Decizia penală nr. 680/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 680/R/2012
Ședința publică din 3 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B. - judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul Ț. M. O. împotriva sentinței penale nr.63 din 09 februarie 2012 a Judecătoriei Z., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat și fals privind identitatea, prevăzute și pedepsite de art. 87 alin. 5 din OUG 1. cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului, av.Iusco C., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul ales al inculpatului depune la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs formulate în cauză.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond, sub minimul special prevăzut de lege, precum și înlăturarea sporului aplicat pedepsei inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în ceea ce privește aplicarea art. 3201 Cod procedură penală, instanța de fond nu a dat eficiență acestui articol în ceea ce privește faptele pentru care inculpatul a fost condamnat. Pentru infracțiunea prevăzută de art 87 alin 5 din OUG nr. 1., pedeapsa prevăzută de lege este de la 2 la 7 ani, iar în ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea, această infracțiune se sancționează cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. În măsura în care instanța a redus limitele de pedeapsă cu 1/3 potrivit art 3201 Cod procedură penală, rezultă că pentru infracțiunea prevăzută de OUG nr. 1., minimul special ar fi fost de 6 luni, iar pentru infracțiunea de fals privind identitatea minimul special ar fi devenit o lună. Instanța de fond a condamnat inculpatul la o pedeapsă considerabil mai mare față de minimul special al celor două infracțiuni rezultat în urma reducerii. Pe lângă aceasta, instanța de fond a aplicat și un spor de 3 luni pentru săvârșirea în concurs a celor două infracțiuni, astfel, consecințele aplicării art 3201 Cod procedură penală nu se resimt în cazul pedepselor la care inculpatul a fost condamnat.
Raportat la faptul că inculpatul și-a recunoscut fapta și ținând cont de diferența relativ mică dintre valoarea alcoolemiei pe care inculpatul o avea în sânge și valoarea admisă de lege de 0,8 mg/l, având în vedere faptul că inculpatul a condus autovehiculul respectiv pe o distanță scurtă într-o zonă periferică și foarte puțin circulată a orașului Z., apărătorul inculpatului consideră că gradul de pericol social al infracțiunii nu este unul extrem de ridicat, și în consecință instanța de fond a aplicat în mod nelegal sancțiuni excesiv de mari atunci când a individualizat pedepsele pentru cele două infracțiuni.
Din referatul de evaluare a inculpatului existent la dosarul cauzei rezultă că acesta este o persoană harnică, activă și asupra căruia regimul privativ de libertate ar avea consecințe grave. P. art. 52 alin 2 Cod penal, executarea pedepsei urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și să înjosească persoana condamnatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală
și temeinică. Elementul material al laturii obiective a infracțiuni prevăzută de art 87 alin 1 din OUG nr. 1. republicată s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului rezultă din împrejurarea că deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, potrivit propriei declarații, a refuzat, în mod nejustificat să se deplaseze la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice. Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei inculpatului de a conduce pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și la atitudinea inculpatului de sfidare a regulilor procedurale și de a refuza recoltarea probelor biologice, în condițiile în care i-a fost atrasă atenția cu privire la consecințele faptelor sale, precum și de a-și atribui un nume și un domiciliu false, în scopul de a evita suportarea consecințelor juridice ale faptei sale.
Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, care este în vârstă de 32 de ani, este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, refuzând să coopereze cu organele de cercetare.
C U R T E A :
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Zalău, prin S. penală nr. 63 din data de 9 februarie 2012, a condamnat pe inculpatul Ț. M. O. în baza art.87 alin.5 din O.U.G.nr.1. republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul Ț. M.-O., fiul lui M. și D., născut la data de (...), în localitatea O., jud.Mehedinți, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în localitatea B. H., str.T., nr.60, bl.35, sc.A, ap.17, jud.Caraș S., CNP 1. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.
În baza art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul Ț. M.-O. la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.
În baza art.71 alin.1 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.33 lit.a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, iar pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare o sporește cu 3 luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 2 (doi) ani și 3 luni închisoare, cu privare de libertate.
În baza art.71 Cod penal,s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a obligat inculpatul Ț. M. O. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de
(...) din Dosar nr.1973/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț. M.-O. pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art.87 alin.5 O.U.G.nr.1. republicată., cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și fals privind identitatea, prevăzută de art.293 alin.1
Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în data de (...), învinuitul Ț. M.-O. a condus un autoturism pe drumurile publice și, fiind oprit în trafic, a refuzat să se supună testării aerului expirat și recoltării de probe biologice, iar când a fost legitimat de organele de poliție, a declarat că nu are acte de identitate și și-a atribuit un nume și un domiciliu false.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f.7-
8), declarațiile învinuitului Ț. M. O. (f.10, 74-75), declarația învinuitului V. O.
(f.21-23), declarațiile martorului M. C. O. (f.43,44), declarația martorului M. D.
(f.45-46), declarația martorului P. I. (f.50), declarația martorei P. I. (f.51), acte (f.28-34), raport de constatare tehnico-științifică (f.36-42), fișă cazier judiciar Ț. M. O. (f.15-16), proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală (f.76-77).
La termenul de judecată din (...), apărătorul ales al inculpatului a depus la dosar o declarație autentificată sub nr.142/(...) al notarului public Pădurean Călin C., prin care acesta a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 Cod procedură penală, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f.103). În baza cererii inculpatului admisă de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală.
În data de (...), la ora 04.34, agenții de poliței din cadrul Poliției mun. Z., efectuând supravegherea traficului pe str.Simion B. din Z., au procedat la oprirea autoturismului marca Saab, cu numărul de înmatriculare C., la volanul căruia se afla inculpatul Ț. M.-O. care a prezentat actele autoturismului, iar cu privire la actele sale de identitate a declarat că nu le are asupra sa. În schimb, a declarat agenților de poliție că se numește V. O., indicând și datele de stare civilă ale acestuia. A fost testat cu aparatul etilotest, rezultând valoarea de 0,46 mg/l alcool în aerul expirat. În consecință, a fost invitat să se prezinte la S. J. S. în vederea recoltării de probe biologice. A refuzat, chiar dacă i s-a comunicat că în acest caz săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 1.. La sediul poliției, inculpatul a dat o declarație olografă în legătură cu aceste aspecte, declarația întocmind-o în numele învinuitului V. O. (f.10). Prin urmare, la data de (...) fost începută urmărirea penală față de învinuitul V. O. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 1..
În cursul urmăririi penale, învinuitul V. O. s-a prezentat la sediul IPJ S. unde a declarat că la data de (...) el se afla în I. la lucru. A mai arătat că îl cunoaște de mai mult timp pe inculpatul Ț. M.-O., fiind vecini. În cursul anului
2009, învinuitul V. O. a fost vizitat în I. de către inculpatul Ț. M.-O. A. din urmă și-a cumpărat un autoturism marca Saab, dar întrucât nu avea acte de I. l-a rugat pe V. O. să fie de acord ca autoturismul să fie înmatriculat în I. pe numele său. Învinuitul V. O., care lucra de mai mult timp în I. și avea acte valabile a fost de acord, astfel că autoturismul inculpatului Ț. M.-O. a fost înmatriculat pe numele învinuitului V. O. A., Ț. M.-O. a reușit să afle și datele de identitate ale lui V. O.
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului au fost pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză. A., martorii S. I.
și M. D., care au făcut actele de constatare în noaptea de (...), au declarat că V. O. nu este persoana pe care au oprit-o cu acea ocazie și care și-a declinat această identitate. Fiindu-le prezentată fotografia inculpatului Ț. M.-O., ambii au declarat că aceasta este persoana care în realitate a condus autoturismul și care s-a prezentat cu numele de V. O. (f.45-46, 51). Martorul M. C.-O., care a asistat la testarea cu aparatul etilotest a inculpatului Ț. M.-O. a declarat de asemenea după ce a văzut planșele foto cu cei doi învinuiți că i se pare că Ț. M.-O. este cel care a condus autoturismul în data de (...) (f.44). Și învinuitul V. O. a declarat că după ce a primit citații în acest dosar a luat legătura cu inculpatul Ț. M.-O., care i-a recunoscut că a fost oprit de poliție și și-a declinat o identitate falsă, respectiv pe cea a învinuitului V. O., dar l-a asigurat totodată că nu va fi nicio problemă pentru acesta (f.21-23). De asemenea, expertiza grafoscopică întocmită confirmă faptul că declarația olografă dată în data de
(...) în numele lui V. O. nu a fost scrisă de aceeași persoană care a dat declarația din (...) în numele lui V. O. (f.36-42). O altă expertiză grafoscopică confirmă faptul că declarația olografă dată în data de (...) în numele lui V. O. a fost scrisă de aceeași persoană care a scris și declarațiile olografe din dosarul
4081/P/2009 al Parchetului de pe lângă J. D. T. S., și care sunt date în numele învinuitului Ț. M.-O. (f.52-55, 58-65). În acel dosar lui Ț. V.-O. i s-a și aplicat o sancțiune administrativă pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.5 din OUG 1. (f.15).
A rezultat din aceste probe că inculpatul Ț. M.-O. este în realitate persoana care a fost oprită în trafic în data de (...) și a refuzat recoltarea probelor biologice, iar în fața organelor de poliție s-a prezentat cu numele și datele de identificare ale lui V. O.
În drept, fapta inculpatului Ț. M.-O., care, la data de (...) a condus autoturismul marca Saab cu număr de înmatriculare C. pe un drum public pe raza municipiului Z. și, fiind oprit în trafic, a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice, prevăzută de art.87 alin.5 O.U.G.nr.1. republicată.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 O.U.G.nr.1. republicată s-a realizat prin refuzul inculpatului de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Urmarea imediată, ca element al laturii obiective, este prezumată de lege, astfel că este suficientă stabilirea săvârșirii de către inculpat a faptei incriminate de lege pentru a subînțelege starea de pericol pentru siguranța traficului rutier generată de conduita inculpatului.
În ceea ce privește latura subiectivă, intenția inculpatului a rezultat din împrejurarea că deși știa că se află sub influența băuturilor alcoolice, întrucât consumase în prealabil alcool, potrivit propriei declarații, a refuzat, în mod nejustificat să se deplaseze la o unitate sanitară în vederea recoltării probelor biologice.
În drept, fapta inculpatului Ț. M. O. de a declara, cu ocazia legitimării de către organele de poliție că nu are acte de identitate și de a-și atribui un nume și un domiciliu fals, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals privind identitatea, prevăzută și pedepsită de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de prezentare a inculpatului în fața organelor de poliție sub o identitate falsă, în scopul evitării suportării consecințelor juridice ale faptelor comise. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată de lege. M. consumării infracțiunii este marcat de momentul în care s-a produs urmarea imediată, iar legătura de cauzalitate dintre acțiunea de prezentare sub o identitate falsă și urmarea imediată rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul Ț. M. O. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a urmărit evitarea suportării consecințelor juridice ale faptelor sale.
Din analiza fișei de cazier a inculpatului a rezultat că acesta a mai suferit condamnări anterioare, nefiind la prima confruntare cu legea penală.
Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit două noi infracțiuni intenționate la data de (...), pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 5 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.264/2004 a Judecătoriei Caransebeș și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunilor de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, faptă prevăzută de art.87 alin.5
O.U.G.nr.1. republicată, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal și fals privind identitatea, faptă prevăzută de art.293 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere disp.art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.
În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă și cea care s-ar fi putut produce, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social ridicat, raportat la consecințele care s-ar fi putut produce ca urmare a faptei inculpatului de a conduce pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și la atitudinea inculpatului de sfidare a regulilor procedurale și de a refuza recoltarea probelor biologice, în condițiile în care i-a fost atrasă atenția cu privire la consecințele faptelor sale, precum și de-ași atribui un nume și un domiciliu false, în scopul de a evita suportarea consecințelor juridice ale faptei sale.
Instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana infractorului, care este în vârstă de 32 de ani, este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, în faza de urmărire penală refuzând să coopereze cu organele de cercetare, pentru ca ulterior, în fața instanței să solicite aplicarea procedurii simplificate de judecată, bazate pe recunoașterea vinovăției.
A., având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, reduse cu o treime, conform prevederilor art.3201
Cod procedură penală instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre minimul special, de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat și, respectiv, de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea.
În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului Ț. M. O. drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal, cu excepția dreptului de a vota în cadrul alegerilor și lit.b) Cod penal, din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.
Instanța a apreciat că, față de prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., și față de jurisprudența C. E. a D. O. dezvoltată pe marginea acestui articol (de exemplu, cauza Hirst contra Marii Britanii), o instituire a unei interdicții pentru inculpat de a vota în cadrul alegerilor parlamentare ar constitui o măsură disproporționată, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. P. C. E. a D. O., „. continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de C., cu excepția dreptului la libertate (…). Orice alt fel de restricție la alte drepturi trebuie să fie justificată";. Curtea acceptă că o societate democratică are posibilitatea de a lua măsuri pentru a se proteja împotriva activităților care urmăresc distrugerea drepturilor și libertăților enunțate de C., o situație în care instituirea unor restricții în privința drepturilor electorale este apreciată ca justificată fiind aceea în care un individ a comis grave abuzuri în exercitarea funcțiilor publice, sau a avut un comportament prin care a pus în pericol starea de drept sau bazele democrației. Instanța apreciază că prin săvârșirea infracțiunii care face obiectul prezentei cauze, dar și prin datele personale, inculpatul nu a pus în pericol grav ordinea de drept și, cu atât mai puțin, bazele democrației.
Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul nu s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de o funcție pe care o ocupa, de o profesie pe care o exercita sau de o activitate pe care o desfășura la momentul respectiv, interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal este lipsită de obiect.
De asemenea, instanța a reținut că fapta inculpatului care face obiectul prezentei cauze nu probează incapacitatea acestuia de a exercita în mod corespunzător drepturile părintești sau dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care nu va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.
Având în vedere că infracțiunile de refuz de a se supune recoltării probelor biologice și fals privind identitatea au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța va contopi pedepsele aplicate inculpatului Ț. M. O. prin prezenta sentință, iar pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare o va spori cu 3 luni,urmând ca inculpatul să execute în final o pedeapsă de 2 ani și 3 luni închisoare, cu privare de libertate, singura modalitate de executare posibilă având în vedere starea de recidivă postexecutorie în care au fost comise faptele și cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Împotriva soluției instanței de fond, a declarat recurs inculpatul Ț. M. O., solicitând admiterea căii de atac promovate și reducerea pedepsei, ca rezultat al unui efect mai larg a disp. art. 320 ind. 1 C.proc.pen. întrucât este un element tânăr, în vârstă de 33 ani, chiar dacă posedă antecedente penale.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Verificând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei rezultante aplicată recurentului Ț. M. O., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, la 10 iulie 2010 și fiind oprit de către organele de poliție a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, iar cu ocazia legitimării, și-a atribuit un nume și un domiciliu fals și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al recurentului, cât și profilul socio- moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor, antecedentele penale ale recurentului (recidivă postexecutorie), cuantumul pedepsei rezultante de 2 ani și 3 luni închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare la conștientizarea consecințelor faptelor sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia. Din fișa de cazier rezultă că aceste infracțiuni, au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, recurentul suferind până în prezent, mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, ceea ce dovedește o perseverență infracțională deosebită în săvârșirea de infracțiuni împotriva patrimoniului.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptelor comise, consecințele acestora, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât nu este incident cazul de casare invocat, respectiv art.385/9 pct.14 C.pr.pen.
Față de circumstanțele personale ale acestuia, și față de cele reale ale infracțiunilor, Curtea nu va da o mai mare eficiență disp. art. 320 ind. 1
C.proc.pen., neexistând nici un temei legal pentru aplicarea lor, reeducarea inculpatului apărând ca lipsită de conținut și eficiență prin diminuarea și mai mult a sancțiunii rezultante.
În raport cu cele menționate, sentința instanței de fond este legală și temeinică sub toate aspectele și verificându-se hotărârea atacată, instanța nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art.385/9 alin.3 C.proc.pen.
Așa fiind, pentru motivele ce preced, recursul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.proc.pen.
În baza art.189 C.proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 50 lei onorariu parțial apărător oficiu ce se va achita din fondul M.ui Justiției, avocat B. R.
În baza art.192 alin.2 C.proc.pen.recurentul va achita statului 500 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T. M. O. cu domiciliul procesual ales in C. N. str. M. nr. 42, împotriva sentintei penale nr.63 din 9 februarie 2012 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, av B. R.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER M. B. V. G. D. P. M. N. red.PD/CA
3 ex. - (...) jud.fond.Ș. M.
| ← Sentința penală nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1733/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
