum rezultă din textul art.77 al. și 2 din OUG 195/2002, stabilesc obligația de a anunța accidentul, în mod expres a poliției la al.1, pentru
,,conducătorul unui autovehicul implicat într-un accident de circulație…., sau ,, oricărei persoane implicate sau care are cunoștință despre accident….,,astfel că în cauza de față, obligația de a anunța producerea accidentului incumba în egală măsură și conducătorului mopedului, acesta la rândul său fiind conducătorul unui vehicul implicat în accident.
Prin urmare, culpa în producerea accidentului, pentru considerentele de mai sus aparține în proporție de 50% și martorului L. D., față de care însă partea vătămată nu a formulat plângere penală și nu a fost efectuată cercetarea penală de către organele judiciare. Cum vătămarea corporală din culpă reglementată de art.184 al.1, 3 C. este infracțiune ce potrivit art.184 al.5 C. se urmărește la plângerea prealabilă a părții vătămate, plângere care potrivit art.284 C.pr.penală se formulează în termen de 2 luni de la data la care a fost cunoscut făptuitorul, termen a cărui depășire are drept consecință tardivitatea, cercetarea penală nemaifiind posibilă, partea vătămată are calea acțiunii civile separate pentru valorificarea drepturilor civile în contra martorului.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului și a modului de executare a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, apreciat în raport cu modalitatea de comitere a infracțiunilor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului respectiv faptul că nu are antecedente penale. S-a avut, de asemenea, în vedere gradul de culpă reținut în sarcina acestuia, în producerea accidentului. Aceste elemente de individualizare au determinat instanța să rețină în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C., stabilind pedepsele în limitele prev. de art.76 lit.f și respectiv d C.
Reținând că faptele au fost comise în concurs real, instanța în urma contopirii pedepsei pecuniare în pedeapsa închisorii, în baza art.34 litd C., a dispus executarea pedepsei închisorii de 6 luni.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile, în temeiul art. 81, 82 Cod penal instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de
2 ani 6 luni. S-a atras atenția inculpatului asupra prev. de art.83 C., referitoare la condițiile revocării suspendării condiționate.
În ce privește latura civilă a cauzei instanța a constatat că partea vătămată O. A. R. a formulat pretenții civile după cum urmează: -3.400 lei cu titlu de daune materiale din care 1000 lei suma plătită martorei M. C. care a acordat sprijin părții vătămate pe durata spitalizării, 420 lei cheltuieli cu alimentația suplimentară pe durata spitalizării, 800 lei sumă plătită pentru medicația suplimentară pe durata spitalizării și ulterior, 100 lei contravaloarea transportului părții vătămate din localitatea N. la S. J. B. M., timp de 10 zile, pentru fizioterapie și 780 lei contravaloarea hainelor distruse în accident;-15.000 lei cu titlu de daune morale, justificate de trauma suferită în accident și stresul la care partea vătămată a fost suspusă, urmare accidentului, dat fiind faptul că acesta a trebuit să susțină examenul de bacalaureat la spital și cu foarte puțin timp înainte a trebuit să schimbe o disciplină de examen(sportul) cu o altă disciplină pentru care inițial nu a fost pregătit și a trebuit să o pregătească în spital.
Analizând probațiunea administrată sub aspectul laturii civile instanța a reținut ca fiind dovedite daunele materiale până la concurența sumei de 2410 lei, respectiv suma de 1000 lei, suma plătită martorei M. C. care a acordat sprijin părții vătămate pe durata spitalizării, așa cum rezultă din declarația martorei,
210 lei reprezentând contravaloarea transportului părții vătămate de la domiciliu la spital ulterior externării sale din spital (aceste deplasări incluzând deplasările pentru fizioterapie), suma de 780 lei, contravaloarea hainelor distruse în accident și suma de 4. cheltuieli cu alimentația suplimentară.
În ce privește daunele morale instanța a apreciat că acestea sunt justificate până la concurența sumei de 10.000 lei, în raport cu vătămările suferite de partea vătămată, de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare și de efectul pe care l-a avut asupra stării psihice a părții vătămate faptul că acesta a trebuit să susțină un examen extrem de important și dificil
(bacalaureatul) în condiții de spitalizare, efect precizat de martorii audiați în cauză pentru latura civilă.
Având în vedere gradul de culpă reținut în sarcina inculpatului, instanța l- a obligat pe acesta la despăgubiri civile diminuate cu 50%, conform dispozitivului.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, inculpatul S. B. C., partea civilă O. A. R. și asigurătorul SC „. R. A. R.
- S. B. M..
Inculpatul S. B. C., prin apărătorul ales a solicitat, în principal, casarea în întregime a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe deoarece în motivarea acesteia nu se face nicio referire la elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului reținută în sarcina sa, ci doar la infracțiunea de vătămare corporală din culpă și că nu s-a răspuns în vreun fel criticilor formulate de inculpat cu privire la această faptă.
S-a mai susținut că în cauză este incident motivul de casare prev. de art.
3. pct.10 C.p.p. deoarece instanța fondului a respins toate cererile în probațiune formulate de inculpat și că nu au fost efectuate toate demersurile legale pentru a se asigura audierea martorei M. E. în condiții de oralitate și contradictorialitate.
În subsidiar, s-a solicitat casarea hotărârii recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de vătămare corporală din culpă în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p., lipsind culpa inculpatului.
În ceea ce privește cea de a doua infracțiune reținută în sarcina inculpatului - de părăsire a locului accidentului - s-a apreciat că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Inculpatul a mai solicitat, în ipoteza în care instanța de control judiciar nu va achiesa la solicitările sale anterioare, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună încetarea procesului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă deoarece lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Prin memoriul depus la dosar partea civilă O. A. R. a solicitat instanței de recurs să dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și obligarea acestuia la plata sumei de
13.400 lei cu titlu de daune morale și materiale și a cheltuielilor de judecată efectuate în fața primei instanțe.
Partea civilă a arătat că, în opinia sa, inculpatului îi revine culpa exclusivă a producerii evenimentului rutier și că în acest context pedepsele aplicate de instanța fondului sunt prea ușoare.
Sub aspectul laturii civile partea civilă a solicitat obligarea inculpatului și la plata sumei de 800 lei reprezentând contravaloarea medicației suplimentare prescrise atât în perioada spitalizării, cât și ulterior, sumă care conform susținerilor sale, a fost dovedită prin declarația martorei M. C.
Partea civilă a cerut obligarea inculpatului la plata integrală a daunelor morale cu atât mai mult cu cât inculpatului a fost obligat la plata integrală a cheltuielilor de spitalizare deși a fost reținută o culpă de 50% în producerea faptului ilicit generator de prejudiciu.
Asigurătorul SC E. A. R. SA nu și-a motivat recursul declarat în cauză.
Analizând recursurile declarate în cauză din prisma probatoriului administrat, a motivelor invocate și a disp.art.3856 alin. 3 C.p.p. ce impun instanțelor investite cu soluționarea recursurilor promovate împotriva hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel de a examina cauzele sub toate aspectele, Curtea constată următoarele:
A. organele de urmărire penală, cât și instanța investită cu soluționarea fondului, în baza coroborării judicioase a întreg materialului probator administrat în cauză au stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea.
Astfel, din procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile judiciare și schița aferentă acestuia, din procesele-verbale de verificare a stării tehnice a vehiculelor implicate în accident, din declarațiile inculpatului S. C. B., a părții civile O. A. R., a martorilor L. D. - f.40 d.u.p. și f.107 dosar fond și M. E.- f.44 d.u.p., precum și din certificatul medico-legal nr.691/(...) și completarea acestuia din data de (...) în timp ce conducea autoturismul marca A. cu nr.de înmatriculare (...) pe str.V. din B. M. inculpatul, datorită nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația autovehiculelor pe drumurile publice, a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a părții vătămate O. A. R., părăsind apoi locul accidentului, fără acordul echipei ce efectuează cercetarea locului faptei.
Constatăm și noi, asemenea instanței fondului, că inculpatul nu s-a asigurat corespunzător și a efectuat manevra de depășire a unui autobuz aflat în stație, moment în care s-a produs acroșajul cu oglinda din partea stângă a scuterului condus de martorul L. D. care se angajase în depășirea autoturismului inculpatului. În urma acestui acroșaj martorul a pierdut controlul asupra scuterului, a intrat pe contrasens, s-a lovit de bordura de pe partea stângă a părții carosabile și a căzut în șanț, pasagerul de pe locul din sate
- partea civilă O. A. R. fiind grav accidentat.
Partea civilă a suferit leziunile descrise în certificatul medico-legal și completarea acestuia aflat la f.39 din d.u.p. necesitând în vederea vindecării 55-
58 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul S. C. B. a transportat partea civilă la S. J. de U. din B. M. fără a anunța organele de poliție cu privire la producerea evenimentului rutier și fără a se întoarce la locul accidentului.
Criticile aduse de inculpat hotărârii recurate sunt nefondate pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
1. În speța dedusă judecății nu este incident motivul de casare prev. de art.
3. pct.9 C.p.p. - „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contravine dispozitivului hotărârii sau acesta nu se înțelege"; deoarece instanța ierarhic inferioară a motivat, în mod legal hotărârea pe care a pronunțat-o în cauză. Astfel, au fost analizate în amănunt probele administrate în cauză atât în faza de urmărire penală cât și cu ocazia cercetării judecătorești stabilindu-se vinovăția inculpatului cu privire la ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată și făcându-se referiri pertinente și concludente cu privire la prevederile legale nerespectate de cei 2 participanți la trafic, precum și la obligația legală a inculpatului de a anunța accidentul.
2. De asemenea constatăm că în mod legal și temeinic instanța fondului a respins cererile în probațiune formulate de inculpat cu privire la efectuarea unei expertize tehnice privind dinamica producerii accidentului și a unui referat de evaluare de către S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș. Instanțele de judecată au, conform art.62 C.p.p., obligația de a lămuri cauza sub toate aspectele în vederea aflării adevărului, pe bază de probe, însă cererile de administrare a unor probe trebuie analizate din perspectiva concludentei și utilității lor pentru justa soluționare a unei cauze. Având în vedere disp.art.63 alin.2 C.p.p. precum și probele administrate de către organele de urmărire penală și de instanță, în mod just s-a apreciat că aceste probe nu sunt concludente și mai ales utile pentru aflarea adevărului.
Reamintim că potrivit art.116 C.p.p. se impune efectuarea unei expertize într-o cauză doar în situația în care pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări sunt necesare cunoștințele unui expert, nu și pentru situațiile în care celelalte probe stabilesc o stare de fapt clară și neechivocă. Or, așa cum am mai arătat, probele administrate au convins atât instanța fondului, cât și instanța de recurs cu privire la împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier extrem de concludente fiind procesul verbal de cercetare la fața locului, fotografiile și schița aferentă precum și procesul-verbal prin care au fost constatate avariile suferite de autoturismul A. și mopedul condus de martorul L. D.
Cu privire la audierea martorei M. E. instanța de fond a făcut toate demersurile legale pentru a asigura prezența acesteia în fața instanței în vederea audierii fiind citată cu mandat de aducere (f.84 d.fond). Având în vedere însă că aceasta nu mai locuiește efectiv la adresa indicată în faza de u.p. s-a procedat, conform art.327 C.p.p., la citirea declarației pe care aceasta a dat-o în faza de urmărire penală .
3. Inculpatul S. se face vinovat, în proporție de 50% de producerea accidentului soldat cu vătămarea corporală a părții civile O. deoarece nu a respectat dispozițiile legale ce reglementează circulația pe drumurile publice și efectuarea manevrei de depășire încălcând prevederile art.45 alin.2 din OUG
195/2002 ce stipulează „conducătorul vehiculului ce se angajează în depășire trebuie să se asigure că vehiculul ce circulă în fața sa sau în spatele lui nu a inițiat o asemenea manevră";. Ar fi putut fi primită solicitarea inculpatului de a fi achitat în baza art.10 lit.d C.p.p. doar în ipoteza în care conduita sa pe drumurile publice ar fi fost ireproșabilă, evenimentul rutier fiind datorat cazului fortuit ori culpei exclusive a celuilalt participant la trafic.
4. Infracțiunea de părăsire a locului accidentului reținută în sarcina inculpatului S. C. B. prezintă gradul de pericol a unei infracțiuni prin raportare la atingerea însemnată adusă valorilor ocrotite de legea penală, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice, la împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta - inculpatul, după producerea accidentului a transportat partea civilă la spital „. apoi să anunțe organele de poliție și să se-ntoarcă la locul accidentului, sperând că nu va fi nevoit să-și asume consecințele faptelor sale ilicite, la conduita inculpatului cu prilejul desfășurării urmăririi penale și a judecății.
5. I. fondului în mod legal și temeinic a constatat existența plângerii părții vătămate introdusă în termenul legal. Astfel evenimentul rutier s-a produs la data de (...), iar la data de (...) partea vătămată și-a exprimat în mod lipsit de echivoc dorința ca inculpatul să fie tras la răspundere penală prin scriptul existent la f.23 din d.u.p. Art.283 C.p.p. indică ce trebuie să conțină o plângere, aceste mențiuni regăsindu-se în procesul verbal de consemnare a plângerii sau denunțului oral anterior amintit.
Pentru toate aceste considerente Curtea va constata că criticile aduse de inculpat hotărârii atacate sub aspectul laturii penale nu sunt pertinente.
Sub aspectul laturii civile Curtea constată că aceasta prezintă aspecte de nelegalitate, pe de o parte, și de netemeinicie pe de altă parte.
Partea vătămată O. A. R. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatului S. C. B. la plata sumei de 3.400 lei reprezentând daune materiale și 15.000 lei cu titlu de daune morale.
Daunele materiale constau în 1.000 lei suma plătită martorei M. C. care l-a ajutat pe durata spitalizării, 420 lei cheltuieli efectuate cu alimentația suplimentară, 100 lei contravaloarea transportului părții civile din localitatea de domiciliu N. la S. J. B. M., 800 lei pentru medicație suplimentară și 780 lei contravaloarea hainelor distruse în urma accidentului.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv din declarația părții civile și a martorilor L. D. și M. C. a reieșit că partea civilă a efectuat doar cheltuielile reținute de către instanța fondului. Cu privire la medicația suplimentară partea civilă nu a dovedit în vreun fel efectuarea acestor cheltuieli, nici prin depunerea unor scripte - chitanțe, bonuri fiscale, facturi sau rețete - nici prin depozițiile martorilor.
Având în vedere că formularea unor pretenții în fața instanței trebuie dovedită, iar partea civilă a probat doar o parte din suma solicitată, în mod legal
și temeinic a fost obligat inculpatul, constatându-se întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, proporțional cu gradul de culpă reținut în sarcina sa, la plata daunelor materiale în sumă de 1.205 lei.
Sub aspectul daunelor morale, Curtea constată însă că suma de 5.000 lei acordată de instanța fondului nu este în măsură să contribuie la repararea integrală a prejudiciului cauzat părții civile prin acțiunea ilicită a inculpatului.
Reamintim că în urma evenimentului rutier partea civilă a suferit o fractură cominutivă claviculară stânga plagă contuză intrapatelară dreaptă cu sfacelare ¾ din tendonul rotulian și excoriații multiple membru superior drept și șold stâng, leziuni ce au necesitat în vederea vindecării 55-58 zile de îngrijiri medicale. Aceste leziuni au necesitat efectuarea unei operații de urgență și o perioadă de cca 3 săptămâni de spitalizare privând partea civilă de beneficiile cotidiene și activitățile obișnuite ale unei persoane tinere. În urma acțiunii ilicite a inculpatului partea civilă a suferit un vădit prejudiciu moral constând în suferințe fizice și psihice inerente unei stări de sănătate alterate. Partea civilă a fost obligată să-și susțină examenele de bacalaureat de pe un pat de spital și să- și schimbe una din disciplinele de examen.
Pentru toate aceste motive Curtea consideră că se impune majorarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile de la 5.000 lei la 7.500 lei conform dispozitivului.
Hotărârea atacată conține și un aspect de nelegalitate despre care am făcut vorbire și anterior și anume greșita obligare a inculpatului la plata integrală a cheltuielilor efectuate de partea civilă S. J. de U. „. O. B. M. în condiții în care a fost reținută o culpă a inculpatului de 50% în producerea faptului ilicit. Acesta va fi obligat la plata sumei de 2489,75 lei către partea civilă S. J. de U., proporțional cu gradul de culpă al său, constatând că o persoană poate fi obligată la repararea prejudiciului cauzat doar prin fapta sa ilicită, nu a altora.
Pentru cele mai sus expuse vor fi admise recursurile declarate în cauză conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr.pen., admite recursurile declarate de inculpatul S. B. C., asigurătorul SC E. A. R. S. și partea civilă O. A. R., împotriva sentinței penale nr. 200/31 ianuarie 2012 a JUDECĂTORIei B. M. pe care o casează doar sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei și rejudecând:
Majorează cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul S. C. B. în favoarea părții civile O. A. R., domiciliat în T. M., sat N. nr.
106 jud. M. de la 5.000 lei la 7500 lei.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 2489,75 lei cheltuieli de spitalizare în favoare a S.ui J. de U. „. O. B. M. cu dobânda legală prevăzută. de OG 9..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Stabilește onorariu avocațial parțial în favoarea Baroului C. în sumă de 50 lei, sumă ce se va avansa din FMJ (av. Răcășan C. ).
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | |
M. Ș. L. M. | M. B. | M. B. |
Red.MȘ Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1478/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 63/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
