Decizia penală nr. 402/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.402/R/2012
Ședința publică din data de 12 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatul F. I., chematul în garanție SC";A. R. ASIRON V. I. G. SA B. și partea civilă C. A., împotriva sentinței penale nr.1426 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.1,2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. I. asistat de apărător ales, av.Bodescu C. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, părțile civile V. S. D., V. D. A., V. R. P. asistați de avocat C. L. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. C. M. I., partea civilă R. M., apărător ales al părții civile C. A., av. B. J., apărătorul asigurătorului A. R. A. V. I. G. SA B., av. B. A. din cadrul Baroului B., lipsă părțile civile G. S. F., C. A. și S. C. J. de U. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărător ales al părții civile C. A., av. B. J. solicită în tem. art. 3859 alin. 1, pct. 172 Cod pr.pen. admiterea recursului formulat de partea civilă C. A., casarea sentinței penale nr.1426/2011 a Judecătoriei C.-N. doar în ceea ce privește latura civilă ca fiind nelegală și netemeinică și, rejudecând cauza să se dispună admiterea acțiunii civile ca fiind legală și temeinică, pretențiile părții civile fiind dovedite.
Susține în totalitate motivele de recurs depuse în scris la dosar și în esență solicită să se aibă în vedere că deși instanța de fond reține că infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată este o infracțiune complexă prin absorbirea în conținutului acesteia a celorlalte fapte, a refuzat să dea incidență acestei situații și a respins acțiunea civilă, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de parte vătămată care s-a bazat pe interpretarea instanței de judecată prin raportare la art.
15 și art. 24 Cod pr.pen.
De asemenea, instanța a ignorat Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție prin care a stabilit că instanța penală investită să judece acțiunea penală este investită să judece și pretențiile civile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate ca urmare a comiterii faptei.
Solicită să se observe că instanța fondului a făcut o ingerință nejustificată încălcând principiul contradictorialității și disponibilității în măsura în care inculpatul prin reprezentanții săi a solicitat admiterea acțiunii civile în măsura în care este dovedită.
Solicită să se aibă în vedere că soluția pe care o vizează legiuitorul prin soluționarea acțiunii civile urmărește să preîntâmpine alte dosare și să se soluționeze pentru totdeauna litigiul dintre părți, motiv pentru care solicită admiterea recursului cu consecința menținerii acțiunii civile ca fiind dovedită. Cu cheltuieli judiciare în fon și recurs.
Apărătorul asigurătorului A. R. A. V. I. G. SA B., av. B. A. solicită admiterea recursului formulat de asigurător, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să reevalueze daunele morale. Solicită să se aibă în vedere decizia 1571/2011 a Curții de A. C.,depusă în fața instanței de fond, în care într-o speță similară în care daunele morale au fost în cuantum de 15.000 euro pentru fiecare parte civilă .
Solicită ca la stabilirea despăgubirilor civile să se aibă în vedere condițiile de trai, standardele financiare din România din acest moment. O astfel de pierdere regretabilă trebuie să ducă la îmbunătățirea condițiilor de trai, însă în opinia sa, daunele morale sunt mult prea mari decât îmbunătățirea condițiilor de trai.
Apărătorul ales al inculpatului F. I., av.Bodescu C. solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea sentinței penale nr.1426/2011 a
Judecătoriei C.-N. și, rejudecând cauza să se dispună reindividualizarea și dozarea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță.
Apreciază că se justifică diminuarea pedepsei aplicate inculpatului având în vedere că în cauză sunt incidente circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod penal și dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen.
Modul în care instanța aplicată inculpatului pedeapsa de 2 ani și 3 luni este neconformă cu probatoriul administrat în cauză.
Solicită să se observe faptul că accidentul de circulație este un accident de natură excepțională, fiind datorat motivelor de sănătate ale inculpatului.
Inculpatul este un om bolnav și a încercat să se comporte ca un om normal, dovadă că din anul 2007 și până la data producerii accidentului nu s-a întâmplat nimic. De asemenea, având în vedere și medicamentația pe care o lua inculpatul care era destul de amăgitoare acesta a crezut în acea stare amăgitoare și a decis într-o conjunctură excepțională să meargă să-și viziteze soția la spital.
Indiferent de modul în care s-a desfășurat accidentul și de consecințele extreme ale faptei, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei arată că inculpatul a achiesat la despăgubirile solicitate de părțile civile în măsura în care sunt cuvenite și dovedite. Sub aceste aspect, nici instanța fondului nu a dat curs unei achiesări totale a daunelor morale.
Consideră că daunele morale acordate părților civile de către instanța de fond sunt nerezonabile. În acest sens invocă Decizia nr.2039/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție prin care se arată că prin soluțiile judecătorești se pot acorda daune morale când împrejurările cauzei impun aceasta dar cuantumul acestora trebuie să fie posibil de achitat.
Sub protecția că există asigurare se acordă daune al cărui cuantum imposibil de suportat de persoane care ar trebuie judecate indiferent dacă are sau nu calitatea de asigurător.
Daunele morale în cuantum de 170.000 de euro este extrem de mare în situația în care inculpatul ar fi lăsat singur să-l acopere pentru că cu foarte mult efort a reușit să strângă o sută de milioane lei, sumă care a fost depusă la dispoziția părților civile.
Solicită admiterea recursului formulat de asigurător și respingerea recursului formulat de partea civilă C. A.
Apărător ales al părții civile C. A., av. B. J. solicită respingerea recursului formulat de inculpat atât în ceea ce privește latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Apreciază că pedeapsa inculpatului este prea blândă raportat la gravitatea faptei comise și urmările acesteia.
Solicită respingerea recursului formulat de asigurător.
Apărătorul asigurătorului A. R. A. V. I. G. SA B., av. B. A. solicită respingerea recursurilor formulate de părțile civile cu consecința menținerii sentinței penale nr.1426/2011 a Judecătoriei C.- N. ca legală și temeinică.
Apărătorul părților civile V. S. D., V. D. A., V. R. P., av. C. L. solicită respingerea recursurilor formulate de inculpat și asigurător și admiterea recursului formulat de partea civilă C. A.
Raportat la contextul comiterii faptei, la starea medicală a inculpatului întrebarea care se pune este când se va întâmpla această nenorocire și nu dacă se va întâmpla.
Inculpatul știind de starea de sănătate în care se află s-a urcat la volanul autoturismului pe care l-a condus și a provocat această nenorocită întâmplare.
Nu se poate reține că suntem în prezența unei infracțiuni comise dintr-o culpă clasică, întrucât inculpatul putea să prevadă că poată să producă un astfel de accident raportat la afecțiunea de care suferă.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei solicită să se aibă în vedere că inculpatul a fost de acord să achite despăgubirile solicitate de părțile civile care au fost într-un cuantum mai ridicat decât cel acordat de instanța de fond.
Asigurătorul nu și-a exprimat în niciun fel poziția cu privire la pretențiile civile în fața instanței de fond.
Daunele materiale nu au fost contestate, fiind dovedite prin acte și probe testimoniale.
În ceea ce privește daunele morale arată că nicio sumă nu este prea mare pentru a acoperi o astfel de dramă și se întreabă retoric ce n-ar da părțile civile ca să o mai vadă în viață pe soția respectiv, mama. Mai arată că, victima și-a împins copilul pentru a nu fi strivit și el.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpat și asigurător și lasă la aprecierea instanței recursul formulat de partea civilă C. A.
Partea civilă R. M. solicită obligarea asigurătorului să-i deconteze contravaloarea lucrărilor efectuate.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă C. A. ca inadmisibilă, având în vedere că față de această parte civilă nu există acțiune penală dedusă judecății.
În ceea ce privește recursul asigurătorului arată că nu există nicio legătură de cauzalitate între sumele acordate de instanță cu titlu de daune morale și circumstanțe legate de patrimoniul părților civile din cauză sau patrimoniul inculpatului. G. răspunde în limitele legale și în condițiile legale raportat la condițiile din contractul de asigurare, iar răspunderea civilă delictuală a inculpatului sub aspectul daunelor morale trebuie raportate la aspectul esențial respectiv la cuantificarea de către instanța a prejudiciului moral.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpat raportat la circumstanțele cauzei, consideră că este nefundat.
Apreciază că pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatului a fost corect individualizată raportat la gravitatea faptei, circumstanțele speței, aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod pr.pen. astfel că, nu se impune diminuarea pedepsei, pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei fiind aptă să îndeplinească funcțiile de prevenție specială și generale.
Inculpatului F. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă ceea ce s-a întâmplat și își cerere scuze tuturor pentru cele întâmplate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1.426 din data de (...) a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. Cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului F. I., fiul lui T. si E., născut la data de 22 octombrie 1943 în comuna S., sat Z., jud. Bihor, cetățean român, pensioner, căsătorit, tată a doi copii majori, studii medii, fără antecedente penale, stagiul militar satisfăcut, CNP 1., domiciliat în C.-N., str. R. V., nr. 14, jud C., la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. Pe perioada prev. de art. 71 al.
2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și stabilește termenul de încercare de 4 ani și 3 luni, în baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), proprietate inculpatului F. I., condus de către acesta la data de 15 martie
2008 a fost încheiată polița de asigurare RCA de către S. A. R. A. S. cu sediul în B., sector 2, b-ul Carol I, nr. 31-33 cu sucursala în C.-N., str. C., nr. 20-22, jud. C. valabilă în perioada 25 octombrie 2007 - 24 aprilie 2008, iar asiguratorul va răspunde în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. S.-D. cu domiciliul în C.-N., str. F., nr. 4, ap. 229, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 de euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. D.-A. cu domiciliul în C.-N., str. F., nr. 4, ap. 229, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. R.-P. cu domiciliul în C.-N., str. F., nr. 4, ap. 229, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale, precum și la o pensie lunară de 650 lei, în măsura continuării studiilor și până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către S. C. DE U. C. cu sediul în C.-N., str. C., nr. 3-5, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.158,59 lei, reprezentând daune materiale.
S-a respins ca fiind inadmisibile constituirile de părți civile ale lui C.
A. cu domiciliul în C.-N., str. K., nr. 2, jud., C., R. M. cu domiciliul în C.-N., Aleea Retezat, nr. 3, ap. 8, jud. C. și G. S. F. cu domiciliul în C.-N., str. A., nr. 10, ap. 25, jud. C.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.100 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, d-na COTA O. I. de 100 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. nr. 3. emis la data de 15 iulie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul F. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen.
S-a reținut fapta inculpatului F. I. care, la data de 15 martie 2008, în jurul orei 10.15 a provocat un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes 300D cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din C.-N. în direcția str. T., accident în urma căruia a rezultat decesul victimei V. Livie.
La termenul de judecată din data de 6 decembrie 2011 inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea disp. art. 320^1 din C.p.p.
Instanța a admis cererea inculpatului și analizând probele din dosar a reținut următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 30 iulie 2008, confirmată de către procuror la data de 7 august
2008.
Urmare a sesizării unui accident de circulație petrecut în noaptea zilei de 15 martie 2008, s-a efectuat o cercetare la fața locului și în prezența martorului asistent Porteka Ștefan Eusebiu s-au reținut următoarele:
Incidentul s-a petrecut pe str. B. din C.-N., stradă cu o lățime de 16 m în zona incidentului și prevăzută cu două benzi de sens, în dreptul imobilului cu nr. 63, pe sector de drum cu marcaj longitudinal continuu.
Coroborând declarațiile martorului C. C. A., a părților civile V. D. A. și
V. S. D. și a inculpatului s-a reținut că la data de 15 martie 2008, în jurul orei 10.15 inculpatul de deplasa pe str. B. din direcția Kaufland Mărăști spre str. T. Pe sensul opus de circulație pe banda a doua se deplasa autovehiculul marca Dacia 1305 cu nr. de înmatriculare (...) condus de martorul C.. Martorul C. a declarat că la un moment dat a observat autovehiculul marca Mercedes condus de către inculpat că se apropie cu viteză trecând pe contra-sens. A încercat să evite impactul printr-un viraj la dreapta însă a fost acroșat în partea stângă, după care a observat că autovehiculul condus de către inculpat și-a continuat deplasarea pe contrasens și a intrat în impact cu autovehiculul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare (...) parcat pe marginea drumului, iar în urma impactului autovehiculul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare (...) a fost proiectat pe trotuar și a acroșat victima V. Livie. În urma impactului cu autovehiculul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare (...) autovehiculul condus de către inculpat s-a răsturnat și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Ford cu nr. de înmatriculare (...), VW G. 3 și C. cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea părții civile R. M., toate trei parcate pe marginea drumului.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 1775/III/140/23 iunie
2008 reținem că moartea victimei V. Livie a fost violentă și s-a datorat emboliei grase pulmonare consecutive fracturilor multiple la nivelul bazinului în cadrul unui politraumatism urmarea unui accident rutier care s-a putut produce la data de 15 martie 2008.
Inculpatul a fost transportat la spital, iar la data de 16 martie 2008 a declarat că în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes 300D cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din C.-N. i s-a făcut rău, a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice prin care s-a reținut că inculpatul suferă de mai multe afecțiuni și a fost diagnosticat după cum urmează în anii 1979 și 1980 cardiopatie ischemică, în anul 1985 spasm vascular cerebral, în anul 1988 cardiopatie ischemică, insuficiență aortică, stenoză aortică largă, în anul 1992 insuficiență aortică, în anul 1993 AVC cu pierderi a cunoștinței și crize suspecte, în anul 1994 deliriun tremens, crize epitelptice pe fond toxicofil, tilism cronic cu crize epitelptice secundare, în anul 1995 ASC cu sechele post AVC ischemic, comițialitate, cardiopatie ischemică nedureroasă și stenoză aortică, în anul
1996 crize de pierdere a cunoștinței, atrofie cerebrală, leziune ischemică stângă, în anul 2003 cardiopatie ischemică silențioasă, epilepsie temporală și leziune ischemică stângă. S-a concluzionat că este posibil ca în momentul accidentului inculpatul să-și fi pierdut cunoștința datorită afecțiunilor de care suferă și a tratamentului pe care îl urmează, iar în momentul producerii accidentului inculpatul ar fi avut discernământul abolit ca urmare a pierderii cunoștinței. S-a dispus o nouă expertiză care a concluzionat aproximativ cu prima, iar Comisia Suprioară de M. L. din cadrul IML Mina Minovici a concluzionat printre altele că în cadrul diagnosticului de epilepsie sunt posibile pierderi ale stării de conștiență, iar afecțiunile de care suferă inculpatul îl fac inapt de a conduce autovehicule pe drumurile publice, conform baremurilor medicale.
Inculpatul deține permis de conducere eliberat la data de 13 aprilie
2007 (fila 60 dos. UP), iar conform adresei de la fila 171, permisul de conducere a fost eliberat în baza certificatului medical nr. 1751/12 aprilie
2007 eliberat de C. M. S. în care s-a consemnat declarația inculpatului nu sufăr de boli cronice sau epilepsie neuronală (fila 172 dos. UP). Cu alte cuvinte în demersul obținerii permisului de conducere inculpatul a fost întrebat punctual cu privire la anumite afecțiuni sau boli, iar inculpatul, care de altfel a fost și cadru medical, a știut că răspunsul la aceste întrebări va influența rezultatul demersului său. Indiferent de motivația intimă a inculpatului sau de credințele sale, instanța va reține că în mod deliberat și în stare de conștiență inculpatul a declarat fals cu privire la afecțiunile de care știa că suferă în scopul obținerii permisului de conducere. A., în stare de conștiență, în condițiile în care știa că este predispus la crize de epilepsie care au ca urmare pierderea stării de conștiență sau la atacuri vasculare cerebrale, care la fel conduc spre pierderea stării de conștiență, inculpatul a ales în mod deliberat să ascundă aceste împrejurări pentru obținerea permisului de conducere și apoi, tot în stare de conștiență și în mod deliberat a ales să conducă autoturismul marca Mercedes 300D cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din C.-N., la data de 15 martie 2008. Inculpatul trebuia și putea să prevadă că starea de iresponsabilitate, cauzată de pierderea stării de conștiență, poate surveni și la volanul unui autovehicul aflat în mișcare și astfel să pună într-un pericol real și concret pe ceilalți participanți la trafic, însă inculpatul a ales să ignore, în mod nejustificat o astfel de împrejurare.
Fapta inculpatului F. I. care, la data de 15 martie 2008, în jurul orei
10.15 a provocat un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes 300D cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din C.-N. în direcția str. T. prin pătrunderea pe contrasens și prin acroșarea autovehiculul marca Renault Kangoo cu nr. de înmatriculare (...) care a fost apoi proiectat pe trotuar și a acroșat victima V. Livie, accident în urma căruia a rezultat decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., va lua în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență gravă apropiată de intenția eventuală, de care o desparte doar împrejurarea că nu constituia o îndeletnicire a inculpatului conducerea de autovehicule pe drumurile publice. În același context instanța a reținut ușurința cu care inculpatul a gândit că poate conduce autovehicule pe drumurile publice în condiții de siguranță, neavând elemente obiective pe care să își formeze o astfel de credință, ci doar elemente subiective.
În baza art. 178 al. 1 și 2 din C. pen. Cu aplicarea art. 320^1 din
C.p.p. a fost condamnat inculpatul F. I. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. Pe perioada prev. de art. 71 al.
2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei, așa cum a fost instituit potrivit art. 53 din C.pen., poate fi atins și fără executarea efectivă raportat la persoana inculpatului, vârsta acestuia, afecțiunile de care suferă, precum și împrejurarea că participarea la procesul penal este în măsură să-l facă pe inculpat să înțeleagă și să conștientizeze urmările aprecierilor sale subiective, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 4 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
Despre latura civilă:
Dintru început s-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...), proprietate inculpatului F. I., condus de către acesta la data de 15 martie 2008 a fost încheiată polița de asigurare RCA de către S. A. R. A. S. cu sediul în B., sector 2, b-ul Carol I, nr. 31-33 cu sucursala în C.-N., str. C., nr. 20-22, jud. C. valabilă în perioada 25 octombrie 2007 - 24 aprilie 2008, iar asiguratorul va răspunde în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.
Fără să fie privită acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă fără prevedere a produs unor prejudicii materiale și morale importante părților civile V. S.- D., soțul victimei și V. D.-A. și V. R.-P., fii victimei, constând în pierderea unui membru apropiat al familiei. Victima era principalul întreținător al familiei realizând venituri substanțiale, atât prin salariul realizat în
România ca și angajată a unei societăți comerciale, cât și prin munca depusă timp de 6 luni în fiecare an în Italia, respectiv 1000 euro lunar. Veniturile aveau caracter continuu, fiind realizate în ultimii 5 ani înainte decesului conform declarațiilor martorelor A. R. și B. C. D. subită a victimei V. Livie constituie și în prezent o tragedie în cadrul familiei reprezentată de părțile civile (declarațiile părților civile și a martorei B. C.). Suferința celor doi copii și a soțului victimei este cu atât mai profundă cu cât victima era tânără, era o persoană activă și întreținătorul familiei, iar decesul a survenit violent în prezența părților civile V. S.-D. și V. D.-A. R. și cuantumul daunelor morale nu este doar un preț al durerii (pretium doloris), care de altfel, datorită caracterului intim și subiectiv nu poate fi cuantificat precis, dar este și o recunoaștere publică și împotriva inculpatului a suferinței provocate părților civile. De aceea, scopul daunelor morale nu poate fi atins decât prin identificarea unui cuantum adecvat pentru a nu constitui o pură îmbogățire, dar nici conducerea spre derizoriu a suferințelor vii ale părților civile.
Cheltuielile făcute cu înmormântarea, cu ritualurile creștine ulterioare au fost suportate de familia inculpatului, iar suma solicitată de către reprezentantul părților civile cu titlu de daune materiale nu a fost contestată de către inculpat și este de altfel rezonabilă.
Raportându-se și la vârsta celor doi copii ai victimei, vârstă care accentuează trauma psihică, prezența părții civile V. D.-A. la locul accidentului și împrejurarea că victima V. Livie era principalul întreținător al familiei, realizând venituri substanțiale, în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. S.-D. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 de euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune materiale, precum și la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. D.-A. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 70.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă V. R.-P. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând daune morale, precum și la o pensie lunară de 650 lei, în măsura continuării studiilor și până la împlinirea vârstei de 26 de ani.
Având în vedere că sunt întrunite elementele răspunderii delictuale în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C., instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de către S. C. DE U. C. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.158,59 lei, reprezentând daune materiale, respectiv îngrijirile medicale acordate victimei înainte de deces.
Cât privește acțiunile civile formulate de C. A., R. M. și G. S. F., proprietarii celorlalte autovehicule implicate în accident, s-a reținut că acțiunea civilă este alăturată, subsecventă și determinată de acțiunea penală, iar în condițiile art. 15 al. 1 și 24 al. 2 din C.p.p., se poate constitui parte civilă numai partea vătămată adică persoana care a suferit prin fapta
penală o vătămare fizică, morală sau materială, și nu orice altă persoană care a suferit vreun prejudiciu ca urmare a întrunirii răspunderii civile delictuale. Ca urmare, instanța de fond a respins cele trei constituiri de parte civilă ca fiind inadmisibile, urmând ca d-na C. A., d-nul R. M. și d-na G. S. F. să urmeze acțiunile în fața unor instanțe civile.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat, iar în temeiul art. 189 din C.p.p., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpatul F. I., asiguratorul S. A. R. A. V. I. G. S. B. prin S. C. și partea civilă C. A.
Partea civilă C. A. a solicitat în tem. art. 3859 alin. 1, pct. 172 Cod procedură penală admiterea recursului și admiterea acțiunii civile, pretențiile părții civile fiind dovedite.
S-a invocat Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție prin care a stabilit că instanța penală investită să judece acțiunea penală este investită să judece și pretențiile civile referitoare la bunurile distruse sau deteriorate ca urmare a comiterii faptei.
S-a încălcat principiul contradictorialității și disponibilității, întrucât inculpatul a solicitat admiterea acțiunii civile în măsura în care este dovedită.
Asigurătorului A. R. A. V. I. G. SA B. a solicitat admiterea recursului și reevaluarea daunele morale, invocând o hotărâre dată în altă cauză, solicitând ca la stabilirea despăgubirilor civile să se aibă în vedere condițiile de trai, standardele financiare din România din acest moment.
Inculpatul F. I., a solicitat admiterea recursului și reindividualizarea pedepsei, în sensul diminuării acesteia, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a, b și c Cod penal și a dispozițiilor art. 3201
Cod pr.pen.
S-a arătat că accidentul de circulație s-a datorat motivelor de sănătate ale inculpatului, care este un om bolnav și a încercat să se comporte ca un om normal, dovadă că din anul 2007 și până la data producerii accidentului nu s-a întâmplat nimic.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a arătat că inculpatul a achiesat la despăgubirile solicitate de părțile civile în măsura în care sunt cuvenite și dovedite, însă daunele morale acordate părților civile de către instanța de fond sunt nerezonabile. S-a invocat Decizia nr.2039/2011 a
Înaltei Curți de C. și Justiție prin care se arată că prin soluțiile judecătorești se pot acorda daune morale când împrejurările cauzei impun aceasta dar cuantumul acestora trebuie să fie posibil de achitat.
Inculpatul cu foarte mult efort a reușit să strângă o sută de milioane lei vechi, sumă care a fost depusă la dispoziția părților civile.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursurile declarate de inculpatul F. I. și de asiguratorul SC A. R. A. V. I. G. SA B. prin S. C. sunt fondate în ce privește cuantumul despăgubirilor civile reprezentând daune morale și în aceste limite vor fi admise, iar recursul părții civile C. A. nu este fondat și va fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de 15 martie 2008, în jurul orei 10.15 inculpatul F. I., a provocat un accident de circulație în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes 300D cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din C.-N. în direcția str. T., accident în urma căruia a rezultat decesul victimei V. Livie, victimă care la momentul impactului se afla pe trotuar.
Inculpatul a obținut în mod fraudulos reînnoirea permisului de conducere auto în anul 2007, în baza unui certificat medical de tip A (B) nr.1751/(...) în care au fost consemnate pretinse examene medicale neurologice, psihiatrice și psihologice, care în realitate nu au fost efectuate și menționând că nu suferă de boli cronice sau epil.neur., cu toate că încă din luna martie 2007 figura în fișa de consultații a medicului de familie cu diagnosticul ";epilepsie";, diagnostic care nu îl îndreptățea la reînnoirea permisului de conducere.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului F. I. în comiterea acesteia, vinovăție de altfel recunoscută de inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art. 3. Cod procedură penală privind recunoașterea vinovăției, punând însă în evidență caracterul neadecvat al daunelor morale acordate părților civile din prezenta cauză.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 C.
La individualizarea judiciară a pedepsei care i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C., limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, care este unul ridicat, reținând că gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență gravă este apropiată de intenția eventuală, inculpatul neavând elemente obiective pe care să își formeze credința poate conduce autovehicule pe drumurile publice în condiții de siguranță, ci doar elemente subiective.
În mod corect instanța de fond a reținut că infracțiunea comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, dedus atât din pedeapsa prevăzuta de legiuitor pentru sancționarea acesteia, cât și din împrejurările concrete de săvârșire a faptei fiind vorba de conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană ce a obținut fraudulos reînnoirea permisului, faptă ce s-a soldat cu pierderea unei vieți omenești.
Nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante și coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, raportat la gradul de pericol social ridicat al faptei comise, sinceritatea inculpatului primind relevanță prin orientarea pedepsei înspre minimul special prevăzut de lege, în condițiile în care fapta comisă este sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani, limitele reduse cu o treime ca urmare a reținerii art.3. Cod procedură penală fiind de la 1 an și 4 luni închisoare la 4 ani și 8 luni închisoare.
În ce privește latura civilă a cauzei Curtea constată că daunele morale acordate părților civile nu au fost cuantificate într-un cuantum rezonabil, reprezentând o amendă excesivă pentru inculpat, care este pensionar, în vârstă de 70 de ani, și constituind în același timp o sursă de îmbogățire fără justă cauză pentru părțile civile.
Fără a contesta suferința cauzată părților civile prin pierderea mamei, respectiv a soției, curtea consideră că sumele de 30.000 euro, respectiv
35.000 euro pentru partea civilă V. D. A. sunt în măsură să compenseze suferința cauzată părților civile, fără a reprezenta o dublă pedeapsă pentru inculpat.
Aceste daune morale sunt cuantificate în acord cu practica Curții de
A. C. în cazuri similare.
Sumele reprezentând daune morale urmează a fi plătite prin echivalentul lor în lei la data plății.
În ce privește recursul părții civile C. A., curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins ca inadmisibilă constituirea sa de partea civilă în prezentul proces penal.
Prin Decizia nr. I/2004 dată în recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța penală învestită cu judecarea acțiunii penale în cazul infracțiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpă și de vătămare corporală din culpă săvârșite de un conducător auto, este învestită să judece acțiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretențiile formulate în legătură cu decesul victimei sau cu vătămările corporale suferite, cât și cu privire la pretențiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiași fapte.
Din considerentele acestei decizii se desprinde concluzia că pentru a fi alăturată acțiunii penale acțiunea civilă trebuie exercitată de victima uneia dintre infracțiunile cu efecte complexe.
Ori în prezenta cauză recurentul C. A. nu este victima infracțiunii de ucidere din culpă, care face obiectul prezentului dosar și nici al vreunei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, inculpatul fiind trimis în judecată doar pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În cauza de față doar urmașii victimei V. Livie puteau solicita despăgubiri constând în contravaloarea bunurilor distruse ori deteriorate cu ocazia accidentului de circulație.
Partea civilă C. A. are posibilitatea de a formula o acțiune civilă distinctă împotriva inculpatului pentru ca acesta să fie obligat la plata despăgubirilor pretinse.
Pentru considerentele prezentate în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpatul F. I., domiciliat în C.-N., strada R. V., nr.14 și de asiguratorul SC A. R. A. V. I. G. SA B. prin S. C. împotriva sentinței penale nr. 1426 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care o va casa în parte, în ce privește cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza, în baza art.14, 346 Cod procedură civilă, art.1057
Cod civil va reduce daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul
F. I. de la suma de 50.000 euro pentru părțile civile V. S. D. și V. R. P. la suma de câte 30.000 euro pentru fiecare și de la suma de 70.000 euro pentru partea civilă V. D. A. la suma de 35.000 de euro.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței, inclusiv cele referitoare la plata echivalentului în lei a daunelor morale.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C. A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 Cod procedură penală, raportat la soluția de respingere a recursului, urmează a se va respinge cererea părții civile C. A. de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.T. A. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligată partea civilă recurentă C. A. să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
I. În baza art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpatul F. I., domiciliat în C.-N., strada R. V., nr.14 și de asiguratorul SC A. R. A. V. I. G. SA B. prin S. C. împotriva sentinței penale nr. 1426 din (...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în parte, în ce privește cuantumul despăgubirilor civile.
Rejudecând cauza, în baza art.14, 346 Cod procedură civilă, art.1057
Cod civil reduce daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul F. I. de la suma de 50.000 euro pentru părțile civile V. S. D. și V. R. P. la suma de câte 30.000 euro pentru fiecare și de la suma de 70.000 euro pentru partea civilă V. D. A. la suma de 35.000 de euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II. În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă C. A. împotriva aceleiași sentințe.
În baza art.193 Cod procedură penală respinge cererea părții civile C.
A. de acordare a cheltuielilor judiciare în recurs.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.T. A. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă partea civilă recurentă C. A. să plătească suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
GREFIER M. V.-G.
Red.L.M./(...). Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: M.L. M..
| ← Decizia penală nr. 37/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
