Decizia penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR.19/R/2011

Ședința publică din 27 iunie 2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: A. D. L., judecător

JUDECĂTORI: V. C.

M. R.

GREFIER: M. V.-G.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A. C.

S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de către contestatorul V. C. împotriva deciziei penale nr. 739/R/2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Curții de A. C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul V. C. în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. Oprean Patricia din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Apărătorul contestatorului V. C., av. Oprean Patricia solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor invocate de contestator.

Solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună în temeiul art. 10 lit. c Cod pr.pen. achitarea inculpatului V. C. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de furt, întrucât fapta nu a fost comisă de către acesta.

În subsidiar, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare primie instanțe pentru ca inculpatul să-și formuleze apărarea, să se procedeze la audierea părții vătămate și a martorilor și pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea de a le adresa întrebări.

Inculpatul a fost citat în anul 2008 de la adresa de domiciliu și nu i s- a adus la cunoștință obligația de a anunța schimbarea de domiciliu, împrejurare față de care apreciază că inculpatului nu i-au fost respectate drepturile procesuale.

Soluționarea procesului a durat 4 ani, însă solicită să se aibă în vedere că inculpatul a crescut la casele de copii și nu are o casă stabilă.

Cu privire la acuzația adusă inculpatului arată că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a sustras suma de bani din autoturismul părții vătămate.

Declarația părții vătămate a „. la reținerea vinovăției și condamnarea inculpatului, însă în opinia sa există mari dubii cu privire la vinovăția inculpatului.

Reprezentantul P. solicită respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul V. C., având în vedere că din actele medicale depuse la dosar, respectiv o adeverință medicală și o rețetă medicală rezultă că diagnosticul nu este unul de împiedicare a prezentării la instanță a contestatorului la data de 14 mai 2012.

În opinia sa, contestatorul nu s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței de recurs motiv pentru care solicită respingerea contestației.

Cu privire la judecarea recursului formulat de inculpat solicită a fi respins, apreciind că decizia 739/2012 a Curții de A. C. este întemeiată și justificată raportat la probele administrate în cauză.

Pe parcursul judecății inculpatul nu a fost audiat, nu a participat la judecarea cauzei în primă instanță, însă acesta nu este un motiv de rejudecare a cauzei.

Recursul formulat de inculpat este nefondat, având în vedere că probele sunt concludente și dovedesc săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de furt calificat .

Apărătorul contestatorului V. C., Oprean Patricia, în replică, arată că contestația în anulare este întemeiată, având în vedere că din actele medicale depuse la dosar rezultă că la data de 14 mai 2012 când s-a soluționat recursul inculpatului i-au fost prescrise multe medicamente puternice, respectiv antibiotice astfel că, acesta era în imposibilitate de a se deplasa de la O. la C.-N., fiind supus unui tratament medicamentos.

Contestatorul V. C., având ultimul cuvânt, arată că a avut intenția să se prezinte la J. C. și Curtea de A. C. La Curtea de A. s-a prezentat și i s-a acordat un termen pentru angajarea unui apărător, însă la data de 14 mai

2012 când s-a soluționat recursul a fost în imposibilitate de a se prezenta în instanță, întrucât era foarte bolnav. Nu a avut intenția să se sustragă de la judecată.

În ceea ce privește acuzația ce i se aduce arată că nu a comis fapta, că o singură dată l-a văzut pe partea vătămată la piața din C., ocazie cu care i-a spus că a doua zi va veni să cumpere o cantitate mare de fructe pentru fundație, dar nu a mai venit.

În faza de urmărire penală a fost dus la poliție unde a fost lovit și amenințat că va sta în pușcărie.

Solicită admiterea contestației, anularea mandatului de executare și rejudecarea cauzei întrucât nu a avut parte de un proces echitabil și dorește să-și dovedească nevinovăția.

C U R T E A :

Prin decizia penală nr. 739 din 14 mai 2012 a Curții de A. C. s-a respins ca nefondat recursul declarat de către inculpatul V. C., împotriva sentinței penale nr. 8 din 10 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N. și s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce s-a plătit din fondul M.ui Justiției, pentru av. Sîrbu Timea.

A fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 8 din data de 10 ianuarie 2012 a Judecătoriei C.-N., în baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g din C.pen., s-a dispus condamnarea inculpatului V. C., cetățean român, fiul lui N. și M., născut la data de 21 septembrie 1985 în O., jud. Bihor, CNP 1., domiciliat în comuna T., str. R., nr. 37, jud. Bihor, f.f.l. în O., str. M. G., nr. 89, jud. Bihor, O., str. B., nr. 10/6, jud. Bihor, fără ocupație, fără loc de muncă, necăsătorit, fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 85 al. 1 din C.pen. s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.

În baza art. 36 al. 1 rap. la art. 33 lit. a din C.pen. s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul V. C. a fost judecat în prezenta cauză a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen., s-au contopit pedepsele, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare care a fost sporită cu 2 luni închisoare, urmând ca inculpatul V. C. să execute pedeapsa de 3 ani și

2 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prev.de art.

71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998 din C.pen. s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. L. cu domiciliul în M. C., str. L., nr. 6, jud. Harghita și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 76.000 lei, reprezentând daune materiale.

S-au aplicat prev. art. 191 al. 1 din C.p.p.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosarul nr.

6486/P/2008 la data de 14 iunie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. e, g C.pen.

S-a reținut că fapta inculpatului care, cu intenție, în noaptea de

13/(...), a sustras suma de 76.000 lei aflată în autoturismul părții vătămate

B. L., parcat pe str. U. din C.-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e,g

C.pen.

Instanța a audiat partea vătămată și a administrat proba cu înscrisuri. Inculpatul nu a putut fi audiat întrucât, deși legal citat în procedură obișnuită și cu mandate de aducere de la toate adresele cunoscute, acesta nu a fost găsit. Drepturile procesuale ale inculpatului au fost protejate prin desemnarea unui apărător din oficiu.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța de fond a reținut următoarele:

Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului V. C. prin rezoluția din data de (...) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.e,g C.pen. soluție confirmată de procuror la aceeași dată ( f.3 dos.u.p.), reținându-se în sarcina inculpatului că acesta, profitând de faptul că partea vătămată l-a lăsat singur în autoturismul său parcat în P-ța U. din C.-N. și a plecat, i-a sustras dintr-o geantă o pungă cu suma de 76.000 lei.

În fapt, instanța a reținut că la data de (...), inculpatul V. C. din O. s-a întâlnit în localitatea C.-N. cu partea vătămată B. L., domiciliată în M. C., ca urmare a solicitării părții vătămate, după ce aceștia s-au cunoscut pe un site de socializare on-line ".. În data de (...), în intervalul orar 0010 - 0020, după ce au petrecut un timp unul în compania celuilalt, inculpatul a profitat de faptul că partea vătămată a părăsit autoturismul proprietate personală marca Peugeot 607, cu nr. de înmatriculare (...) pentru a face o rezervare la hotelul ". situat pe str. U., din C.-N., a luat în scopul însușirii pe nedrept suma de 76.000 lei depozitată într-o plasă în autovehicul, după care a părăsit locul faptei, fără a mai putea fi contactat de către partea vătămată. Partea vătămată a justificat suma de bani pe care o avea asupra sa prin aceea că trebuia să achite contravaloarea unei intervenții chirurgicale la care urma să fie supusă mama sa.

În cauză, s-a procedat la recunoașterea după planșe foto (f.41-46 dos.u.p.) în prezența martorilor-asistenți R. L. (f.47 dos.u.p.) și R. Remus

(f.48 dos.u.p.), partea vătămată indicându-l pe inculpat drept persoana care i-a sustras suma de bani din autoturism în noaptea de 13/(...).

T., inculpatul V. C. a fost supus testului asupra comportamentului simulat, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f.49-56 dos.u.p.) rezultând că acesta a manifestat un comportament simulat la întrebările relevante cauzei.

De asemenea, partea vătămată a fost supusă testului poligraf, referitor la deținerea sumei de bani în noaptea de 13/(...) în autoturismul personal și la prezența inculpatului în acest autovehicul, din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f.57-60 dos.u.p.) reieșind că B. L. nu a provocat modificări specifice comportamentului simulat.

Deși aceste mijloace de probă nu sunt prevăzute în mod expres de codul de procedură penală constituie indicii care pot fi coroborate cu alte probe.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul V. C. (f.98-102 dos.u.p.) a declarat că s-a întâlnit cu partea vătămată în data de (...), că au întreținut relații intime, după care, în momentul în care partea vătămată se deplasase la hotelul ". pentru a închiria o cameră, a profitat de absența acesteia și a sustras o plasă cu bani, dintre care suma de 70.000 lei a înmânat-o numitului H. A., suma de 10.000 lei a cheltuit-o în interes personal, iar suma de 46.000 lei a remis-o unei persoane cunoscute drept "Edi"; care conduce un autoturism marca Audi A6 de culoare neagră și este cămătar, conform declarațiilor inculpatului.

Organele de poliție au încercat identificarea persoanelor indicate de către inculpat, însa fără succes (f.69-73 dos.u.p.).

Ulterior în cursul urmăririi penale, la data de (...), inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale inițiale (f. 103-104 dos.u.p.) arătând că nu se face vinovat de comiterea furtului din data de 13/(...), că s-a întâlnit cu partea vătămată în C.-N., alături de care a petrecut câteva ore, după care s-a deplasat în mun. O., fără a sustrage vreun bun. Aceste declarații ale inculpatului au fost înlăturate ca nesincere, necoroborându-se nici cu declarațiile sale inițiale, nici cu restul materialului probator administrat în cauză care îl indică drept autor al furtului, respectiv declarațiile părții vătămate B. L. din cursul urmăririi penale (f.21-26 dos.u.p.) și din fața instanței (f.119 dos.inst.), procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.6-15 dos.u.p.), rapoartele de constatare tehnico-științifică (f.49-

56, 57-60 dos.u.p.), procesele-verbale de constatare (f.69-73 dos.u.p.) și procesul-verbal de recunoaștere după planșe foto (f.41-46 dos.u.p.).

Cu toate că inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea, acesta, deși legal citat, nu s-a mai prezentat în fața organelor de urmărire penală

(f.106-133 dos.u.p.) după ce a dat declarațiile arătate mai sus, sustrăgându- se astfel de la prezentarea materialului de urmărire penală (f.106-133 dos.u.p.), iar ulterior și de la judecată.

În drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V. C. care, în noaptea de 13/(...), a luat în scopul însușirii pe nedrept suma de 76.000 lei aflată în autoturismul părții vătămate B. L., parcat pe str. U. din C.-N., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1, art. 209 al. 1 lit. e și g Cod Pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unei sume de bani, respectiv 76.000 lei, fără consimțământul părții vătămate B. L., care avea în posesie respectiva sumă de bani.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă atingerea adusă patrimoniului și în producerea unei pagube părții vătămate, respectiv 76.000 lei - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.

În cauză s-a reținut elementul circumstanțial agravant al comiterii faptei într-un loc public prev. de art. 209 al. 1 lit. e Cod penal, având în vedere că inculpatul a sustras suma de bani din autoturismul părții vătămate care era parcat pe str. U. din C.-N., deci dintr-un loc care este întotdeauna accesibil publicului, în accepțiunea art. 152 lit. a) C.pen.

T., s-a reținut și elementul circumstanțial agravant al comiterii faptei în timpul nopții prev. de art. 209 al. 1 lit. g Cod penal, având în vedere că infracțiunea a fost comisă în noaptea de 13/(...), în intervalul orar 0010 -

0020.

Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, intenție care rezultă din modul de săvârșire a faptei.

Din analiza fișei de cazier judiciar (f.14 dos.inst), s-a constatat că inculpatul V. C. a mai fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furt calificat și, totodată, împotriva lui s-a pus în mișcare acțiunea penală în trei cauze diferite pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și furt calificat, dovedind astfel o persistență în activitatea infracțională.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța s- a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:

1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C. pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la 3 la 15 ani.

2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța de fond a reținut că se află în prezența unui pericol social relativ ridicat al infracțiunii, raportat la prejudiciul creat, la capacitatea inculpatului de a profita de orice oportunitate și de încrederea, chiar nejustificată, a părți vătămate. T., s-a reținut că inculpatul a mai fost condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și împotriva lui s-a mai pus în mișcare acțiunea penală în trei cauze diferite pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și furt calificat.

3. Referitor la persoana infractorului, instanța de fond a reținut că acesta are studii 8 clase, fără ocupație. În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut inițial o atitudine sinceră, însă pe parcursul procesului penal a revenit asupra declarațiilor, nerecunoscând fapta comisă. T., inculpatul s-a sustras atât de la prezentarea materialului de urmărire penală, cât și de la judecată, deși a fost legal citat și i s-a pus în vedere obligația procesuală de a anunța orice schimbare a domiciliului în termen de trei zile.

În baza art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e și g din C.pen., a fost condamnat inculpatul V. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar în baza art. 85 al. 1 din C.pen., s-a anulat suspendarea condiționată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1178/23 noiembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Oradea, definitivă prin neapelare la data de 8 decembrie 2009.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C.pen., s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa de 3 ani închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 2 luni închisoare, având în vedere gravitatea faptei care face obiectul prezentei cauze, urmând ca inculpatul V. C. să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prev.de art.

71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Fapta ilicită săvârșită de către inculpat cu intenție directă a produs un prejudiciu nemijlocit în patrimoniul părții vătămate constând în suma de bani sustrasă și dovedită prin extrasele de cont, declarația părții vătămate și primele declarații ale inculpatului, care nu avea cum să cunoască suma de bani avută de către partea vătămată asupra ei, decât dacă ar fi văzut-o.

În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C.p.p. cu aplicarea art. 998

C.civ., în vigoare până la data de 1 octombrie 2011, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată B. L. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 76.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na CIUBOTARIU ALEXANDRA de 200 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul V. C. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia,cu consecința achitării sau încetării procesului penal.

S-a arătat că inculpatu nu a sustras suma menționată de partea vătămată, că aceasta s-a mai întâlnit și cu alte persoane, atât în prezența cât și în absența inculpatului, că nu își mai menține declarațiile date la poliție deoarece a fost constrâns și obligat prin lovire și amenințare să scrie acele declarații.

S-a mai susținut că nu poate fi credibilă afirmația părții vătămate că l- a lăsat singur în autoturismul său, având în interior suma de peste 1 miliard de lei vechi, întrucât partea vătămată l-a văzut atunci pentru prima dată.

Inculpatul arată că a cunoscut-o pe partea vătămată prin intermediul internetului siteuri de socializări privind relațiile între persoane de același sex, că a întreținut relații sexuale în autoturism cu aceasta, după care partea vătămată l-a condus pe C. F. lăsându-l să ia o mașină de ocazie către O. și dându-i suma de 50 lei și 200 euro, inculpatul refuzând propunerea părții vătămate de a se întâlni cu alte persoane pentru sex în grup.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea a constatat că recursul nu este fondat și l-a respins.

Astfel, s-a constatat că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză, stabilind în mod corect vinovăția inculpatului V. C. în comiterea infracțiunii de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e și g Cod penal.

A rezultat din ansamblul probator că în noaptea de 13/(...) inculpatul recurent V. C. a sustras suma de 76.000 lei aflată în autoturismul părții vătămate B. L., parcat pe strada U. din C.-N..

Starea de fapt rezultată din coroborarea declarațiilor inculpatului cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (f.6-15 dosar u.p.) raport de constatare tehnico-științifică (f.49-56, 57-60), proces verbal de constatare (f.69-73), proces-verbal de recunoaștere după planșe foto (f.41-

46) declarațiile părții vătămate B. L. (f.21-26 dosar u.p., f.119 dosar fond), declarațiile martorilor asistenți R. L. și R. Remus (f.47, 48 dosar u.p., f.137 dosar fond) demonstrează că inculpatul V. C. se face vinovat de comiterea infracțiunii de furt calificat pentru care a fost trimis în judecată.

Simpla afirmație a inculpatului că a fost constrâns și obligat prin lovire și amenințare de către organele de poliție să scrie declarațiile din cursul urmăriri penale prin care a recunoscut comiterea faptei s-a reținut că nu este suficientă pentru a înlătura răspunderea lui penală, câtă vreme această afirmație nu este susținută de vreo probă.

La individualizarea judiciară a pedepsei instanța de fond a dat dovadă de suficientă clemență față de inculpat, aplicând acestuia pedeapsa minimă prevăzută de lege, de 3 ani închisoare și un spor de doar două luni închisoare cu ocazia contopirii acestei pedepse cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru o infracțiune concurentă.

Curtea a constatat că pedeapsa aplicată este în măsură să conducă la atingerea scopului pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52

Cod penal, realizând totodată un just echilibru între gravitatea faptei și pedeapsa aplicată.

Ca urmare, pentru considerentele prezentate, în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de către inculpatul V. C. împotriva sentinței penale nr.8 din 10 ianuarie 2012 a

Judecătoriei C.-N., iar în baza art.189 Cod procedură penală s-a stabilit suma de 200 lei ca onorariu pentru apărător din oficiu, sumă avansată din FMJ pentru av.Sîrbu Timea și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de

600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Împotriva acestei decizii la data de 16 mai 2012 a formulat contestație în anulare contestatorul V. C., solicitând instanței admiterea acesteia apreciind că decizia atacată este nelegală și netemeinică.

În motivarea contestației au fost invocate dispozițiile art. 386 lit. b, c, e

C.pr.pen., susținându-se că la data de 14 mai 2012 când s-a soluționat recursul declarat de către condamnat împotriva sentinței penale nr.8/(...) a

Judecătoriei C.-N., petentul a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a anunța instanța despre acest lucru, fiind blonav și în stare de repaus la pat.

In susținerea contestației au fost depuse acte medicale din care reiese că în mod real la acea dată contestatorul a fost în relativă imposibilitate fizică de a se prezenta în fața Curții de A. C., motiv pentru care în ședința publică din data de 6 iunie 2012 a fost admisă în principiu contestația, potrivit prev. art. 386 alin. 1 lit. C.pr.pen., s-a respins motivat cererea de suspendare a executării deciziei contestate și s-a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 27 iunie 2012, dispunându-se citarea contestatorului (f.15).

Examinându-se pe fond contestația în anulare formulată, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată, astfel încât nu se justifică anularea deciziei de condamnare și rejudecarea pe fond a recursului din următoarele considerente:

In primul rând, din actele medicale depuse la dosar, respectiv o adeverință medicală și o rețetă medicală rezultă că diagnosticul de rinofaringită acută (f. 3, dosar) nu este neapărat unul care să împiedice de plano posibilitatea prezentării la instanță a contestatorului la data de 14 mai

2012, chiar dacă teoretic poate fi acceptat ca atare.

Cât privește procedura de judecare a recursului formulat de contestator, Curtea apreciază că decizia 739/2012 a Curții de A. C. este legală și temeinică, raportat la probele administrate în cauză.

Pe parcursul judecății inculpatul nu a fost audiat și nu a participat la judecarea cauzei în primă instanță, însă acesta nu este un motiv de rejudecare a cauzei atâta vreme cât inculpatului i s-a adus la cunoștință învinuirea din primele momente ale demarării urmăririi penale iar acesta, deși legal citat, nu s-a mai prezentat în fața organelor de urmărire penală (f.106-133 dos.u.p.) după ce a dat primele declarații, sustrăgându-se astfel de la prezentarea materialului de urmărire penală (f.106-133 dos.u.p.), iar ulterior și de la judecată, deși a fost citat la toate adresele cunoscute, inclusiv de la adresa indicată în cererea de recurs, respectiv O., str. B. nr. 10 ap. 6, jud. Bihor.

La data de (...), inculpatului prezent personal în fața instanței de recurs i-a fost acordat un termen de trei săptămâni în vederea pregătirii apărării (f.16, dosar recurs), astfel încât starea sa de boală, chiar survenită ulteriror nu era atât de gravă încât să îl pună într-o imposibilitate absoluă și obiectivă de a-și exercita drepturile procedurale, mai ales că știa despre existența acestui proces de aproape 4 ani.

In consecință, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul V. C., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 739 din 14 mai 2012 a Curtii de A. C.

Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.pen. contestatorul va fi obligat să plărtească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care

200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul V. C., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 739 din 14 mai 2012 a Curtii de A. C.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe contestator să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

A. D. L. V. C. M. R.

C.O. - semnează președintele completului

M. V.-G.

GREFIER,

C.odihnă semnează

PRIM-GREFIER,

Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./ 3 ex. Jud.fond: Mihăiță-L. M..

Jud.recurs: L.M.;A.C.;M.Ș..

← Decizia penală nr. 980/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1047/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj