Decizia penală nr. 2/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 2/A/2012
Ședința publică din 10 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M.- judecător JUDECĂTOR: L. H.
G. : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin
PROCUROR : VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul B. S., împotriva sentinței penale nr.529 din 20 octombrie 2011, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui M., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în dosarul nr. 4. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 C., cu aplicarea art. 37 lit.a C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul în stare de arest, asistat de apărătorul desemnat din oficiu avocat P. R. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Întrebat fiind inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond. Nu mai susține la termenul de azi, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracțiune prevăzută de art. 183 C.. Se mai solicită în subsidiar, atenuarea răspunderii și pedepsei inculpatului prin raportare la dispozițiile art 73 lit b C., reținând existența indubitabilă a scuzei provocării cu toate consecințele care decurg din aceasta, reținându-se în acest sens că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei. Față de solicitarea victimei de a întreține relații sexuale cu martora și față de refuzul atât a martorei, cât și a inculpatului, se apreciază că poziția subiectivă a inculpatului a fost doar aceea de a îndepărta victima din camera unde se afla împreună cu martora, sens în care i-a aplicat câteva lovituri, însă nu cu scopul de a o ucide. Inculpatul a uzat de mijloace proprii de atac, în mod repetat, aplicate în zone diferite, fără a viza anumite organe, iar moartea victimei a survenit ca urmare a acestor lovituri aplicate la întâmplare. V. exprimă o anumită atitudine psihică a făptuitorului față de acțiunea sa, în sensul cunoașterii împrejurării că aceasta produce anumite urmări socialmente periculoase, prevăzute de legea penală, pe care le dorește sau acceptă ori, deși nu le acceptă, manifestă o atitudine de ușurință, socotind fără temei că nu se vor produce sau nu prevede urmăril, deși trebuia și putea să o facă.
În cauza de față nici un moment inculpatul nu a conștientizat că aplicând victimei câteva lovituri i-ar putea produse acestuia leziuni de o asemenea intensitate care să ducă la decesul său, intenția sa fiind aceea de a îndepărta victima, apreciind atitudinea și solicitările acesteia ca fiind absurde, din păcate, s-a produs un rezultat mai grav decât cel urmărit de inculpat, pe care acesta nu l-a prevăzut. Atenuarea răspunderii și a pedepsei intervine datorită faptului că, pe de o parte, factorul intelectiv și volitiv al provocatului în momentul luării hotărârii infracționale este influențat de starea de puternică tulburare sau emoție-slăbirea autocontrolului, iar pe de altă parte, luarea hotărârii a fost determinată de conduita intenționat provocatoare a victimei.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată de reprezentantul parchetului că, leziunile constatate s-au produs prin loviri active repetate cu corp dur, proiectare ulterioară la sol cu loviri de corpuri dure și compresiune între corpuri dure. În sarcina inculpatului, s-a reținut de instanța de fond starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit a C.. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. și anume persoana inculpatului, fapta comisă, consecințele și nu în ultimul rând poziția procesuală a acestuia. Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului este de reținut că a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele chiar comise cu violență și că imediat ce a fost liberat condiționat din penitenciar a comis infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză.
Inculpatul, conform raportului de expertiză medico-legală a avut internări la psihiatrie, cu intoxicație acută alcoolică și plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi- cu autoagresiune, concluzionându-se că suferă de tulburare de personalitate disociată și dependență alcoolică, împrejurări care a fost confirmate și de martori, care au arătat că este o fire violentă, aspect care rezultă și din cazierul judiciar al acestuia. Cum raportat la starea de fapt expusă și derularea evenimentelor, nu există argumente juridice suficiente pentru reținerea circumstanțelor atenuante, instanța a avut în vedere totuși, în dozarea sancțiunii aplicate, toate împrejurările din cauză.
Inculpatul având ultimul cuvânt solicită achitarea sa motivat de faptul că este nevinovat, achiesând la concluziile apărătorului său.
C U R T E A :
Deliberând reține că prin sentința penală nr. 529 din 20 octombrie 2011 a T.ui M., a fost condamnat inculpatul:
B. S. - fiul lui S. și E., născut la (...) în S. M., cetățean român, recidivist, fără loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, CNP 1., domiciliat în S. M., str. U. nr.
18/26, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 C. cu aplicarea art. 37 lit. a C. la pedeapsa de 14 ani închisoare și interzicerea unor drepturi prev. de art. 64 lit. a teza a II-a li lit. b C. pe o durată de 5 ani, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 61 C. s-a revocat restul de 66 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin S. penală nr. 16 din (...) a Judecătoriei S. M., rest de pedeapsă care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, rezultanta fiind de 14 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C. pe o durată de 5 ani.
În baza art. 350 C.proc.pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului prevenit începând cu 8 iunie 2010 la zi.
Cu consecințele prev. de art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b C..
S-a constatat că partea vătămată A. A. B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat după rămânerea definitivă a prezentei sentințe, în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în SNDGJ.
A fost obligat inculpatul să plătească către Direcția de S. P. M. - S. J. de A. M. suma de 8,64 lei cu dobânda legală.
S-a dispus arhivarea mijlocului de probă DVD marca DVD-R înregistrat la poziția
3. din registrul mijloacelor de probă al instanței, până la rămânerea definitivă a cauzei.
În temeiul art. 191 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu Marozsan Raluca s-a plătit din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș cu nr. 4. a fost trimis în judecată inculpatul B. S. pentru comiterea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin.1 C. cu aplicarea art. 37 lit. a C., reținându-se în esență că în noaptea de 1. februarie 2010 a exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra victimei A. G., acte care i-au cauzat decesul.
Examinând probele administrate și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de examinare a hainelor victimei din momentul constatării decesului, concluziile provizorii eliberate de C. medico-legal S. M. dar și expertizele medico-legale întocmite ulterior, declarațiile martorilor D. Ana, C. O., T. I., C. I., C. V., B. I. S., G. I. și O. G. și nu în ultimul rând rapoartele de constatare tehnic-științifică întocmite de I. M. privind examinarea cu tehnica poligraf a inculpatului dar și a martorei D. Ana, tribunalul a reținut în fapt următoarele:
Victima A. G., pensionar și divorțat fiind, a locuit singur până la data decesului într-un apartament din municipiul S. M., Bd. U. nr. 3., fiind cunoscut între prieteni și vecini ca un mare consumator de băuturi alcoolice.
În seara zilei de sâmbătă, (...), inculpatul B. S., recent liberat din penitenciar, s-a întâlnit cu martorii C. I. și D. Ana (fostă concubină), cu care și-a petrecut seara într-o discotecă din municipiul S. M. Î. de a ajunge la discotecă în zona unui complex comercial din S. M., cei trei s-au întâlnit cu victima Aghelescu G., care cunoscându-i, le- a cerut un leu pentru a-și cumpăra ceva de băut. D. ce i-a înmânat bancnota, inculpatul a luat-o deoparte pe victimă, propunându-i ca în noaptea următoare să-i permită să vină cu prietena lui în locuința lui. Cum victima a fost de acord, cei doi s-au înțeles să se întâlnească în seara următoare în același loc.
Conform înțelegerii, a doua zi s-au întâlnit în jurul orelor 2100 și s-au deplasat toți trei spre apartamentul victimei, nu înainte însă de a cumpăra țigări și două flacoane de spirt medicinal. Ajunși în locuința victimei, s-au instalat întâi în bucătărie unde au consumat spirtul medicinal diluat de martora D. Ana, după care și-au schimbat locația, mutându-se în camera mare a apartamentului și unde au discutat despre rămânerea celor doi în apartament peste noapte, dar și despre suma pe care inculpatul urma să i-o plătească victimei pentru această favoare.
D. miezul nopții, când inculpatul și-a exprimat dorința de a se culca, victima a afirmat că și el se culcă în același pat cu ei. La refuzul inculpatului, acesta i-a răspuns că e casa lui și că face ce vrea. La aceste remarci inculpatul, nervos, i-a aplicat o lovitură în față, în urma căreia victima a căzut lângă pat. Pentru că cei doi au început să se înjure și să strige unul la celălalt, martora D. Ana, cunoscându-l foarte bine pe inculpat și reacțiile lui violente, s-a refugiat în camera mică a apartamentului, unde a rămas până când inculpatul a strigat-o să-l ajute s-o ridice pe victimă de jos și s-o ducă în camera mică în pat.
În timp ce inculpatul și martora întrețineau relații sexuale, lângă patul acestora a apărut victima dezbrăcată de la talie în jos, solicitându-le celor doi să-l lase și pe el să doarmă cu ei. Inculpatul a ripostat violent, i-a aplicat mai multe lovituri în față, iar apoi în timp ce victima era căzută pe podea, i-a mai aplicat și alte lovituri cu pumnii și picioarele.
Din nou inculpatul i-a cerut martorei să-l ajute s-o ducă pe victimă în camera alăturată, unde împreună au îmbrăcat-o și au acoperit-o cu o pătură. Dimineață cei doi au plecat din apartamentul victimei, inculpatul deplasându-se la locul lui de muncă unde și-a și făcut lichidarea în cursul aceleiași zile, iar martora spre locuința ei.
În jurul orelor 16,30, o cunoștință de familie de-a victimei (martora C. O.), care, ocazional, la cererea copiilor acesteia îi făcea menajul și-i ducea mâncare, a descoperit-o pe victimă în poziția în care au lăsat-o cei doi. Negăsind-o pe fiica victimei, martora a apelat serviciul de urgență. La scurt timp a sosit un echipaj S. însoțit de o mașină de poliție, ocazie cu care s-a constatat decesul victimei.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală, moartea numitului A. G. a fost violentă și s-a datorat unor multiple contuzii cerebrale ale punții și bulbului, post- traumatism cranio-cerebral acut cu fractură de bază a craniului în etaj mijlociu, masiv hematom subdural bazal și hemoragie subarahnoidiană extinsă.
Leziunile constatate s-au produs prin loviri active repetate cu corp dur, proiectare ulterioară la sol cu loviri de corpuri dure și compresiune între corpuri dure (posibil picior încălțat, genunchi și sol). Decesul a fost constatat la data de 15 februarie 2010 iar ora decesului raportat la instalarea rigidității cadaverice, aproximativ 2-3.
S-a mai precizat în raport că leziunile cu rol tanatogenerator au fost cele de la nivelul creierului, amigdalelor cerebeloase, punții și bulbului, decesul a intervenit la aproximativ 15-20 minute de la momentul agresiunii, iar alcoolemia victimei a fost de 2 gr ‰.
În drept, fapta inculpatului care în noaptea de 1. februarie 2010 aflându-se în locuința numitului A. G., pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unei altercații spontane, a exercitat acte de violență repetate și de mare intensitate asupra acesteia, cauzându-i leziuni cerebrale care în final au condus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C..
În sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a C., ca prim termen al acesteia fiind pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 16 din 2009 a Judecătoriei Satu Mare, pedeapsă din executarea căreia s-a liberat condiționat la 15 ianuarie 2010 cu un rest neexecutat de 66 de zile.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. și anume persoana inculpatului, fapta comisă, consecințele și nu în ultimul rând poziția procesuală a acestuia.
Cu privire la antecedentele penale ale inculpatului este de reținut că a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele chiar comise cu violență și că imediat după ce a fost liberat condiționat din penitenciar a comis infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză.
Inculpatul încă de la început a negat comiterea faptei, susținând că nu a avut nici o altercație cu victima și că la ora la care a plecat din apartamentul acesteia, ea a fost cea care i-a condus și a închis ușa după ei.
Toate aceste susțineri și apărări ale inculpatului au fost înlăturate de instanță, chiar pe baza propriilor relatări prin care nu contestă că a fost în apartamentul victimei susținând inițial că a plecat din apartament pe la ora 500 dimineața, iar apoi fără nici o justificare a revenit și a arătat că a plecat în jurul orei 800 dimineața împreună cu martora D. A.
Cert este că indiferent de ora pe care a avansat-o ca fiind ora la care ar fi părăsit apartamentul, la momentul decesului victimei inculpatul era în locuința acesteia, dovadă fiind în acest sens în primul rând concluziile tuturor actelor medicale întocmite în cauză care confirmă că decesul a intervenit între orele 0200 - 0300, că între leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate iar moartea victimei a fost violentă și s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura calotei și bazei craniului care s- au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure, căderea victimei și compresiunea toraco-abdominală, iar în al doilea rând declarația martorei D. Ana - cea care a asistat la o parte din conflict dar i-a dat și o mână de ajutor inculpatului s-o așeze pe victimă în pat după primul dar și după al doilea conflict. În plus,victima a fost găsită de martora C. O. și de echipajul S. exact în patul unde a fost așezată de cei doi și îmbrăcată cu aceleași haine.
În faza de urmărire penală martora D. Ana a relatat tot incidentul iar ulterior cu ocazia conducerii în teren efectuată de organele de poliție la data de 26 februarie 2010 în prezența martorilor asistenți T. I. și C. O., martora și-a menținut declarația și a reiterat-o în fața instanței, ceea ce infirmă susținerea inculpatului cum că depoziția ei a fost influențată de organele de poliție și a fost luată sub presiunea acestora.
Aproape toți martorii au confirmat că victima deși consuma în mod frecvent și exagerat băuturi alcoolice, argument fiind și alcoolemia de 2 gr‰ constatată la data decesului, era spre deosebire de inculpat o persoană care nu a avut niciodată cu nimeni vreo altercație fizică.
În schimb, inculpatul, conform raportului de expertiză medico-legală a avut internări la psihiatrie, cu intoxicație acută alcoolică și plăgi tăiate la nivelul mâinii stângi
- cu autoagresiune, concluzionându-se că suferă de tulburare de personalitate disociată și dependență alcoolică, împrejurări care au fost confirmate și de martori, care au arătat că este o fire violentă, aspect care rezultă și din cazierul judiciar al acestuia.
Pe acest fond, reacția inculpatului față de atitudinea nefirească a victimei de a se dezbrăca și a-i solicita să-l lase și pe el să doarmă cu ei în pat, a fost nejustificată și total disproporționată, dacă avem în vedere vârsta înaintată a acestuia dar și alcoolemia de 2 gr‰ constatată la momentul decesului.
Potrivit art. 73 lit. b C., s-a constituit circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
În consecință, atunci când replica apare disproporționată față de actul provocator, neputând fi explicată prin gradul de intensitate al emoției, condițiile legale ale stării de provocare nu sunt realizate.
Cum raportat la starea de fapt expusă și derularea evenimentelor, nu există argumente juridice suficiente pentru reținerea acestei circumstanțe, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, instanța a avut în vedere totuși, la dozarea sancțiunii aplicate, toate aceste împrejurări.
Dacă avem în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală și anume leziunile și intensitatea loviturilor, rezultă evident că și solicitarea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C., apare nejustificată și, drept urmare, a fost respinsă de instanță.
Mai mult, dacă analizăm leziunile descrise în actele medico-legale, produse ca urmare a agresiunii inculpatului, rezultă clar că lovirea victimei în regiunile anatomice descrise în care sunt situate organele vitale și cu mare intensitate din moment ce s-a produs fractura oaselor nazale, a calotei și bazei craniului, rupturi ale viscerelor parenchimatoase abdominale (ficat, splină), constituie o activitate care prin însăși materialitatea sa, vădește că inculpatul a prevăzut moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunii sale.
În baza considerentelor expuse, s-a putut concluziona că inculpatul, săvârșind fapta așa cum a fost descrisă și care în final a dus la decesul victimei, a acceptat în mod conștient rezultatul letal, chiar dacă nu l-a dorit, ceea ce înseamnă că a acționat cu intenția de a ucide, și nu cu intenția de a comite vreuna din infracțiunile prevăzute la art.
180 - 182 C. și care să aibă ca urmare moartea victimei.
Pedeapsa pe care instanța a aplicat-o inculpatului, de 14 ani închisoare urmează a fi executată în regim de detenție, sens în care se justifică atât menținerea măsurii arestării preventive cât și deducerea arestului preventiv începând cu 8 iunie 2010 la zi.
Alături de pedeapsa închisorii, instanța a interzis inculpatului raportat la fapta și persoana acestuia, ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 63 lit. a și b C. pe o durată de 5 ani.
S-a constatat că familia victimei, care a suportat cheltuielile ocazionate cu înmormântarea acesteia nu se constituie parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul în temeiul art. 7 din legea 76/2008 să se supună procedurii prelevării probelor biologice după rămânerea definitivă a hotărârii în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în S.ul Național de D. G. J.
Ca o consecință a condamnării, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului conform dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B. S. S., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, achitarea sa, iar, în subsidiar, reducerea cuantumului pedepsei aplicate și coborârea acesteia sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al reținerii circumstanței atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b C.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu este vinovat de comiterea infracțiunii de a cărei comitere este cercetat și judecat. A mai arătat inculpatul că infracțiunea a fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă printr-o atingere gravă a demnității persoanei față de solicitarea victimei de a întreține relații sexuale cu martora și față de refuzul atât a martorei, cât și a inculpatului și că, față de această conduită a victimei, poziția sa subiectivă a fost doar aceea de a îndepărta victima din camera unde se afla împreună cu martora, sens în care i-a aplicat câteva lovituri, în mod repetat, aplicate în zone diferite, fără a viza anumite organe și, deși moartea victimei a survenit ca urmare a acestor lovituri aplicate la întâmplare, scopul nu a fost de a o ucide.
Procedând la soluționarea apelului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarel:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet, administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).
Apărarea inculpatului potrivit căreia nu este vinovat de comiterea faptei sau că ar fi comis fapta în stare de provocare nu poate fi primită.
În primul rand, inculpatul a recunoscut că în noaptea de 1. februarie 2010 a fost în locuinta victimei împreună cu aceasta și martora D. Ana și că pe parcursul întregii nopți, cu excepția persoanelor menționate, alte persoane nu au mai fost în apartamentul victimei.
Apoi, martora D. Ana confirmă că inculpatul a aplicat lovituri victimei în cursul nopții de 14/(...), după care amândoi au dus-o în camera mică a apartamentului, au îmbrăcat-o și au așezat-o în pat, declarația acesteia în acest sens fiind confirmată de martorii asistenți C. O. (f.111 dos.fond) și T. I. (177 dos.fond) în prezența cărora susnumita martoră a relatat, cu ocazia cercetării la fața locului, modul în care s-au derulat evenimentele. Aceeasi martora arată că la plecare victima era în acelasi loc unde fusese pusă de către ei si in aceeasi postura, contrazicând afirmatia inculpatului potrivit căreia la plecare ambii ar fi fost condusi pana la usa de către victimă.
Probele cauzei confirmă si faptul că la momentul decesului victimei inculpatul era în locuința acesteia, în acest sens fiind concluziile tuturor actelor medico-legale unde se arată victima a decedat între orele 0200 - 0300, iar inculpatul a confirmat că a părăsit apartamentul ulterior, fie la ora 5,00, fie la ora 8,00.
Aceleasi acte medicale evidentiază că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat contuziei și hemoragiei meningo-cerebrale cu fractura calotei și bazei craniului, rupturi ale viscerelor parenchimatoase abdominale (ficat, splină), că aceste leziuni s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure, căderea victimei și compresiunea toraco-abdominală si că între leziunile suferite și deces există o legătură de cauzalitate. R. la felul si natura leziunilor identificate ca având natură tanatogeneratoare concluzia care se desprinde este aceea că inculpatul a actionat cu agresivitate sporită asupra unor organe si zone vitale si, coroborat cu faptul constatării stării de ebrietate a victimei, a diferentei de varsta si forta fizică, curtea ajunge la concluzia că inculpatul a avut a avut reprezentarea posibilității proiectării victimei pe plan dur, a capacitatii reduse de reactie si riposta și, în final, a cauzării leziunilor mai severe si a posibilitătii reale și concrete ca victima să înceteze din viață, acceptând posibilitatea survenirii decesului acesteia.
În speță, nu se poate reține nici comiterea infracțiunii în stare de provocare pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.73 lit.b C., pentru existența circumstanței atenuante legale a scuzei provocării se cer întrunite cumulativ mai multe condiții: infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice emoții; starea aceasta să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate prin infracțiune; provocarea să fi fost comisă de victima infracțiunii printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, iar riposta la acțiunea de provocare trebuie îndreptată împotriva autorului actului provocator.
Deși art.73 lit.b C. nu cere, în mod expres, ca între actul pretins provocator și infracțiunea săvârșită să existe o anumită proporție sub aspectul gravității, necesitatea existenței unei asemenea proporții rezultă implicit din conținutul său, pentru că numai o activitate ilicită, de o anumită gravitate, poate fi de natură să genereze, în psihicul inculpatului, o tulburare sau emoție intensă.
Întotdeauna, reținerea stării de provocare este condiționată de o comportare culpabilă a victimei care, prin acțiunile ori afirmațiile făcute, să fie de natură a cauza celui căruia îi sunt adresate, o puternică stare de tulburare sub imperiul căreia să comită fapta.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că victima a solicitat să intretina si el relatii intime cu martora D. Ana si a insistat în demersul său însă acest comportament al victimei, chiar dacă ar fi putut produce pe moment o stare de surescitare inculpatului, această stare nu poate avea semnificația unei tulburări de felul celei cerute de art. 73 lit. b C. deoarece nu a fost o stare efectivă care să reducă posibilitatea de autocontrol și să explice reacția extrem de violentă a inculpatului.
R. la starea de fapt retinută prima instanta a stabilit o încadrare juridică legală infractiunii comise de inculpat, iar sanctiunea penală aplicată este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului
În ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere Decizia nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza
Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate.
Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei și multitudinea actelor, față de imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, nu este suficientă, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.
Așa fiind, corect instanța a apreciat corespunzător că în speță se impune si interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C., severitatea unei astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional fiind justificată și în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza S. și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
Pentru toate motivele arătate Curtea concluzionează că hotărârea instantei de fond este temeinică si legală, urmând a fi mentinută în totalitate ca atare astfel că în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Săvârșirea infracțiunii, precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din C., astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 200 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. S. S., împotriva sentinței penale nr. 529 din 20 octombrie 2011 a T.ui M..
Potrivit articolului 88 C. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent.
Menține starea de arest a inculpatului.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu celelalte părți.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 10 ianuarie 2012 în prezența inculpatului B. S. S. arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. M. L. H.
G., M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond.G. O. M.
| ← Decizia penală nr. 181/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 82/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
