Decizia penală nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.195/R/2012

Ședința publică din 6 februarie 2012

I. compusă din:

PREȘEDINTE : ANA C., judecător

JUDECĂTORI : M. Ș.

L. M.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentat prin procuror D. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr.1314 din 14 noiembrie 2011 a J. C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.26 C., rap.la art.215 al.1 și 2 C., cu aplic.art.41 al.2 C.

(18 acte materiale).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. C. asistat de către apărător desemnat din oficiu av.C. L. M. și av.M. O., în substituirea apărătorului ales al inculpatului av.Podaru O., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiu dosarului și prezența la două termene de judecată.

Apărătorul inculpatului N. C., av.M. O., solicită reaudierea martorului P. C.

R. respectiv luarea unui supliment de declarații întrucât a fost audiat la instanța de fond. S. că, discutând cu martorul personal după audiere, acesta a consimțit să dea o declarație care este anexată și concluziilor scrise formulate la judecătorie, în care invocă unele aspecte pe care nu le-a menționat în declarația dată la instanța de fond. Ș. că există anumite împrejurări datorită cărora N. vinde cartele telefonice, dar nu a reușit să sustragă de la martor o justificare. Abia pe hol, din discuții, acesta a reușit să spună care este rațiunea pentru care și cartelele cumpărate de la martorul P. s-au vândut la un preț mai mic decât cel de pe piață. Consideră declarația relevantă.

Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate.

Reprezentantul M.ui P., arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Curtea deliberând, respinge cererea în probațiune formulată de către apărătorul inculpatului recurent, considerând că este inutilă în soluționarea cauzei, martorul fiind deja audiat la instanța de fond.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul inculpatului N. C., av.M. O., susține recursul declarat, solicită admiterea acestuia și în principal casarea hotărârii ca nelegală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. A arătat în concluziile scrise depuse la prima instanță că după părerea sa aceasta a fost nelegal sesizată pentru că din punctul său de vedere competența pentru desfășurarea urmăririi penale nu aparținea în nici un caz lui DIICOT, deoarece nu erau întrunite condițiile pentru a se aprecia că urmărirea penală trebuie efectuată de asemenea structură.

A arătat de asemenea că prejudiciul global în prezenta speță nu se ridică la cuantumul care să atragă competența structurii DIICOT potrivit art.2 din

Legea specială 508/2004.

Prin urmare, din punctul său de vedere, sunt pe deplin întrunite prev.art.197 al.2 rap.la al.3 C.pr.pen. astfel că sesizarea instanței s-a făcut în mod nelegal.

În subsidiar, apreciază că soluția este casabilă fiind nelegală, netemeinică și raportat la reținerea în sarcina inculpatului a comiterii infracțiunii de tăinuire. S. achitarea inculpatului pe considerentul prev.art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen.

S. că în prezenta speță s-a încercat a se dovedi în esență că inculpatul ar fi cunoscut și a profitat de pe urma săvârșirii de către inculpatul U. V. la acel moment, a infracțiunilor cu regim informatic. A arătat pe întreg parcursul cauzei că din probele care s-au administrat rezultă nevinovăția și din nici una nu rezultă vinovăția sau știința inculpatului N. că inculpatul U. V. ar comite infracțiuni constând în esență în spargerea adreselor de e-mail sau messenger a părților vătămate. T. probele din prezentul dosar converg într-adevăr la concluzia că U. V. a comis aceste infracțiuni pentru care a și fost condamnat dar converg și la soluția că inculpatul N. nu a avut de unde să știe despre modalitatea în care inculpatul U. își procura respectivele coduri de reîncărcare ale cartelelor telefonice. A arată că între cele două persoane, s-a inițiat un contact de către o persoană, respectiv martorul în prezenta cauză, care știind despre faptul că inculpatul N. C-tin dezvoltă o afacere cu coduri de reîncărcare ale căror minute le revinde localnicilor, ori această persoană intermediară l-a pus în legătură pe inculpatul U. cu inculpatul N. Prin urmare, N. C. nu a făcut altceva decât să deruleze același gen de afaceri pe care îl derula martorul P. și cu inculpatul U. V. A cumpărat de la acesta coduri de reîncărcare și ulterior l-a vândut localnicilor din loc.C. jud.Olt.

Apreciază că sunt suficiente probe la dosar că paralel afacerea s-a derulat în continuare cu martorul P., întrucât modalitatea în care se procura creditul de la inculpatul U. era mai facilă decât acea de la martorul P., deoarece pentru a procura credit de la martorul P. trebuia să se deplaseze în Pitești pe când de la inculpatul U. făcea rost de acest credit prin S. La acel moment între aceștia era o înțelegere, respectiv că dacă inculpatul U. avea credit și putea să-l vândă inculpatului îi trimitea un mesaj. In rest, ceea ce s-a dovedit în cauză este condiția materială și pregătirea profesională a inculpatului N. S-a dovedit că inculpatul N. nu a folosit în viața lui un calculator, că acesta se ocupă cu creșterea animalelor și apicultura și nu are nici un fel de activitate și în nici un caz pregătirea și nivelul de înțelegere a problemelor respective pe care o avea inculpatul U. In esență, inculpatul N. C-tin a dezvoltat afacerea pe credite telefonice pentru că urmare a deplasărilor la oraș, ca să-și vândă produsele animaliere, mai mulți localnici i-au solicitat, având în vedere că el avea telefon mobil, să le ia cartele telefonice. Și așa și-a dat seama inculpatul N. C. că poate obține niște bani care-i acordau vecinii sau cunoștințele. Obținea bani pentru că își cumpăra respectivele cartele și obținea bonusuri și le transfera localnicilor.

Niciodată inculpatul N. C-tin nu a renunțat la afacerea sa, nu a renunțat la colaborarea cu martorul P., martor care pentru a susține poziția inculpatului a venit din comuna C. jud.Olt să-l sprijine, deoarece martorul P. știe că inculpatul nu este o persoană care să participe la o fraudă informatică. Intr- adevăr, la un moment dat, atât cât putea el să-și dea seama despre ceea ce înseamnă obținerea de coduri de reîncărcare N. C-tin l-a întrebat pe condamnatul U. cum își procură codurile, iar răspunsul există la dosarul cauzei. Condamnatul U. i-a spus că își procură codurile de pe internet. Pe de altă parte, că la un moment dat, inculpatul N. i-a atras atenția condamnatului U. că nu a mai putut folosi codul iar condamnatul U. l-a avertizat ca pe viitor să introducă repede codul pentru că cei de la care a cumpărat respectivul credit s-ar putea să-l folosească ei. S. că nu poate trage concluzia că U. V. procură codurile de reîncărcare în mod fraudulos. In nici un caz nu există la dosarul cauzei o dovadă pertinentă că inculpatul N. C. știa că U. V. procură codurile prin săvârșirea unei infracțiuni. Dimpotrivă, având în vedere profilul social al inculpatului N. C., susține că este convins că din această afirmație nu se poate trage concluzia că acesta știa că participă la săvârșirea de infracțiuni.

S. a se mai observa că multe alte persoane implicate în dosar, cărora inculpatul U. le-a explicat direct modul prin care folosește respectivele coduri, persoane care au cunoștințe mult mai aprofundate ca și inculpatul N., nu au suferit de pe urma acestei activități. Inculpatul U. le-a spus în mod direct martorilor că el procură codurile prin săvârșirea de infracțiuni. Mai mult, condamnatul U. s-a și oferit să-i învețe pe aceștia cum să săvârșească respectivele infracțiuni.

Prin urmare, banii din respectivele infracțiuni și respectivele persoane nu au fost trase la răspundere penală în nici un fel.

A. în vedere că inculpatul N. C. este apicultor, nu are habar ce înseamnă internetul și un calculator, nu știe ce înseamnă messenger, adresă de e-mail, cum se folosesc, ce înseamnă să se spargă o adresă de e-mail nu crede că acesta poate fi tras la răspundere penală. Nicăieri în dosarul cauzei nici măcar inculpatul U. V., întrebat în mod direct, nu i-a spus că ar comite infracțiuni. Spune că probabil i-a spus că el sparge adrese de internet dar prin aceasta pentru o persoană de calificarea profesională a inculpatului N. C. nu crede că se poate desprinde concluzia că el avea convingerea că trage foloase de pe urma săvârșirii de infracțiuni informatice.

S. de asemenea că inculpatul N. C. este nevinovat, dorește a participat la fiecare termen de judecată, în continuare are o relație foarte bună cu martorul P. dar nu mai poate dezvolta această afacere de frică să nu intre iarăși într-o asemenea rețea și să comită din nou o infracțiune. I se pare că dintr-o persoană naivă în această cauză s-a reușit transformarea lui, într-o persoană condamnabilă.

Reprezentantul M.ui P., solicită ca în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b

C.pr.pen., să se respingă ca nefondat recursul formulat de către inculpat. In opinia sa, sentința penală atacată este perfect legală și temeinică, starea de fapt și vinovăția inculpatului fiind stabilite în baza unor probe certe și legal administrate, încadrarea juridică dată faptelor inculpatului este corectă, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei au fost stabilite în mod corect în conformitate cu criteriile de individualizare prev.de art.72 C.

În ceea ce privește motivul de recurs sau excepția invocată de apărare cu privire la nelegala sesizare a instanței, solicită a se avea în vedere că în cauză au fost efectuate cercetări față de alți coinculpați pentru art.42, 44 și 48 din Legea nr.161/2003, infracțiuni care în conformitate cu Legea nr.508/2004 sunt de competența DIICOT.

A. în vedere că între faptele inculpatului recurent și cele ale altor inculpați cercetați pentru astfel de infracțiuni, există în mod neîndoielnic o stare de conexitate, în conformitate cu art.35 C.pr.pen., în mod corect și inculpatul a fost cercetat în acest dosar și a fost sesizată instanța de către DIICOT S. T. C.

Ca urmare, din acest punct de vedere nu este admisibilă această excepție.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de către inculpat.

Inculpatul N. C., având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă. S. că a cumpărat cartele întrucât consătenii aveau nevoie de ele. Se consideră nevinovat.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 1314 din data de 14 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 334 C., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. C., din complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

26 C., raportat la art. 215 alin. 1, 2 C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în infracțiunea de tăinuire în formă continuată prevăzută de art. 221 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

În temeiul art. 221 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. s-a dispus condamnarea inculpatului N. C., fiul lui I. și F., născut la data de (...), în loc. Spineni, jud. Olt, domiciliat în loc. C., f.n., jud. Olt, CNP 1., cetățean român, studii medii, fără ocupație, fără loc de muncă, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 6 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată.

În temeiul art. 71 C. s-a interzise inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 81 C. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani 6 luni stabilit potrivit art.

82 C., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 88 C. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, respectiv 19 mai 2009 - (...), iar în temeiul art. 160 indice 3 C., raportat la art. 1. al. 6 C., art. 1. al. 4 lit. e C. s-a dispus încetarea liberării provizorii sub control judiciar.

LATURA CIVILĂ:

S-a constatat că actele materiale de tăinuire care alcătuiesc conținutul constitutiv al infracțiunii de tăinuire în formă continuată vizează valorificarea codurilor de reîncărcare a cartelelor telefonice obținute de către inculpatul U. V. C. (condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2

C., prin sentința penală nr. 648/23 mai 2011 pronunțată în dosar nr. (...)), prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate H. I. A., C. I. C., C. C., V. I., B. C., D.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că părțile vătămate H. A. I.A, domiciliată în S., str. M. nr.17, ap.4, jud. S., B. C., domiciliată în B., str. C. G. nr. 216, bl.I, sc.A, ap.1, sector 1 nu s-au constituit părți civile în cauză, iar numiții C. I. C., C. C., V. I. și D. G. au renunțat la calitatea de părți vătămate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-au respins acțiunile civile formulate față de inculpatul N. C. anterior disjungerii cauzei față de acesta de către următoarele părți civile: S. R., domiciliată în C.-N., str. O. nr. 24A, jud. C., G. C., domiciliată în C.-N., str. O. nr.40A, jud. C., S. N. D., domiciliată în C.-N., str. P. nr. 61, ap.29, jud. C., P. A. C. domiciliat în B., str. F. bl. U1, ap.32, jud. B., P. C. C., domiciliat în P., str. P. nr.7, jud. Prahova.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că nu s-au constituit părți civile în cauză următoarele părți vătămate: R. R., domiciliat în C.-N., str. O. nr.

50 B, jud. C., D. D. G., domiciliat în C.-N., str. L. P. nr.59, bl.8A, ap.5, jud. C., S.

M. A., domiciliată în N. Oaș, str. V. bl.2, sc.A, et.3, ap.9, jud. Satu Mare, L. G., domiciliat în C.-N., str. N. I. nr. 17, ap.1, jud. C., M. A. R., domiciliată în S., str. B. nr.2, ap.14, jud. S., B. I. A., domiciliată în O., str. M. bl.14, ap., jud. Hunedoara, P. C., domiciliată în M.i, str. V. M. nr. 7, ap.5, jud. S., B. I. D., domiciliat în S., str. Ș. nr. 6, ap.39, jud. S., B. C. Ș., domiciliat în B., str. C. G. nr. 216, bl.I, sc.A, ap.1, sector 1, C. E.-R., domiciliată în C., str. 1 D. 1918, bl.I20, ap.3, jud. Dolj, G. P. M., domiciliat în B., str. I. R. nr. 9, jud. Caraș Severin .

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C. s-a dispus confiscarea specială a sumei de 50 lei de la inculpatul N. C.

În temeiul art. 191 alin. 1 C. a fost obligat inculpatul N. C. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit de DIICOT - S. T. C. în dosar nr. 55/D/2009 în data de 20 decembrie 2010 a fost trimis în judecată inculpatul N. C. pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 C., raportat la art. 215 alin. 1, 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

Prin același rechizitoriu a fost trimis în judecată și inculpatul U. V. C., pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: acces fără drept la un sistem informatic prevăzută de art. 42 alin. 1, 3 din Legea nr. 161/2002, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 99 și urm. C.; restricționare a accesului la date informatice, prevăzută de art. 44 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art. 99 și urm. C.; fals informatic prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., art.

99 și urm. C., art. 33 lit. a C.

În esență, sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatului U. V. C. s-a reținut că, în perioada octombrie 2008 - mai 2009, a creat o pagină falsă de internet, respectiv cea de yahoo.com spre care a direcționat următoarele persoane: R. R., D. D. G., Ș. M. A., L. G., M. A. D., B. I. A., P. A. M., T. A. C., P. C., B. A. C., B. C. Ș., obținând prin phising user-ul și parola de poștă electronică a acestora. S-a reținut că inculpatul a accesat ulterior a accesat respectivele adrese de e-mail și a indus în eroare părțile vătămate S. R. I., G. C., S. N. D., I. I. P., G. P. M., H. I. A., B. I. A., C. C. I., S. M. - M., P. R., C. E. R., B. I. D., M. R., C. C., V. I. I., P. C. C., B. C. și D. G., prin aceea că din căsuțele de poștă electronică accesate fără drept a transmis mesaje către persoanele din listele de contacte în numele titularilor conturilor de e-mail, solicitându-le cumpărarea unor cartele valorice de reîncărcare Pre Pay și comunicarea codurilor de reîncărcare sau solicitându-le reîncărcarea unor cartele Pre Pay din conturile de abonați, prin folosire de mijloace frauduloase în scopul obținerii de foloase materiale injuste, cauzând un prejudiciu total în sumă de 103 euro și

263,5 lei.

În sarcina inculpatului N. C. s-a reținut că, în perioada octombrie 2008- mai 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat cu intenție pe inculpatul U. V.-C. să comită actele materiale de sustragere în dauna celor 18 părți vătămate menționate anterior, prin aceea că l-a sprijinit în valorificarea bunurilor, respectiv a creditului P. pentru telefonie mobilă, primind codurile de reîncărcare de la U. V.-C., valorificându-le către diferite persoane și împărțind cu acesta beneficiile materiale obținute.

Inițial pe rolul J. C.-N. a fost înregistrat dosarul nr. 41.(...). La termenul de judecată din data de 16 mai 2011, inculpatul U. V. C. a solicitat instanței judecarea cauzei potrivit procedurii prevăzute de art. 320 indice 1 C., arătând că recunoaște în integralitate faptele, cererea acestuia fiind admisă după ce s-a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege sub acest aspect.

Inculpatul N. C. a solicitat aplicarea procedurii de judecată de drept comun, arătând că recunoaște faptul că a primit codurile de reîncărcare de la inculpatul U. V. C. însă nu a cunoscut proveniența acestora, respectiv faptul că au fost obținute prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.

S-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul N. C., fiind format pe rolul

J. C.-N. dosarul nr. (...).

În privința inculpatului U. V. C. a fost pronunțată sentința penală nr.

648/23 mai 2011 în dosar nr. 41.(...), definitivă prin nerecurare, acesta fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an 6 luni închisoare cu suspendare condiționată potrivit art. 110 C.

Anterior disjungerii cauzei, la termenul de judecată din data de 16 mai

2011 instanța a procedat la audierea celor doi inculpați. U., pe parcursul cercetării judecătorești declanșate în privința infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. C., s-a procedat la audierea martorilor menționați în actul de sesizare, respectiv: P. C.-B. (fila 94), Murguleț A. I.n (fila

95), P. C. R. (fila 132). În privința martorului V. M. A. au fost aplicate dispozițiile art. 327 alin. 3 C., din procesul verbal de executare a mandatului de aducere, rezultând că acesta este plecat la muncă în străinătate (fila 108).

Părțile R. R., D. D. G., S. M. A., L. G., M. A. R., H. A. I., B. I. A., P. C., B. I.

D., B. C., B. C. Ș., C. E.-R., G. P. M. nu au formulat pretenții civile în cauză.

P. vătămată S. R. s-a constituit parte civilă cu suma de 50 lei; partea vătămată G. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 57, 5 lei; partea vătămată

S. N. D. s-a constituit parte civilă cu suma de 50 lei; partea vătămată P. A. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 10 E. partea vătămată P. C. C. s-a constituit parte civilă cu suma de 41 lei.

Persoanele vătămate P. A. M., T. A. C., B. A. C., I. I.-P., C. C. I., S. M.-M., M. R., C. C. I., V. I. I., D. G. au arătat în cursul urmăririi penale că nu doresc să participe în procesul penal în calitate de părți vătămate, motiv pentru care au fost incluse în categoria martorilor.

Din mijloacele de probă administrate în cauză instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul N. C. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, în formă continuată, constând în aceea că în perioada octombrie 2008 - mai 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat cu intenție pe inculpatul U. V.-C. să comită actele materiale de sustragere în dauna a 18 părți vătămate, prin aceea că l-a sprijinit în valorificarea bunurilor, respectiv a creditului P. pentru telefonie mobilă, primind codurile de reîncărcare de la U. V.-C., valorificându-le către diferite persoane și împărțind cu acesta beneficiile materiale obținute.

A. declarațiile celor doi inculpați a rezultat că activitatea infracțională constând în obținerea codurilor de reîncărcare a fost inițiată de inculpatul U. V.- C., care în acest scop a generat o pagină falsă de yahoo, respectiv pagină conținând casetele în care utilizatorii de poștă electronică aparținând acestui domeniu se loghează, introducând numele de utilizator și parola. Inculpatul a postat respectiva pagină falsă de yahoo pe un site de găzduire gratuită i a condus părțile vătămate la această pagină falsă prin intermediul căreia a obținut prin phising numele de utilizator și parolele părților vătămate. În acest fel inculpatul a obținut de la o persoană necunoscută pe care a contactat-o numai prin intermediul internetului numele de utilizator și parola pentru o primă căsuță de poștă electronică. Folosindu-se de aceste date inculpatul a accesat fără drept respectiva căsuță de poștă și în numele adevăratului titular a lansat un mesaj către toate persoanele din lista de contacte a acestuia solicitând un

„vot";.

Unele din persoane din lista de contacte a titularului căsuței de poștă electronică au dat curs solicitării inculpatului crezând că este adevăratul titular intrând pe link-ul indicat în mesaj și fiind conduse la pagina falsă de yahoo pentru a se loga din nou și pentru a da un vot solicitantului. Încercând să se logeze pe pagina falsă părțile vătămate au introdus numele de utilizator și parolele de acces pe carele-au pus la dispoziția inculpatului. A. a folosit numele de utilizator și parolele de acces obținute prin phising pentru a accesa fără drept căsuțele de poștă electronică ale părților vătămate. F. logat în adresele de e-mail ale părților vătămate inculpatul a restricționat accesul acestora la propria căsuță de poștă electronică, modificând temporar sau în unele cazuri definitiv parolele de acces. În numele adevăraților titulari ai căsuțelor de poștă electronică, folosind datele acestora și ID-urile de messenger inculpatul a transmis mesaje tuturor persoanelor din listele de contacte atașate căsuțelor de poștă electronică și messenger cu solicitarea de a fi ajutat urgent cu un cod de reîncărcare a unei cartele prepay de telefonie mobilă. Formula utilizată de inculpat a fost în aproape toate cazurile „salut am și eu o problemă, mă poți ajuta ? am nevoie urgent de o cartelă reîncărcabilă și nu am de unde să iau, îmi poți lua tu și îți dau eu banii pe ea?"; .

Unele persoane din lista de contacte a titularilor căsuțelor de poștă electronică accesate fără drept de inculpat, considerând că solicitarea aparține adevăraților titulari au dat curs cererii și au achiziționat cartele de reîncărcare, comunicându-i inculpatului codurile prin messenger ori prin SMS la numărul de telefon indicat de acesta. În același timp inculpatul a transmis în numele titularilor căsuțelor de poștă electronică accesate fără drept mesaje cu solicitarea de a i se acorda un vot către toate persoanele din listele de contacte ale titularilor reali. Unele din acestea au dat curs cererii și au intrat pe link-ul indicat în mesajul transmis de inculpat fiind conduse la pagina falsă de yahoo.

În încercarea de a se loga la căsuțele de poștă electronică acestea au introdus numele de utilizator și parolele care au ajuns în posesia inculpatului.

În cuprinsul actului de sesizare s-a menționat că inculpatul U. V. C. a vândut codurile de reîncărcare obținute în modalitatea descrisă anterior inculpatului N. C. care la rândul său a revândut creditul pentru telefonie mobilă unor persoane din loc. C. jud. Olt. A. aspect a fost confirmat cu ocazia audierii de către inculpatul N. C., acesta arătând cu ocazia audierii în faza cercetării judecătorești că nu cunoștea proveniența creditului cumpărat de la inculpatul

U. V. C.

Din cele expuse anterior, rezultă faptul că în concret activitatea inculpatului N. C. a constat în primirea codurilor de reîncărcare de la inculpatul

U. V. C., pe care le vindea ulterior la un preț mai mare decât cel pretins de inculpatul U. A. cele 18 acte materiale descrise în cuprinsul stării de fapt la punctele 2, 3, 7, 8, 10, 11, 12, 15, 17, 18, 19, 20, 23, 24, 25, 26, 28, 30, referitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpatul U. V. C. în privința căreia s-a reținut participația inculpatului N. C. în calitate de complice, rezultă că nu în toate cazurile acesta a obținut coduri de reîncărcare de la persoanele induse în eroare, respectiv: în unele situații părțile vătămate au realizat că solicitarea nu provine din partea adevăratului titular și nu au dat curs solicitării (actele descrise la punctele 8, 10, 12), în alte situații părțile vătămate nu au cumpărat coduri de reîncărcare, ci au procedat la încărcarea cartelei din contul de abonat (actele descrise la punctele 2, 17, 18, 20, 23, 26).

În aceste cazuri inculpatul nu a intrat în posesia unor coduri pe care să le poată transmite mai departe inculpatului N. C. în vederea valorificării. Din aceste motive instanța nu va reține în sarcina inculpatului N. C. 18 acte materiale de valorificare a codurilor de reîncărcare, astfel cum s-a menționat în actul de sesizare.

Anterior descrierii actelor materiale care au fost reținute în sarcina inculpatului N. C., instanța de fond a expus motivele pentru care s-a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din complicitate la înșelăciune în formă continuată, în tăinuire în formă continuată. În acest context s-a impus analizarea declarațiilor celor doi inculpați, pentru a se releva modul în care cei doi au început să colaboreze și ce relație s-a stabilit între aceștia, din punct de vedere al legăturii psihice care trebuie să existe între participanții la săvârșirea aceleiași infracțiuni. În această privință sunt relevante doar declarațiile inculpaților, deoarece martorii audiați în cauză nu au cunoscut aspecte legate de înțelegerea care a existat între cei doi inculpați.

Martorii P. C.-B., Murguleț A. I.n și V. M. au declarat cu ocazia audierii aspectele pe care le cunoșteau în special în legătură cu activitatea desfășurată de U. V.-C., aceștia făcând referire la faptul că între acesta și N. C. a existat o relație de colaborare în legătură cu transmiterea codurilor de reîncărcare, fără să cunoască amănunte sub acest aspect, deoarece nu au asistat la discuțiile purtate de cei doi. Martorii P. C.-B. și V. M. au recunoscut că uneori au primit coduri de reîncărcare de la inculpatul U. V. C. pe care fie le-au folosit personal fie le-au revândut altor persoane (vol. IV dosar urmărire penală filele 1-8).

Martorul P. C. R. a declarat că este angajat în calitate de agent vânzări și se ocupă de distribuția cartelelor telefonice, în acest context cunoscându-l pe inculpatul N. C., care obișnuia să cumpere cartele de la el beneficiind de un discount de 10% din prețul cartelei (fila 8-9 vol.IV dosar u.p., fila132 dosar instanță).

Cu ocazia audierii în faza de urmărire penală inculpatul U. V. C. a recunoscut săvârșirea faptelor și a descris pe larg modul în care obținea codurile de reîncărcare prin intermediul operațiunilor informatice efectuate. Inculpatul a arătat că ulterior transmitea codurile de reîncărcare contra cost inculpatului N. C. și numiților P. B. și V. M., încasând sume cuprinse între 20 și 25 lei pentru fiecare cartelă valorică de 10 euro. Inculpatul a arătat că după aproximativ 1 lună de la momentul colaborării inculpatul N. a aflat de la el modul în care obținea codurile, spunându-i că le face pe internet. A. a precizat că nu i-a explicat în amănunt metoda, dar era evident că nu avea de unde să-i dea coduri de reîncărcare atât de ieftin decât apelând la metode ilegale (fila 33-34). În declarația din data de 10 iunie 2009 inculpatul U. a precizat că, deși N. nu se pricepe la operarea pe calculator și la navigarea pe internet, acesta a presupus că „fură"; codurile de reîncărcare ale unor persoane care și-au cumpărat cartele și care nu au apucat încă să introducă, respectiv să folosească codurile. În acest context, a precizat că au constatat că existau cazuri în care codurile era deja folosite de către persoanele care le-au trimis inițial și acest aspect a generat o înțelegere între el și N. C., în sensul că acesta să introducă cât mai repede de la momentul primirii codurile de reîncărcare. Inculpatul U. a relatat că s-a înțeles cu N. C. că înainte de a-i trimite codul îi va da un apel telefonic, iar dacă acesta respingea apelul el înțelegea că poate să primească imediat codurile și să le introducă pe cartelele sale. Dacă N. nu-i respingea apelul sau avea telefonul închis nu-i trimitea prin sms codurile, ci le trimitea altor persoane cum ar fi P. B., V. M. (fila 41-42 vol. I dosar u.p.).

În cursul cercetării judecătorești declanșate în privința inculpatului N. C., inculpatul U. V. C. a arătat că l-a cunoscut pe inculpatul N. în luna octombrie

2008 prin intermediul numitului N. S. și inițial au avut o discuție telefonică în care i-a spus acestuia care era prețul cartelelor. Inculpatul a menționat că prețurile erau cam la jumătate din valoarea creditului, adică o cartelă cu credit

10 E., care în mod normal era 40-45 lei, o vindea inculpatului N. la suma de 25 lei. Inculpatul a relatat modul în care îi trimitea lui N. C. codurile de reîncărcare a cartelelor și a arătat că se întâlnea cu acesta la un interval de câteva zile pentru a-i achita prețul. Inculpatul a declarat că inițial nu a fost întrebat de unde are codurile, dar după o perioadă inculpatul N. l-a întrebat acest lucru și i- a spus că „le face pe internet";, iar ulterior că le face „pe mess";. Inculpatul a arătat că el nu avea nicio legătură cu sumele pe care N. C. le obținea din vânzarea cartelelor, respectiv acesta nu împărțea cu el profitul obținut. Inculpatul a declarat că i-a atras atenția lui N. C. să introducă imediat codul, pentru că mai târziu este posibil să nu mai meargă și când a fost întrebat din ce motiv i-a spus că persoana de la care l-a luat putea să folosească imediat codul și atunci nu mai mergea. Inculpatul a menționat că a avut această discuție cu N. C. cam pe la jumătatea perioadei în care au colaborat (fila 174 dosar instanță).

Inculpatul N. C. a declarat cu ocazia audierii în faza de urmărire penală că de aproximativ 3 ani avea o afacere cu cetățenii din C. cărora obișnuia să le reîncarce cartelele pre-pay, asigurându-și în acest fel un venit suplimentar. Inculpatul a arătat că prin intermediul lui N. S. l-a cunoscut la sfârșitul anului

2008 pe U. V. C., despre care i s-a spus că vinde la un preț avantajos coduri de reîncărcare. Inculpatul a menționat că potrivit înțelegerii cu U. V. C. acesta îi trimitea codurile prin sms și se întâlneau săptămânal pentru a-i achita sumele datorate, primind de la acesta 10-12 coduri săptămânal. Inculpatul a declarat că U. îi dădea codul de încărcare al unei cartele de 10 E. cu suma de 25 lei, iar ulterior cu suma de 30 lei, iar el revindea transferul de credit cu suma de 40 lei. Inculpatul a arătat că l-a întrebat pe U. V. de unde procură codurile însă acesta nu i-a dat detalii, în ultimele luni spunându-i că „le face pe net";, iar uneori îi spunea că nu-i poate trimite coduri pentru că nu merge netul.

Inculpatul a menționat că s-a gândit că respectivele cartele ale căror coduri i le trimitea U. V. ar putea fi furate. A. a precizat că au fost multe cazuri în care codurile primite nu puteau fi folosite, primind mesaje de genul „. este incorect"; sau „acest cod a mai fost utilizat";. De asemenea inculpatul a menționat că din când în când U. i-a comunicat că îi este blocată o cartelă de operator pentru că aceasta a apreciat că a comis fraude și i-a atras atenția că operatorul îi poate bloca și lui câte o cartelă. A. a recunoscut că în ultimele 2 - 3 luni U. V. i-a spus să folosească cât mai repede codurile primite, deoarece s-ar putea ca mai târziu să nu-l poată folosi. În acest context a menționat că s-au înțeles ca acesta să-i trimită sms-ul cu codul doar dacă îl apela pe telefonul său și el îi respingea apelul. În cazul în care nu-i respingea apelul și lăsa telefonul să sune sau telefonul său era închis, U. V. valorifica codul transmițându-l altei persoane (fila 61- 69 vol.I dosar urmărire penală).

În cursul judecății inculpatul N. C. a declarat că de mai mulți ani s-a ocupat cu achiziționarea cartelelor telefonice și valorificarea lor persoanelor care locuiesc în localitatea de domiciliu C., obținând în acest fel un profit deoarece adăuga ceva în plus la prețul de cumpărare. În acest context cumpăra cartele telefonice de la martorul P. B., iar după o perioadă prin intermediul unui consătean a intrat în legătură cu U. V. C. A. i-a spus că îi vinde cartelele de 10

E. cu suma de 30 lei, iar cele de 12 E. cu suma de 35 lei, adică cu 2-3 lei mai ieftin decât în magazin. Inculpatul a menționat că s-a gândit că U. V. are cunoștințe la O. și din acest motiv vinde cartelele mai ieftin. Inculpatul a susținut că nu l-a întrebat pe U. V. de unde făcea rost de codurile de reîncărcare pentru că nu-l interesa acest aspect. A. a recunoscut însă că U. V. C. i-a spus să folosească imediat codul cartelei și el s-a gândit că poate urma să arunce cartela

și codul să fie folosit de altcineva. Inculpatul a menționat că nu s-a gândit că este vreo problemă că inculpatul U. îi transmitea codul cartelelor prin SMS și că nu îi preda efectiv acele cartele, deoarece de două ori i-a spus că trebuie să plătească cartelele persoanei de la care le-a luat. Inculpatul a menționat că nu-și mai amintește ce a declarat în faza de urmărire penală, susținând că atunci când a fost audiat lăsa așa cum spunea domnul procuror, deși a fost asistat de avocat pe parcursul audierilor (fila 173 dosar instanță).

I. de fond a apreciat că din declarațiile celor doi inculpați rezultă faptul că inculpatul U. V. C. își începuse activitatea infracțională de obținere a codurilor de reîncărcare anterior momentului în care a intrat în legătură cu inculpatul N. C., iar continuarea acestei activități nu a depins de acțiunea coinculpatului de a primi spre valorificare codurile de reîncărcare. Inculpatul U. a arătat că transmitea aceste coduri fie inculpatului N. C., fie numiților V. M. sau P. B. De asemenea a rezultat că acesta stabilise o înțelegere cu inculpatul N. pentru situațiile în care nu avea nevoie de un anumit cod de reîncărcare; în aceste situații inculpatul U. îl suna imediat ce obținea codul pe N. C., iar dacă acesta nu îi respingea apelul sau avea telefonul închis, inculpatul U. înțelegea că acesta nu poate procesa imediat codul și le valorifica în alt mod (aspect reținut și în rechizitoriu la fila 5). Astfel, rezultă că acțiunea inculpatului U. de obținere a codurilor nu era condiționată de transmiterea acestora spre valorificare inculpatului N. C.

În cuprinsul rechizitoriului nu s-a menționat explicit care este motivul pentru care s-a apreciat că acțiunea inculpatului N. C. realizează conținutul complicității la infracțiunea de înșelăciune. Cu ocazia punerii în discuție a schimbării de încadrare juridică de către instanță, reprezentanta Parchetului a menționat că în realitate s-a avut în vedere că am fi în prezența unor acte materiale repetate de tăinuire, care devin complicitate, fiind aplicabil același raționament incident în cazul infracțiunii de furt, expus în cuprinsul deciziei nr.

2/2008 de admitere a recursului în interesul legii pronunțate de Î. I. nu exclude posibilitatea aplicării Deciziei nr. 2/2008 și în cazul altor infracțiuni contra patrimoniului, însă din conținutul deciziei respective și din condițiile participației penale, reiese că pentru reținerea complicității este necesară stabilirea unei coeziuni psihice între autorul infracțiunii și persoana care promite că va tăinui bunurile provenite din aceasta; se poate reține complicitatea atunci când ulterior primului act de tăinuire, făptuitorul și-a format nouă reprezentare a unei alte infracțiuni ce urmează a fi săvârșită la care se hotărăște să participe prin promisiunea de tăinuire. A. aspect nu rezultă în privința inculpatului N. C., care nu a avut reprezentarea clară a modalității concrete în care inculpatul U. V. C. obținea codurile de reîncărcare, cu referire la cunoașterea operațiunilor informatice pe care acesta le efectua pentru inducerea în eroare a persoanelor respective, astfel încât să se rețină că s-a hotărât să participe în calitate de complice la infracțiunea de înșelăciune.

Din aceste motive, în temeiul art. 334 C. instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul N. C., din complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.

26 C., raportat la art. 215 alin. 1, 2 C. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., în infracțiunea de tăinuire în formă continuată prevăzută de art. 221 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

În legătură cu actele materiale care alcătuiesc conținutul infracțiunii de tăinuire în formă continuată săvârșită de inculpatul N. C., instanța le-a reținut pe cele descrise la punctele 11, 15, 24, 25, 28, 30 din starea de fapt.

Inculpatul N. C. a declarat că nu cunoștea adevărata proveniență a codurilor de reîncărcare, iar din declarațiile inculpatului U. rezultă că cel puțin în prima parte a colaborării lor nu i-a comunicat inculpatului nimic despre modul în care obținea codurile de reîncărcare. Inculpatul U. a menționat în declarațiile sale că după 2 - 3 săptămâni i-a spus inculpatului N. C. în legătură cu codurile de reîncărcare că „le face pe internet";, dând de înțeles că nu le procură în mod legal. Inculpatul N. C. a declarat cu ocazia audierii din data de

19 mai 2009 că s-a gândit că respectivele cartele ale căror coduri le-a primit de la inculpatul U. sunt „furate";, realizând astfel că acestea provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În același context este relevant faptul că din declarațiile celor doi inculpați a rezultat că N. C. cumpăra de la U. V. C. coduri de reîncărcare P. cu credit în valoare de 10 E., la suma de 25-30 lei, pe care îl revindea la un preț mai mare, respectiv 40 lei. A. aspect vine să întărească concluzia că cel puțin de la un anumit moment al colaborării inculpatul N. C. a avut reprezentarea că inculpatul U. obține codurile de reîncărcare prin săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. De asemenea inculpatul N. C. a recunoscut faptul că la un moment dat i s-a spus de către U. V. C. că trebuie să folosească repede codul de reîncărcare transmis prin sms, deoarece altfel puteau să apară probleme și să nu mai poată fi folosit (atunci când părțile vătămate realizau că au fost înșelate și introduceau imediat codul în propriile terminale), în acest context stabilind un mod de comunicare eficient pentru a se realiza valorificarea codurilor. Inculpatul N. a făcut referire în declarația din faza de urmărire penală și la situațiile în care U. V. C. i-a spus că i-a fost blocată o cartelă deoarece operatorul a apreciat că a comis o fraudă.

Din elementele expuse anterior, instanța a reținut că inculpatul N. C. a cunoscut că „bunurile"; - coduri de reîncărcare primite de la inculpatul U. V. C. provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, reprezentare pe care chiar dacă nu a avut-o de la început, s-a materializat după primele luni în care a colaborat cu U. V. C. Inculpații au intrat în legătură din luna octombrie 2008 și au recunoscut că până în luna mai 2009 au colaborat în modalitatea descrisă anterior, însă probe certe ale transmiterii codurilor obținute de inculpatul U., inculpatului N. C. au putut fi obținute doar din momentul interceptării convorbirilor/comunicărilor telefonice tip sms primite și transmise de către inculpatul U., înregistrate și redate ca urmare a punerii în executare a autorizațiilor de interceptare emise în datele de 24 martie 2009, 31 martie 2009,

16 aprilie 2009 (vol. IV dosar urmărire penală, proces verbal filele 80-83).

Pe cale de consecință, prima instanță a reținut în conținutul constitutiv al infracțiunii de tăinuire în formă continuată actele materiale săvârșite după momentul interceptării convorbirilor telefonice, începând cu data de 26 martie

2009, moment de la care inculpatul N. C. avea reprezentarea clară a provenienței ilicite a codurilor de reîncărcare trimise de inculpatul U. V. C.

1. În data de (...) inculpatul U. V. - C. a accesat fără drept căsuța de poștă electronică { "mailto:adina_cin@yahoo.com"|adina_cin@yahoo.com} aparținând părții vătămate M. (fostă Cindrea) A.-D.. Inculpatul a transmis pe messenger mesaje în numele părții vătămate, solicitând încărcarea cu 10 euro a cartelei telefonice P. cu nr. 0720-9., aparținând rețelei telefonice Vodafone. În perioada utilizării frauduloase a ID-ului de messenger al părții vătămate, inculpatul i-a restricționat accesul titularei, schimbându-i parola de acces la cont.

În lista de contacte a părții vătămate M. A.-D. se afla partea vătămată H. I. A. care a fost indusă în eroare de mesajul transmis de inculpat, crezând că provine din partea prietenei sale; partea vătămată a achiziționat o cartelă de reîncărcare în valoare de 10 E. și a transmis codul de reîncărcare prin messenger; codul de reîncărcare a fost transmis ulterior de către inculpatul U. V. C. inculpatului N. C.

P. vătămată H. (fostă Sbârcea) I. - A. a declarat că nu se constituie |parte civilă în cauză, deși i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 10 E.

2. În data de (...) inculpatul U. V. - C. a accesat fără drept contul de e-mail al părții vătămate P. A. - M. cu numele de utilizator { "mailto:peiciu_alina@yahoo.com"|@yahoo.com}, trimițând în numele părții vătămate mesaje tuturor persoanelor din lista de contacte, cu solicitarea de a i se transmite un cod de reîncărcare P.

În lista de contacte a martorei P. A. M. se afla numita C. C.-I., care a fost indusă în eroare de manoperele executate de către inculpat, considerând că solicitarea aparține prietenei ei și a purtat o conversație prin intermediul interfeței messenger cu inculpatul în urma căreia a cumpărat o cartelă O. cu credit de 10 euro, achitând suma de 65 lei. Martora i-a transmis inculpatului codul de reîncărcare 6. prin sms la numărul de telefon indicat 0720-9. de la postul telefonic personal cu nr. 0722-1.; codul de reîncărcare a fost transmis ulterior de către inculpatul U. V. C. inculpatului N. C.

În cursul urmăririi penale a rezultat că respectiva cartela P., cu numărul

0720-9., a fost folosită în terminalele telefonice cu seriile IMEI

354786013198793 și 3., ambele aparate fiind ridicate din locuința inculpatului

U. V. - C. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate.

Numita C. C.-I. a arătat că nu se constituie parte civilă în cauză, deși i-a fost cauzat un prejudiciu în sumă de 65 lei. Aceasta a declarat că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, motiv pentru care a fost inclusă în citatitivul rechizitoriului în categoria martorilor.

3. În data de (...), inculpatul U. V. - C. a accesat fără drept căsuța de poștă electronică a unei persoane neidentificate, transmițând în numele acesteia mesaje către lista de contacte. P. vătămată C. C. a primit un astfel de mesaj și, fiind convinsă că solicitarea de reîncărcare P. provine de la cunoștința sa titulară a căsuței de poștă electronică, a procedat la achiziționarea unei cartele de reîncărcare electronică în valoare de 10 euro, după care utilizând telefonul său mobil cu numărul 0726-3. a transmis codul prin sms la numărul de telefon

0733-4. indicat de inculpat. În cursul urmăririi penale a rezultat că numărul

0733-4. a fost rulat prin terminalul cu seria IMEI 354786013198793 utilizat de către inculpat; codul de reîncărcare a fost transmis ulterior de către inculpatul

U. V. C. inculpatului N. C.

P. vătămată C. C. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, motiv pentru care a fost inclusă în citativul rechizitoriului în categoria martorilor.

4. In data de (...), inculpatul U. V. - C. a accesat fară drept căsuța de poștă electronică ralucaioanab @ { "http://yahoo.com"|yahoo.com} aparținând unei persoane neidentificate, transmițând în numele titularului, prin intermediul yahoo messenger mesaje cu solicitarea de a i se transmite coduri de reîncărcare P.

Numita V. I. - I., utilizatoare a contului de e-mail ivishor @ {

"http://yahoo.com"|yahoo.com}, persoană aflată în lista de contacte a utilizatorului menționat anterior încă neidentificat, a dat curs solicitării inculpatului, achiziționând o cartelă de reîncărcare electronică în valoare de 6 euro; aceasta a transmis prin sms codul de reîncărcare la numărul de telefon indicat de inculpat utilizând în acest scop postul său mobil cu nr. 0724-3.; codul de reîncărcare a fost transmis ulterior de către inculpatul U. V. C. inculpatului

N. C. În cursul urmăririi penale a rezultat că numărul de telefon indicat de inculpatul U. V. - C. a fost folosit în terminalul telefonic cu seria IMEI

354786013198793, ridicat din posesia sa cu ocazia percheziției domiciliare.

P. vătămată V. I. I. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, motiv pentru care a fost inclusă în citativul rechizitoriului în categoria martorilor.

5. In data de (...), inculpatul U. V. - C. a accesat fără drept adresa de e- mail a părții vătămate B. C. Ș., trimițând, prin intermediul interfeței yahoo messenger, solicitări de reîncărcare P.

P. vătămată B. C., fiind convinsă că solicitarea transmisă de la ID-ul de messenger barbycs aparține fratelui său, a achiziționat o cartelă de reîncărcare electronică în rețeaua mobilă Vodafone în valoare de 10 euro; aceasta a transmis codul de reîncărcare la numărul 07263. indicat în cuprinsul mesajului de către inculpat; codul de reîncărcare a fost transmis ulterior de către inculpatul U. V. C. inculpatului N. C. În cursul urmăririi penale s-a stabilit că în terminalul cu seria IMEI 354786013198793 ridicat cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpatul U. V. - C. a fost folosită cartela cu numărul 07263..

P. vătămată B. C. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză.

6. În data de (...), partea vătămată D. G. a primit un mesaj prin interfața yahoo messenger prin care i se solicita comunicarea unui cod de reîncărcare P. convinsă că mesajul provine din partea cumnatei sale D. O. acesta a comunicat codul de reîncărcare în valoare de 10 euro prin sms la numărul de telefon indicat în realitate de inculpatul U. V. - C. codul de reîncărcare a fost transmis ulterior de către inculpatul U. V. C. inculpatului N. C.

Numitul D. G. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză și că nu dorește să participe în procesul penal în calitate de parte vătămată, motiv pentru care a fost inclus în citativul rechizitoriului în categoria martorilor.

În drept:

Faptele inculpatului N. C. care, în perioada 26 martie 2009-17 mai 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a primit de la inculpatul U. V. C. coduri de reîncărcare a cartelelor de telefonice mobilă, cunoscând faptul că acestea proveneau din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire în formă continuată, prevăzută de art. 221 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C., respectiv dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal (închisoare de la 3 luni la 7 ani), gradul de pericol social concret al infracțiunii, persoana inculpatului. I. a apreciat că infracțiunea săvârșită de inculpat nu prezintă un grad de pericol social excesiv de ridicat și va reține la stabilirea pedepsei că folosul material obținut de inculpat prin actele materiale reținute în sarcina sa are o valoare redusă. În legătură cu persoana inculpatului, instanța a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală. Din aceste motive, durata pedepsei va fi apropiată de limita minimă prevăzută de lege, fără a se reține circumstanțe atenuante având în vedere că infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată.

Raportat la cele de mai sus, instanța de fond a aplicat inculpatului N. C., pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire în formă continuată, prevăzută de art. 221 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., apreciată ca fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv prevăzut de art. 52 C.

În temeiul art. 71 C. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a C. pe durata executării pedepsei.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 81 din Codul P., motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 81 lit. a din Codul P., pedeapsa efectiv aplicată de 6 luni închisoare se situează sub nivelul maxim stabilit de lege, de 3 ani închisoare, iar cu privire la dispozițiile lit. b din același text de lege, instanța de fond a constatat că, potrivit fișei de cazier a inculpatului, acesta nu a mai suferit condamnări anterioare. I. a apreciat că scopul pedepsei aplicate inculpatului poate fi atins chiar fără executarea efectivă a acesteia, având în vedere că inculpatul este o persoană tânără care se află la prima confruntare cu legea penală.

În temeiul art. 71 alin. 5 C. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale, iar în temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 88 C. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive, respectiv 19 mai 2009 - (...).

I. de fond a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în data de 20 mai 2009 prin încheierea penală nr. 39/C/A pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, iar prin încheierea penală nr. 508/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 301/R/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj a fost admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul N. C. care a fost pus în libertate în data de (...). Liberarea sub control judiciar și-a produs efectele de la momentul pronunțării hotărârii și până în prezent, inculpatul având obligația să respecte măsurile impuse de instanță, fiind supus supravegherii exercitate de organele de poliție de la domiciliul său. Deși dispozițiile procedurale nu prevăd în mod expres obligația instanței de a dispune încetarea liberării provizorii sub control judiciar, instanța de fond a apreciat că pot fi aplicabile prin asimilare dispozițiile art. 160 ind. 5 al. 6

C.pr.pen. potrivit cărora în situația în care instanța dispune condamnarea inculpatului va dispune în mod implicit încetarea stării de liberare.

Din aceste motive, în temeiul art. 160 indice 3 C., raportat la art. 1. al. 6

C., art. 1. al. 4 lit. e C. instanța a dispus încetarea liberării provizorii sub control judiciar.

LATURA CIVILĂ:

I. de fond a constatat că actele materiale de tăinuire care alcătuiesc conținutul constitutiv al infracțiunii de tăinuire în formă continuată vizează valorificarea codurilor de reîncărcare a cartelelor telefonice obținute de către inculpatul U. V. C. (condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an 6 luni închisoare pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 C., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C., prin sentința penală nr. 648/23 mai 2011 pronunțată în dosar nr. (...)), prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate H. I. A., C. I. C., C. C.,

V. I., B. C., D. G.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că părțile vătămate H. A. I., B. C. nu s-au constituit părți civile în cauză, iar numiții C. I. C., C. C., V. I. și D. G. au renunțat la calitatea de părți vătămate în cursul urmăririi penale.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. instanța de fond a respins acțiunile civile formulate față de inculpatul N. C. anterior disjungerii cauzei față de acesta de către următoarele părți civile: S. R., G. C., S. N. D., P. A. C., P. C. C.

J. a constatat că aceste părți vătămate s-au constituit părți civile încă din faza de urmărire penală, făță de autorii infracțiunii de înșelăciune, inclusiv față de inculpatul N. C. A. în vedere că nu s-a reținut săvârșirea vreunei fapte cauzatoare de prejudiciu de către inculpat în dauna acestor persoane, instanța apreciază că se impune respingerea acțiunilor civile formulate de aceste părți vătămate față de inculpatul N. C.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C. s-a constatat că nu s-au constituit părți civile în cauză următoarele părți vătămate: R. R., D. D. G., S. M. A., L. G., M. A. R., B. I. A., P. C., B. I. D., B. C. Ș., C. E.-R., G. P. M.

În temeiul art. 118 alin. 1 lit. e C. instanța de fond a dispus confiscarea specială a sumei de 50 lei de la inculpatul N. C., dobândită de inculpat prin săvârșirea actelor materiale de tăinuire; în acest sens instanța a avut în vedere declarațiile inculpatului prin care a arătat că a cumpărat codurile de reîncărcare de 10 E. cu suma de 30 lei de la inculpatul U. și le-a vândut cu suma de 40 lei, câștigul obținut pentru fiecare cartelă fiind de 10 lei; pentru codul de reîncărcare în valoare de 6 E. nu au existat elemente pe baza cărora instanța să poată stabili folosul material dobândit de inculpat, acesta fiind motivul pentru care se va dispune confiscarea sumei de 50 lei.

În temeiul art. 191 alin. 1 C. inculpatul N. C. a fost obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul N. C., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 6 februarie 2012, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului și în principal casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța nu a fost legal sesizată, competența pentru desfășurarea urmăririi penale nerevenind DIICOT. Nici prejudiciul global în prezenta speță nu se ridică la cuantumul care să atragă competența structurii DIICOT potrivit art.2 din Legea specială 508/2004.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea inculpatului conform art.10 lit.d

C.pr.pen., întrucât inculpatul N. nu a cunoscut și nu a profitat de pe urma săvârșirii de către inculpatul U. V. a infracțiunilor cu regim informatic. Inculpatul N. nu a avut de unde să știe despre modalitatea în care inculpatul U. își procura respectivele coduri de reîncărcare ale cartelelor telefonice. A cumpărat de la acesta coduri de reîncărcare și ulterior le-a vândut localnicilor din C. jud.Olt.

Inculpatul N. nu a folosit în viața lui un calculator, acesta se ocupă cu creșterea animalelor și apicultura și nu are nici un fel de activitate și în nici un caz pregătirea și nivelul de înțelegere a problemelor respective pe care o avea inculpatul U. In esență, inculpatul N. C-tin a dezvoltat afacerea pe credite telefonice pentru că urmare a deplasărilor la oraș, ca să-și vândă produsele animaliere, mai mulți localnici i-au solicitat, având în vedere că el avea telefon mobil, să le cumpere cartele telefonice. Și așa și-a dat seama inculpatul N. C. că poate obține niște bani de la vecinii sau cunoștințele. Obținea bani pentru că își cumpăra respectivele cartele și obținea bonusuri și le transfera localnicilor.

S-a mai arătat că inculpatul N. C. este nevinovat, a participat la fiecare termen de judecată, în continuare are o relație foarte bună cu martorul P. dar nu mai poate dezvolta această afacere de frică să nu intre iarăși într-o asemenea rețea și să comită din nou o infracțiune. I se pare că dintr-o persoană naivă în această cauză s-a reușit transformarea lui, într-o persoană condamnabilă.

S.rile pe larg ale apărătorului inculpatului sunt redate în practicaua hotărârii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, se constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.

A rezultat din ansamblul probator că în perioada 26 martie 2009 -17 mai

2009, în baza unei rezoluții infracționale unice, inculpatul recurent N. C. a primit de la inculpatul U. V. C. coduri de reîncărcare a cartelelor de telefonie mobilă, cunoscând faptul că acestea proveneau din săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material.

Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului N. C. în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.

S.rea inculpatului recurent că nu are pregătirea necesară pentru a înțelege modul în care coinculpatul U. V. C. procura codurile de pe internet nu poate fi primită cu consecința exonerării inculpatului N. C. de răspunderea penală, necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale neînlăturând caracterul penal al faptei, astfel cum prevede art.51 alin.4 Cod penal.

Este de notorietate modul în care se comercializează cartele de reîncărcare pentru telefoane mobile, prin magazine specializate, cu eliberarea de chitanțe pentru achiziția unor astfel de cartele.

Din datele de la dosar reiese că inculpatul recurent are studii medii, știe să utilizeze un telefon mobil, a susținut în fața instanței că este agricultor.

Inculpatul nu trăiește în condiții care să nu îi permită accesul informațiile din mass-media în care în mod frecvent au fost prezentate cazuri de fraude informatice, de spargere a codurilor de acces la anumite date, subliniindu-se caracterul penal al unor asemenea fapte.

Chiar dacă s-ar putea accepta că într-un caz izolat o persoană fizică achiziționează de la o altă persoană fizică o cartelă de reîncărcare, ce nu îi mai este necesară primei, este evident că achiziționarea repetată de la aceeași persoană a unor coduri pentru cartelele telefonice, în afara cadrului legal, fără eliberare de chitanțe, se situează în sfera infracțională.

I. de fond a analizat în detaliu condițiile în care a fost comisă fapta reținută în sarcina inculpatului N. C., luând în considerare doar actele materiale descrise la punctele 11, 15, 24, 25, 28 și 30 din starea de fapt, respectiv actele materiale începând cu data de 26 martie 2009, moment de la care inculpatul recurent a avut reprezentarea clară a provenienței ilicite a codurilor de reîncărcare trimise de inculpatul U. V. C., astfel cum reiese din interceptarea convorbirilor telefonice.

Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator (închisoarea de la 3 luni la 7 ani), gradul de pericol social concret al faptei, care nu este unul excesiv de ridicat, iar folosul material obținut de inculpat are o valoare redusă, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima confruntare cu legea penală.

Nu se impune reținerea circumstanței prevăzută de art.74 lit.a C., și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, lipsa de antecedente penale a inculpatului primind relevanță prin orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care fapta comisă este sancționată cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani.

Nu poate fi primită solicitarea inculpatului de trimitere a cauzei spre rejudecare motivat de lipsa de competență a D. în efectuarea urmăririi penale, deoarece în cauză au fost efectuate cercetări față de mai multe persoane pentru infracțiunile prevăzute de art.42, 44 și 48 din Legea nr.161/2003, infracțiuni care în conformitate cu Legea nr.508/2004 sunt de competența DIICOT.

A. în vedere că între faptele inculpatului recurent și cele ale coinculpatului U. V. C. și a altor persoane cercetate pentru infracțiunile menționate există conexitate, în conformitate cu art.35 Cod procedură penală, în mod corect și inculpatul a fost cercetat în acest dosar și a fost sesizată instanța de către

DIICOT S. T. C.

Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de către inculpatul N. C. împotriva sentinței penale nr. 1314 din 14 noiembrie 2011 a J. C.-N..

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

PENTRU A.E M.IVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N. C., domiciliat în C., jud. Olt, împotriva sentinței penale nr. 1314 din 14 noiembrie 2011 a J. C.- N..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, in favoarea av. C. L..

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2012.

PREȘEDINTE		JUDECĂTORI	GREFIER
ANA C. M. Ș.	L. M.	M. B.

Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: A. P..

← Decizia penală nr. 402/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 968/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj