Decizia penală nr. 968/2012, Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

R.

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)*

DECIZIA PENALĂ NR.968/R/2012

Ședința publică din 25 iunie 2012

I. compusă din:

PREȘEDINTE : L. M., judecător

JUDECĂTORI : ANA C.

M. Ș.

GREFIER : M. B.

Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. : V. T.

S-au luat spre examinare, după strămutare, recursurile declarate de către Ministerul Public - P. de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpatul KIS I. A., părțile civile J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. și BUZ C. T. și asigurătorul S. V. I. G. S., împotriva sentinței penale nr.1839 din 16 decembrie 2011 a J. O., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă în formă agravantă prev. de art.178 al.1,2 și 3 C., și art.184 al.2 și 4 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. I. A. asistat de către apărător ales, av. Stan C. Lacrima, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar, părțile civile J. L., J. C. I. și J. C. asistate de către apărător ales av. Mircea Ursuța, din cadrul Baroului B., cu împuternicire la dosar, partea civilă Buz C. T., lipsă fiind părțile civile J. M. V., J. A. M. și asigurătorul S. V. I. G. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că, în latura civilă a cauzei s-a încheiat o tranzacție.

Apărătorul ales al inculpatului K. I. A. solicită a se efectua un referat de evaluare de către serviciul de probațiune de pe lângă tribunalul în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, considerând că sunt importante aspectele care țin de persoana inculpatului și trebuie evaluate din perspectiva art.72 C.

C. că este o cerere pertinentă, și având în vedere principiul egalității de arme care s-a respectat față de toate părțile din proces pe parcursul judecății în fond, este pertinentă și admisibilă și în această fază procesuală cererea inculpatului.

Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii formulate de către apărătorul ales al inculpatului K. I. A.

Reprezentantul M.ui P. nu consideră că cererea este utilă în această fază procesuală, raportat la faptul că depunerea unui astfel de referat nu este obligatorie, față de calitatea de infractor major a inculpatului trimis în judecată și posibilitățile largi ale acestuia de a depune până la acest moment înscrisuri în circumstanțierea persoanei sale, cu privire la care apreciază că există la dosar suficiente elemente care permit aplicarea art.72 C.

Apărătorul părților civile J. L., J. C. I., J. C., J. M. V. și J. A. M. solicită respingerea cererii, susținând că în cauză există suficiente documente, au fost formulate zeci de cereri de liberare sub control judiciar, iar pe de altă parte, raportat la principiul egalității armelor, s-au încuviințat toate cererile formulate în fața instanței de către inculpat.

Curtea deliberând, respinge cererea în probațiune vizând efectuarea unui referat de evaluare pentru inculpat. A. cererea ca fiind pertinentă, dar nu este utilă pentru soluționarea cauzei, la dosar au fost depuse caracterizări în favoarea inculpatului cu ocazia analizării stării de arest a acestuia și sunt și alte înscrisuri, suficiente pentru caracterizarea persoanei inculpatului . A. ca fiind formulată chiar cu rea credință cererea după strămutarea procesului, fiind suficient timp pentru realizarea acestui referat cât timp cauza s-a aflat pe rolul instanțelor din O.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.

Reprezentantul M.ui P. susține recursul formulat de P. de pe lângă

Judecătoria Oradea, pentru motivele arătate și în memoriu depus la dosarul cauzei.

C. că prima instanță a procedat netemeinic dispunând schimbarea încadrării juridice cu privire la infracțiunile reținute inițial în sarcina inculpatului, respectiv cu privire la care s-a început urmărirea penală și a fost pusă în mișcare acțiunea penală - cea prev. de art.178 al.1,2,3 C., sens în care solicită casarea hotărârii primei instanțe, reținerea cauzei spre rejudecare, reținerea din nou a disp.art.178 al.1,2,3 C. și respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice. C. că aceasta este situația de facto și de iure dedusă din întreaga probațiune din dosar, inculpatul în opinia sa, făcându-se vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravantă, raportat la dispozițiile acestui text de lege, respectiv comiterea infracțiunii în condițiile îmbibației alcoolice ce depășea limita legală, urmând a se aplica o sancțiune care să se circumscrie în limitele legale de pedeapsă ale acestei infracțiuni, care sunt substanțial mai mari față de cele prev. de art.178 al.1 și 2 C., să se refacă concursul ideal de infracțiuni corespunzător faptelor reținute în sarcina acestuia, respectiv, cu infracțiunile prev. de art.184 al.2 și 4 C.

Principial, susține și ideea de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii și a art.87 al.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare și interpretarea întregului material probator în sensul dovedirii stării de îmbibație alcoolică peste limita legală a inculpatului în momentul comiterii accidentului de circulație, cu urmările din prezentul dosar.

Problematica în speță ridicată de colegii săi, se bazează pe un singur element, respectiv dovedirea sau nedovedirea, în opinia instanței, a existenței în momentul producerii accidentului rutier a unei alcoolemii de peste 0,80 grame la mie conform documentației din dosarul cauzei. Nu insistă asupra întregii motivări a instanței care a înlăturat împrejurarea agravantei menționată, pe baza expertizelor medico-legale efectuate de I. M.- L. T. și I. M. M. deoarece aserțiunile instanței se bazează pe o singură și simplă idee. A. probe sunt substanțiale sub aspectul realizării lor de către expert și a concluziilor date și semnificative prin prisma circumstanței ce se dorea a fi dovedită de către inculpat, respectiv că la data și ora accidentului rutier, alcoolemia nu era de peste 0,80 gr%0 respectiv 1,10, ci de 0,50 grame la mie, ceea ce atrage înlăturarea agravantei menționate. Menționează doar că prima instanță a considerat că aceste concluzii corespund principiilor art.121 și urm. C., că expertiza a fost realizată corect, că răspundea tuturor întrebărilor puse de instanță și aveau caracter relevant prin el însuși și în ansamblul probator dedus judecății.

C. că aprecierea de valoare făcută de instanță cu privire la aceste probe, prin prisma întregului material probator din dosarul cauzei este eronată. I. a preluat de plano concluziile experților fără a observa discrepanțele vădite între concluzii, conținutul expertizelor, probațiunea analizată și elementele pe care instanța le-a apreciat dintr-o altă perspectivă, respectiv a gradului de periculozitate al faptei și în ceea ce privește persoana inculpatului, total concret, neexistând în această privință o contradicție vădită între considerentele instanței și soluția dată. Susține acest aspect întrucât instanța reține expres în cuprinsul motivării care este de altfel extrem de judicios făcută cu privire la toate aspectele deduse judecății, că inculpatul a avut o conduită nesinceră după producerea accidentului, a încercat încă din primele momente să își asigure o situație favorabilă, trecând sub tăcere numele unei persoane care a fost prezentă la locul faptei, minimizând sau exagerând, pe de altă parte, starea sa de sănătate pentru a nu realiza cu intenție testul de respirație specific, și ulterior dând multiple declarații cu privire la consumul de alcool, multe dintre ele, total neveridice și pe care instanța ar fi trebui să le aprecieze ca atare și mai mult, în final, sprijinindu-și declarațiile astfel date pe depoziția unui martor.

Pe de altă parte, deși instanța reține aceste elemente ca fiind obiective, dovedite și de o semnificație substanțială în cauză, sub aspectul caracterizării inculpatului, se apreciază că în cauză concluziile legiștilor care sunt date tocmai pe aceste teze neveridice și necorespunzătoare adevărului, sunt reale. Or, pentru a sintetiza situația din dosarul cauzei, solicită a se observa că experții medici legiști care s-au pronunțat în cauză au formulat concluzii referitoare la valoarea alcoolemiei prin calcul retroactiv a acesteia pornind de la ipoteza că declarațiile inculpatului susținute de depozițiile martorului R. S., sunt veridice și prin urmare, raționamentul a avut o concluzie nejudicioasă. Susține că expertul ar fi trebuit să stabilească, pe de o parte, circumstanțele date raportat la această declarație însă nu în ultimul rând, să facă și o verificare pe baza acelorași principii și calcul retroactiv pornind de la valorile certe rezultate în urma recoltării probelor biologice . Ori, această verificare lipsește din tot cuprinsul actelor medico-legale depuse la dosarul cauzei, experții nepronunțându-se dacă consumul declarat și susținut de acest martor ar fi justificat valorile respective.

Mai precizează că oricum, chiar în condițiile depunerii acelor grafice ale așa numitei curbe Bytmark, situația din dosarul cauzei putea fi lămurită de instanță pe baza unei simple aprecieri a probelor din dosarul , pornindu- se chiar de la constatările făcute de instanță. Subliniază că în cuprinsul motivării se arată expres de către instanță că depozițiile inculpatului raportate la consumul de alcool sunt nesincere, în fața medicului de urgență, a susținut că nu a consumat nici un fel de băuturi alcoolice, iar ulterior și-a modificat permanent declarațiile, ceea ce înseamnă că instanța nu avea un element obiectiv de care să beneficieze în evaluare. Mai mult, se reține la fila 4 a motivării că martorul R. S. în mod vădit necorespunzător adevărului are o declarație într-o vădită contradicție cu ceilalți martori audiați, cu privire la toate aspectele pe care le-a retractat.

C. că în esență, coroborând declarațiile inculpatului care sunt diferite

și vădit date în acest fel, respectiv cu intenție pentru a-i asigura acestuia o apărare care în final să aibă efectul de diminuare a consecințelor răspunderii penale, se alătură unei declarații a acestui martor care este vădit necorespunzătoare adevărului și prin urmare, calculul făcut de expert pe baza acestor depoziții nu poate fi apreciat ca real.

Prin urmare, din orice perspectivă a materialului probator din prezenta cauză nu exista nici un element care să conducă la concluzia instanței, respectiv că inculpatul în momentul producerii accidentului rutier ar fi avut o alcoolemie sub limita legală, ceea ce ar fi de natură să atragă înlăturarea agravantei al.3 de la art.178 C.

De altfel, și circumstanțele în care s-a produs accidentul vin să susțină aceeași ipoteză. Inculpatul declară că pur și simplu nu a văzut dacă intersecția era dirijată sau nu și nu a observat să mai fie cineva care să circule în acea intersecție. A. că acest aspect s-a datorat în mod vădit stării de îmbibație alcoolică în care se afla inculpat, atestată de documentația din dosarul cauzei.

Prin urmare, consideră că solicitarea P. de pe lângă Judecătoria Oradea de a justifica netemeinica schimbare de încadrare juridică, este pe deplin fondată și solicită a se proceda în acest fel. Ca o consecință, solicită a se reaprecia sancțiunea aplicată inculpatului pentru aceste fapte în limitele textului de lege de la 3 la 15 ani închisoare, cu păstrarea, în ceea ce privește principiile de individualizare, a aserțiunilor primei instanțe, respectiv a se avea în vedere că cel puțin sub acest aspect, motivarea este de mare acuratețe și lipsită de orice element care ar impune o critică, cel puțin sub aspectul art.72 C.

Susține și solicitarea de a reține încadrarea juridică în disp.art.87 al.1 din OUG nr.195/2002. E. clar că dispozițiile imperative a recursurilor în interesul legii ar trebui aplicate în integralitatea lor și nu a fi considerate a se exclude unele pe altele , în ceea ce privește concursul de infracțiuni cazul art.184 cu art.87 din OUG 195/2002 și intenția unei infracțiuni complexe în cazul art.178 al.1,2,3 C. Problema a fost pusă de mai multe ori pentru că mulți juriști consideră că este oarecum de neînțeles ca și instanța supremă să meargă pe această teză a absorbției unei infracțiuni intenționate într-o infracțiune de culpă cu consecințele cunoscute, respectiv în ceea ce privește starea de recidivă, acordarea de suspendări și alte consecințe, în condițiile activității infracționale care presupune ca acesta a consumat băuturi alcoolice, mai întâi a realizat o acțiune directă de conducere a autovehiculului pe drumurile publice având o îmbibație peste limita legală și apoi acțiunea din culpă legată de accidentul rutier, ceea ce ar face necesar și reținerea acestui text de lege.

Pe de altă parte, în ceea ce privește interpretarea acestui material probator, a tuturor elementelor arătate prin prisma realizării procesului de individualizare a pedepsei inculpatului, solicită a se reține încadrarea juridică corectă și a se încadra în noile limite de pedeapsă fiind că, este vădit că instanța a reținut corect la fila 11, elementele care fac ca această faptă să prezinte o gravitate deosebită prin modalitatea de comitere a activității infracționale și situarea în planul laturii subiective a culpei la limita cu intenția indirectă, ceea ce și justifică solicitarea parchetului de a majora substanțial pedeapsa.

În privința acestor aserțiuni, în ce privește aprecierea laturii subiective a faptei, nu este semnificativ cum legiuitorul și instanța denumește o infracțiune. În general, profesioniștii se referă la infracțiune conform denumirii marginale dată de legiuitor. E. însă important în astfel de cauze ca pedeapsa să reflecte pericolul social concret prin prisma tuturor aserțiunilor, indiferent de această denumire. I. a procedat corect și aserțiunile sale sunt corecte, obiective și substanțiale în această privință pentru că deși infracțiunile de ucidere din culpă din prezentul dosar, prev.de art.178 C.pen, poată această denumire, este vădit că modul în care a fost produsă fapta, reflectă elemente de intenții care o fac să fie deosebit de gravă în ceea ce privește circumstanțele concrete și pericolul concret.

Pentru aceste motive, solicită majorarea pedepsei întrucât elementele rezultate din probațiune, atestă acest pericol deosebit de grav.

În consecință, solicită admiterea recursului declarat de parchet cu privire la toate aspectele arătate și a se dispune în consecință.

Apărătorul părților civile J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C., J. L. pe latură penală, solicită admiterea recursului în principal pentru aceleași solicitări ca și cele învederate de către reprezentantul parchetului. În plus, solicită a se aplica alături de pedeapsa principală și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce pe o perioadă de 10 ani, având în vedere faptul că nu atât rezultatul este important, ci modalitatea de comitere a faptei.

Raportat la motivele sale de recurs, sub aspectul schimbării încadrării juridice, instanța de fond înlătură concluziile buletinului de verificare toxicologică, spunând că expertizele lămuresc aspectul privind alcoolemia. Ori, dincolo de ceea ce a arătat pe larg reprezentantul parchetului, solicită a se observa considerentele expertizelor, care sunt similare iar expertul susține că o alcoolemie maximă teoretic ar putea să fie de 1,10-1,20 gr.%0, iar măsurătorile pe care dânșii le fac au un caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal.

A solicitat în fața instanței, a se observa consumul declarat de către inculpat la data de (...) și susținerea din fața medicului legist unde declară că nu a consumat băuturi alcoolice. În data de 13 iunie 2011, revine și calculează acele cantități de mâncare. Ori, se întreabă dacă inculpatul de regulă, înainte de a merge la o nuntă, consumă cantitățile de mâncare de natura și cantitatea celor relatate. De asemenea, a solicitat audierea concubinei inculpatului pentru a confirma sau infirma declarația de consum de alcool. F. această afirmație pentru că s-ar putea invoca principiul in dubio pro reo în măsura în care ar exista discrepanțe între cele două probe științifice. Dar inculpatul s-a opus în mod vehement la audierea concubinei. Proba științifică se bazează doar pe declarația inculpatului și nici măcar așa cum arată instanța de fond, pe alte declarații. S. a se observa declarațiile martorului R. S., care spune că a început consumul la orele 18.30. Ori, deși s-au făcut precizări în acest sens și s-a cerut I.M.L. M. M. să se țină cont de acest aspect, s-a efectuat calcularea consumului de la ora 19.00.

Susține că este imposibil să existe așa grad de cădere întrucât absorbția este foarte lentă, iar eliberarea alcoolului se produce foarte brusc. În realitate, din punctul său de vedere absorbția presupune un stomac gol, iar valorile teoretice ar fi fost cele stabilite.

Trecând peste acest aspect, dacă nu s-ar fi produs accidentul în acel loc, inculpatul declară că ar fi plecat din centrul orașului O. până la domiciliul său aflat într-un sat, în cealaltă parte a orașului.

Susține că trebuie să se aibă în vedere condițiile concrete al comiterii faptei. În alte legislații o asemenea situație, indiferent de valoarea alcoolului, ar fi constituit o infracțiune de omor prin imprudență.

În concret, modul în care s-au produs evenimentele denotă iresponsabilitatea inculpatului.

Singura problemă este cea legată de schimbarea încadrării juridice. În al doilea rând, ambele expertize nu țin cont de declarația martorului R. S., care arată cu totul o altă oră de consum. C. că proba esențială este buletinul de analiză toxicologică.

În subsidiar, solicită majorarea pedepsei pe încadrarea care există, pentru că apreciază că ceea ce trebuie sancționat este conduita și nu neapărat rezultatul.

In ceea ce privește latura civilă, solicită a se lua act de tranzacția încheiată de părțile civile cu societatea de asigurare.

Apărătorul ales al inculpatului K. I. A., arată că recursul inculpatului vizează reindividualizarea pedepsei, respectiv a modalității de executare, invocând art.385/9 pct.14 rap. la art.385/15 pct.2 lit.d C., precum și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv dreptul la un proces echitabil.

Așa cum rezultă din întregul material probator de la dosar, independent de discuțiile teoretice care se poartă asupra încadrării juridice care se poate da unei fapte comise ca în situația de speță, în momentul de față, suntem în situația în care inculpatul trebuie sancționat pentru infracțiunea prev. de art.178 al.2 C.

Susține că ne aflăm în situația în care inculpatul a ucis o persoană conducând un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita legală așa cum rezultă din probele de la dosar și căruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probă starea de ebrietate, sens în care suntem în prezența unei infracțiuni de ucidere din culpă prev. de art.178 C., în concurs cu infracțiunile prev. în OUG nr.195/2002 și cu infracțiunile prev. de art.184 al.2,4 C. A. este limita în care discutăm despre aplicarea unei sancțiuni sau nu.

Susține că starea de fapt, așa cum ea rezultă din dosar, nu a fost contestată în nici un fel. Toate discuțiile privitoare la presupusa atitudine pe care a vut-o inculpatul în momentul comiterii acestui accident de circulație sunt discuții colaterale, pe care instanța de fond le-a analizat, așa cum ele au rezultat din faza de cercetare judecătorească, cât și din presiunile mediatice care au planat asupra acestei cauze și care au făcut ca dimensiunea acestui eveniment rutier să fie exagerată.

S. a se avea în vedere expertizele efectuate în cauză ca mijloace științifice, în care s-a stabilit alcoolemia inculpatului de 0,50 grame la mie.

E. vorba de două expertize, una efectuată de L. M. L. T. și cealaltă de I. M. M., cu completările solicitate de instanță, expertize din care rezultă că alcoolemia inculpatului nu era peste limita legală.

I. de judecată a pronunțat o hotărâre pe baza probelor administrate în faza cercetării judecătorești. Nu putea să pronunțe o hotărâre pe baza probelor din faza de urmărire penală, care privesc strict trimiterea în judecată a inculpatului și care trebuie verificate în situația unei judecăți în primă instanță. Iată de ce buletinul de analiză toxicologică, probă care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar, nu se putea lua în considerare exclusiv înlăturând proba științifică efectuată de organele abilitate și să stea la baza pronunțării unei hotărâri, așa cum s-a văzut raportat la discuția referitoare la al.3 a art.178 C.

Având în vedere că suntem în situația în care pedeapsa pentru infracțiunea pentru care inculpatul este judecat se situează în limitele de la

2 la 7 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond de 3 ani și 4 luni închisoare, respectiv sub limita de 4 ani, permite aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, în asentimentul întregii jurisprudențe a acestei curți de apel, cererea de schimbare a modalității de executare a pedepsei din aceea de executare în regim de detenție, într-o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere, este pe deplin justificată și rezultă doar din probele din dosar. Orice alte discuții sunt inutile și neconcludente.

Referitor la persoana inculpatului și respectiv atitudinea presupus nesinceră pe care ar fi avut-o inculpatul pe parcursul procesului, solicită a se avea în vedere persoana acestuia și din punct de vedere al stării de șoc în care se afla în momentul ulterior producerii accidentului. Nu consideră că declarațiile pe care le-a făcut inculpatul sunt diferite, respectiv declarația dată imediat ulterior momentului accidentului și cele ulterioare.

De altfel, inculpatul a recunoscut încă din prima declarație modalitatea în care s-a produs acest accident de circulație. Nu a văzut indicatorul de cedează trecerea și de altfel, se relatează în expertiză că nici nu se putea observa acel indicator datorită vegetației și că, eventual, s-ar fi văzut de la 5 metri. Inculpatul și-a asumat această vinovăție, regretă infracțiunile comise, s-a soluționat latura civilă și s-au compensat prin daunele morale toate prejudiciile posibile produse cauză.

În consecință, solicită coborârea pedepsei la 3 ani închisoare și a se aplica suspendarea sub supraveghere, apreciind că este o sancțiune suficientă.

S. a se pronunța instanța și asupra restituirii autoturismului.

De asemenea, solicită a se revoca amenda aplicată inculpatului la termenul trecut pentru solicitarea acestuia de amânare a cauzei, în vederea angajării de apărător.

Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, solicită respingerea acestora ca nefondate.

Partea civilă Buz C. T. susține că are aceleași solicitări ca și apărătorul celorlalte părți civile, respectiv admiterea recursului său și rejudecând cauza, a se dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare, orientată spre maximul special.

S. înlăturarea rapoartelor de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, deoarece se bazează strict pe declarațiile inculpatului referitoare la consumul de alcool și alimente, declarații care, fiind prezent la instanță, a putut constata că nu s-au confirmat de către nici un alt martor.

S. menținerea încadrării juridice reținută prin rechizitorul P. de pe lângă Judecătoria Oradea și nu în ultimul rând, apreciază că din punctul său de vedere a fost un comportament criminal al inculpatului, care după consumul excesiv de alcool, fără să se gândească la nici o consecință, s-a deplasat cu o viteză de peste 100-120 km/h.

Apărătorul părților civile J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C., J. L. solicită admiterea recursului declarat de parchet pentru motivele expuse de reprezentantul acestuia.

Cu privire la recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia, susținând că instanța de fond în mod greșit a apreciat conduita inculpatului. F. de circumstanțele în care s-a produs accidentul, consideră că nu se impune suspendarea executării pedepsei.

Precizează, cu privire la al doilea punct din recursul părților civile, privind pedeapsa complementară, că dincolo de pedeapsa concretă pe care instanța o va stabili, este important ca unor asemenea indivizi și li se interzică dreptul de a conduce. Codul penal nu distinge în art.64 C. decât o minimă cerință - a aplicării unei pedepse de 2 ani închisoare și raportat la împrejurările cauzei, posibilitatea aplicării. A. că raportat la condițiile concrete în care a avut loc accidentul, se impune ca pe lângă o pedeapsă privativă de libertate, să se dispună și pedeapsa complementară. Cu privire la celelalte aspecte colaterale, solicită a se restitui autoturismul și a se pronunța o hotărâre legală din toate punctele de vedere cu înlăturarea din motivare a aserțiunilor instanței de fond, care din punctul său de vedere a pronunțat o hotărâre parțial motivată.

Referitor la recursul asigurătorului, solicită a se lua act de tranzacția încheiată cu părțile civile.

În ce privește recursul părții civile Buz C. T., solicită admiterea acestuia.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat pentru considerente similare cu cele, care au susținut recursul parchetului, dar cu efect opus, respectiv pentru gravitatea deosebită a faptei. Susține că, în nici un caz nu consideră ca temeinică sau oportună aplicarea unei pedepse neprivative de libertate față de conduita inculpatului.

Raportat la susținerile arătate, arată că regula socială și impusă printr-o normă imperativă pentru siguranța pe drumurile publice este de a conduce cu o alcoolemie zero. Inculpatul a înțeles să consume băuturi alcoolice în cantități substanțiale, să încalce și alte reguli esențiale și prin urmare, a susține că inculpatul merită într-un fel sau altul să execute pedeapsa printr-o formă neprivativă de libertate, i se pare deplasat, raportat la intenția legiuitorului în cauză.

În ce privește recursurile părților civile, pentru considerente similare, le apreciază ca fiind fondate, motiv pentru care solicită a fi admise și a se proceda în consecință.

Referitor la recursul asigurătorului, solicită a fi admis, în sensul de a se lua act de tranzacția încheiată cu părțile civile.

De asemenea, solicită a se dispune cu privire la autovehicul, în sensul de a se dispune restituirea acestuia.

Inculpatul K. I. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă ce s-a întâmplat și achiesează la concluziile apărătorului său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 1.839 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al J. O.:

- în baza art. 334 C. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 și 3 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen. și art. 184 al. 2 și 4 C. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen. în infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al. 1 și 2 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului K. I. A., fiul lui I. și I., ns. la (...) în O., jud. B., CNP 1., domiciliat în O., str. Aleea F., nr. 3, bl. QA - 1A, ap.

46, jud. B., după cum urmează:

- 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 al. 1 și 2 C.,

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 C.,

- 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii vătămare corporală din culpă, prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 C.,

În baza art. 33 lit. b C. pen. și art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare pe care inculpatul urmează să o execute în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

S-a respins cererea de restituire a autoturismului marca M. cu nr. înmatriculare (...).

În baza art. 350 C. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 1608a al. 6 C. pen. rap. la art. 1602 C. pen. s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din (...) și a arestului preventiv din (...) la zi.

În baza art. 14 C. pr. pen. și art. 346 C. pr. pen. cu ref. la art. 313 din

Legea 95/2006, cu ref. la art. 998- art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. la plata sumelor de 11.956,75 lei și 367, 85 lei în favoarea S.ui C. J. de U. O., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 4,78 lei, 4,71 lei și majorări de întârziere calculate de la data de (...) până la data plății efective.

În baza art. 14 C. pr. pen. și art. 346 C. pr. pen. cu ref. la art. 313 din

Legea 95/2006, cu ref. la art. 998- art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. la plata sumei de 6.667,75 lei în favoarea S.ui C. J. de U. C., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și obligat inculpatul la plata majorărilor de întârziere calculate de la data de (...) până la data plății efective.

În baza art. 14 C. pr. pen. și art. 346 C. pr. pen. cu ref. la art. 998- art. 999 C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile

J. M. V., J. A. M., J. C. I., J. C., J. L. și Buz C. și obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. după cum urmează:

- la plata sumei de 2.677,52 lei reprezentând daune materiale

(contravaloare medicamente și cheltuieli cu îngrijiri medicale dovedite prin înscrisuri) și 50.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către J. M. V..

- la plata sumei de 1.219,09 lei reprezentând daune materiale

(contravaloare medicamente și cheltuieli cu îngrijiri medicale dovedite prin înscrisuri) și 150.000 euro sau echivalent în lei la data plății daune morale către J. A. M.

- la plata sumei de 40.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către J. C. I..

- la plata sumei de 42.260 lei reprezentând daune materiale

(contravaloare cheltuieli pentru înmormântare dovedite prin înscrisuri și declarații de martori) și 100.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către J. C., J. L. fiecare urmând să primească câte 21.130 lei și câte 50.000 euro sau echivalent în lei la data plății.

- la plata sumei de 20.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către Buz C..

Sumele în euro se vor calcula la cursul BNR în ziua plății.

S-au respins ca neîntemeiate restul pretențiilor civile.

În baza art. 193 al. 1 și 2 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. la plata sumei de 25.959 lei, cheltuieli judiciare către părțile civile J. M. V., J. A., J. C., J. C., J. L. (din care câte

4960 lei reprezintă onorariu avocat, 510 lei contravaloare expertiză și 610 lei contravaloare deplasare pentru judecarea cererii de strămutare), iar în baza art. 191 al. 1 C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 4323/P/2011 din (...) al P. de pe lângă

Judecătoria Oradea, înregistrat la instanță la (...), inculpatul K. I. A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă prev. și ped. de art. 178 al. 1, 2 și 3 C. pen. și vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art. 184 al. 2 și 4 C. pen. totul cu aplic. 33 lit. b C. pen.

În fapt s-a reținut că la data de (...), în jurul orei 19:45, inculpatul K. I.

A. a condus autovehiculul marca M. cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din O., iar la intersecția cu str. M. nu a respectat semnificația indicatorului

„cedează trecerea"; și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Tico cu nr. de înmatriculare (...), condus regulamentar de J. A. M. În urma accidentului rutier, a rezultat moartea victimei J. A. P. și vătămarea corporală a numitelor J. A. M. și J. M. V., care au suferit leziuni, care necesită pentru vindecare un nr. de 70 de zile, respectiv 65 - 70 de zile de îngrijiri medicale.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. 997- 998 din data de (...) rezultă că învinuitul avea o alcoolemie de 1,10 gr/l la ora 2. și respectiv de

0,90 gr/l la ora 2. (f. 26 dos. UP)

Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, coroborate cu probele din cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de (...) Poliția Municipiului O. a fost sesizată cu privire la faptul pe str. M. din O. a avut loc un accident cu victime omenești.

La fața locului a fost găsit autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare (...) oprit pe str. B. la intersecția cu str. M. în afara părții carosabile, pe spațiul verde, orientat cu fața spre strada O. D. Pe str. B. a fost găsit autoturismul marca Daewoo Tico cu nr. de înmatriculare (...) la o distanță de 33 metri de la colțul intersecției cu str. M.. S-a mai stabilit că, pe str. B. este instalat, înainte de intersecția cu str. M. indicatorul „cedează trecerea"; la 16,30 metri.

La fața locului s-au mai găsit urme de drapare, frecare, măsurate pe o lungime de 38,40 metri în spatele autoturismului Daewoo Tico și cioburi de sticlă pe toată suprafața părții carosabile. La fața locului, în spatele autoturismului (...) la o distanță de 37,60 metri a fost găsit și acumulatorul autoturismului.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului mai rezultă că accidentul a avut ca urmare, în ceea ce privește victimele omenești, decesul numitei J. A. P. și vătămarea numitelor J. Ana M. și J. M. V., care au fost transportate la S. J. O.

Din concluziile provizorii ale autopsiei rezultă că moartea numitei J. A. P. a fost violentă și s-a datorat hemotoraxului masiv consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi și ruptură de aortă toracică, leziuni care s-au produs în cadrul unui accident rutier prin lovirea corpului victimei de părți proeminente dure din interiorul autovehicul ce a suferit o decelerație bruscă prin coliziune cu un alt autovehicul (f. 32 dos. UP). Concluziile au fost menținute și prin raportul de constatare medico legală nr. 1542/III/190 din (...) al SML B. (f. 114 dos. UP).

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1565/IIb/12 din (...) rezultă că în urma accidentului rutier din (...) J. A. M. a suferit leziuni care s-au produs prin lovire de componentele dure din interiorul unui autovehicul, aflat în decelerație bruscă și care necesită 70 de zile de îngrijiri medicale (f. 33 dos.UP.).

Din raportul de constatare medico-legală nr. 1566/IIb/13 din (...) rezultă că în urma accidentului rutier din (...) J. M. V. a suferit leziuni care s- au produs prin lovire de componentele dure din interiorul unui autovehicul, aflat în decelerație bruscă și care necesită 65-70 de zile de îngrijiri medicale. (f. 34 dos.UP.).

În urma actelor de cercetare efectuate în cursul urmăririi penale s-a stabilit că la data de (...), în jurul orei 19:45, inculpatul K. I. A. a condus autovehiculul marca M. cu nr. de înmatriculare PRK pe str. B. din O. având direcția de mers pe str. O. D., iar la intersecția cu str. M. nu a respectat semnificația indicatorului „cedează trecerea"; și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Tico cu nr. de înmatriculare (...), condus regulamentar de J. A. M. în direcția str. Lăpușului și în care se mai aflau J. A. P. pe scaunul dreapta față și J. M. V. pe bancheta din spate.

Cu privire la viteza de deplasare a autoturismului marca M. s-a dispus de către P. de pe lângă Judecătoria Oradea efectuarea unei investigații cu aparat de diagnoză de către M. B. R. și s-a comunicat de către

RMB I. că din calculatorul motor al autoturismului rezultă că în momentul impactului acesta avea o viteză de 90 km/h (f. 155 dos. UP) cu mențiunea că societatea nu este abilitată să efectueze expertize tehnice judiciare (f. 158 dos. UP).

Un martor audiat sub identitate protejată a mai declarat faptul că a văzut imediat după accident bordul autoturismul care arăta că acesta a avut o viteză de 150 km/h. (f. 67-68 dos. UP.)

P.ul nu a reținut aceste mijloace de probă întrucât în ceea ce privește declarația martorului nu se coroborează cu alte probe și în ceea ce privește diagnoza, aceasta nu a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor procesuale. Prin urmare la rubrica „în drept"; a rechizitoriului nici nu s-a reținut viteza pe care a avut-o autoturismul M..

Deși inculpatul a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, expertiză privind dinamica producerii accidentului și audierea martorului R. S., prin rezoluția din (...) procurorul a respins cererea în ceea ce privește prima expertiză pe motiv că nu ar fi concludentă, având în vedere declarațiile contradictorii ale inculpatului cu privire la consumul de alcool (din buletinul de examinare și declarația de învinuit), iar cea de-a doua, pe motiv că nu este utilă soluționării cauzei întrucât, este clar că inculpatul nu a respectat semnificația indicatorului ";cedează trecerea";. Audierea martorului R. S., deși acesta ar fi putut oferi detalii importante privind consumul de alcool a fost de asemenea respinsă pe motiv că a fost respinsă efectuarea expertizei (f. 121-125 dos. U.P.).

În cursul urmăririi penale au mai fost audiați și martorii Ț. S. G. (f.

69-70 dos. UP.), P. A. Artimon (f. 72-73 dos. UP), T.a I. (f.5-76 dos. UP.) care de fapt au fost martori asistenți și au confirmat cele reținute în procesul verbal de cercetare la fața locului.

În declarația de învinuit, inculpatul K. I. A. a declarat că înainte de a merge la o biserică din I., la o cununie religioasă, acasă între orele 18.00 -

18.30 a mâncat două grătare, cartofi prăjiți și chiftele cu pâine, după care ajuns la biserică unde s-a întâlnit cu martorul R. S. și în fața bisericii, între orele 19.00 - 19.35 a băut 200 ml whisky și 2 beri cu alcool de 330 ml (f. 38 dos. U.P.).

A mai precizat faptul că nu a văzut indicatorul „cedează trecerea"; când a pătruns în intersecție și de aceea a pătruns în intersecție fără să se asigure. A mai arătat că după accident și-a pierdut cunoștința și nu a suflat în aparatul alcooltest deoarece a fost lovit în zona toracelui și nu putea sufla îndeajuns.

Aceleași împrejurări le-a arătat inculpatul și în declarația olografă (40

-41 dos. UP.).

Din buletinul de examinare clinică rezultă că inculpatul a negat consumul de alcool, nu prezenta halenă alcoolică și nu părea sub influența alcoolului, iar manifestările neurologice și psihice au fost normale (f. 27 dos.

U.P.).

Din copia poliței de asigurare RCA seria RO/10/U4/CA nr. 008435089 valabilă de la (...)-(...), rezultă că autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare (...) era asigurat la S. O. V. I. G. S. (f. 65 dos. UP).

În cursul cercetării judecătorești, la termenul din (...) a fost audiat inculpatul K. I. A. (f.188- 189 vol. I dos. inst.) care și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, precizând în plus că a considerat că se află pe un drum cu prioritate deoarece nu a văzut nici un semn de circulație, arătând că știa faptul că dacă se apropie de o intersecție cu circulație nedirijată, are obligația să reducă viteza și să se asigure, dar nu știe dacă a făcut acest lucru. A mai arătat că a condus cu o viteză pe care nu o poate aprecia, dar care după opinia lui era mai mare de 50 km/h, a consumat alcool înainte să urce la volanul autoturismului pentru că a fost la un eveniment, a condus cu viteză pentru că se grăbea și nu s-a asigurat pentru că nu a observat indicatorul „cedează trecerea";. A mai arătat că în jurul orei

19.35 l-a dus de la biserică la domiciliu pe numitul Ț., tot în cartierul I., după care a declarat că intenționa să se întoarcă acasă la P. să se schimbe și să se întoarcă la nuntă cu un taxi.

Cu privire la mâncarea pe care a consumat-o înainte de a pleca la nuntă, inculpatul a declarat că aceasta a fost pregătită de soția lui. A mai precizat faptul că la nunta propriu zisă care urma să aibă loc la un restaurant de lângă liceul Gojdu, intenționa să se întoarcă însoțit de către prietena lui.

Martorul R. S. (f. 146-147 dos. inst.) fiind audiat în fața instanței la termenul din (...) a confirmat intervalul de consum declarat de inculpat și parțial și cantitatea de alcool, fără să precizeze exact în mililitri, dar a mai arătat că inculpatul a venit singur la cununia religioasă și a plecat cu numitul Ț.

A., din declarațiile coroborate ale inculpatului și ale martorului R. S., rezultă că în momentul producerii accidentului inculpatul ar fi fost singur în autoturism.

Din declarațiile coroborate ale martorilor D. I. și B. G. (f. 81-82 dos. inst.), membrii echipajului ambulanței care l-a transportat pe inculpat la spital, rezultă că imediat după accident inculpatul era agitat, se deplasa pe picioarele lui, spunea că îl doare pieptul motiv pentru care nu a putut sufla în alcooltest și nu prezenta semne că ar respira cu dificultate sau că ar avea leziuni, motiv pentru care nici nu i-au acordat alte îngrijiri medicale decât fixarea unei perfuzii care nu a fost pornită și aplicarea unui guler cervical, respectiv că nu au simțit ca inculpatul să miroase a alcool. O împrejurare foarte importantă confirmată de ambii martori este că inculpatul a fost însoțit în ambulanță în drum spre spital de o femeie, care susținea că este prietena acestuia. Martorii au mai confirmat faptul că inculpatul s-a interesat de starea victimelor, ceea ce înseamnă că până la venirea ambulanței, care a putut dura câteva minute, nu a fost inconștient, așa cum a declarat.

Martorul Pop V. (audiat sub identitate protejată - f. 148 vol. II dos. inst.) a declarat că a văzut cum un autoturism negru care circula pe str. B. dinspre oraș, a lovit autoturismul Tico care circula pe str. M., care a zburat în aer vreo 6-7 metri, după care a lovit capota unei mașini albe parcate pe trotuar, după care a mai fost târât vreo 10 metri pe șosea. A mai precizat faptul că din autoturismul negru au coborât trei persoane, șoferul fiind inculpatul K. I. A. recunoscut de martor, un alt bărbat în vârstă de aproximativ 35 de ani și o fată blondă. Martorul a mai arătat că inculpatul a început să vocifereze la lumea care s-a strâns la locul accidentului.

În ceea ce privește credibilitatea martorului audiat sub identitate protejată (deși a fost contestată de apărătorul inculpatului) rezultă și din faptul că acesta a spus că autoturismul Tico a zburat în aer 10 m, a lovit capota unei mașini albe, care se vede din pozele de la f. 15 dos. UP că era parcată pe str. B.

Reaua credință a inculpatului în ceea ce privește numărul persoanelor aflate în autoturismul M. rezultă și din faptul că deși instanța a dat posibilitate apărării să dovedească că inculpatul a declarat adevărul cu privire la acest aspect și a pus în discuție la termenul din (...) audierea numitei K. A., prietena inculpatului, acesta nu a fost de acord și nici nu a indicat adresa unde aceasta poate fi găsită, spunând că este plecată în Italia

(f. 330 vol. II dos. inst.).

Prin urmare, din declarațiile coroborate ale acestor trei martori amintiți mai sus rezultă că inculpatul a mințit când a spus că a fost singur în autoturism la momentul producerii accidentului și că nu a putut sufla în aparatul alcootest pentru că ar fi fost lovit.

A mai fost audiat și martorul F. T. I., medic specialist medicină de urgență care de asemenea a fost la fața locului (f.16 dos. inst. vol.III) și a arătat că el nu a acordat îngrijiri medicale inculpatului, precizând mai multe detalii privind starea gravă în care se aflau cele două victime care au supraviețuit.

Martorii Ț. S. G. (f.145 dos. inst. vol. II), P. A. Artimon (f.144 dos. inst vol. II), T.a I. (f.143 dos. inst. vol II) și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, confirmând în esență cele menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului.

Pe latură civilă au fost audiați martorii P. A. (f. 242 dos. inst. Vol.II), care a confirmat faptul că J. A. a avut nevoie de îngrijiri medicale, are și în prezent nevoie de consiliere psihologică și că membrii familie J. au fost marcați pe viață de tragicul eveniment, suferință care nici nu se poate explica. A mai arătat că până la accident J. A. și J. A. erau nedespărțite, fiind surori gemene.

Martorul Botău A. (f. 243 dos. inst. vol II) a arătat că la înmormântare au participat aproximativ 800 de persoane, cheltuielile s-au ridicat la aproximativ 350 milioane lei vechi și că s-a organizat și parastas. De asemenea martorul a confirmat faptul că J. A. a fost foarte grav afectată și pe plan psihic, întrucât martorul a constatat personal că aceasta are pierderi de memorie și în prezent. A mai precizat faptul că J. A. a avut un prieten, relația durând aproximativ 4 sau 5 ani.

Martorul Sas A. (f. 225 dos. inst. vol II) a arătat că Buz C. și J. A. erau prieteni de aproximativ 5 ani și urma să se căsătorească. Martorul a mai arătat că a vorbit cu J. A. după ce aceasta și-a revenit în urma accidentului și aceasta i-a spus că își amintește în permanență de accident și că se consideră vinovată de producerea acestuia pentru că se gândea ce s-ar fi întâmplat dacă conducea mai repede sau mai încet sau nu mergeau la magazinul R. în acea zi. A mai arătat că familia J. era o familie unită și că acest tragic eveniment le-a afectat cursul vieții într-un mod nefast.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2383/IIib/183 din (...) efectuat de S. B., rezultă că în urma accidentului rutier din (...) J. M. V. a suferit leziuni care s-au produs prin lovire de componentele dure din interiorul unui autovehicul, aflat în decelerație bruscă și care necesită 100 de zile de îngrijiri medicale (f. 123-129 dos. inst. vol. II). În cuprinsul actului medico legal se reține că pacienta a fost internată în S. C. J. de U. O. în perioada (...)-(...) cu diagnostic la internare: TCC minor cu risc mediu, fractură arc interior atlas, plagă contuză mentonieră, fractură mandibulă cu deplasare, plagă contuză genunchi drept, fractură ramură ilio pubiană cu declasare, fractură simfiză pubiană, contuzie genunchi bilateral, contuzie umăr drept.

Din raportul de expertiză medico-legală nr. 2382/IIib/182 din (...) rezultă că în urma accidentului rutier din (...) J. A. M. a suferit leziuni care s-au produs prin lovire de componentele dure din interiorul unui autovehicul, aflat în decelerație bruscă și care necesită 120 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care au pus în primejdie viața victimei. (f. 130-137 dos.inst. vol. II). În cuprinsul actului medico legal se reține că pacienta a fost internată în S. C. J. de U. O. în perioada (...)-(...) și în S. C. J. de U. C. în perioada (...)-(...), cu diagnostic la internare: traumatism cranio cerebral acut, hematom temporo parieto occipital, edem cerebral difuz, fractură ram ilio și ischio - pubian drt cu minimă deplasare, bronhopneumonie de aspirație.

Din raportul de expertiză medico legală nr. 2203/(...) privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuat de IML T. (f.290-292 dosar inst. vol. II) rezultă că la momentul producerii accidentului (...), ora 19.45, inculpatul K. I. A. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,50 g/mie, cu precizarea că se constată o concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză.

Din raportul de expertiză medico legală nr. 2383/I/2011 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei efectuat de I. M. M. (f.77-81 dosar inst. vol.III) rezultă că la momentul producerii accidentului (...), ora 19.45, inculpatul K. I. A. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,50 g/mie, cu precizarea că se constată o concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză.

Ambele analize au fost efectuate în baza declaraților de consum ale inculpatului, cu mențiunea că ulterior aceste declarații de consum au fost coroborate cu susținerile martorului R. S. (f. 146-147 vol. 2 dos. inst.) în ceea ce privește intervalul de consum și felul băuturii, prin urmare în baza art. 69 C. au fost avute în vedere la aflarea adevărului, instanța înlăturând buletinul de analiză toxicologică care nu se coroborează cu nici o altă probă din dosar.

Din concluziile raportului de expertiză criminalistică privind dinamica producerii accidentului efectuat de L. I. de E. C. T. (f. 209-216 dos. inst. vol.

II), rezultă că viteza de rulare a autoturismului marca M. a fost de circa 87 km/h, iar cea a autoturismului marca Daewoo a fost de circa 29 km/h. În condițiile reținute evenimentul rutier nu putea fi evitat de către J. A. M. S-a mai reținut că numitul K. I. A. putea preveni producerea accidentului dacă înainte de a pătrunde în intersecție ar fi acordat prioritate de trecere. S-a mai reținut că anterior pătrunderii în intersecție numitul K. I. A. a avut posibilitatea fizică de sesizare a indicatorului cu semnificația „Cedează trecerea";.

T. L. I. de E. C. T. a răspuns și la suplimentul la raportul de expertiză, comunicându-se faptul că la efectuarea expertizei au fost avute în vedere și fotografiile extrajudiciare depuse la dosarul cauzei și care au fost încuviințate de instanță ca mijloc de probă. În concluzii s-a reținut că nu au existat elemente (unghi de amplasare al indicatorului, vegetație sau altele) care să împiedice vizibilitatea asupra indicatorului rutier din portul de conducere al autoturismului M. de la o distanță de 5 metri de locul unde era amplasat indicatorul ( f. 299 dos. inst. vol. II).

În ceea ce privește gradul de vizibilitate al indicatorului Cedează trecerea, se mai reține că din planșa foto nr. 8 de la fila 7 din dosarul de urmărire penală și cea de la fila 211 din vol. II dosar instanță, rezultă că exista o vizibilitate perfectă asupra indicatorului „Stop aflat pe sensul opus al intersecției, chiar dacă acesta era orientat cu spatele spre șoferul autoturismul M.. A., dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză de până la 50 km/h, cu siguranță putea observa că în capătul opus al intersecției este instalat un octogon care semnifică indicatorul „Stop";. Or, instalarea indicatorului „Stop"; în capătul unei intersecții, în absența unui alt indicator care să stabilească prioritatea în favoarea vehiculelor care circulă în stânga sau în dreapta trebuia să atragă atenția șoferului care circulă din direcția opusă, cum era și inculpatul că se află pe un drum fără prioritate. T. orice conducător auto cu minimă experiență trebuie să știe că forma indicatoarelor de prioritate nu este întâmplătoare, astfel indicatorul

„Cedează trecerea"; are forma de triunghi, indicatorul „Stop"; are formă de octogon, iar indicatorul „Drum cu prioritate"; are formă de romb, tocmai pentru a putea fi observate și din sensul opus sau în condiții de vizibilitate redusă sau dacă sunt acoperite de zăpadă de pildă și nu se vede culoarea acestora. Dar de altfel, la viteza de 87 km/h, cât s-a stabilit că avea mașina inculpatului în momentul impactului, acesta chiar dacă ar fi văzut indicatorul nu ar fi putut evita coliziunea. Pentru toate aceste motive, urmează a fi înlăturate susținerile inculpatului în sensul că indicatorul Cedează trecerea nu era vizibil datorită vegetației.

În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului din fișa de cazier auto a inculpatului (f. 66 dos. UP), rezultă că acesta a mai fost sancționat contravențional o dată pentru conducerea unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice în anul 2005 și de două ori pentru depășirea regimului de viteză în 2008 și în 2010, existând indicii că acesta a dat dovadă de perseverență în nerespectarea unor reguli de circulație, atitudine care de data aceasta a avut urmări deosebit de grave, unele dintre ele cu caracter ireversibil, respectiv decesul unei persoane. Tot în legătură cu circumstanțele personale ale inculpatului se reține că prin SP nr. 1. a J. O. definitivă prin DP nr. 3. a T. B. inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe, reținându-se în fapt că în noaptea de

23/(...), după ce inculpatul K. I. A., H. T. și L. D. au consumat băuturi alcoolice tot la o nuntă, au aplicat mai multe lovituri părților vătămate, provocându-le leziuni care au necesitat 7-9 zile, respectiv 1-2 zile îngrijiri medicale (f. 43 dos. UP).

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, părțile vătămate s-a constituit parte civilă în cauză după cum urmează: S. C. J. de U. O. cu suma de

12.334, 09 lei reprezentând cheltuieli aferente îngrijirilor medicale și majorări de întârziere (f.78 vol. I dos. inst.); S. C. J. de U. C. cu suma de

6667,75 lei reprezentând cheltuieli aferente îngrijirilor medicale și majorări de întârziere (f.237 vol. II dos. inst.); J. M. V. cu suma de 29.525 lei daune materiale și 500.000 euro daune morale (f.104, 105 vol. I dos. inst.); J. A.

M., în calitate de victimă și soră, cu suma de 23.048 lei daune materiale și

700.000 euro daune morale (f.106, vol. I dos. inst.); J. C. I., în calitate de frate cu victima decedată cu suma de 400.000 euro (f.107, vol. I dos. inst.);

J. C. și J. L. în calitate de părinți cu suma de 65.751 lei daune materiale și câte 500.000 euro daune morale (f.108, vol. I dos. inst); Buz C. în calitate de prieten al victimei decedate cu suma de 200.000 euro daune morale (f.103 vol. I dos. inst.)

Starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite cu probele administrate în cauză: proces verbal de cercetare la fața locului, fotografii judiciare, declarațiile inculpatului, rapoarte de expertiză, declarații de martori și acte medico-legale.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei la termenul din (...) instanța în temeiul art. 334 C. pr. pen. la solicitarea avocatului inculpatului a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al. 1 2 și 3 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., și art. 184 al.

2 și 4 C. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen. în infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art.

178 al. 1 și 2 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen. și întrucât raportul de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei era contestat de către părți, pentru a evita o antepronunțare instanța a prorogat pronunțarea după finalizarea cercetării judecătorești.

Stabilirea încadrării juridice presupune realizarea de către organul judiciar a unei concordanțe între conținutul legal al infracțiunii și conținutul concret al acesteia luând în considerare probatoriul administrat, după care analizând incidența sau nu a unor cauze care înlătură răspunderea penală se dă soluția în cauză.

În prezenta cauză, deși inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 întrucât Decizia nr. 26/2009 pronunțată de Î. obligă reținerea infracțiunii prevăzute de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 în concurs cu infracțiunea prev. de art. 184 al. 2 și 4 C. pentru a se respecta recursul în interesul legii amintit, întrucât în rechizitoriu s-a reținut că inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l instanța a pus în discuție la ultimul termen reținerea în încadrarea juridică și a dispozițiilor art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.

Deși Decizia nr. I/2007 pronunțată de Î. prevede exact soluția contrară în cazul infracțiunii de ucidere din culpă săvârșită de un conducător cu o alcoolemie peste limita legală, respectiv reținerea infracțiunii complexe prev. de art. 178 al. 3 C. care absoarbe infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală sunt două infracțiuni distincte, raportat la cele două recursuri în interesul legii, se apreciază că ori de câte ori din dosar rezultă că în încadrarea juridică trebuie reținute dispozițiile art. 184 C. pen. , art. 178 C. pen. și art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 organele judiciare trebuie să aplice cele două recursuri în interesul legii fără a putea face aprecieri dacă o infracțiune a fost absorbită sau nu în infracțiunea complexă ca urmare a aplicării Deciziei nr. I/2007. Deciziile în interesul legii, la fel ca și legea, având aceeași forță juridică trebuie aplicate ad literam, indiferent dacă sunt contradictorii sau nu, cum este cazul în speță.

Din cele două expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei efectuate în cauză rezultă că inculpatul avea la momentul producerii accidentului o alcoolemie de 0,50 g ‰. Întrucât calculul retroactiv al alcoolemiei a fost efectuat în baza declarației inculpatului dată în fața instanței care se coroborează cu declarația dată în calitate de învinuit și cu declarația martorului R. S., instanța, la stabilirea încadrării juridice a faptei a avut în vedere concluziile celor două expertize și nu valorile din buletinul de analiză toxicologică, care nu se coroborează cu alte probe.

Întrucât în încadrarea juridică reținută în actul de sesizare nu este menționată infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, iar infracțiunea prevăzută la art. 178 al. 3 C. pen. este o infracțiune complexă ca variantă agravată, iar instanța în urma cercetării judecătorești raportat la concluziile celor două expertize, a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002, s-a dat soluție cu privire la aceasta, prin schimbarea încadrării juridice.

F. de cele ce preced, instanța de fond, în baza art. 334 C. pr. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art.

178 al. 1 2 și 3 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., și art. 184 al. 2 și 4 C. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen. în infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al. 1 și 2 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului K. I. A. constând în aceea că la data de (...) după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 19:45, a condus autovehiculul marca M. cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din O., iar la intersecția cu str. M. nu a respectat semnificația indicatorului

„Cedează trecerea"; și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Tico cu nr. de înmatriculare (...), condus regulamentar de J. A. M., în urma accidentului rutier a rezultând moartea victimei J. A. P. și vătămarea corporală a numitelor J. A. M. și J. M. V., care au suferit leziuni ce necesită pentru vindecare un nr. de 120 de zile, respectiv 100 de zile de îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al.

1, 2 C. pen. art. 184 al. 2 și 4 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen. totul cu aplic. 33 lit. b C. pen. texte în baza cărora urmează a fi condamnat la câte o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. b C. pen. și art. 34 lit. b C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus în cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, urmând ca în final să execute 3 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție.

Inculpatul a încălcat disp. art. 49 al. 1 din OUG 195/2002, conform cărora „limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h";, precum și disp. art. 121 al. 1 din HG 1391/2002, conform cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare";.

Art. 57 al. 2 din OUG 195/2002 conform cărora la „. cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat sa respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier";.

În sarcina șoferul autoturismului „Tico";, J. A. M., nu s-a putut reține încălcarea vreunei dispoziții privind circulația pe drumurile publice.

În ceea ce privește vizibilitatea indicatorului cedează trecerea în cazul în care s-ar reține susținerea inculpatului cum că acesta nu ar fi fost vizibil, coroborat cu faptul că nu a spus că a văzut vreun alt indicator care să indice că circulă pe un drum cu prioritate, în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 123 lit. a din HG nr. 1391/2006 conform cărora

„conducătorul de vehicul este obligat sa circule cu o viteza care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților, la trecerea prin intersecțiile cu circulație nedirijată";. Sau altfel spus un șofer diligent care nu a observat niciun indicator (nici Stop sau cedează trecerea și nici drum cu prioritate sau semnale luminoase) și se apropie de o intersecție, realizând că se apropie de o intersecție cu circulație nedirijată, ar trebui să reducă viteza la 30 km/h pentru a putea traversa intersecția în condiții de siguranță. Evident susținerea inculpatului în ceea ce privește neobservarea indicatorului cedează trecere nu va fi avută în vedere la soluționarea cauzei deoarece nu se coroborează cu alte probe din dosar (analizate în detaliu la starea de fapt) și totodată reținerea acestei împrejurări ar fi în defavoarea inculpatului în ceea ce privește regimul de viteză. A. în cazul în care s-ar reține declarația inculpatului în ceea ce privește neobservarea indicatoarelor, ceea ce de altfel nu este posibil, acesta ar trebui să răspundă la întrebarea de ce a circulat cu o viteză ce depășește de 3 ori limita legală.

Elementul material al infracțiunilor constă în conducerea autoturismului în localitate cu o viteză de 87 km/h, neacordarea de prioritate, fapte care au cauzat decesul unei persoane și vătămarea gravă a altor două cu urmările constatate prin acte medico-legale.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de ucidere din culpă s-a constatat că aceasta este culpă fără prevedere prevăzută la art. 19 al. 1 pct. 2 lit. b, deoarece este neîndoielnic faptul că un șofer care intră într-o intersecție dirijată sau nedirijată cu 87 km/h nu se poate baza pe elemente cum ar fi calitatea sa de conducător auto sau performanțele autoturismului, că va putea evita în intersecție un autoturism care va trece prin fața lui la câțiva metri. Cu toate acestea în cazul culpei fără prevedere încălcarea obligației de diligență nu se realizează în mod conștient și cum conducerea unui vehicul cu 87 km/h se poate face doar în mod conștient, se constată că strict formal încălcarea obligației privind limita de viteză a fost săvârșită din culpă cu prevedere. Dar în cazul culpei cu prevedere numită și ușurință sau temeritate, dacă făptuitorul nu are elemente obiective pe care se poate baza pentru evitarea rezultatului socialmente periculos, și în concret inculpatul nu a avut o asemenea reprezentare, înseamnă că provocarea unui accident îi era indiferentă, acesta depinzând de hazard din moment ce a intrat în intersecție cu 87 km/h, chiar dacă s-ar reține că a crezut în mod întemeiat că se află pe drumul cu prioritate. Ori existența hazardului face ca fapta să fie săvârșită la limita intenției indirecte specifice infracțiunii de omor. De altfel, trebuie observat că în majoritatea accidentelor de circulație comise pe fondul vitezei excesive se reține că inculpatul fie a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens, a derapat, a bruscat comenzile, nu a mai putut efectua manevra de depășire, etc., (formulări care lasă loc unor manevre de evitare) dar în situația de față inculpatul pur și simplu a intrat în intersecție cu 87 km/h și putea să îi apară o mașină în față sau nu, dar dacă da atunci sigur nu mai avea ce să facă în 1 sau 2 m până la locul impactului din moment ce la viteza aceasta nici nu avea cum să se asigure.

Tocmai această împrejurare imprimă faptei prezente un caracter mult mai grav. Desigur la încadrarea faptei la infracțiunea de omor cu intenție indirectă ar trebui analizată și probabilitatea producerii urmării, argument care a fost avut în vedere și pentru a nu se dispune schimbarea încadrării juridice în omor.

Pentru aceste motive, instanța de fond a apreciat că achitarea inculpatului în baza art. 10 al. 1 lit. d C. este neîntemeiată.

La individualizarea pedepsei, conform criteriilor prevăzute la art. 72 C. pen. instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă fixate prin legea specială, circumstanțele personale ale acestuia (vârsta, faptul că are familie și a fost încadrat în muncă, mențiunile din cazierul auto și judiciar), împrejurările comiterii faptei, că a condus după ce a consumat alcool, atitudinea procesuală a acestuia și modalitatea de efectuare a urmăririi penale raportat la aplicabilitatea procedurii prevăzute de art. 3201 C. pr. pen.

A., în ceea ce privește atitudinea inculpatului ulterior săvârșirii faptei deși inculpatul a recunoscut faptul că a condus după ce a consumat băuturi alcoolice, a declarat în mod nereal că ar fi fost singur în autoturism la momentul producerii accidentului, susținere care a fost infirmată de declarația martorului audiat sub identitate protejată care a arătat că din autoturismul M. au coborât 3 persoane, susținere care se coroborează cu declarațiile membrilor echipajului de pe ambulanță care au confirmat faptul că inculpatul a fost însoțit la spital de către o femeie tânără care era prietena lui. De asemenea, din declarațiile membrilor echipajului din ambulanța care l-a transportat la spital pe inculpat nu rezultă că acesta ar fi avut dificultăți de respirație vizibile, se deplasa singur, nu i s-au acordat îngrijiri medicale la fața locului ci doar s-a plâns că are dureri la nivelul umărului și pieptului. T., martorii au mai confirmat că imediat după accident inculpatul gesticula și vorbea la telefon. A. împrejurări coroborate cu robustețea fizică evidentă a inculpatului pun sub îndoială motivul pentru care un bărbat cu o constituție atât de puternică, (chiar dacă a fost lovit în zona pieptului, dar care nu are dificultăți vizibile de respirație), nu poate sufla într-un aparat care a fost proiectat să poată fi utilizat și pentru testarea unor persoane mai slabe fizic.

În ceea ce privește administrarea probațiunii s-a constatat că în cursul urmăririi penale, deși inculpatul a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al alcoolemiei, cererea a fost respinsă de procuror și totodată, nu s-a efectuat nici măcar un raport de expertiză tehnică auto, fără a se pune problema unui raport de expertiză privind dinamica producerii accidentului, deși acest mijloc de probă se administrează de regulă în cursul urmăririi penale în astfel de cauze. Cu privire la raportul de expertiză privind calculul retroactiv al alcoolemiei, este adevărat că proba de sânge a fost luată la peste

50 de minute după accident, dar acest lucru nu trebuia să constituie un impediment pentru organele de urmărire penală în ceea ce privește audierea unor martori pentru a se stabili motivele pentru care inculpatul nu a putut sufla în aparatul alcotest. Toate aceste vătămări au fost acoperite prin efectuarea expertizelor solicitate și audierea a 15 martori în cursul cercetării judecătorești. S.rile inculpatului privind restituirea cauzei la P. pentru că urmărirea penală ar fi fost incompletă au fost respinse motivat prin încheierea din (...) (f. 283 - 293 dos. inst.).

În cadrul individualizării judiciare a pedepsei, reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute la art. 74 C. pen. constatarea și caracterizarea acestora ca atare este lăsată la aprecierea instanței de judecată.

A., în ceea ce privește atitudinea sinceră a inculpatului, aceasta nu poate fi avută în vedere din moment ce a recunoscut doar faptul că a condus și că a consumat băuturi alcoolice, dar nu a fost sincer în ceea ce privește numărul pasagerilor care erau în autoturismul său și împrejurările pentru care nu a putut sufla în aparatul alcotest, împrejurări care evident erau relevante pentru aflarea adevărului în cauză. Raportat la conduita anterioară a inculpatului, analizând mențiunile din fișa de cazier auto și judiciar, nici aceasta nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev. la art. 74 lit. a

C. A. împrejurări au fost avute în vedere la dozarea pedepsei.

I. de fond a reținut că natura faptei săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen. urmând ca în baza art. 71 al. 2 C. să le interzică pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie față de inculpat.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei au fost avute în vedere urmările faptei, gravitatea încălcării normelor rutiere, inexistența culpei celuilalt șofer în producerea accidentului și atitudinea procesuală a inculpatului, toate analizate în detaliu la starea de fapt și la rubrica în drept.

Cu privire la solicitarea avocatului inculpatului de restituire a mașinii marca M. care aparține inculpatului s-a constatat că acesta a fost ridicat conform disp. art. 97 al. 1 C. (f. 82 dos. UP). Se mai reține că instanța s-a pronunțat cu privire la această măsură prin încheierea din (...) (f. 23-29 dos. inst. vol. III), deși în soluționarea cererii la acea dată instanța a trecut din eroare ca temei de drept și art. 169 C. alături de art. 109 C., deoarece ridicarea autoturismului a fost un simplu procedeu probatoriu și nu măsură asiguratorie. Cu toate acestea, încheierea nu a fost atacată cu recurs în mod separat, deși încheierea a fost comunicată inculpatului cu adresa de la fila

31 din dosar, vol. III. După ce a pus în discuție din nou cererea de restituire a autoturismului la termenul din (...), instanța a apreciat că autoturismul poate fi necesar pentru efectuarea unui eventual supliment de expertiză, sau o nouă expertiză în calea de atac, chiar dacă solicitarea procurorului cu privire la efectuarea unor asemenea expertize tehnice au fost respinse de către instanța de fond. A., există posibilitatea ca în urma efectuării raportului de expertiză privind dinamica producerii accidentului să fie necesar în cadrul cercetării judecătorești autoturismul ridicat de la inculpat sau există posibilitatea ca instanța de control judiciar să aprecieze că se impune efectuarea vreunei expertize la care să fie necesar autovehiculul. Prin urmare, considerând că pentru buna desfășurare a procesului penal nu se impune restituirea autoturismului, în baza art. 109 C. a fost respinsă această solicitare.

În ceea ce privește menținerea măsurii arestării preventive, s-a constatat că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor condițiilor procedurale și de fond prevăzute de art. 136 C., art. 143 C., art. 148 al. 1 lit. f C., fiind menținută cf. art. 300 ind. 1 C. și art. 300 ind. 2 C.

În ceea ce privește pericolul concret care l-ar reprezenta cercetarea în stare de libertate a inculpatului, acesta este relevat de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, urmările acesteia, latura subiectivă a infracțiunii care prezintă caracteristici specifice intenției indirecte a infracțiunii de omor, circumstanțele personale ale inculpatului și care toate au fost analizate în detaliu la rubrica în fapt și în drept. S-a impus a fi menționată conduita procesuală a inculpatului, care nu a fost sincer în ceea ce privește numărul persoanelor care a fost în mașina sa și motivele pentru care nu a putut sufla în aparatul alcotest. Toate aceste împrejurări raportate la intenția vădită a inculpatului de a tergiversa soluționarea cauzei la ultimul termen de judecată, solicitând amânarea cauzei pentru diferite motive, cum ar fi avizarea unor rapoarte de expertiză care îi sunt favorabile și nu sunt contradictorii, efectuarea unui referat de evaluare, testarea poligraf în condițiile în care anterior a refuzat-o, audierea unor martori, în condițiile în care au fost audiați alți 15, termen pentru pronunțarea cu privire la schimbarea de încadrare juridică, în condițiile în care aceasta a fost pusă în discuție la un termen anterior, au dus la concluzia că cercetarea inculpatului în stare de libertate reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.

I. de fond, analizând caracterul necesar al arestului preventiv în balanță cu posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu o măsură restrictivă de libertate constând în măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, a reținut că acestea din urmă nu ar garanta înlăturarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă la acest moment inculpatul.

Pentru aceste motive, în baza art. 350 C. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, sub aspectul temeiniciei acesteia, instanța de fond a reținut următoarele:

Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură procesuală care presupune înlocuirea unei măsurii procesuale privative de libertate respectiv arestul preventiv cu o măsură restrictivă de libertate și care presupune obligatoriu un proces penal aflat în fază de urmărire penală sau de judecată, iar învinuitul sau inculpatul să fie arestat preventiv.

Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care au determinat arestarea, devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții, dacă organul judiciar apreciază că menținerea stării de arest nu mai apare necesară.

Deși inculpatul are dreptul de a cere liberarea lor provizorie oricând pe parcursul procesului penal, îndeplinirea condiției pozitive prevăzute de art.1602 alin 1 C. pr. pen. (pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală fiind pedepsite cu închisoarea care nu depășesc 18 ani) nu-i conferă dreptul la liberare provizorie, ci numai o vocație, instanța având posibilitatea de a refuza acordarea liberării dacă inculpatul nu oferă suficiente garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.

Dacă prima condiție pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar este îndeplinită, în ceea ce privește pericolul public concret care l-a reprezenta cercetarea în stare de libertate a inculpatului raportat la starea de fapt reținută, din actele de cercetare rezultă că inculpatul a comis o faptă cu urmări deosebit de grave, forma vinovăției fiind la limita intenției indirecte, având în vedere și conduita procesuală a inculpatului care a încercat să inducă în eroare organele judiciare rezultă că acesta persistă în continuare.

I., analizând caracterul necesar al arestului preventiv în balanță cu posibilitatea liberării provizorii sub control judiciar, a reținut că aceasta din urmă nu ar garanta înlăturarea pericolului pentru ordinea publică pe care îl reprezintă la acest moment inculpatul.

A., s-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal, cel puțin în acest moment procesual este necesară cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, o măsură restrictivă de libertate, cum ar fi liberarea provizorie sub control judiciar, nefiind suficientă.

Prin urmare, în baza art. 1608a al. 6 C. pen. rap. la art. 1602 C. pen. s- a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din (...) și a arestului preventiv din (...) la zi.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile, în baza art. 14 C. pr. pen.

și art. 346 C. pr. pen. cu ref. la art. 313 din Legea 95/2006, cu ref. la art.

998- art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S.

O. V. I. G. S. la plata sumelor de 11.956,75 lei și 367, 85 lei în favoarea S.ui

C. J. de U. O., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate și va obliga inculpatul la plata sumelor de 4,78 lei, 4,71 lei și majorări de întârziere calculate de la data de (...) până la data plății efective. La acordarea despăgubirilor au fost avute în vedere cererea și înscrisurile justificative depuse la filele 78-82 vol. I dos. inst., precum și faptul că spitalul a solicitat majorări de întârziere începând de la data de (...).

În baza art. 14 C. pr. pen. și art. 346 C. pr. pen. cu ref. la art. 313 din

Legea 95/2006, cu ref. la art. 998- art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. la plata sumei de 6.667,75 lei în favoarea S.ui C. J. de U. C., cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale și va obliga inculpatul la plata majorărilor de întârziere calculate de la data de (...) până la data plății efective. La acordarea despăgubirilor au fost avute în vedere cererea și înscrisurile justificative depuse la filele 237-239 vol. II dos. inst., precum și faptul că spitalul a solicitat majorări de întârziere, care se acordă începând cu următoarea zi lucrătoare externării, în speță (...).

În baza art. 14 C. pr. pen. și art. 346 C. pr. pen. cu ref. la art. 998- art. 999 C. civ. apreciind că pretențiile civile sunt justificate parțial, s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de părțile civile J. M. V., J. A. M., J. C. I., J. C., J. L. și Buz C. și a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. după cum urmează:

- la plata sumei de 2.677,52 lei reprezentând daune materiale

(contravaloare medicamente și cheltuieli cu îngrijiri medicale dovedite prin înscrisuri, f.142-149 și f. 169-175 dos. inst.vol. I) și 50.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către J. M. V.. La stabilirea cuantumului daunelor morale s-au avut în vedere mențiunile din raportul de expertiză medico legală analizate la starea de fapt, suferința pricinuită de pierderea verișoarei sale J. A. și actele medico legale depuse la dosarul cauzei.

- la plata sumei de 1.219,09 lei reprezentând daune materiale

(contravaloare medicamente și cheltuieli cu îngrijiri medicale dovedite prin înscrisuri f. 83-93 dos. inst.) și 150.000 euro sau echivalent în lei la data plății daune morale către J. A. M. La stabilirea daunelor morale s-au avut în vedere mențiunile din actele medico legale aflate la dosarul cauzei, declarațiile martorilor privind suferința fizică și psihică a părții vătămate expuse la starea de fapt, și nu în ultimul rând faptul că J. A. M. va trebui să trăiască cu ideea că, deși nu a avut nicio vină în producerea accidentului, ea a condus mașina în care sora ei geamănă de care a fost nedespărțită timp de

23 de ani și-a pierdut viața. S-a mai reținut și faptul că accidentul a afectat, ce e drept într-o măsură incomparabil mai mică decât pierderea surorii sale, activitatea profesională și universitară a părții vătămate dovedită cu certificate și diplome depuse la dosarul cauzei (f. 110-132 vol. I dos. inst.).

- la plata sumei de 40.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către J. C. I.. La stabilirea cuantumului daunelor morale s-a avut în vedere trauma psihică suferită ca urmare a pierderii surorii sale, care evident nu va putea fi compensată prin bani, dar în aceste cazuri se apreciază că daunele morale pot avea măcar rolul de a compensa măcar în parte pierderea capacității de muncă survenită ca urmare a căderii psihice care este inerentă unui asemenea eveniment tragic. E. adevărat că în practica judiciară se reține faptul că rolul daunelor morale este acela de a compensa suferința psihică, dar în concret pierderea unei surori în asemenea condiții este de notorietate că afectează viața fratelui supraviețuitor pe toate planurile.

- la plata sumei de 42.260 lei reprezentând daune materiale

(contravaloare cheltuieli pentru înmormântare dovedite prin înscrisuri și declarații de martori (f. 142-151 vol. I dos. inst. și f. 243 dos. inst. vol II) și

100.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către J. C., J. L. fiecare urmând să primească câte 21.130 lei și câte 50.000 euro sau echivalent în lei la data plății. La stabilirea cuantumului daunelor morale s-a încercat evaluarea în bani a traumei psihice cauzată unui părinte care își pierde copilul în vârstă de 23 de ani, orice detaliere a acestei noțiuni fiind superfluă.

- la plata sumei de 20.000 euro sau echivalent în lei la data plății reprezentând daune morale către Buz C.. În ceea ce privește calitatea de parte vătămată a numitului Buz C. din declarațiile martorilor audiați rezultă că acesta urma să se căsătorească cu J. A., fiind împreună de 5 ani. În condițiile în care practica constată a CEDO a fost în sensul că se circumscrie noțiunii autonome de familie și este acoperită de art. 8 privind dreptul la viață privată și o relație de concubinaj dacă aceasta a avut un caracter de continuitate și atâta timp cât dispozițiile art. 998 C. civ. nu condiționează calitatea de parte vătămată de vreo relație de rudenie se apreciază că și Buz C. justifică calitatea de parte vătămată. La stabilirea cuantumului pretențiilor civile s-a încercat compensarea traumei psihice suferite ca urmare a pierderii persoanei care urma să-i fie soție.

De asemenea la evaluarea cuantumului daunelor morale în cazul tuturor părților vătămate pot fi avute în vedere și fotografiile chiar și extrajudiciare depuse la dosarul cauzei f. 176- 178 vol. I dos. inst. Comparând aceste poze cu imaginea părților vătămate prezente la termenele de judecată, care evident poate fi constatată de judecător prin propriile simțuri, se poate concluziona că și în ipoteza acordării daunelor morale în cuantumul stabilit, eficiența acestora în compensarea traumei psihice rămâne mai mult un concept doctrinar și o creație a practicii judiciare, care cu greu își va atinge scopul reparator.

Sumele în euro se vor calcula la cursul BNR în ziua plății.

S-au respins ca neîntemeiate restul daunelor materiale constatând că acestea nu au fost justificate prin înscrisuri și în ceea ce privește daunele morale, se apreciază că solicitările părților sunt exagerate urmând a le respinge. La cenzurarea daunelor morale s-a avut în vedere atât scopul daunelor morale analizat în paragrafele anteriore, dar și faptul că acordarea acestora, indiferent de suferința psihică a părților vătămate, nu trebuie să aibă ca efect schimbarea radicală a modului de viață al acestora din punct de vedere material.

În baza art. 193 al. 1 și 2 C. pr. pen., a fost obligat inculpatul alături de terțul asigurator S. O. V. I. G. S. la plata sumei de 25.959 lei cheltuielilor judiciare către părțile civile J. M. V., J. A., J. C., J. C., J. L. (din care câte

4960 lei reprezintă onorariu avocat, 510 lei contravaloare expetiză și 610 lei contravaloare deplasare pentru judecarea cererii de strămutare).

În baza art. 191 al. 1 C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de

5.000 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, inculpatul K. I. A., părțile civile J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. ȘI BUZ C. T. și asigurătorul S. O. V. I. G. S.

1. PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului K. I. A. pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și, în plus și pentru infracțiunea prev. de art.

87 al. 1 din OUG 195/2002.

În motivarea recursului s-a arătat că:

- în mod greșit instanța a procedat la schimbarea de încadrare

juridică din infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al. 1 2 și 3 C.

pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., și art. 184 al. 2 și 4 C. totul cu aplic.

art. 33 lit. b C. pen. în infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare

corporală din culpă (două infracțiuni) prev. și ped. de art. 178 al. 1 și 2

C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen., art. 184 al. 2 și 4 C. pen. totul cu aplic. art. 33 lit. b C. pen.;

- în mod neîntemeiat nu a reținut instanța în sarcina inculpatului și infracțiunea prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr.

195/2002, având în vedere Decizia nr. 26/2009 pronunțată de Î. în

recurs în interesul legii, în rechizitoriu reținându-se că inculpatul avea o alcoolemie de peste 0,80 g/l., iar Decizia nr. 1/2007 pronunțată de Î. într-un alt recurs în interesul legii nu exclude aplicarea celei dintâi, întrucât infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală sunt două infracțiuni distincte, iar raportat la cele două recursuri în interesul legii, se apreciază că ori de câte ori din dosar rezultă că în încadrarea juridică trebuie reținute dispozițiile art.

184 C. pen., art. 178 C. pen. și art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 organele judiciare trebuie să aplice cele două recursuri în interesul legii fără a putea face aprecieri dacă o infracțiune a fost absorbită sau nu în infracțiunea complexă ca urmare a aplicării Deciziei nr. 1/2007.

S-a arătat cu privire la primul aspect criticat în primul rând că,

din coroborarea declarațiilor inculpatului (date în calitate de învinuit), conținutul buletinului de examinare clinică, declarațiile martorilor R. S., D. I. și B. G. - membrii echipajului ambulanței care 1-a transportat pe inculpat la spital, F. T. I. - rezultă că inculpatul a mințit când a spus că a fost singur în autoturism la momentul producerii accidentului și că nu a putut sufla în aparatul alcootest pentru că ar fi fost lovit.

În mod greșit instanța a reținut ca probe concludente în susținerea apărării inculpatului, concluziile celor două expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei, potrivit cărora inculpatul avea la momentul producerii accidentului o alcoolemie de 0,50 g %o., întrucât acest calcul retroactiv al alcoolemiei a fost efectuat în baza

declarației inculpatului dată în fața instanței, care s-a considerat că se coroborează cu declarația dată în calitate de învinuit și cu declarația martorului R. S., astfel că eronat, instanța a înlăturat valorile certe din

buletinul de analiză toxicologică considerând ca nu se coroborează cu

alte probe.

Dar, trebuie observat că rapoartele de expertiză medico legală privind calculul retroactiv al alcoolemiei sunt fundamentate pe parametri subiectivi prezentați de inculpat si nu pot fi luate in considerare întrucât nu se pot corobora cu alte probe. Acest calcul retroactiv oferă valori teoretice aproximative, fiind supus unei surse de eroare întrucât se fundamentează doar pe declarațiile subiective ale inculpatului. Or, poziția oscilantă, nesinceră a acestuia ( raportat la cele declarate cu ocazia examinării clinice, consemnate in buletinul de analiza si cele declarate ulterior in faza de urmărire penală si cercetare judecătorească), inițial arătând ca nu a consumat nici un fel de băuturi alcoolice si ulterior, când s-a stabilit contrariul din analizele de specialitate efectuate, si-a adaptat declarația de consum noii situații, precizând în mod foarte exact cantitatea si felul băuturilor alcoolice consumate precum si a alimentelor ingerate, respectiv intervalul orar al consumului.

Singurele probe științifice sunt cele două valori ale alcoolemiei

reieșite în urma analizei toxicologice, cele doua rapoarte de expertiză fiind bazate exclusiv pe declarațiile inculpatului si sunt condiționate de verosimilitatea si certitudinea probării lor.

Declarația martorului R. S., propus de inculpat cu privire la

dovedirea consumului de alcool este in mod vădit in favoarea

inculpatului, martorul fiind audiat după ce inculpatul a declarat in

fata instanței in legătura cu consumul de alcool și alimente.

Prima expertiză a avut în vedere declarațiile de consum de alcool si alimente date de inculpat în data de (...) si (...), precizând că, întrucât buletinul de examinare clinică nu conține date privind consumul de alcool, nu se poate efectua calculul retroactiv numai pe baza buletinului de examinare clinică si buletinului de analiză

toxicologică.

La cea de a doua expertiză, instanța a solicitat a se ține seama de mai multe date și, cu toate acestea, noul raport de expertiză medico legală precizează că martorul R. S., nu a precizat cantitatea de wisky, intervalul de consum și plenitudinea stomacului, astfel încât pe baza declarației sale ( care a fost coroborata de instanța cu declarația de consum a inculpatului și care ar fi trebuit să o susțină în totalitate) nu se poate efectua calculul retroactiv al alcoolemiei din momentul evenimentului rutier. T., noua expertiză nu face referire la celelalte aspecte solicitate a fi lămurite ( stabilirea nivelului alcoolemiei inculpatului la momentul producerii accidentului, raportat la declarația inculpatului din cursul urmăririi penale și mențiunile din buletinul de analiză toxicologică și celelalte acte din dosarul de urmărire penală; nu s-a avut în vedere valoarea alcoolemiei stabilită la cele două analize toxicologice și, ținând cont de faza toxicocinetică și intervalul de timp dintre evenimentul rutier si prima recoltare, nu s-a apreciat valoarea teoretică a alcoolemiei inculpatului la momentul producerii accidentului relativ la valoarea de consum declarat al inculpatului, consumul de alimente și alcool declarate de acesta; nu s-a precizat dacă consumul

declarat de inculpat reflectă un consum real raportat la valoarea alcoolemiei obținute și nici care este valoarea maximă a alcoolemiei care ar fi putut fi atinsă, având în vedere declarația de consum a inculpatului și caracteristicile acestuia, respectiv vârsta și greutatea).

Nu au fost lămurite pe deplin datele obiective și subiective ce

trebuie avute în vedere la interpretarea unui astfel de calcul retroactiv

al alcoolemiei, dar ambele expertize au arătat că, în ceea ce privește

„calculul retroactiv al alcoolemiei, acesta oferă valori teoretice aproximative și ca atare nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico-legal".

Așa fiind, se impune ca instanța de recurs să dea eficiență dispozițiilor art. 62 și urm. C. proc. pen., privind probele și mijloacele de probă și prin interpretarea coroborată a acestora, în cauză să concluzioneze în mod corect că este mai presus de orice dubiul faptul că inculpatul a produs evenimentul reținut în sarcina sa în timp ce a condus pe drumurile publice un autovehicul având în sânge o alcoolemie ce depășește 0,80 %o alcool pur în sânge.

2. Părțile civile J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. ȘI BUZ C. T. au solicitat casarea sentinței atacate sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, individualizarea judiciară a pedepsei și sub aspectul aplicării pedepsei complementare și, rejudecând, să fie menținută încadrarea juridică a faptelor din rechizitoriu, majorarea pedepsei finale pe care trebuie să o execute inculpatul și, aplicarea pedepsei complementare prev. de art.64 lit.c C. - interzicerea dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice pe durata maximă de 10 ani.

S-a arătat în motivarea recursului că, în esență, criticile asupra sentinței atacate se întemeiază pe aceleași motive ca și ale parchetului, în sensul că instanța a interpretat greșit probele administrate în cauză cu privire la stabilirea alcoolemiei inculpatului, reținând ca reflectând realitatea cele două expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei, bazate pe declarațiile nesincere ale inculpatului și martorului R. S.

În fapt, singurele probe cu valoare juridică certă sunt cele științifice - valoarea alcoolemiei stabilită în urma analizei toxicologice.

Apoi, indiferent de încadrarea juridică ce o va reține instanța, se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre maximul special prevăzut de lege, întrucât ceea ce trebuie sancționat este conduita inculpatului și nu neapărat rezultatul.

Inculpatul a dat dovadă de iresponsabilitate, conducând sub influența alcoolului, cu depășirea vitezei legale, cu ignorarea regulilor de circulație.

Cu privire la aplicarea pedepsei complementare prev. de art.64 lit.c C., s-a arătat că se impune acest lucru deoarece, chiar și în condițiile unei contravenții, se interzice dreptul de a conduce pe timp de 3 luni, astfel că, se impune cu atât mai mult această sancțiune în cazul unui accident mortal, iar pe de altă parte, s-ar asigura o mai bună realizare a scopului prev. de art.52 C.

3. Inculpatul K. I. A. a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând, să se procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, în virtutea dispoz. art.385/9 pct.14 rap. la art.385/15 pct.2 lit.d C., precum și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( respectiv dreptul la un proces echitabil); a se pronunța instanța și asupra restituirii autoturismului; a se revoca amenda aplicată inculpatului la termenul trecut pentru solicitarea acestuia de amânare a cauzei, în vederea angajării de apărător.

S-a arătat în motivarea recursului că, întrucât probele dosarului au relevat că este vorba în cauză de infracțiunea prev. de art.178 al.2 C., inculpatul a ucis o persoană conducând un autoturism, având în sânge o îmbibație alcoolică sub limita legală - doar în aceste limite se poate analiza situația inculpatului.

Așa fiind, s-a arătat că starea de fapt, așa cum rezultă din probele administrate și interpretate de prima instanță, nu a fost contestată, iar raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de ucidere din culpă și pedeapsa ce o poate aplica instanța, este posibilă stabilirea unei modalități de executare fără privare de libertate - suspendarea sub supraveghere.

Referitor la persoana inculpatului și atitudinea presupus nesinceră pe care ar fi avut-o inculpatul pe parcursul procesului, s-a arătat că trebuie avută în starea de șoc în care se afla acesta în momentul ulterior producerii accidentului, iar declarațiile acestuia nu au fost diferite. Inculpatul a recunoscut încă din prima declarație modalitatea în care s-a produs acest accident de circulație, a arătat că nu a văzut indicatorul de cedează trecerea și de altfel, se relatează în expertiză că nici nu se putea observa acel indicator datorită vegetației și că, eventual, s-ar fi văzut de la 5 metri.

Inculpatul și-a asumat vinovăția, regretă infracțiunile comise, s-a soluționat latura civilă și s-au compensat prin daunele morale toate prejudiciile posibile produse cauză.

S-a mai arătat că, la acest moment, instanța se poate pronunța și asupra restituirii autoturismului inculpatului, hotărârea urmând a rămâne definitivă.

De asemenea, s-a arătat că se impune scutirea de amendă a inculpatului, întrucât acesta nu a fost de rea credință la termenul când a solicitat amânarea cauzei pentru angajare de apărător.

4. Asigurătorul S. O. V. I. G. S. nu și-a motivat recursul, însă la data de

14 iunie 2012, s-a depus la dosarul cauzei tranzacția încheiată între asigurător și părțile civile J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. și Buz C. T., asigurătorul obligându-se să renunțe la recursul formulat în cauză, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin sentința nr.575 din 12 aprilie 2012 pronunțată de Î. în dosar nr.(...) s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de A. C.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată următoarele:

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, instanța a stabilit o stare de fapt parțial corectă, necontestată de părți, în privința accidentului de circulație produs de inculpat la data de (...)

și soldat cu o victimă și doi răniți. A., s-a stabilit corect că inculpatul K. I. A., la data de (...) după ce a consumat băuturi alcoolice, în jurul orei 19.45, a condus autovehiculul marca M. cu nr. de înmatriculare (...) pe str. B. din O., iar la intersecția cu str. M. nu a respectat semnificația indicatorului

„Cedează trecerea"; și a intrat în coliziune cu autovehiculul marca Tico cu nr. de înmatriculare (...), condus regulamentar de J. A. M., în urma accidentului rutier rezultând moartea victimei J. A. P. și vătămarea corporală a numitelor J. A. M. și J. M. V., care au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 120 de zile, respectiv 100 de zile de îngrijiri medicale.

Aspectul controversat în cauză și asupra căruia poartă întreaga discuție, este cel privind alcoolemia inculpatului în momentul producerii accidentului.

I. a reținut drept probe concludente sub acest aspect, cele două expertize medico - legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, efectuate de IML T. și, respectiv, I. M. M. care, au concluzionat că inculpatul K. I. A., la ora accidentului rutier ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de 0,50 g/mie, cu precizarea că s-a constatat o concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, ambele expertize luând în considerare declarațiile de consum ale inculpatului, coroborate ulterior de instanță cu susținerile martorului R. S. (f. 146-147 vol. 2 dos. inst.) în ceea ce privește intervalul de consum și felul băuturii.

I. a înlăturat valorile alcoolemiei stabilite prin analiza toxicologică, apreciind că nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

Curtea constată că instanța de fond a dat o interpretare eronată probelor administrate pentru stabilirea alcoolemiei inculpatului, dând nejustificat prevalență unora, în detrimentul altora, ceea ce a condus în final la stabilirea unei încadrări juridice greșite a faptei de ucidere din culpă și, respectiv, aplicarea unei pedepse stabilite în alte limite decât cele, inițial, legale, corespunzătoare încadrării juridice greșite.

E. adevărat că ambele expertize medico-legale au stabilit că există concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, și, exclusiv pe baza declarațiilor inculpatului privind consumul de alcool și alimente, că inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de cca 0,50 g%0 la momentul accidentului, însă instanța nu a avut în vedere două aspecte esențiale menționate în expertize, respectiv că:

- rezultatele obținute au caracter strict teoretic, valoare indubitabilă de probă științifică și care exprimă îmbibația reală fiind doar cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării, dar că valorile din buletinul de analiză toxicologică nu au fost avute în vedere, întrucât nu conțin date pentru calculul retroactiv al alcoolemiei ( felul și cantitatea băuturilor, ora și intervalul de timp al consumului);

- chiar dacă s-a constatat o concordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză , această concordanță este condiționată de limita de credibilitate a consumului declarat.

Ori, tocmai credibilitatea declarațiilor inculpatului sub acest aspect, nu a fost corect apreciată de instanță, în contextul în care, poziția sa procesuală a fost evaluată trunchiat, neunitar, respectiv ca exprimând adevărul ( în privința consumului de alcool), dar nesinceră, sub alte aspecte

(numărul pasagerilor care erau în autoturismul său și împrejurările pentru care nu a putut sufla în aparatul alcotest).

E. evidentă nesinceritatea inculpatului în privința declarațiilor de consum de alcool și alimente, felul băuturii și mâncării, intervalul de consum, atât timp cât, aceste aspecte sunt relatate detaliat și coerent în declarațiile de învinuit și inculpat, iar cu ocazia prelevării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei , inculpatul a negat consumul de alcool, în condițiile în care buletinul de examinare clinică relevă o stare bună a inculpatului - comportare ordonată, orientat în timp și spațiu, concentrat, coerent - toate evaluările încadrându-se în limite normale, astfel că nu se poate susține că a fost într-o stare de șoc care să-l fi împiedicat să-și amintească dacă a consumat sau nu alcool.

T., declarația martorului R. S. - pe care instanța o reține ca probă ce susține apărarea inculpatului - nu poate fi apreciată ca sinceră, ci efectiv, dată pro causa, dacă avem în vedere că susținerile sale se pliază exact pe afirmațiile inculpatului; că deși martorul susține că a consumat alcool împreună cu mai multe persoane, că „s-a dat noroc"; cu mai multe persoane, nici el și nici inculpatul nu au mai indicat și alte persoane din anturajul de la biserică, care să-l fi văzut consumând alcool; că inculpatul a refuzat testarea poligraf, iar martorul a fost inițial de acord, dar ulterior, nu a mai fost posibilă testarea, martorul nemaifiind în țară la data programării pentru testare.

Toate aceste aspecte, coroborate cu propria percepție a instanței privind nesinceritatea inculpatului asupra unor aspecte ale cauzei, conduc la concluzia că întreaga poziție procesuală a inculpatului a fost nesinceră.

Așa fiind, reținând că valoarea alcoolemiei inculpatului din momentul producerii accidentului este dată doar de singurele probe științifice care exprimă îmbibația reală - valoarea din buletinul de analiză toxicologică - se constată deci că inculpatul a cauzat accidentul din 11 iunie 2011, în condițiile art.178 alin.3 C., având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, de 1,10 gr%0 și respectiv, 0,90 gr%0.

În consecință, încadrarea juridică corectă a faptei reținute în sarcina inculpatului, relativ la uciderea din culpă a numitei J. A. P. este cea din actul de sesizare - art.178 alin.1,2,3 C.

Întrucât infracțiunea prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 este absorbită în infracțiunea complexă prev. de art.178 alin.3 C., conform Deciziei nr.1/2007 a Î. dată în recursul în interesul legii, nu se mai poate reține această infracțiune în sarcina inculpatului, motivat de faptul că, celelalte două infracțiuni prev. de art.184 C. au fost comise în aceleași condiții - de o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală și că, sunt infracțiuni distincte de uciderea din culpă și că, relativ la ele, trebuie aplicată decizia nr.26/2009 a Î. dată într-un alt recurs în interesul legii. Apreciem că cele două recursuri în interesul legii nu pot fi aplicate concomitent, ci doar în mod distinct, când este vorba în cauză de uciderea din culpă comisă de o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală sau, după caz, vătămare corporală comisă de o persoană ce are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală. Nu poate fi reținută distinct într-o încadrare juridică o infracțiune, ce s-a constatat că există, că s-a comis, dar că s-a absorbit într-o altă infracțiune complexă.

Alte aspecte ale cauzei nu au mai fost criticate în recurs, respectiv starea de fapt sau încadrarea juridică relativ la celelalte două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, cuantumul pedepselor aplicate pentru acestea.

În privința laturii civile a cauzei, se constată că la (...), s-a încheiat o tranzacție între asigurătorul S. VIG S. pe de o parte, și părțile civile J. L., J. C. I., J. C., J. M. V., J. A. M. și Buz C. T., pe de altă parte (filele 21-24 dos. recurs), prin care s-au stins în întregime pretențiile civile față de asigurător și inculpat derivând din accidentul de circulație al cărei autor a fost inculpatul, asigurătorul obligându-se să renunțe la recurs. T., asigurătorul s-a obligat să achite separat de tranzacție sumele prevăzute în hotărârea atacată, ca reprezentând despăgubiri către S. C. de U. O. și S. C. de U. C.

Curtea constată, de asemenea, că la momentul pronunțării unei hotărâri definitive în cauză, nu se va mai impune reținerea autoturismului inculpatului, operațiune asupra căreia s-a pronunțat și instanța de fond, la cererea inculpatului.

F. de toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. se vor admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, inculpatul K. I. A., părțile civile J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. ȘI BUZ C. T. și de către asigurătorul S. O. V. I. G. S. împotriva sentinței penale nr. 1839/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. O., care va fi casată sub aspectul greșitei schimbări de încadrare juridică pentru infracțiunea de ucidere din culpă, cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, laturii civile a cauzei și restituirea autoturismului inculpatului.

Rejudecând în aceste limite,

Se va respinge cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei.

Va fi condamnat inculpatul K. I. A. la pedeapsa de 5 ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1

,2,3 C.

La individualizarea judiciară a pedepsei stabilite, s-au avut în vedere criteriile prev. de art.72 C. valorificate eficient și de prima instanță, însă, raportat la o altă infracțiune de ucidere din culpă, mai puțin gravă, respectiv gradul de pericol social concret al faptei - ridicat, raportat la împrejurările concrete în care s-a comis fapta ( după ce inculpatul a consumat alcool, circulând cu viteză mare, ignorând indicatorul „ cedează trecerea";), dar și la urmările produse - moartea unei persoane și rănirea gravă a altor două persoane; persoana inculpatului - fără antecedente penale, dar cu o atitudine procesuală nesinceră, fără a face vreun demers pentru repararea pagubelor produse.

S-a aplicat astfel o pedeapsă situată la nivelul minimului special, în măsură a realiza scopul prev. de art.52 C.

Curtea apreciază că este nefondată solicitarea inculpatului de a fi valorificată ca circumstanță atenuantă, conform art.74 lit.a C. împrejurarea că nu are antecedente penale, întrucât aceasta este practic o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență. A. și din perspectiva comportamentului său anterior în trafic care, în ciuda susținerilor inculpatului că nu ar avea relevanță, nu poate fi ignorat, pentru că relevă periculozitatea inculpatului la volan - din cazierul auto ( fila 66 dos. u.p.) rezultând că inculpatul a mai fost sancționat contravențional pentru abateri al regimul circulației rutiere ( o dată pentru conducere sub influența alcoolului și de două ori pentru depășirea vitezei legale).

De asemenea, nu se relevă împrejurări deosebite ținând de conduita inculpatului ulterior comiterii faptelor, nici din perspectiva celor care s-ar circumscrie dispoz. art.74 lit.b,c C., inculpatul nedepunând nicio stăruință pentru înlăturarea rezultatului infracțiunilor comise sau repararea pagubelor produse, ori având o atitudine procesuală sinceră, de conștientizare a faptelor și regret.

Se vor menține pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C.

În baza art.33 lit.b, art.34 C. se vor contopi pedepsele de mai sus și se va aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

Se va face aplicarea dispoz. art. 71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit.b C., respectiv se vor interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Raportat la cuantumul pedepsei rezultante, nu poate fi primită nici solicitarea de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 8. alin.2 C.

Cu privire la pedeapsa complementară prev. de art.64 alin.1 lit.c C. - interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe durata maximă d 10 ani

- solicitată de părțile civile de a fi aplicată inculpatului, Curtea apreciază că nu se impune în cauză, considerând că pedeapsa închisorii, în cuantumul și modalitatea stabilită este suficientă pentru a asigura scopul prev. de art.52

C., o astfel de pedeapsă complementară nefiind menită a sancționa modul și împrejurările concrete de comitere a faptei ( așa cum doresc părțile civile) ci, alături de pedeapsa închisorii, să-l constrângă pe inculpat și să prevină comiterea de noi infracțiuni.

Inculpatul a fost reținut 24 ore la 13 iunie 2011 și apoi arestat preventiv la 5 iunie 2011, fiind liberat provizoriu de Curtea de A. O. la 04 ianuarie 2012, astfel că în baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C., se va deduce din durata pedepsei aplicate, durata reținerii de 24 ore de la 13 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 15 iunie 2011 la 04 ianuarie 2012.

În baza 160/5 alin.4 lit.e C. se va dispune restituirea către titular a cauțiunii în sumă de 15.000 Ron, consemnată prin recipisa nr. 6. din (...) la CEC B. S. O. ( fila 76 dos. nr. (...) al C. de A. O.).

În baza 160/5 alin.6 C. se va dispune încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, se va lua act de tranzacția intervenită între părțile civile recurente J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C.

ȘI BUZ C. T. și asigurătorul S. O. V. I. G. S. - cu sediul în B., B-dul

Aviatorilor nr.28, sector 1 și, pe cale de consecință, se va înlătură obligarea inculpatului alături de asigurător la despăgubiri civile către aceste părți civile.

În baza art.357 alin.2 lit.e C. se va dispune restituirea autoturismului marca M. tip 221, culoare negru, an fabricație 2007 cu număr de înmatriculare (...), cu număr de identificare W..

La termenul din (...) - primul termen în recurs în fața C. de A. C., inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător din Baroul Cluj, în condițiile în care cauza a fost înregistrată pe rolul C. de A. O. la 16 ianuarie 2012, inculpatul și-a angajat apărător ales, iar la 2 mai 2012 ( inculpatul fiind prezent în instanță) s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de A. C., dată de la care inculpatul avea posibilitatea obiectivă de a-și angaja un alt avocat, neavând relevanță sub aspectul exercitării cu rea credință a drepturilor procesuale, faptul că nu avea voie, la data respectivă să se deplaseze în afara județului B. sau că nu a dorit să fie reprezentat și în fața C. de A. C. de aceeași avocați de la O. Așa fiind, a fost amendat cu suma de 2000 lei, în virtutea dispoz. art.198 alin.4 lit.k C.

S.rea inculpatului de la acest termen, de a fi scutit de amendă nu este fondată, explicațiile oferite nefiind întemeiate, tocmai pentru motivele expuse anterior în justificarea aplicării amenzii, astfel că în baza art.199 alin.3 C. se va respinge cererea de scutire de amendă formulată de inculpatul K. I. A. și se va dispune darea în debit.

Se vor menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (av. Pop Mihai Emil), sumă se va plăti din FMJ.

Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.pen,

PENTRU A. MOTIVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E

În baza art.385/15 pct.2 lit.d C. admite recursurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ORADEA, inculpatul K. I. A., părțile civile J. L., J. C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. ȘI BUZ C. T. și de către asigurătorul S. O. V. I. G. S. împotriva sentinței penale nr. 1839/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al J. O., pe care o casează sub aspectul greșitei schimbări de încadrare juridică pentru infracțiunea de ucidere din culpă, cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, laturii civile a cauzei și restituirea autoturismului inculpatului.

Rejudecând în aceste limite,

I. Respinge cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei.

Condamnă pe inculpatul K. I. A. (fiul lui I. și I., născut la (...) în O., jud. B., CNP 1., dom. în O., Aleea F. nr.3, bl QA-1A, ap.46, jud. B. la pedeapsa de:

- 5 ani închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 alin. 1 ,2,3 C.

Menține pedepsele de câte 1 an închisoare aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.2,4 C.

În baza art.33 lit.b, art.34 C. contopește pedepsele de mai sus și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

F. aplicarea dispoz. art. 71 rap. la art.64 lit.a teza II și lit.b C.

Deduce din durata pedepsei aplicate, durata reținerii de 24 ore de la

13 iunie 2011 și a arestului preventiv de la 15 iunie 2011 la 04 ianuarie

2012.

În baza 160/5 alin.4 lit.e C. dispune restituirea către titular a cauțiunii în sumă de 15.000 Ron, consemnată prin recipisa nr. 6. din (...) la CEC B. S. O.

În baza 160/5 alin.6 C. dispune încetarea stării de liberare provizorie a inculpatului.

II. Ia act de tranzacția intervenită între părțile civile recurente J. L., J.

C. I., J. M. V., J. A. M., J. C. ȘI BUZ C. T. și asigurătorul S. O. V. I. G. S. - cu sediul în B., B-dul Aviatorilor nr.28, sector 1 și, înlătură obligarea inculpatului alături de asigurător la despăgubiri civile către aceste părți civile.

III. În baza art.357 alin.2 lit.e C. dispune restituirea autoturismului marca M. tip 221, culoare negru, an fabricație 2007 cu număr de înmatriculare (...), cu număr de identificare W..

IV. Respinge cererea de scutire de amendă formulată de inculpatul K.

I. A. și dispune darea în debit.

Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial apărător din oficiu (av. Pop Mihai Emil), sumă se va plăti din FMJ.

În baza art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. M. ANA C. M. Ș.

GREFIER M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

2 ex./(...)

Jud.fond: Todoruț N.C.

← Decizia penală nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 775/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Decizia penală nr. 668/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 37/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 402/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 195/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 775/2012, Curtea de Apel Cluj Sentința penală nr. 64/2012, Curtea de Apel Cluj Decizia penală nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj Încheierea penală nr. 1574/2012, Curtea de Apel Cluj