Decizia penală nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 30/A/2012
Ședința nepublică din 13 februarie 2012
Instanța compusă din :
PREȘEDINTE : M. Ș., judecător
JUDECĂTOR : ANA C.
G. : M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. : V. T.
S-a luat spre examinare apelul declarat de către inculpatul P. S. V. împotriva sentinței penale nr.27 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1 C., rap.la art.175 al.1 lit.c C., cu aplic.art.99 și urm. C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. S. V., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av. V. B. D. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și apărător ales av. Fărcaș Mădălina E., din cadrul Baroului M., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că mandatul său a încetat și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarului și prezența în instanță.
Instanța, în baza art.485 al.2 C. declară prezenta ședință nepublică pe tot parcursul judecării cauzei, având în vedere că inculpatul P. S. V. este minor.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul P. S. V., arată că își menține apelul declarat.
Instanța aduce la cunoștință inculpatului P. S. V., faptul că în cauză a fost fixat termen de judecată pentru soluționare cauzei la data de (...). Având însă în vedere că măsura arestului preventiv trebuie verificată în termen de 30 zile, a fost fixat un termen intermediar. In ipoteza în care nu sunt de formulat cereri sau excepții se poate soluționa apelul la acest termen.
Apărătorul inculpatului P. S. V., depune la dosar motivele de apel ale inculpatului, arătând că apelul vizează doar individualizarea pedepsei. Susține că nu are de formulat cereri sau excepții și este de acord ca la termenul de azi să se judece apelul inculpatului.
Reprezentantul M.ui P., arată că nu are cereri nici lămuriri, raportat la obiectul apelului, lasă la aprecierea instanței dacă se poate discuta la acest termen cauza pe fond dat fiind faptul că vizează doar latura penală.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul inculpatului P. S. V., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea în parte a sentinței atacate pe latura penală, să se procedeze la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului apelant, reținând pe de o parte și circumstanța atenuantă prev. de art.73 lit.b C. De asemenea, solicită a se da eficientă și circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a, c C., astfel încât solicitarea este de a aplica o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege de 5 ani.
Susține că starea de fapt a fost într-adevăr lămurită în detaliu în fața instanței de fond. S. a se avea în vedere starea de provocare, respectiv că la data incidentului inculpatul apelant a fost din nou angrenat într-o dispută contradictorie cu tatăl său, care a culminat și s-a finalizat prin scoaterea inculpatului din casă. C. că întreg conflictul precum și jignirile și acuzele aduse de către tatăl, l-au adus pe inculpat într-o stare de suprasolicitare nervoasă psihic deosebită, care justifică reținerea stării de provocare. De asemenea, apreciază că se poate reține împrejurarea că încă din copilărie inculpatul a fost în repetate rânduri agresat de către tatăl său, toate aceste aspecte coroborate și cu declarațiile martorilor care-l cunosc pe inculpat, au arătat că acesta a avut o copilărie nefericită. S. a se avea în vedere cu privire la reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 C., concluziile referatului de evaluare care arată că singurul factor a fost situația sa tensionată cu tatăl său. Susține că inculpatul este un copil bun, care a încercat să gestioneze cum a știut mai bine acea situație tensionată din familie, și-a asumat responsabilități crescând un animal de casă, este un copil care nu a mai rezistat să fie abuzat atât verbal cât și fizic și s-a manifestat în maniera în care s-a arătat. Este o tragedie, consideră că inculpatul și-a învățat lecția și apreciază că acesta și-a conștientizat într-o bună măsură ceea ce s-a întâmplat și faptul că niciodată o reacție negândită nu duce la nimic bun. De aceea solicită să se aplice o pedeapsă orientată sub minimul de 5 ani.
Cu privire la măsura arestării preventive apreciază că se impune a fi menținută.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea apelului ca nefondat. In opinia sa, soluția primei instanțe este corectă sub aspectul individualizării pedepsei, având în vedere limitele speciale pentru minor prev. de art.109 al.1 teza finală C., și consideră că instanța a avut în vedere ansamblul de circumstanțe favorabile și nefavorabile raportate la inculpat, rezultate din circumstanțele reale deduse judecății care caracterizează fapta cu privire la elementele constitutive inclusiv în ceea ce privește motivația gestului comis de minor și de asemenea s-au avut în vedere și faptele legate de personalitatea minorului și elementele care au generat în final această conduită ilicită extremă a acestuia.
Apreciază că tocmai prin stabilirea pedepsei la limita minimă posibil aplicabilă inculpatului minor s-au aplicat principiile de individualizare luându-se în considerare toate elementele legate de reeducarea inculpatului minor, fără însă a se ignora caracterul de o gravitate mare a faptei comisă în concret de inculpat.
Toate caracterizările favorabile acestuia, conduita anterioară și elementele legate de mediul în care minorul a trăit și a favorizat comiterea activității infracționale, trebuie avute în vedere și contrabalansate de gesturile violenței extreme împotriva propriului părinte care nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante pentru că așa cum a arătat și apărarea această conduită este prin ea însăși una care trebuie tratată ca atare. C. că nu sunt întrunite nici elementele stării de provocare tocmai datorită definiției legale prevăzute de legiuitor la instituirea acestei circumstanțe atenuante legale legate de modul de producere a intenției infracționale.
Având în vedere că s-a făcut dovada în dosarul cauzei, chiar într-un mod extrem de concret și care poate oferi instanței o imagine total edificatoare în privința situației relației dintre victimă și inculpat, nu se poate deduce concluzia existenței așa numitei intenției și că urmarea rezoluției infracționale pe fondul unei puternice tulburări, atâta timp cât starea de tulburare era constantă între părți raportat la tensiunile dintre victimă și inculpat, dovedite în dosarul cauzei.
C. că toate aceste împrejurări avute în vedere la care se adaugă și celelalte elemente de natură procesual legate de conduita inculpatului care nu și-a recunoscut vinovăția legată de fapta respectivă, de altfel nici nu a uzat de disp.art.3201 C. și a susținut în continuare teza accidentului în producerea leziunilor cauzatoare de moarte ale părții vătămate, o teză care de asemeni este în contradicție chiar cu definiția acestei stări de provocare, nu susține soluția de reducere a pedepsei sub acest minim de 5 ani. Soluția este corectă din această perspectivă și solicită fi menținută ca atare.
Inculpatul P. S. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă. C. că cel mai bun lucru pentru el este să fie alături de mama sa, întrucât are nevoie de un sprijin.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 27 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș a fost condamnat inculpatul P. S. V., CNP 1., născut la (...) în B. M., județul M., fiul lui S. V. și D. S., domiciliat în B. M., str. Mărășești nr.18/16, județul M., studii 8 clase, elev, cetățenia română, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Gherla, pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1, rap. la art.175 al.1 lit.c C.penal cu aplic. art.99 și urm. C.penal la pedeapsa de 5 ani închisoare. In baza art.71 C.penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b C.penal, pedeapsă a cărei executare va începe după împlinirea vîrstei de 18 ani.
In baza art.350 C.pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art.88 C.penal s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestarea preventivă începând cu 16 decembrie 2011 la zi.
A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente P. D. S., la plata de despăgubiri civile astfel: părții civile S. de A. J. M. suma de 425 lei cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea sumei; părții civile S. J. de U. „. C. O. B. M. suma de 114,06 lei cu dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea sumei.
In temeiul art.118 lit.b C.penal, s-a dispus confiscarea în favoarea statului a cuțitului-corp delict, înregistrat la poziția nr.39/2011 în R. corpuri delicte al instanței. In temeiul art.191 C.pr.penală, a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente să plătească statului
1.800 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu în faza de urmărire penală Fărcaș Mădălina, ce s-a avansat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că între inculpatul minor P. S. V. și tatăl său, victima P. S. V. au existat neînțelegeri care în ultimii 2 ani s-au acutizat, apărând stări conflictuale, care s-au finalizat cu folosirea de violențe. N. dintre cei doi s-au ivit îndeosebi în perioada în care partea responsabilă civilmente P. D. S. (mama inculpatului
și soția victimei) a fost plecată la lucru în străinătate, iar pe fondul discuțiilor contradictorii victima îl agresa verbal și uneori fizic pe inculpat.
În după amiaza de 15 decembrie 2011, când inculpatul și victima se aflau la domiciliu, iar partea responsabilă civilmente P. D. S. era la serviciu, s-au iscat din nou discuții contradictorii pornind de la consumul unor alimente. Inculpatul se afla în bucătărie și intenționa să-și taie prăjitură cu un cuțit, când victima i-a reproșat că vorbește urât, apoi l-a prins de haină și l-a scos din apartament pe inculpat. Inculpatul a solicitat victimei să-i permită reintrarea în casă, de două ori, însă victima doar a întredeschis ușa. A treia oară când victima a deschis ușa, inculpatul a forțat intrarea în apartament și cu cuțitul ce-l avea asupra sa a lovit victima în zona pieptului.
Imediat victima a acuzat o stare de rău, împrejurare în care inculpatul a sărit să-i acorde prim ajutor și totodată a apelat telefonic S. de urgență 112 solicitând deplasarea unei ambulanțe. De asemenea, inculpatul a alertat prin strigăte vecinii, solicitându-le ajutor pentru victimă. La fața locului, primul a ajuns martorul K. P., vecin, la scurt timp sosind și organele de poliție și personalul medical de la ambulanță. Întrucât starea sănătății victimei s-a deteriorat, acesta a fost transportat la S. J. de U. „. C. O. B. M., unde la scurt timp a decedat.
Prin raportul de expertiză medico-legal nr.1220/256/(...) întocmit de
S. M.-L. J. B. M. s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-circulatorii acute, survenite în urma hemoragiei interne și externe, după plagă tăiată înțepată penetrantă cardiac. S-a precizat că leziunea tanato-generatoare, respectiv pectoral stâng pe linia medio-claviculară, la 6 cm de mamelon - plagă orizontală cu margini regulate infiltrate sanguin, s-a putut produce prin lovire cu un corp tăietor înțepător în cadrul unei heteroagresiuni. Leziunea constatată pe cotul stâng, respectiv plagă fină cu margini regulate de 0,3 cm, ușor zimțată, infiltrată sanguin, s-a menționat că s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător și poate avea caracter de autoapărare. P. victimă-agresor a putut fi față în față (filele 38-42).
Prin raportul de constatare medico-legală nr.1219/19 decembrie
2011 întocmit de S. M.-L. J. B. M. s-a constatat că inculpatul a prezentat leziuni traumatice pe fața antero-internă braț drept 1/3 medie 2 zone roșii violacei 4/1,5 - 3/1,5 cm, care s-au putut produce prin comprimare cu mâna și degetele. S-a concluzionat că leziunile necesită 1-2 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și pot data din 15 decembrie 2011 (filele 72-73).
De asemenea, inculpatul a fost expertizat medico-legal psihiatric, prin raportul de expertiză nr.1217/16 decembrie 2011 al S.ui M.-L. B. M. concluzionându-se că prezintă diagnosticul: tulburare de conduită nesocializată; are capacitatea psihiatrică de a aprecia conținutul și consecințele faptelor sale; are discernământ atât în momentul examinării cât și la data comiterii faptei. S-a apreciat că nu se impun măsuri de siguranță cu caracter medical față de acesta (filele 66-68).
În raport de starea de fapt expusă, ce rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului și martorilor, precum și a concluziilor medico- legale, instanța constată că fapta inculpatului P. S. V., care în data de 15 decembrie 2011, pe fondul unor discuții contradictorii, a aplicat victimei (tatăl său) o lovitură cu cuțitul în zona precordială - torace stâng, cauzându-i leziuni ce au avut ca urmare decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1, art.175 al.1 lit.c Cod penal cu aplicarea art.99 și următoarele Cod penal.
La încadrarea juridică a faptei instanța a avut în vedere că din probele administrate a rezultat că inculpatul a aplicat lovitura cu un cuțit cu lamă în lungime de 11,5 cm, obiect susceptibil să producă leziuni grave. De asemenea, inculpatul a aplicat lovitura într-o zonă vitală, respectiv torace, zona precordială și cu intensitate mare, dedusă din leziunea provocată, plagă penetrantă cu interesarea miocardului.
Or, în raport de instrumentul folosit, zona vizată și intensitatea loviturii, se desprinde concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei și, deși nu a urmărit acest rezultat, a acceptat eventualitatea lui, acționând astfel cu intenția specifică de a ucide, sub forma intenției indirecte.
Pentru aceste considerente, nu a fost primită apărarea inculpatului, care a susținut că accidental l-a înțepat cu cuțitul în piept pe victimă, în momentul în care a intrat în locuință și s-a împiedicat de pragul de la ușă, dezechilibrându-se, astfel că a încercat să se prindă de victimă pentru a nu cădea.
Această susținere este contrazisă de concluziile expertizei medico- legale, în care se specifică că leziunea tanatogeneratoare s-a produs prin lovire cu corp tăietor înțepător. De asemenea, profunzimea plăgii presupune o acțiune de lovire cu intensitate, întrucât s-a penetrat îmbrăcămintea, țesuturile musculoadipoase și s-a secționat miocardul.
Pe de altă parte, pe lângă leziunea din zona toracică, în expertiză s-a evidențiat faptul că victima a prezentat și o leziune la nivelul cotului drept, care a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înțepător și poate avea caracter de autoapărare. R. că inculpatul a aplicat mai multe lovituri victimei, fiind astfel exclusă lovirea accidentală a acesteia.
Prin apărător, inculpatul a solicitat reținerea circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b Cod penal, respectiv scuza provocării, arătând că a acționat în stare de puternică tulburare, pe fondul relațiilor tensionate cu victima și după ce a fost bruscat și scos din apartament de către aceasta.
Potrivit dispozițiilor legale, pentru a se reține circumstanța atenuantă a provocării nu este suficient ca persoana vătămată să aibă o oarecare comportare ilicită, ci se cere ca aceasta să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție, încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune, de regulă, că faptele celor în cauză trebuie să aibă o apropiată semnificație.
În cauză s-a dovedit existența unei stări conflictuale între inculpat și victimă și, de asemenea, că în după amiaza de 15 decembrie 2011, victima l-a scos din apartament pe inculpat, martorul K. P. relatând că a auzit ceartă pe casa scării și a recunoscut vocea inculpatului, totul durând puțin, după care lucrurile s-au liniștit.
În raport de situația de fapt dată, nu se poate reține că cearta dintre inculpat și victimă și apoi manifestarea victimei au fost de natură să inducă inculpatului o puternică tulburare sau emoție care să-i înlăture posibilitatea de autocontrol, motiv pentru care nu sunt aplicabile dispozițiile art.73 lit.b Cod penal. Astfel, replica inculpatului apare exagerată, întrucât nu-și poate găsi explicația în gradul de intensitate al emoției sau tulburării cauzate de comportarea victimei și, în consecință, condițiile pentru existența acestei circumstanțe atenuante nu pot fi considerate ca întrunite.
Pentru infracțiunea săvârșită, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, ținându-se seama de limitele de pedeapsă aplicate minorilor, potrivit dispozițiilor art.109 Cod penal și de limita minimă, care nu poate depăși 5 ani.
La alegerea sancțiunii s-a avut în vedere atât principiul general al individualizării, potrivit căruia orice sancțiune în concret trebuie să corespundă, prin felul și caracterul ei, gradului de pericol social al faptei săvârșite, datelor privind persoana făptuitorului și cerințelor unei eficiente constrângeri juridice, cât și criteriile speciale enumerate în dispoziția art.100 alin.1 Cod penal și anume: gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică a minorului, dezvoltarea intelectuală și morală a acestuia, comportarea lui, condițiile în care a fost crescut și a trăit și orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Prin urmare, la alegerea sancțiunii s-a ținut seama în primul rând de gradul concret de pericol social al faptei săvârșite, astfel încât să constituie o justă măsură de constrângere și reeducare.
Din referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș rezultă că mediul familial al inculpatului minor a fost marcat de desele conflicte izbucnite între părinți și de atitudinea agresivă verbal și fizic manifestată de victimă în relația cu minorul. A fost identificat un singur factor de natură a facilita comportamentul infracțional al inculpatului și anume, capacitatea diminuată de rezistență la frustrare a acestuia. S-a conchis că minorul a promovat o atitudine constant pozitivă la nivelul comunității și că dispune de un capital moral și afectiv important, pe care se poate construi intervenția psiho-socială, care să vizeze însușirea unor strategii privind managementul conflictelor și dezvoltarea capacității de rezistență la frustrare.
În raport de toate aceste elemente, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu ar fi suficientă și că se impune aplicarea unei pedepse, individualizată la nivelul minimului prevăzut de lege, având în vedere gravitatea faptei, contextul conflictual în care a fost comisă și perspectivele de reeducare ale inculpatului.
În baza art.71 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, pedeapsă a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani de către minor, apreciind că gravitatea faptei este incompatibilă cu gradul de responsabilitate civică pe care-l presupune exercitarea acestor drepturi.
Constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar din pedeapsă s-a dedus reținerea și arestarea preventivă începând cu 16 decembrie 2011 la zi.
În cauză s-au constituit părți civile S. de A. J. M. cu suma de 425 lei cu dobândă legală și S. J. de U. „. C. O. B. M. cu suma de 114,06 lei cu dobânda legală, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată victimei.
Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente P. D. S. la plata despăgubirilor civile solicitate, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumelor.
Împotriva mai sus menționate sentințe a declarat apel în termenul legal inculpatul P. S. V. solicitând instanței de control judiciar reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.73 lit.b C.p. respectiv starea de provocare urmând a i se reduce pedeapsa sub minimul prevăzut de lege de 5 ani închisoare.
Apărătorul ales al inculpatului a învederat instanței că acesta a comis infracțiunea dedusă judecății în stare de provocare ca urmare a agresiunilor verbale și fizice la care a fost supus de către tatăl său în ziua producerii nefericitului incident.
Analizând apelul declarat din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp. art.371 și urm. C.p.p. Curtea constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea fundamentată pe un relativ vast material probator administrat în faza de urmărire penală și cu ocazia cercetării judecătorești.
Astfel, din declarațiile inculpatului, ale martorilor C. M. D., P. L. S., K. P., P. G., S. N., F. L., din raportul de expertiză medico-legală 1120/256 din (...) a S. medico legal județean B. M. precum și din raportul de constatare medico-legală nr.1219 din 19 dec.2011, a expertizei medico- legale psihiatrice întocmită în cauză, din procesul-verbal de cercetare la fața locului precum și din referatul de evaluare rezultă fără putință de tăgadă că în data de 15 decembrie 2011, pe fondul unor discuții în contradictoriu între inculpat și victimă, victima a prins inculpatul de haină și l-a scos afară din apartament refuzându-i acestuia reintrarea în casă cu două ocazii. A treia oară când inculpatul i-a cerut victimei să-l lase în casă, acesta din urmă a întredeschis ușa inculpatul forțând intrarea în apartament și aplicându-i victimei două lovituri cu cuțitul, una în zona pieptului, iar cea de-a doua în cotul stâng.
Susținerile inculpatului că moartea victimei a fost doar un accident el dezechilibrându-se și în cădere s-a agățat cu mâna dreaptă, în care avea un cuțit, de pieptul victimei sunt contrazise de către concluziile raportului de constatare medico legală care a arătat că leziunea tanatogeneratoare descrisă la examenul extern pct.1 s-a putut produce prin tăiere cu un corp tăietor înțepător în cadrul unei heteroagresiuni, iar cea de-a doua tăietură de pe cotul stâng poate avea caracter de autoapărare. Din acest raport de constatare medico legală rezultă că inculpatul a aplicat nu una, ci două lovituri victimei în zone diferite ale corpului ceea ce exclude varianta propusă de inculpat în apărarea sa.
Vom observa de asemenea din planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, că ușa de acces în apartamentul victimei și al inculpatului nu prezintă semne de forțare.
Nu vom reține în sarcina inculpatului nici starea de provocare deoarece din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit că între victimă și inculpat era o stare tensionată, însă normală între un părinte și un copil, iar aceștia au mai relatat că în ziua comiterii infracțiunii nu au auzit scandal la locuința victimei și a inculpatului, cu excepția martorului K. P. care a arătat că a auzit ceartă pe casa scării și a recunoscut vocea inculpatului pentru câteva clipe, dar că apoi lucrurile s-au liniștit.
Pe lângă aserțiunile instanței de fond pentru a nu se reține starea de provocare vom aduce argumente suplimentare următoarele:
Pentru ca instanța să poată reține această circumstanță este necesar să constate, pe de o parte , că în momentul săvârșirii faptei, inculpatul se găsea într-o stare de puternică tulburare sufletească -perturbatio animi-, adică de surescitare nervoasă, mânie sau indignare, ori într-o stare de emoție puternică, iar pe de altă parte, că starea de tulburare sau emoție a fost determinată de o provocare din partea victimei produsă prin violență, o atingere gravă adusă demnității sau altă acțiune ilicită gravă.
Actul provocator în oricare din modalitățile sale trebuie să fie de așa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptată , o intensă reacție psihică, o stare de puternică tulburare sufletească sau o puternică emoție.
La constatarea și evaluarea acestei circumstanțe trebuie să se țină seama și de legăturile și relațiile dintre victimă și inculpat care pot influența fie asupra existenței circumstanței, fie asupra întinderii efectelor acestei circumstanțe.
De asemenea trebuie să se verifice dacă între provocator și persoana provocată exista o stare de vrăjmășie, de ură, de răzbunare în care caz vom analiza dacă provocarea nu a fost doar un simplu pretext și dacă făptuitorul nu a acționat cu premeditare.
Legiuitorul român a prevăzut starea de provocare ca fiind o circumstanță atenuantă legală pornind de la ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârșite și că inculpatul nu ar fi săvârșit fapta fără existența acțiunii provocatoare.
Or, din probele existente în prezentul dosar reiese că acțiunea victimei nu a fost de o gravitate deosebită, nu a adus o atingere gravă demnității inculpatului și nici actele de violență exercitate asupra acestuia nu au fost de natură să justifice comportamentul ulterior al acestuia. Raportul de constatare medico-legală nr.1219 din 19 dec.2011 a evidențiat doar o singură leziune pe brațul inculpatului ce ar fi necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale în vederea vindecării și nici o leziune la nivelul pieptului unde inculpatul a susținut că a fost lovit cu piciorul de inculpat când ar fi încercat să reintre în apartament.
Un martor a susținut că între inculpat și victima mocnea o stare conflictuală și că a fost neplăcut surprins de modul în care inculpatul i-a ripostat, verbal, tatălui său.
Pentru toate aceste motive opinăm că în speța dedusă judecății nu sunt incidente prevederile art.73 lit.b Cp.
Fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art.174 alin.1 rap. la art.175 alin.1 lit.c C.p. cu aplic.art.99 și urm. C.p.
Apreciem că pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii comise, inculpatul suprimând viața propriului tată, la împrejurările în care a fost comisă fapta pe fondul unor discuții în contradictoriu cu părintele, la persoana inculpatului care pe parcursul procesului penal a încercat să inducă organelor judiciare ideea că a fost vorba de un accident nefericit și nu de o acțiune intenționată, precum și împrejurarea că acesta nu pare să își dea seama cu adevărat de gravitatea deosebită a acțiunii sale ilicite.
Instanța de fond a avut în vedere în mod corect concluziile referatului de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Latura civilă a cauzei a fost just soluționată dispunându-se obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către părțile civile S. de ambulanță M. și S. J. de U. dr.C. O..
S-a dispus de asemenea confiscarea cuțitului corp delict.
Constatăm că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie ale hotărârii atacate, Curtea va respinge ca nefondat apelul conform dispozitivului.
Apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul arestului preventiv nu s-au schimbat și că raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, se impune privarea de libertate a acestuia în continuare pentru a nu fi perturbată ordinea publică, Curtea va menține starea de arest a inculpatului conform disp.art.350 C.p.p.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu 16 dec.2011 și până în prezent.
Va fi obligat inculpatul apelant la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. S. V., fiul lui S. V. și D. S., născut la 22 august 1996, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 27 din 20 ianuarie 2012 a T.ui M..
Menține starea de arest a inculpatului și potrivit articolului 88 Cod
Penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției. (avocat V. B. D.)
Obligă pe inculpatul apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare..
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2012. .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. |
M. Ș. ANA C. | M. B. |
Red.MS Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1574/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
