Decizia penală nr. 190/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 190/A/2012

Ședința publică din 07 noiembrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.

JUDECĂTOR : A. D. L. GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P. de pe lângă Curtea de A. C.

S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect apelurile declarate de inculpatul C. C. P. și partea civilă R. S. J., împotriva sentinței penale nr.

243 din 25 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj dat în dosar nr.

1111/P/2009 pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal combinat cu art. 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 73 lit. b Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul C. C. P. asistat de apărător ales, avocat V. B., din cadrul Baroului Bihor, cu delegație la dosar ( f. 30 ) și de apărător desemnat din oficiu, avocat B. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile R. S. J., S. de A. C., S. C. de U. C. și S. C. de U. T.-M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătorul din oficiu al inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui Justiției.

Curtea constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.

Se constată că s-au depus în cursul zilei de astăzi, prin fax, o cerere prin care s-a solicitat judecarea apelului în lipsă din motive financiare , precum și motive de apel prin care se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii, rejudecarea cauzei și majorarea pedepsei, iar în privința laturii civile, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată și introducerea în cauză a asiguratorului, respingerea apelului inculpatului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar motive de apel și învederează instanței faptul că nu cunoaște adresa concretă a părții civile, aspect problematic și la fondul cauzei.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Reprezentanta M.ui P. apreciază apelul părții civile ca fiind nefondat, în ceea ce privește latura penală a cauzei, în condițiile reținerii circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal și în privința diminuării sancțiunii în procedura prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, cu

1 diminuarea aferentă a art. 22 din Codul penal și că pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție este corespunzător stabilită.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că solicitările civile privind acordare a unei rente lunare precum și a sumei reprezentând contravaloarea autoturismului Volkswagen Jetta sunt nejustificate și că au fost respinse în mod corect de către instanța fondului. Susține că nu există un raport de cauzalitate între fapta inculpatului și prejudiciul reprezentând contravaloarea autoturismului Volkswagen Jetta. De asemenea, apreciază că nu s-a impus necesitatea introducerii în cauză în calitate de asigurător a societății de asigurare cu care inculpatul deține polița RCA, nefiind în situația în care asigurătorul să răspundă pentru fapta intenționată comisă de inculpatul C. C. P., întrucât cauzele și condițiile asigurării sunt diferite în cazul RCA-ului.

Pentru motivele expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea ca nefondat a apelului părții civile.

Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea apelului părții civile. A. că pedeapsă aplicată nu este nu prea blândă, ci prea aspră și, în consecință solicită respingerea apelului atât sub aspectul laturii penale, cât și sub aspectul laturii civile.

Referitor la apelul promovat în cauză de către inculpat solicită admiterea acestuia și, în consecință, să se dispună desființarea hotărârii atacate și să se procedeze conform capetelor de critică formulate.

A., prima critică adusă hotărârii este faptul că, deși s-a solicitat schimbarea încadrării juridice, acest lucru nu a fost realizat de către prima instanță, rămânând încadrarea juridică redată prin rechizitoriu, sens în care consideră că în cauză nu există indicii care să concluzioneze că a fost prezentă intenția de omor în construcția și execuția inculpatului-apelant pentru a se justifica încadrarea juridică.

De asemenea, prezintă pe scurt situația de fapt și arată că inculpatul a observat că din camionul în care dormea fratele acestuia două persoane sustrăgeau bunuri, iar când a coborât la cele două persoane, acestea au luat-o la fugă. A., inculpatul a plecat în urmărirea acestora pentru a le prinde, ocazie cu care l-a și lovit, respectiv a acroșat-o pe partea vătămată.

A. că instanța de fond în examinarea existenței unei presupuse intenții de omor a luat în considerare aspecte netemeinice pentru a se pronunța dacă a existat sau nu a existat intenție, respectiv obiectul folosit, atitudinea inculpatului de a produce decesul, precum și intensitatea loviturilor. Având în vedere faptul că obiectul folosit a fost un autoturism și nu o armă, consideră că cele două elemente nu pot să fie suficient de convingătoare pentru a se aprecia dacă este sau nu o intensitate sau o atitudine de a duce la deces. A., în condițiile în care obiectul este o armă apreciază că este important de văzut locul, regiunea anatomică, intensitatea loviturii, ș.a.m.d., dar în condițiile în care acesta este un autoturism arată că acesta nu poate să fie îndreptate spre o regiune anatomică a persoanei vătămată și opinează că nu poate fi susținut acest argument.

Consideră că se impune examinarea considerentului pentru care presupusa tentativă nu a fost finalizată, sau de ce nu s-a soldat cu moartea în ipoteza presupunerii acestei intenții. A., arată că inculpatul, ulterior lovirii părții vătămate nu s-a oprit ca să-și ducă presupusa intenție de omor până la capăt și susține că acest aspect este un argument forte care ar trebui luat în considerare de instanța de judecată în aprecierea încadrării juridice a faptei. P. că a solicitat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 2 Cod penal sau în subsidiar alin. 3 Cod penal, respectiv vătămare corporală care implică intenția de a pune în pericol viața. În opinia sa, având în vedere și prezumția de nevinovăție, precum și tendința practicii și a teoriei, care

2 spune că în situația în care nu există temeiuri suficiente ca să se constate existența intenției de omor, se impune încadrarea prev. de art. 182 Cod penal. Față de aspectele evidențiate și motivele memoriului depus solicită a se lua în considerare faptul că în cauză nu există intenție de omor astfel că se impune schimbarea încadrării juridice.

O altă critică adusă este faptul că în cauză nu au fost reținute împrejurări care ar trebui să constituie circumstanțe atenuante. A., arată că a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante, asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat în nicio privință, sens în care solicită din nou admiterea acestora. Consideră ca împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante atitudinea bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei și la recunoașterea vinovăției împreună cu scuza provocării, reținută în mod concret și corect de către instanța de fond și apreciază că aceste circumstanțe atenuante ar trebui, indiferent de încadrarea juridică a faptei, să conducă la reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de către instanța de fond. În acest sens, consideră că, pe cale de reducere subsecventă, ținând cont de recunoașterea vinovăției prin procedura specială și de starea de provocare, pedeapsa ar trebui să fie una mai blândă, având în vedere și împrejurările concrete în care s-a produs fapta. De asemenea, apreciază că starea de provocare reținută a avut o eficiență minimă în condițiile în care starea a fost cauzată și produsă exclusiv de comportamentul părții vătămate. A., arată că în mod cert se va susține că partea vătămată, chiar dacă a fost surprinsă de către inculpat furând din camion, beneficiază de prezumția de nevinovăție, cu precizarea că dosarul de furt este disjuns. Consideră că, independent de culpa inculpatului, este în imposibilitatea de a produce prezumția de nevinovăție asupra acestuia, dar totuși se impune reținerea conduitei.

Mai arată că un alt capăt de cerere foarte important este modalitatea de individualizare a executării pedepsei, sens în care susține că scopul pedepsei poate fi realizat și printr-o pedeapsă neprivativă de libertate. A., arată că inculpatul este o persoană onestă, fără abateri penale, fără cazier, și care își procură mijloacele de existență prin muncă cinstită făcând transporturi, cu mențiunea că de multe ori a căzut victimă hoților prin parcări. T., susține că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și că s-a realizat educarea acestuia. În ipoteza în care instanța de recurs va aprecia îndestulătoarea suspendarea condiționată a executării pedepsei nu este îndestulătoare solicită suspendarea condiționată cu executare sub supraveghere.

Cu privire la luarea măsurii confiscării speciale arată că instanța de fond a considerat că se impune luarea măsurii confiscării speciale a autoturismului folosit, nefiind în proprietatea inculpatului. În acest sens apreciază că măsura dispusă este nejustificată raportat la scopul acesteia prevăzut de legea penală, respectiv acela de stopare a săvârșirii unor noi infracțiuni. A., formulează întrebarea „ce măsură de siguranță o prezintă obligarea inculpatului la plata sumei de 15.000 Euro în condițiile în care autoturismul nu a fost modificat, ci este un autoturism normal, folosit potrivit scopului lui de trebuința zilnică a inculpatului și a familiei acestuia?";. În situația propusă a solicitat aplicabilitatea art. 118 alin. 6 Cod penal, respectiv posibilitatea ca instanța să nu ia măsura confiscării speciale în condițiile în care autoturismul este de trebuința personală a inculpatului și arată că instanța de fond a respins apărarea solicitată, motivând prin faptul că dispoziția este aplicabilă doar situației în care se confiscă efectiv bunul. A., apreciază că o atare aplicare creează o discriminare între persoana care săvârșește o faptă cu bunul propriu, care poate să beneficieze de dispoziția invocată și o persoană care săvârșește fapta cu bunul altei persoane, având acordul persoanei, dar nu în scopul săvârșirii unei fapte penale.

De asemenea, apreciază că instanța de fond a dat daune materiale care nu au fost probate, respectiv 20.000 lei, care nu au fost dovediți și 20.000 lei pentru deplasări, care au fost dovediți în parte.

Cu privire la daunele morale arată că, în condițiile în care victima este surprinsă săvârșind o faptă penală, iar în urmărirea ei sunt produse prejudicii, apreciază că nu este justificată acordarea de daune morale părții vătămate câtă vreme acest lucru ar putea încuraja pe cei care comit fapte penale că în condițiile în care vor suferi vătămări vor fi despăgubiți.

Față de concluziile expuse solicită admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice și reaprecierea individualizării executării pedepsei.

Reprezentanta M.ui P. solicită respingerea apelului declarat de inculpatul

C. C. P. în baza art. 3791 pct. 1 lit. b Cod procedură penală. De asemenea, apreciază că în cererea principală de schimbare a încadrării juridice apelul declarat este nefondat și că, analizând fapta atât din punct de vedere medico- legal cât și din punct de vedere juridic, sunt îndeplinite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, iar nu de vătămare corporală la care se face referire prev. de alin. 2 sau 3 ale art. 182 din Codul penal. Consideră că încadrarea juridică este conform probelor administrate în acest dosar și conform teoriei și practicii judiciare, fiind evident că acțiunea desfășurată de către inculpat constă în acele acte de natură să suprime viața victimei raportat atât la modul în care s-a desfășurat acțiunea cât și la instrumentul folosit. A. ca fiind cert că urmările sunt leziuni care necesită 150-160 de zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieții și cu certitudine un instrument de genul autoturismului folosit de către inculpat și care se deplasa cu o viteză de aproximativ 40 de km/h, lovind cu intenție victima infracțiunii, înțelege, acceptă posibilitatea producerii decesului chiar dacă nu urmărește această urmare. A., consideră că încadrarea juridică de tentativă la omor calificat este corectă și că nu se impune nicidecum recalificarea faptei.

Raportat la solicitarea reținerii de circumstanțe atenuante suplimentare față de circumstanța legală apreciază că nu se impune reținerea acestora și că art. 74 lit. c Cod penal se suprapune practic atenuantei legale generată de aplicarea prev. art. 3201 din Codul de procedură penală, întrucât o bună conduită anterior săvârșirii faptei nu este relevată în mod expres în cauză și, în opinia sa, nici nu ar mai putea avea vreo eficiență de circumstanță facultativă față de faptele concret comise de inculpat. A., apreciază că nu este necesară o reținere dublă de circumstanțe de atenuare și arată că față de circumstanța legală de atenuare, instanța a procedat la o coborâre necesară și impusă de textul art. 73 lit. b Cod penal, respectiv sub limitele speciale, iar o individualizare în sensul diminuării sancțiunii de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii consideră că nu ar fi justificată în condițiile susținerii că inculpatul a acționat în starea de provocare și de tulburare generată de presupusa conduită a victimei, care nu a fost dovedită. Susține că chiar dacă victima ar fi condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat tot nu s-ar impune reducerea sancțiunii.

Mai arată că o tentativă de omor, în condițiile concrete evidențiate reclamă cu necesitate aplicarea unei sancțiuni într-un cuantum suficient de ridicat pentru îndeplinirea funcțiilor prev. de art. 52 Cod penal, iar ca modalitate de executare apreciază că se impune cu necesitatea adoptată de prima instanță, respectiv executarea în regim de detenție.

A. că fapta comisă de către inculpat este foarte gravă și, chiar dacă ar părea că nu este justificată, în realitate, dacă nu se va dori situația în care un justițiabil să-și rezolve problemele în aceste modalități, trebuie reprimate cu fermitate o astfel de conduită și de atitudine.

Raportat la solicitarea înlăturării măsurii de siguranță a confiscării echivalentului bănesc pe care-l reprezintă autovehiculul consideră că aceasta este corect aplicată de către prima instanță întrucât autoturismul a fost folosit pentru săvârșirea infracțiunii, dar că nu poate fi confiscat acesta pentru că nu aparține inculpatului. P. că dispozițiile legale invocate în apărare nu sunt aplicabile în cauză, iar în ipoteza în care apreciază existența unor discriminări în modalitatea de legiferare a art. 118 Cod penal consideră că s-ar impune adresarea Curții Constituționale. A., susține că, în condițiile în care tentativa de omor s-a săvârșit cu autovehiculul pus în mișcare de către inculpat, este evident că se impune confiscarea valorii autovehiculului de la acesta.

Având în vedere critica ce vizează greșita acordare a unor sume pe motivul insuficientelor probe care să dovedească cuantumul acestora consideră că instanța de fond a realizat o judicioasă soluționare și a laturii civile a cauzei, motiv pentru care a formulat concluzii de respingere și a apelului părții civile.

Concluzionează și solicită respingerea integrală a apelului inculpatului ca fiind nefondat și să se dispună obligarea ambelor părți, respectiv inculpat și parte civilă, apelanți în cauză, la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Inculpatul C. C. P., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptei, solicită admiterea apelului declarat și respingerea apelului părții civile.

C U R T E A

Deliberând reține că prin sentința penală nr.243 din 25 iunie 2012 pronunțată în dosarul nr.(...), a fost condamnat inculpatul C. C. P. pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, p.p.de art.20 rap. la art.174,175 lit.i cu art.73 lit.b C. și art.320 ind.1 al.7 C.pr.pen..,la pedeapsa de: 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicațiunea art.71 și 64 lit. a și b C..

În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen., art.998 C.civil, a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile către părțile civile astfel:

- S. A. al județului C. - suma de 992,80 lei cu dobânda legală începând cu data de (...) până la plata efectivă a sumei;

- S. C. de U. C. - suma de 48.026,26 lei cu dobânda legală începând cu data de (...) până la plata efectivă a sumei;

- S. C. Județean de U. T. M. - suma de 1.913 lei cu dobânda legală începând cu data de (...) până la plata efectivă a sumei.

În temeiul art.14 și 346 C.pr.pen., art.998 C.civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R. S. J. despăgubiri civile în sumă de 49.520 lei cu titlu de daune materiale și suma de 100.000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretențiilor civile formulate de către această parte civilă, inclusiv sumele cu titlu de rentă lunară sau salariu nerealizat.

În temeiul art.118 lit.b rap.la art.118 al.3 C., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 15.000 Euro sau echivalentul în lei la data realizării acestei măsuri de siguranță.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform Legii nr.76/2008.

În baza art.193 al. ultim C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească părții civile R. S. J. cheltuieli de judecată în sumă de 2.300 lei reprezentând onorariul de avocat ales și contravaloarea transportului la ultimul termen de judecată.

În temeiul art.191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul să plătească 3.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 2009 în parcarea de pe D. N. E 60, autori necunoscuți au tăiat prelata remorcii autotrenului în cabina căruia dormea martorul C. G. V., și au procedat la sustragerea de produse. În zonă în același interval de timp s-au aflat partea vătămată R. S. J. și martorul M. L.

Inculpatul C. C. P., sosind la fata locului și sesizând furtul, a lovit-o în mod intenționat pe persoana vătămată R. S. J. cu autovehiculul pe care îl conducea.

La fața locului au sosit ambulanța și organele de poliție.

Hemoperitoneu. Ruptură traumatică hepatică lob dr. grad III/IV. TCC grad I. Contuzie toraco-abdominală. Multiple fracturi costale bilaterale. Pleurezie bilaterală. Fractură diafîză femurală stg. Luxație astragaliană dr. deschisă. Anemie secundară posthemoragică. Ortoragie dr. Insuficiență respiratorie acută protezată mecanic. Accidoză respiratorie. Hipotasemie. Trombocitopenie. Eviscerație dirijată. Plagă granulară post-toracofrenoloparotomie. Agresiune";. S-a intervenit chirurgical. Ulterior a fost internată în mai multe unități medicale.

Din raportul de expertiză medico-legală și din suplimentul la acest raport a rezultat că partea vătămată R. S. J. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unei agresiuni/accident rutier (accidentare intenționată cu un autovehicul), prin mecanism complex de lovire-cădere, și posibil târâre.

Leziunile au pus în primejdie viața victimei. Leziunile au necesitat 150 - 160 de zile îngrijiri medicale. Ca urmare a leziunilor suferite victima prezintă deficiență locomotorie ușoară, incapacitate adoptivă 0-20%; neîncadrabil în grad de invaliditate - invaliditate 0.

Prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de L. I. de E. C. C. s-a concluzionat că viteza de deplasare probabilă a autoutilitarei Nissan Navara, din momentul lovirii victimei a fost de cea 40 km./h. L. părții vătămate R. S. J. a avut loc pe câmpul din afara carosabilului, într-o poziție situată pe un cerc având raza de 12-13 metri și centrul în poziția finală a acestuia. L. victimei a avut loc cu partea frontală a autoutilitarei și nu cu partea laterală a caroseriei autoutilitarei, aflată în derapaj în momentul impactului.

Procesul-verbal a locului faptei și anexele acestuia evidențiază faptul că gardul împrejmuitor al cabanei aflate pe câmp în apropiere, a fost distrus pe două porțiuni paralele - intrare, ieșire, în urma impactului cu autovehiculul condus de învinuit.

Partea vătămată și martorul M. L. au declarat că au oprit în parcare, cu autoturismul marca Wolskwagen cu numărul de înmatriculare (...), în spatele autotrenului, respectiv că au văzut în parcare numai autotrenul, nu au sesizat persoane sau mișcare în apropierea acestuia. Conform acelorași declarații, partea vătămată s-a dat jos din autoturism și s-a îndreptat spre marginea parcării, separată de câmp printr-un șanț, pentru nevoi biologice, moment în care, din spate, dinspre T., a apărut un autoturism care a intrat în parcare și a lovit-o frontal. M. M. L. a declarat că, de frică, a fugit cu autoturismul până în proxima localitate unde a oprit; a fost sunat de partea vătămată la solicitarea căreia a apelat la numărul de urgență 112, după care a revenit în parcare.

Conform declarațiilor inculpatului și ale fratelui său, martorul C. G. - V., la sosirea în parcare, inculpatul a sesizat un furt în desfășurare din autotren, le-a urmărit cu autovehiculul pe cele două persoane implicate în furt, lovindu-le pe rând cu autovehiculul. Cei doi au susținut că la data derulării evenimentelor în parcare nu mai era oprit un alt autovehicul decât autotrenul, autoturismul condus de martorul M. L. sosind ulterior în parcare.

Inculpatul a mai declarat că două persoane de sex masculin, pe care nu le poate identifica, aflate în parcare, s-au îndreptat înspre el cu intenția de a-1 agresa fizic; a susținut că în acest context s-a urcat în autoturism, a pornit motorul, persoanele au luat-o la fugă, și a pornit în urmărirea lor acroșându-le cu autoturismul.

Din piesele dosarului s-a putut desprinde ideea că inculpatul și martorul C.

G. V. au considerat că persoana vătămată și martorul M. L. au fost autorii furtului, deși nu i-au putut identifica fizic pe aceștia. P. celor doi în zonă, lipsa autoturismului lor în parcare, prezența unui cater și a unei perechi de mănuși de

„. în apropierea locului în care a fost găsită persoana vătămată, sunt elementele pe care se întemeiază supoziția acestora. Din procesul-verbal de cercetare a locului faptei a rezultat că în locul în care partea vătămată a fost găsită pe câmp, la o distanță de 30 cm. de aceasta, au. fost găsite două mănuși din material textil și un cuțit tip cater.

Infracțiunea de furt face obiectul dosarului P. de pe lângă Judecătoria

Turda nr. 2. în care urmărirea penală se efectuează in rem față de A. - autori necunoscuți.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, cu precizarea că nu a intenționat suprimarea vieții persoanei vătămate.

Partea vătămată R. S. J. a declarat că în timp ce se afla la pământ, după plecarea autovehiculului, o persoană de sex masculin, pe care nu o poate identifica cu certitudine, a lovit-o cu piciorul, o singură dată, în cap. Din actele medicale, din raportul de expertiză medico-legală, și din suplimentul la acest raport a rezultat că la nivelul capului persoana vătămată prezintă o singură leziune, la urechea dreaptă - hematom preauricular drept, care s-a putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure. Martorii M. L., Cătinean A. M., Boariu Cosmin V., P.a A. M., C. A. G. și învinuitul, nu au confirmat lovirea persoanei vătămate de vreo persoană. Martorii C. I., P.a G. F. și M.an A. au declarat că persoana vătămată a fost lovită în timp ce era la pământ de către martorul C. G. V. M. C. G. V. a declarat că nu a lovit persoana vătămată.

Starea de fapt mai sus prezentată a fost probată cu următoarele probe și mijloace de probă: procese-verbale de cercetare la fața locului (v.f. 14-26,35-47); buletin de analiză toxicologică alcoolemie (v.f. 27, 67); raport de expertiză medico- legală (v.f. 50-53); supliment la raportul de expertiză medico-legală (v.f. 56-57); acte medicale (v.f. 58-66); raport de expertiză criminalistică (v.f. 85-97); constituirile de parte civilă ale unităților medicale (v.f. 99-110); declarațiile părții civile R. S. J. (v.f. 111 -114); declarațiile martorilor M. L. (v.f. 116-121), C. I. (v.f.

122-124), P.a G. F. (125-127), Cătinean A. M. (v.f. 128-129), M.an A. I. (v.f. 130-

131), Boariu Cosmin V. (v.f. 132-133), P.a A. M. (v.f. 134-135), C. A. G. (v.f. 136-

137), C. G. V. (v.f. 138-144); declarațiile învinuitului C. C. P. prin care recunoaște săvârșirea faptelor în materialitatea lor (v.f. 145).

A. fiind, în drept, fapta inculpatului C. C. P. constând în aceea că în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 2009, a urmărit-o cu autovehiculul pe persoana vătămată R. S. J., lovind-o în mod intenționat cu autovehiculul, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat 150-160 de zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174 comb. cu art. 175 lit. i din C. pen.

Instanța de fond a considerat că raportat la întreg comportamentul inculpatului, care a urmărit-o pe persoana vătămată și a lovit-o cu autovehiculul, este evident că a intenționat (cel puțin intenție indirectă) suprimarea persoanei vătămate. S. este și faptul că în acțiunea sa de urmărire inculpatul a pătruns de două ori prin gardul de lemn, al unei cabane, distrugându-l. Anterior acestor

7 evenimente, autori neidentificați până în prezent, au tăiat prelata remorcii autotrenului în cabina căruia dormea martorul C. G. -V. și au procedat la sustragerea de produse, furtul fiind în plină desfășurare la sosirea învinuitului în parcare cu autovehiculul.

Din procesul-verbal de cercetare a locului faptei a rezultat, după cum am arătat, că în locul în care persoana vătămată a fost găsită pe câmp, la o distanță de 30 de centimetri de aceasta, au fost găsite două mănuși din material textil și un cuțit tip cater. Raportat la aceste împrejurări sunt reale și perfect credibile susținerile inculpatului conform cărora a fost și este ferm convins că a urmărit și a lovit pe unul dintre autorii furtului.

Pe cale de consecință, în cauză vor fi incidente prevederile art. 73 lit. b din

C. pen. privind circumstanțele atenuante - scuza provocării.

Instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică reținută în sarcina inculpatului, prin actul de sesizare a instanței, este cea corectă, motiv pentru care s-a dispus respingerea cererii acestuia de schimbare a încadrării juridice. C. dacă vinovăția, ca trăsătură esențială a unei infracțiuni, este un aspect interior, ce ține de atitudinea psihică a unui făptuitor față de fapta săvârșită și față de urmările ei, aceasta nu rămâne „ascunsă"; celorlalți, ci se materializează, în final, prin acțiunile acestuia. S-a solicitat a se reține faptul că acest inculpat nu a acționat cu intenția de a ucide, ci cu intenția de vătămare corporală. Probațiunea însă, nu se mărginește la această simplă susținere, care, în mod evident, nu poate fi decât în favoarea inculpatului, ci are în vedere aspecte legate de obiectul folosit, regiunea anatomică în care s-a aplicat lovitura și intensitatea ei.

În speța de față, obiectul folosit la agresarea părții vătămate (autovehicul de teren, cu o viteză maximă constructivă de 170 hm/h ) este apt a produce decesul. De asemenea, și în condițiile unei infracțiuni comise din culpă - ceea ce presupune de obicei luarea unor măsuri de evitare a accidentului - impactul dintre un autovehicul și o persoană se soldează de foarte multe ori cu decesul acesteia din urmă. În prezentul dosar, inculpatul a condus Jeep-ul cu o viteză de aproximativ 40 K., a urmărit-o pe teren partea vătămată și a lovit-o în mod intenționat, cu partea din față a autoturismului și din plin, neținând seama de existența cabanei din zonă, trecând de două ori prin gardurile acesteia,

„încrâncenarea"; inculpatului fiind evidentă.

În ce privește regiunea anatomică unde s-au aplicat loviturile, leziunile cauzate părții vătămate sunt deosebit de grave și acestea rezultă din actele medicale depuse la dosar, respectiv din diagnosticul pus acesteia. Partea vătămată, în urma acestui impact, a rămas la fața locului în stare de inconștiență, intervenția promptă a ambulanței și a organelor de poliție împiedicând producerea unui rezultat mult mai grav.

Cu privire la intensitatea loviturii, aceasta se reflectă în numărul mare de zile de îngrijiri medicale, în internările repetate (5 internări rezultă numai din actele depuse în faza de urmărire penală) și în numărul de operații suferite de aceasta (15 - conform declarațiilor părții vătămate). T., nu trebuie ignorat nici mecanismul complex de producere a leziunilor și nici starea actuală de sănătate a părții vătămate (ce rezultă din declarațiile date de aceasta, din declarațiile martorilor și din fotografiile existente la dosar).

În condițiile mai sus descrise, s-a desprins concluzia clară că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Procedând la individualizarea pedepsei, instanța de fond a făcut aplicațiunea criteriilor generale indicate de art.72 C., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol concret al faptei comise, urmările intervenite - constând în vătămarea părții vătămate, care a rămas cu sechele

8 fizice și psihice, numărul de zile de îngrijiri medicale solicitate de către victimă, numărul mare de operații chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată, nu în ultimul rând persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală și s-a reținut și art.73 lit.b C. privind scuza provocării.

În aceste condiții, pentru atingerea scopurilor pedepsei, indicate de art.52

C., instanța de fond a apreciat că o pedeapsă în cuantum de 4 ani închisoare va fi menită să contribuie la constrângerea și reeducarea acestui inculpat. S-a dispus ca această pedeapsă să fie executată în regim de detenție, urmând a face aplicațiunea art.71 și 64 lit.a,b C.. În speță, instanța de fond a apreciat, raportat la împrejurările cauzei și persoana inculpatului, la existența circumstanțelor atenuante, respectiv art.73 lit.b C., că în cauză pot fi reținute și au fost reținute prevederile art.65 și 76 al.3 C.,

În cauză, din partea mai multor unități spitalicești s-au formulat pretenții bănești reprezentând cheltuieli cu spitalizarea părții vătămate, pe diferite perioade, pretenții care sunt justificate, au temei legal și au fost admise de către instanță.

Concret, în temeiul art.14 și 346 C.pr.pen., art.998 C.civil, inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri civile către părțile civile astfel: către S. A. al județului C. - suma de 992,80 lei cu dobânda legală începând cu data de (...) până la plata efectivă a sumei; către S. C. de U. C. - suma de 48.026,26 lei cu dobânda legală începând cu data de (...) până la plata efectivă a sumei și către S. C. Județean de U. T. M. - suma de 1.913 lei cu dobânda legală începând cu data de (...) până la plata efectivă a sumei.

Partea vătămată R. S. J. a formulat pretenții civile în calitate de parte civilă astfel : 500.000 lei daune morale, 20.000 lei cheltuieli cu tratamentul medical,

20.000 lei cheltuieli de deplasare la spitalele unde a fost tratat, 5.000 lei cheltuieli cu întreținerea sa, 2.000 lei contravaloarea tijei femurale, 600 lei contravaloarea unei perechi de pantofi MBT, 2.500 lei contravaloarea bunurilor distruse și dispărute în timpul agresării sale, 600 lei lunar începând cu data de (...) până la (...) și 670 lei lunar începând cu data de (...) până la vârsta de pensionare cu titlu de folos nerealizat, 1.000 lei rentă lunară începând cu data de (...) până la încetarea stării de handicap fizic, 25.000 lei contravaloarea unui autoturism marca VW JETA achitată la SC S. SRL T.. În plus s-a solicitat onorariul de avocat ales și contravaloarea transportului la ultimul termen de judecată.

În legătură cu faptul că instanța de fond a reținut scuza provocării prev.de art.73 lit.b C., cu împrejurările concrete ale faptei comise și descrise mai sus, conform teoriei juridice, dacă din eroare infractorul ripostează împotriva altei persoane pe care o confundă cu provocatorul, operează circumstanța atenuantă menționată, acesta fiind situația până în prezent în dosarul de față, întrucât nu există nici o dovadă că partea vătămată ar fi fost autorul furtului comis în dauna fratelui inculpatului. În concluzie, în condițiile în care prezumția de nevinovăție a părții vătămate nu a fost răsturnată, constituirea de parte civilă a numitului R. S. J. nu va putea fi cenzurată în funcție de gradul sau de culpă la producerea incidentului.

Cu privire la pretențiile bănești formulate de către partea civilă cu titlu de daune morale, instanța de fond a apreciat ca fiind justă suma de 100.000 lei. Aceasta deoarece partea vătămată are dreptul la plata unei sume de bani pentru prejudiciul cauzat ca urmare a imposibilității fizice de a desfășura o activitate fizică (cel puțin o bună perioadă de timp); cuantumul acesta a fost apreciat de către instanță în funcție de gravitatea faptei, urmările produse, multiplele leziuni provocate părți vătămate ce au necesitat pentru vindecare un număr mare de îngrijiri medicale și care au cauzat acesteia o deficiență locomotorie ușoară, în

9 urma căreia acesta nu mai poate practica sporturile preferate, și-a pierdut capacitatea de muncă și, implicit, locul de muncă, a pierdut tot, ajungând într-o situație financiară delicată.

Dintre sumele de bani solicitate de către partea vătămată cu titlu de daune materiale, instanța de fond a apreciat că e dovedită, cu acte și martori, doar suma totală de 49.520 lei, compusă din următoarele sume: suma de 20.000 lei cheltuieli cu medicamente, spitalizare; suma de 20.000 lei cheltuieli cu deplasarea părții vătămate pe perioada spitalizării și refacerii ulterioare, controale etc; 5.000 lei cheltuieli cu întreținerea la domiciliul său, cu alimentația suplimentară, bogată în vitamine pentru vindecare; 2.000 lei contravaloarea tijei femurale implementate în picior; 520 lei contravaloarea perechii de pantofi speciale cumpărați pentru deplasare mai ușoară; 2.000 lei bunuri distruse și dispărute în incidentul în care a fost implicată.

În legătură cu sumele de bani solicitate de către partea civilă cu titlu de rentă lunară, instanța de fond a apreciat că aceste sume de bani nu se justifică, nu au suport legal și probator în cauză, au fost respinse. A., partea vătămată a fost angajată la SC S. SRL, cu contract de muncă. Începând cu luna octombrie

2009, imediat după accident, și până în luna iunie 2010, partea vătămată s-a aflat în concediu medical, realizând un venit total pentru 9 luni în sumă de 3.132 lei. Din luna iulie 2010, s-a aflat în concediu fără plată, din proprie inițiativă, nefăcând ulterior demersuri pentru reangajare sau schimbarea locului de muncă, aceasta în condițiile în care a susținut că datorită handicapului fizic cu care a rămas în urma accidentului, nu mai poate desfășura activitatea de șofer profesionist. Din actele depuse la dosar de către partea vătămată a rezultat faptul că a primit de la firma unde a fost angajat suma de 4.178 lei adică lunar realiza un câștig de 348 lei. A. nu poate fi vorba de un venit nerealizat de către partea vătămată. De asemenea, solicitarea obligării inculpatului la plata unei rente lunare nu se justifică având în vedere că partea vătămată nu s-a pensionat pe motiv de boală, de incapacitate de muncă, iar ipotetica pensie pe care ar fi obținut-o să fie suplimentată cu o rentă lunară din partea inculpatului. N. însă nu împiedică pe aceasta, tânăr fiind și cu capacitate de muncă, să se reorienteze profesional, având în vedere că prin obținerea pretențiilor bănești de la inculpat, chiar justificate, nici o parte nu poate ajunge la o îmbogățire fără just temei.

Legat de constituirea de parte civilă instanța de fond a apreciat că este mai puțin dovedită suma de 25.000 lei reprezentând contravaloarea unui autoturism VW Jeta achitată către SC S.. Dincolo de discutabilitatea raportului direct de cauzalitate dintre incident și nerespectarea înțelegerii intervenite între partea vătămată și SC S. (din perspectiva cumpărării autoturismului în cauză), pentru recuperarea acestei sume de bani, partea vătămată trebuie să se adreseze în primul rând acestei societăți. A. că aceste pretenții bănești au fost respinse de către instanță.

În legătură cu aplicarea prevederilor art.118 C., aici trebuie menționat faptul că sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite, în orice mod, la săvârșirea unei infracțiuni, dacă acestea aparțin infractorului, iar dacă persoana căreia îi aparțin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confiscă echivalentul în bani al acestora. În conformitate cu RIL 18/2005 a Î., măsura de siguranță specială a mijlocului de transport s-a dispus numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunii. Deși acest RIL nu are o aplicabilitate directă în speță (autovehiculul inculpatului nefiind folosit doar ca mijloc de transport) și vizează alte infracțiuni, se poate concluziona, totuși, că, atâta vreme cât autovehiculul marca Nissan a servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunii de omor - fiind „. cu care s-a acționat, se impune confiscarea lui sau a contravalorii sale.

În speță nu sunt incidente prevederile 118 alin. 6 C.pen. referitoare la faptul că instanța poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte din mijloacele de trebuință zilnică a inculpatului, întrucât în acest caz devin incidente dispozițiile referitoare la confiscarea în echivalent bănesc. În legătură cu contravaloarea autoturismului la data comiterii infracțiunii, instanța apreciază că la dosar există suficiente elemente pentru determinarea ei, chiar și în lipsa unei expertize de specialitate, și anume: autovehiculul a fost fabricat în anul 2007, a fost cumpărat de tatăl inculpatului în anul 2008, iar evenimentul a avut loc în luna octombrie 2009. De asemenea, valoarea lui în momentul cumpărării s-a ridicat la suma de 1. lei. În plus, la dosar există o serie de oferte de vânzare a unor autoturisme cu caracteristici asemănătoare autoturismului în cauză. În aceste condiții, se va putea stabili o valoare a autoturismului la data comiterii infracțiunii, certamente valoarea sa (aproximativ 29.000 euro la data cumpărării) neputând fi mai mică de 15.000 euro (aproximativ jumătate din valoarea inițială).

A. fiind, în temeiul art.118 lit.b rap.la art.118 al.3 C., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 15.000 Euro sau echivalentul în lei la data realizării acestei măsuri de siguranță.

S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, conform Legii nr.76/2008.

În baza art.193 al. ultim C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile R. S. J. cheltuieli de judecată în sumă de 2.300 lei reprezentând onorariul de avocat ales și contravaloarea transportului la ultimul termen de judecată.

În temeiul art.191 C.pr.pen., inculpatul a fost obligat să plătească 3.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termenul legal inculpatul C. C. P. si partea civilă R. S. J.

În motivarea apelului părții civile R. S. J. se arată că sancțiunea aplicată inculpatului este prea blândă având în vedere circumstanțele comiterii faptei , iar solicitarea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice nu este fondată . De asemenea inculpatul nu a reparat nici măcar parțial prejudiciul cauzat părții civile , iar instanța de fond în mod eronat nu a admis acțiunea civilă așa cum a fost formulată , astfel că se impune obligarea inculpatului la plata tuturor despăgubirilor civile solicitate. ( daune morale și materiale). Instanța de fond în mod greșit nu a introdus în cauză asiguratorul RCA al autoturismului folosit la comiterea agresiunii și obligat alături de inculpat la plata despăgubirilor civile prin prisma disp. art. 58 din Legea 136/1995 .

Ca atare se solicită se solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii, rejudecarea cauzei și majorarea pedepsei, iar în privința laturii civile, admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată și introducerea în cauză a asiguratorului, și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea apelului inculpatului se arată că în mod neîntemeiat s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor prev. de art.20 rap. la art.174 rap. la art.175 lit.i C. în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. și ped de art.182 alin.2 sau în subsidiar în infracțiunea prev. de art.182 alin-.3 C. deoarece din probele administrate nu rezultă intenția de suprimare a vieții părții vătămate atâta timp cât inculpatul după ce a lovit-o pe partea vătămată a fugit și după cealaltă persoană și nu s-a oprit pentru a duce la bun sfârșit o prezumată intenție de omor astfel că imediat a sesizat organele de poliție. De asemenea inculpatul pornind din parcare a acroșat-o pe partea vătămată și doar ulterior a pătruns cu autoturismul în gardul casei , autoturism reținut de către instanță ca fiind obiectul folosit la agresarea

11 părții vătămate deși modalitatea concretă de săvârșire a faptei autoturismul nu ar fi putut duce la decesul părții vătămate. S. deosebire de infracțiunea de tentativă de omor infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. dea rt.182 alin.3 se realizează sub aspectul laturii subiective prin intenția directă de punere în primejdie a vieții, iar în condițiile în care inculpatul ar fi avut intenția de suprimare a vieții victimei nimic nu l-ar fi împiedecat să oprească mașina la momentul lovirii părții vătămate și să își ducă la îndeplinire presupusă intenție de omor.

De asemenea se solicită reindividualizarea pedepsei prin reținere circumstanțelor atenuate , iar împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante sunt atitudinea bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, recunoașterea vinovăției împreună cu scuza provocării, reținută de către instanța de fond iar aceste circumstanțe atenuante ar trebui, indiferent de încadrarea juridică a faptei, să conducă la reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de către instanța de fond. În acest sens se consideră că, pe cale de reducere subsecventă, ținând cont de recunoașterea vinovăției prin procedura specială și de starea de provocare, pedeapsa ar trebui să fie una mai blândă, având în vedere și împrejurările concrete în care s-a produs fapta.

Sub aspectul modalității executării pedepsei, se arată că scopul pedepsei poate fi realizat și printr-o pedeapsă neprivativă de libertate, - suspendare condiționată sau suspendare sub supraveghere - deoarece inculpatul este o persoană onestă, fără abateri penale, fără cazier, și care își procură mijloacele de existență prin muncă cinstită.

Cu privire la luarea măsurii confiscării speciale se arată că instanța de fond a considerat că se impune luarea măsurii confiscării speciale a autoturismului folosit, nefiind în proprietatea inculpatului. În acest sens se apreciază că măsura dispusă este nejustificată raportat la scopul acesteia prevăzut de legea penală, respectiv acela de stopare a săvârșirii unor noi infracțiuni. S- a solicitat aplicabilitatea art. 118 alin. 6 Cod penal, respectiv posibilitatea ca instanța să nu ia măsura confiscării speciale în condițiile în care autoturismul este de trebuința personală a inculpatului și arată că instanța de fond a respins apărarea solicitată, motivând prin faptul că dispoziția este aplicabilă doar situației în care se confiscă efectiv bunul. A., apreciază că o atare aplicare creează o discriminare între persoana care săvârșește o faptă cu bunul propriu, care poate să beneficieze de dispoziția invocată și o persoană care săvârșește fapta cu bunul altei persoane, având acordul persoanei, dar nu în scopul săvârșirii unei fapte penale.

De asemenea se apreciază că instanța de fond a acordat daune materiale , respectiv 20.000 lei - tratament medical și 20.000 lei pentru deplasări la unitățile sanitare, suma de 50000 de lei cheltuieli cu întreținerea la domiciliu , alimentație, 2000 de lei bunuri distruse și dispărute cu ocazia incidentului , sume acordate fără să fie dovedite . Cu privire la daunele morale acestea au fost acordate nejustificat și nu s-a avut în vedere că și partea civilă a avut un aport semnificativ la producerea vătămărilor suferite.

Ca atare se solicită admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice, o reindividualizare a cuantumului pedepsei precum și suspendarea condiționată sau suspendarea sub supraveghere a acesteia, înlăturarea dispoziției de confiscare specială și admiterea în parte a despăgubirilor civile solicitate în măsura dovedirii acestora.

Examinând probele dosarului Curtea va constata că apelurile declarate în cauză sunt nefondate.

Instanța de fond ca urmare a poziției procesuale adoptată de către inculpatul C. C. P., respectiv de recunoaștere a vinovăției în baza probelor

12 administrate în faza de urmărire penală pe care inculpatul le-a cunoscut și și le-a însușit a acordat eficiență disp. art.320/1 C.

A. s-a reținut că în noaptea de 30 septembrie spre 1 octombrie 2009 în parcarea de pe D. N. E 60, autori necunoscuți au tăiat prelata remorcii autotrenului în cabina căruia dormea martorul C. G. V., și au procedat la sustragerea de produse. În zonă în același interval de timp s-au aflat partea vătămată R. S. J. și martorul M. L.

Inculpatul C. C. P., sosind la fata locului și sesizând furtul, a lovit-o în mod intenționat pe persoana vătămată R. S. J. cu autovehiculul pe care îl conducea.

La fața locului au sosit ambulanța și organele de poliție.

Părții vătămate R. S. J. i s-au acordat primele îngrijiri medicale la fața locului, fiind transportată și internată la C. de C. I C.-N. în perioada 1.10 - (...) cu diagnosticul „Politraumatism prin accident de mașină. Șoc hemoragie. Hemoperitoneu. Ruptură traumatică hepatică lob dr. grad III/IV. TCC grad I. Contuzie toraco-abdominală. Multiple fracturi costale bilaterale. Pleurezie bilaterală. Fractură diafîză femurală stg. Luxație astragaliană dr. deschisă. Anemie secundară posthemoragică. Ortoragie dr. Insuficiență respiratorie acută protezată mecanic. Accidoză respiratorie. Hipotasemie. Trombocitopenie. Eviscerație dirijată. Plagă granulară post-toracofrenoloparotomie. Agresiune";. S-a intervenit chirurgical. Ulterior a fost internată în mai multe unități medicale.

13 parcare nu mai era oprit un alt autovehicul decât autotrenul, autoturismul condus de martorul M. L. sosind ulterior în parcare.

Din piesele dosarului s-a putut desprinde ideea că inculpatul și martorul C.

Infracțiunea de furt face obiectul dosarului P. de pe lângă Judecătoria Turda nr. 2. în care urmărirea penală se efectuează in rem față de A. - autori necunoscuți.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, cu precizarea că nu a intenționat suprimarea vieții persoanei vătămate.

În mod corect instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice solicitată de către inculpat .

Relevante în caracterizarea unei fapte ca tentativă de omor sau vătămare corporală gravă sub raport subiectiv sunt împrejurările în care a fost săvârșită agresiunea, natura instrumentului cu care a fost lovită victima, aptitudinea acestuia de a ucide, intensitatea loviturilor aplicate, regiunea corporală lezată, consecințele efectiv deduse cum ar fi timpul de spitalizare, ori numărul zilelor de îngrijiri medicale.

În speță ,din probele administrate rezultă că obiectul folosit la agresarea părții vătămate un autovehicul -Jeep pe care l-a condus inculpatul și cu care a urmărit-o pe teren pe partea vătămată și a lovit-o în mod intenționat cu partea din față a autoturismului și din plin fără a ține seama de existența cabanei din zonă trecând de două ori prin gardurile acesteia, autovehicul de teren care este apt de a produce decesul unei persoane.

În ceea ce privește regiunea corporală lezată s-a constatat în baza actelor medicale depuse la dosar a raportului de expertiză medico-legală și a suplimentului la acest raport de expertiză că leziunile cauzate părții vătămate au fost deosebit de grave respectiv hematom periauricular drept, traumatism toraco- abdominal (fracturi costale bilateral, cu rupturi de ficat și intestin subțire) fracturi ale membrelor inferioare (fractură femur stâng și luxație astragaliană dreaptă ) care s-au putut produce prin mecanism de lovire directă /acroșat de

14 către un autovehicul urmată de cădere pe un plan neregulat, leziuni care au pus în primejdie viața victimei și care au necesitat 150-160 de zile de îngrijiri medicale, iar ca urmare a leziunilor suferite partea vătămată prezintă deficiență locomotorie ușoară, incapacitatea adaptativă 0-20% neîncadrabil în grad de invaliditate.

În contextul celor expuse mai sus este evident că inculpatul nu a urmărit numai o simplă vătămare a părții vătămate, ci suprimarea vieții acesteia, intenție ce intră în compunerea laturii subiective a tentativei de omor, astfel că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și chiar dacă nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii.

Ca atare, prin prisma probelor administrate instanța de fond a procedat la o încadrare juridică care se circumscrie elementelor constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor prev. și ped. de art.20 C. rap. la art.174 și art.175 lit.i C. și în consecință și instanța de apel va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către apărătorul inculpatului din tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.2 sau art.182 alin.3 C.

De asemenea instanța de fond în mod corect a reținut scuza provocării prin prisma disp. art.73 C. având în vedere împrejurările concrete ale faptei comise astfel că din procesul verbal de cercetare la locul faptei a rezultat că în locul în care partea vătămată a fost găsită pe câmp la o distanță de 30 cm de aceasta au fost găsite două mănuși din material textil și un cuțit tip cater astfel că susținerile inculpatului sunt reale în sensul că a fost ferm convins că a urmărit și a lovit pe unul din autorii furtului neidentificați până în prezent care au tăiat prelata remorcii autotrenului în cabina în care dormea martorul C. G. V. și au procedat la sustragerea de produse , comiterea infracțiunii de furt fiind în derulare în momentul sosirii inculpatului în parcare cu autovehiculul.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. adică gradul de pericol social al faptei, modul concret de comitere al acesteia, urmările produse numărul de zile de îngrijiri medicale și numărul de 15 operații chirurgicale la care a fost supusă partea vătămată, la disp. art.320/1 alin.7 C. referitoare la reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii vinovăției, precum și persoana inculpatului care se află la prima confruntare cu legea penală și că a comis fapta în condițiile prev. de art.73 C. reținându-se astfel și scuza provocării, astfel că pedeapsa aplicată a fost just dozată și nu se impune a fi nici redusă nici majorată, apelurile părții civile și a inculpatului nefiind fondate în acest sens.

Numai absența antecedentelor penale precum și poziția de recunoaștere adoptată de către inculpat, singurele date pozitive nu justifică și reținerea circumstanțelor atenuante de către instanță, reținere care constituie o facultate și nu o obligație în procesul de individualizare a pedepsei. De altfel, poziția de recunoaștere a fost valorificată de către instanța de fond prin reținerea disp. art.320/1 C. și reducerea limitelor de pedeapsă, dar și a scuzei provocării prin acordarea eficienței disp. art.73 lit.b C., care de asemenea implică o reducere a cuantumului pedepsei.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate raportat la natura și gravitatea infracțiuni comise precum și la împrejurarea că inculpatul nu a depus diligențe pentru recuperarea prejudiciul cauzat părții vătămate și nefiind îndeplinite nici condițiile prev. de art.81 C. referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei și nici cele prev. de art.86/1 C. , astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.

Cu privire la latura civilă a cauzei instanța de fond a procedat la soluționarea acesteia în concordanță cu probele administrate în acest sens

15 respectiv înscrisuri și martori, astfel a fost dovedită doar suma de 49.520 lei, cu titlu de daune morale ce reprezintă: suma de 20.000 lei cheltuieli cu medicamente, spitalizare; suma de 20.000 lei cheltuieli cu deplasarea părții vătămate pe perioada spitalizării și refacerii ulterioare, controale etc; 5.000 lei cheltuieli cu întreținerea la domiciliul său, cu alimentația suplimentară, bogată în vitamine pentru vindecare; 2.000 lei contravaloarea tijei femurale implementate în picior; 520 lei contravaloarea perechii de pantofi speciale cumpărați pentru deplasare mai ușoară; 2.000 lei bunuri distruse și dispărute în incidentul în care a fost implicată, și a luat în considerare și scuza provocării și constatându-se vinovăția inculpatului în mod corect a fost obligat acesta la plata despăgubirilor civile în sumă de 49.520 lei cu titlu de daune materiale și suma de

100.000 lei cu titlu de daune morale.

Referitor la sumele de bani solicitate de către partea civilă cu titlu de rentă lunară, instanța de fond în mod corect a apreciat că aceste sume de bani nu se justifică, deoarece nu au probate .A., partea vătămată a fost angajată la SC S. SRL, cu contract de muncă, începând cu luna octombrie 2009, imediat după accident, și până în luna iunie 2010, partea vătămată s-a aflat în concediu medical, realizând un venit total pentru 9 luni în sumă de 3.132 lei. Din luna iulie 2010, s-a aflat în concediu fără plată, din proprie inițiativă, nefăcând ulterior demersuri pentru reangajare sau schimbarea locului de muncă, aceasta în condițiile în care a susținut că datorită handicapului fizic cu care a rămas în urma accidentului, nu mai poate desfășura activitatea de șofer profesionist. Din actele depuse la dosar de către partea vătămată a rezultat faptul că a primit de la firma unde a fost angajat suma de 4.178 lei adică lunar realiza un câștig de 348 lei, astfel nu constituie un venit nerealizat de către partea vătămată.

De asemenea, solicitarea obligării inculpatului la plata unei rente lunare nu se justifică având în vedere că partea vătămată nu s-a pensionat pe motiv de boală, de incapacitate de muncă, iar ipotetica pensie pe care ar fi obținut-o să fie suplimentată cu o rentă lunară din partea inculpatului.

Nici suma de 25.000 lei reprezentând contravaloarea unui autoturism VW

Jeta achitată către SC S. nu a fost dovedită, iar nerespectarea înțelegerii intervenite între partea vătămată și SC S. (din perspectiva cumpărării autoturismului în cauză), pentru recuperarea acestei sume de bani, partea vătămată trebuie să se adreseze în primul rând acestei societăți.

Având în vedere că partea vătămată a fost spitalizată de mai multe ori a suferit mai multe intervenții chirurgicale și a fost privată de o viață normală corespunzătoare vârstei precum și urmarea produsă respectiv că aceasta prezintă o deficiență locomotorie ușoară și incapacitate adaptivă 0-20% este justificată acordarea sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale și nu se impune nici reducerea, nici majorarea acestui cuantum.

Ca atare nici criticile formulate atât de către partea civilă cât și de către inculpat sub aspectul soluționării laturii civile nu sunt fondate.

Art.118 lit.b C. prevede că sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea unei infracțiuni dacă aceste aparțin infractorului iar dacă persoana căreia îi aparțin bunurile nu a cunoscut scopul folosirii lor se confiscă echivalentul în bani al acestora.

În concordanță cu decizia nr.XVIII/2005 pronunțată de I. ca urmare a promovării recursului în interesul legii, măsura de siguranță specială a mijlocului de transport se va dispune numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunii ,iar în speță prin analogie, așa cum a apreciat și instanța de fond atâta timp cât autovehiculul marca Nissan a servit efectiv la realizarea laturii obiective a infracțiunii de

16 tentativă de omor se impune confiscarea autoturismului sau a contravalorii acestuia.

În speță, așa cum a constatat și instanța de fond nu sunt incidente prevederile 118 alin. 6 C.pen. referitoare la faptul că instanța poate să nu dispună confiscarea bunului, dacă acesta face parte din mijloacele de trebuință zilnică a inculpatului, întrucât în acest caz devin incidente dispozițiile referitoare la confiscarea în echivalent bănesc. În legătură cu contravaloarea autoturismului la data comiterii infracțiunii, instanța de fond a depus diligențe pentru a identifica suficiente elemente pentru determinarea acesteia, chiar și în lipsa unei expertize de specialitate, și anume: autovehiculul a fost fabricat în anul 2007, a fost cumpărat de tatăl inculpatului în anul 2008, iar evenimentul a avut loc în luna octombrie 2009. De asemenea, valoarea lui în momentul cumpărării s-a ridicat la suma de 1. lei, iar în plus, la dosar există o serie de oferte de vânzare a unor autoturisme cu caracteristici asemănătoare autoturismului în cauză. În aceste condiții, se va putea stabili o valoare a autoturismului la data comiterii infracțiunii, valoarea sa (aproximativ 29.000 euro la data cumpărării) neputând fi mai mică de 15.000 euro (aproximativ jumătate din valoarea inițială),astfel că în temeiul art.118 lit.b rap.la art.118 al.3 C., în mod corect s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 15.000 Euro sau echivalentul în lei la data realizării acestei măsuri de siguranță, și nici sub acest aspect apelul inculpatului nu este fondat.

În acest moment procesual nu se impune introducerea în cauză a societății de asigurare- care oricum are doar calitatea de asigurator -așa cum a solicitat partea civilă , solicitare care a fost respinsă de către instanța de fond , pentru a nu se eluda un grad de jurisdicție.

Ca atare, Curtea în baza art.379 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. P. si partea civilă R. S. J. împotriva sentintei penale nr. 243 din 25 iunie 2012 a T.ui C..

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. B.

Potrivit art.192 alin.2 C. vor fi obligați apelanți să plătească, fiecare, în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C. P. si partea civilă

R. S. J. împotriva sentinței penale nr. 243 din 25 iunie 2012 a T.ui C..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat M. B.

Obligă pe apelanți să plătească, fiecare, în favoarea statului suma de câte

300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si de la comunicare cu p.civilă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 7 noiembrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

I. C. M. A. D. L. L. A. S.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./(...)

Jud. fond. A. I.

← Decizia penală nr. 1319/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 135/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 190/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 190/2012, Curtea de Apel Cluj