Decizia penală nr. 206/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.206/R/2012

Ședința publică din 07 februarie 2012

I. constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.

V. V. A. GREFIER : D. S.

D. de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:

DORU DOBOCAN

S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT B. T. S., împotriva sentinței penale nr.358 din 20 octombrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Zalău în dosar nr.(...), privind pe inculpatul P. V., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1 și 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 288 alin. 1

Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 44 alin. 3 din legea 161/2003, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Szocs Sandor Attila, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Bara S., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Întrebat fiind, inculpatul arată că-și menține declarațiile date până în prezent și nu are de făcut completări în fața instanței de control judiciar.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice, prev.de art.44 alin.3 din Legea 161/2003, la pedeapsa închisorii în limitele legale, iar conform art.81 C.., suspendarea condiționată a executării acesteia. Susține motivele depuse la dosar, însă în plus, arată că în mod greșit s-a dispus achitarea în baza art.10 lit.b/1

C.pr.pen. cu aplic.art.18/1 C.., având în vedere scopul urmărit de inculpat - obținerea unor sume în mod fraudulos, urmările ce s-ar fi putut produce prin această faptă și manoperele infracționale desfășurate de inculpat, soluția de achitare fiind nelegală.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de

DIICOT și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Se vorbește de gravitatea faptei, de ceea ce s-ar fi putut produce, însă solicită a se avea în vedere că fundația se ocupa de persoanele cu dizabilități care învățau informatică la inculpat. A. are peste 50 ani, a fost un accident în viața lui și a recunoscut în materialitatea lor săvârșirea faptelor. La instanța de fond a solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., deoarece noțiunea de transfer presupune un transfer ce se efectuează între două persoane, ori, în speță, transferul de pe un stick pe calculator nu constituie această acțiune. Legea 161/2003 când definește datele personale, vorbește de totalitatea datelor unei persoane, așa cum este definit în dreptul civil la persoane, respectiv la nume, prenume, domiciliu și CNP. Nu a declarat recurs, deși nu a fost achitat în temeiul acestui text de lege, apreciind că sentința instanței de fond este echitabilă.

Reprezentantul P.ui arată că trecerea datelor de pe un mediu de stocare pe altul se numește transfer. Cu privire la datele personale complete, nici nu are relevanță, cât timp s-au transferat fără consimțământul persoanelor respective.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului, considerând că sentința primei instanțe este echitabilă.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 358 pronunțată la data de 20 octombrie 2011 de Judecătoria Zalău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b/1

C.pr.penală, cu aplicarea art. 18/1 Cod penal, s-a dispus achitarea inculpatului P. V., fiul lui I. si V. născuta la data de (...) in loc. Buciumi, jud. S., domiciliat in loc. Z., str. Păcii, nr. 12, bl. L3, sc. A, ap.7, jud. S., CNP 1. pentru săvârșirea infractiunii prev. de art. 44 alin. 3 din Legea 161/2003.

În baza art. 18 indice 1 alin.3 Cod Penal coroborat cu art.91 lit.c Cod

Penal s-a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în cuantum de 700 lei.

II. În baza art.20 rap. la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal cu ap. art. 41 alin. 2 Cod penal cu ap.art. 320 indice 1 Cod proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P. V., la pedeapsa 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la înșelăciune in forma continuată.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit.c) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta

III. In baza art. 288 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu ap. art. 320 indice 1 Cod proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatul P. V., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată.

IV. În baza art.291 teza I Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, cu ap. art. 320 indice 1 Cod proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului P. V. la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, iar în baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II- a, lit.b) și lit.c) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

În baza art.33 lit.a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, urmând ca inculpatul sa execute pedeapsa rezultanta de 1 an închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a, lit.b) si c) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a , lit.b) și c) Cod penal, iar în baza art.348 Cod procedură penală, s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate.

P. a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt următoarele: In cursul anului 1999, învinuitul P. V., împreună cu fosta soție a acestuia, P. Ana Aurora și fiul acestuia P. Flaviu B. a înființat F. Agora, organizație non profit în cadrul căreia se desfășurau activități de predare a unor cursuri de informatică, această fundație fiind acreditată de către M. M. și P. S. prin D. M. S. cât și de reprezentanți ai „. C. D. L. (E.C.D.L.) București. De asemenea in luna februarie 2010, învinuitul P. V. împreună cu fiul său, P. Flaviu B. cât și cu un alt prieten, S. G., a înființat o altă organizație non profit respectiv A. „., având ca obiect de activitate asistența socială pentru persoanele defavorizate și persoanele cu dizabilități.

Astfel in cadrul Fundatiei Agora, unde se desfășurau cursuri de informatica, ținute de către inculpat, la terminarea cărora cursantul primea un certificat de absolvire a cursului ECDL, si unde persoanele interesate din diverse instituții publice sau persoane juridice private se puteau înscrie, în schimbul unei sume cuprinse între 2.000.000 - 5.000.000 ROL, participanților li se solicita, in conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, la înscriere să prezinte copii ale documentelor de identitate și acte de absolvire a unor instituții de învățământ, urmând a completa și o cerere de înscriere. În respectiva cerere de înscriere, solicitantul menționa numele, prenumele, codul numeric personal și adresa acestuia.

In acest context, in luna martie 2010,inculpatul P. V. a listat de pe site-ul M. F. P. mai multe cereri tip „. cu privire la virarea cotei de 2% din impozitul anual, completând în fals, mai multe cereri tip „. cu numele, prenumele, codul numeric personal și adresele acestor cursanți, folosindu-se de copiile actelor de identitate a acestora, în care erau menționate aceste date.

După semnarea în fals a acestor cereri, prin contrafacerea semnăturilor, acesta a depus respectivele cereri la D. G. a F. P. S., solicitând virarea cotei de 2% din impozitul anual a veniturilor acestor persoane în conturile celor două organizații non-profit respectiv F. „. și A. „.. Astfel au fost depuse un număr de 1.347 de cereri la D. S. in vedere virării cotei de 2% către cele doua asociații non profit. Din adresa nr. 10425/(...) a Direcției

Generale a F. P. S. rezultă faptul că în contul Asociației „. suma care trebuia să fie virată cu titlu de 2% din impozitul anual in urma unui număr de 440 cereri tip „. este de 9.183 lei. De asemenea, din aceeași adresă rezultă faptul că suma ce trebuia să fie virată în contul Asociației „., cu titlu de 2% din impozitul anual, rezultata dintr-un număr de 897 cereri tip „. este de 25.161 lei. Suma totală ce urma să fie virată în contul celor două asociații, prin falsificarea unui număr de 1.347 cereri fiind de 34.344 lei.

In declarația dată, inculpatul P. V. a menționat faptul ca a discutat cu mai mulți absolvenți a cursurilor de informatică și a încercat să-i convingă pe aceștia să vireze cuantumul de 2% din impozitul anual către aceste societăți non-profit respectiv F. „. și A. „.. Unii dintre aceștia au fost de acord cu virarea cotei de 2% din impozitul anual către cele doua asociații, iar alți au refuzat, motivând ca vor vira cota de 2% către alte institutii. In cursul urmăririi penale au fost consemnate 15 declarații ale unor persoane care figurau cu astfel de cereri, acestea declarând ca nu au completat astfel de cereri si semnăturile nu le aparțin.

In ceea ce privește virarea cotei de 2 % din impozitul anual, instant de fond a retinut ca potrivit art. 57 alin. 4 din Legea 571/2003 contribuabilii pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând 2% din impozitul stabilit pentru susținerea unităților non profit care se înființează și funcționează în condițiile legii. In acest sens contribuabili, care realizează venituri din salarii și asimilate acestora, care doresc virarea cotei de 2% din impozitul anual sunt datori sa completeze formularul „. cu datele prevăzute de formular, acest tip de formular punându-se gratuit la depoziția contribuabilului.

Având in vedere ca numărul cursanților care participau la cursurile de informatica din cadrul organizației non profit era de 300 persoane, ale căror date asa cum s-a menționat anterior au fost folosite de către inculpat, pentru completarea declarației „., pentru restul cererilor, care potrivit declarațiilor inculpatului precum si adresei depuse din partea D. S. au fost in număr de 1347, inculpatul a apelat la numita P. V. solicitându-i in acest sens, in virtutea functiei pe care o ocupa in cadrul A. J. P. P. S. S., datele de identificare a mai multor persoane.

Astfel, inculpatul P. V. i-a solicitat învinuitei P. V. datele cu caracter personal, respectiv nume, prenume și codul numeric personal a mai multor persoane care și-au depus diferite cereri la A. J. P. P. S. S., P. V. lucrând în cadrul acestei instituții în calitate de inspector. N. P. V., cu ocazia transportării acelui stik-memory, pe care se aflau mai multe date cu caracter personal, la S. T. din cadrul D. S., i l-a predat inculpatului P. V., acesta descărcând datele respective pe calculatorul aparținând Asociației „. într-un fișier tip „Excel"; după care a restituit acel stik-memory lui P. V.

Conform declarației martorei M. E., director executiv la A. J. pentru P. S. S., persoanele care solicită diferite indemnizații de la A. J. P. P. S. S.

(indemnizații îngrijire copil, ajutoare pentru copii cu handicap etc.) își depun o cerere la P. M. Z. sau la primăria localității în raza căreia domiciliază solicitantul, iar după evaluarea acestor cereri, ele sunt înaintate la unitatea mai sus amintită. Ajungând la aceasta unitate aceste date sunt centralizate de către numita T. M., informaticiana unității, pentru a putea fi trimise la S. T. Z. in vederea efectuării plăților. Mai precis pentru ca beneficiarul acestor indemnizații să intre în posesia drepturilor oferite de stat, A. trebuie să înainteze datele cu privire la aceste persoane, respectiv numele, prenumele și codul numeric personal la S. T. din cadrul Direcției Generale a F. P. S.. Aceste date sunt transmise S.ui de T. prin intermediul unui stik memory, pe care sunt descărcate aceste date si care este transportat de către una din persoanele din cadrul S.ui de C. a A. J. P. P. S. S. la S. T. din cadrul Direcției Generale a F. P. S., respectiv de către C. D., N. L. sau P. V. In acest context numita P. V. i-a pus la dispozitie inculpatului acel stik-memory de pe care inculpatul a descărcat in calculatorul Asociației „. datele cu caracter personal a beneficiarilor acelor indemnizații, folosindu-le ulterior in completarea cererilor cu privire la destinația impozitului de 2% din venitul anual.

Cu ocazia percheziției informatice asupra dispozitivelor de stocare a datelor informatice si a calculatorului deținut de către inculpat au fost descoperite fișiere care conțin CNP-uri ale diferitelor persoane.

Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile de recunoaștere a săvârșirii faptelor date pe parcursul urmăririi penale se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

In drept fapta inculpatului care in baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit in fals, prin contrafacerea scrierii si subscrierii, un număr de

1347 cereri privind destinația cotei de 2% din impozitul anual, in vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.1 C. cu ap.art. 41 alin. 2 C..

Elementul material al laurii obiective a infracțiunii s-a realizat prin acțiunea inculpatului de contrafacere a scrierii precum si a subscrierii a unui număr de număr de 1.347 cereri tip";230";. Prin contrafacere se înțelege confecționarea prin imitare a scrierii, a semnăturii sau plăsmuirea in întregime a unui înscris. Așa cum rezulta din actele dosarului precum si din declarația inculpatului acesta a completat in fals cererile tip „., prin transcrierea numelui, prenumelui, codului numeric personal și a adreselor cursanților precum si a altor persoane ale căror date au intrat in posesia inculpatului, pe care apoi le-a semnat imitând semnăturile acestora. O semnătura urmează a fi considerata contrafăcuta ori de câte ori aceasta nu a fost scrisa de cel căruia i se atribuie, însa aceasta, indiferent daca se reproduce semnătura originala sau se semnează fictiv, sa creeze aparenta unei semnături autentice.

P. a constitui infracțiunea de fals material in înscrisuri oficiale este necesar ca înscrisul respectiv sa facă parte din categoria înscrisurilor oficiale si sa fie de natura a produce consecințe juridice.

Prin înscris oficial, potrivit art. 150 C., se înțelege acel înscris care emana de la o institutie dintre cele prevăzute de art. 145 C. sau care aparține unei astfel de instituții.

Formularul tip „. pe care inculpatul l-a completat in fals, imitând semnătura, emană de la o instituție publică, respectiv Ministerul Finanțelor

Publice, iar după completarea acestuia este depus tot la o unitate din cele prevăzute la art.145 C., respectiv D. G. a F. P., unitate subordonată ierarhic superior M. F. P.. Potrivit Ordinului nr. 2017/(...) pentru aprobarea modelului si conținutului unor formulare prevăzute la titlul III din Legea nr.

571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare declarațiile consemnat pe acest formular trebuie sa fie corecte astfel cad sub incidenta sancțiunilor faptei de fals in acte publice.

Fata de condiția ca înscrisul sa fie de natura sa producă consecințe juridice instanța de fond a retinut faptul ca cerința este realizata atunci când înscrisul falsificat are apartenența unui înscris adevărat si care ar putea produce aceleași efecte cu ale acesta din urma. Prin formularea cuprinsa in textul de lege „de natura a produce consecințe juridice"; reiese faptul ca înscrisul nu este necesar sa fie folosit. După cum se poate observa înscrisurile depuse de inculpat la D. S. aveau apartenența unor înscrisuri adevărate, fiind apte sa producă consecințe juridice acestea fiind de altfel si înregistrate urmând a li se da eficienta.

U. imediata a săvârșiri acestei infracțiuni rezulta in stare de pericol creata prin contrafacerea acestor înscrisuri.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a constatat ca inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, întrucât el a prevăzut rezultatul faptelor sale, l-a urmărit si a acceptat posibilitatea producerii lui. fiind îndeplinita si condiția referitoare la existenta scopului producerii de consecințe juridice.

In analiza aplicabilității art. 41 al. 2 C. instanța a reținut că se poate vorbi de infracțiune continuata in măsura in care fiecare dintre acțiunile inculpatului, luata separat, ar realiza conținutul aceleiași infracțiuni. In speța inculpatul a depus pe parcursul mai multor luni un număr de 1347 de înscrisuri oficiale false la D. S. solicitând virarea cotei de 2% in contul celor doua asociații, acționând cu aceeași forma de vinovăție in realizarea scopului, fiind îndeplinite condițiile pentru reținerea infracțiunii in forma continuata.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de fals material in înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.1 C. cu ap.art. 41 alin. 2 C..

Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art. 320¹ alin.7 Cod pr. penală, inculpatul a beneficiat de o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege

La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptelor comise s-a apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la pericolul social concret al faptei instanța de fond a apreciat ca fiind ridicat raportat la numărul foarte mare de acte falsificate, natura actelor care sunt înscrisuri oficiale precum si prin faptul ca infracțiunile de fals afectează relațiile sociale care prin alterarea adevărului, scad încrederea publica in valoarea pe care trebuie sa o exprime astfel de înscrisuri.

Orice relație sociala se grefează pe o anumită realitate pe care subiecții implicați o au în vedere și a cărei existență implică o reciprocă bună credință și încredere din partea acestora.

La individualizarea pedepsei instanța a avut totodată în vedere circumstanțele privitoare la conduita și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, colaborând cu organele de cercetare penală în vederea aflării adevărului.

I. nu a dat eficiență juridică prevederilor art.42 Cod penal, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, prima instanță a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, făcând si aplicabilitatea art. 320 ind, 1 alin. 7 C.pr.pen s-a impus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infractiunii de fals material in înscrisuri oficiale in forma continuata prev. de art. 288 alin. 1 C. cu ap.art. 41 alin. 2 C. si aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b), c) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

I. a mai reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c.

României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64

Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis- a-vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat.

Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii oper legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Având în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.

Într-adevăr, dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.

Prin raportare la această hotărâre instanța de fond a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei.

Natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d, și e cod penal in acest sens sunt și dispozițiile hotărârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab împotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor părintești in cadrul aplicării pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infracțiunilor ce a determinat condamnarea care în speta nu are legătura cu autoritatea părinteasca, cum interzicerea de exercitare a drepturilor părintești instituie o încălcare a dispozițiilor art. 8 din CEDO, or potrivit art. 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art. 1 și art. 32 alin 2 din Convenție cât și art. 11 și

20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritățile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana.

Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art.

64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanta apreciază că nu se impun a fi interzise aceste drepturi.

In ceea ce privește dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate instanța de fond a apreciat că, întrucât inculpatul s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de funcția pe care o deține, se impune interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal.

Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat s-a impusde asemenea a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale.

Fată de toate aceste aspecte reținute, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prev. la art. 64 lit. a taza a II-a (dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autoritarii de stat ) Cod penal si c (dreptul de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) pe perioada legala.

In drept fapta inculpatului P. V. care in baza aceleiași rezolutii infracționale, după ce anterior a întocmit in fals 1347 de cereri tip 230 privind destinația cotei de 2% din impozitul anual, le-a depus la D. S. solicitant virarea acestor sume întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 alin.1 C. cu ap.art. 41 alin. 2 C..

Elementul material al laurii obiective a infracțiunii s-a realizat prin acțiunea inculpatului de folosirea a înscrisurilor oficiale falsificate, acțiune care s-a realizat odată cu depunerea acestora la D. S. in vederea producerii consecințelor juridice. U. imediata a acestei infracțiuni consta in crearea unei stări de pericol pentru încrederea acordata acestor înscrisuri. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatului si urmarea imediata rezulta din săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției directe de a folosi înscrisurile falsificate.

Infracțiunea a fost săvârșita in forma continuata, reținându-se aplicabilitatea art. 41 al. 2 C.. având in vedere ca in baza aceleași rezoluții infracționale inculpatul, la diferite intervale de timp a depus aceste înscrisuri solicitând virarea sumelor de bani in conturile celor doua organizații.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 291 alin.1 C. cu ap.art. 41 alin. 2 C..

La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

Raportat la pericolul social concret al săvârșirii faptei instanța de fond a apreciat ca fiind ridicat raportat la numărul de înscrisuri utilizate in vederea producerii de consecințe juridice, modalitatea de comitere a infracțiunii precum si prin natura actelor falsificate.

I. de fond nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, făcând si aplicabilitatea art. 320 ind, 1 alin. 7 C.pr.pen, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals in forma continuata prev. de art. 291 C. cu ap.art. 41 alin. 2 C. si aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

In drept fapta inculpatului P. V., in baza aceleași rezoluții infracționale, de a induce in eroare D. S. prin prezentarea unor cereri tip

230, săvârșita prin mijloace frauduloase (dupa ce anterior a întocmit in fals aceste cereri privind destinația cotei de 2% din impozitul anual le-a depus la D. S.), fără a avea consimțământul titularilor menționați in aceste cereri, solicitand virarea acestor sume in conturile celor doua organizații non- profit, acțiune care nu a fost dusa pana la capăt datorita intervenției organelor de politie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la înșelăciune prev. de art. 20 C. rap. la art. 215 alin. 1, 2 C. cu ap. art. 41 alin. 2 C.. Cererile false au fost prezentate de inculpat D. S., care prin înregistrarea acestora, urmau a li se acorda eficienta. Efectuând verificări, D. a constatat ca exista neconcordante intre datele de identificare in ceea ce priveste adresa contribuabililor înscrise in cereri cu adresele din baza de date a AFP, fiind de asemenea identificate pentru același CNP si alte cereri prin care se solicita virarea a 2% din impozitul anual către alte entitati non profit astfel ca au fost sesizate organele de politie.

Sub aspectul laturii obiective acțiunea inculpatului s-a concretizat in încercare de inducere in eroare realizata prin prezentarea ca adevărată a unei împrejurări false, respectiv cele 1347 de cereri tip 230 depuse la D. S. in vederea virarii cotei de 2% fără ca titularilor acestor cereri sa-si fi dat consimțământul.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directa urmărind si scopul special prevăzut de lege, respectiv obținerea unui folos material injust pentru cele doua organizații non profit ale caror președinte era inculpatul. In ceea ce privește rezultatul păgubitor, instanța de fond a apreciat ca acesta se produce la momentul la care in contul celor doua organizații se virează sumele de bani aferente celor 1347 de cereri privind destinația cotei de 2% din impozitul anual. In speta, acest rezultat nu s-a produs datorita descoperirii de către angajații D. S. a faptului ca informatiile furnizate sunt false, înaintea virării sumelor de bani, sesizând cu aceasta ocazie organele de politie.

Raportat la acestea, instanta de fond a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 20 C., inculpatul punând in executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executare care insa a fost întrerupta, din motive independente de voința făptuitorului, astfel ca sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tentativa la înșelăciune. I. a constatat ca acțiunea inculpatului se circumscrie si alineatului 2, pentru săvârșirea înșelăciunii fiind folosite mijloace frauduloase - respectiv utilizarea unor înscrisuri false.

I. a reține totodată că infracțiunea a fost săvârșită în mod continuat, aplicabilitatea art. 41 alin.2 C.. conducând la agravarea facultativa a răspunderii penale a inculpatului.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la înșelăciune prev. de art. 20 C. rap. la art. 215 alin. 1, 2 C. cu ap. art. 41 alin. 2 C..

La individualizarea pedepsei și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptelor comise s-a apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la pericolul social concret al săvârșirii faptei instanta de fond a considerat ca este ridicat atât prin limitele de pedeapsa prevăzute de lege, scopul urmărit prin obținerea in mod ilegal a unor sume de bani cat prin urmarea care s-ar fi putut produce.

I. nu a dat eficiență juridică art.42 Cod penal, având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, făcând si aplicabilitatea art. 320 ind, 1 alin. 7 C.pr.pen instanța de fond a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativa la înșelăciune în forma continuata prev. de art. 20 C. rap. la art.215 alin. 2 C. cu ap.art. 41 alin. 2

C. si aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

In drept fapta inculpatului P. V. de a transfera neautorizat date dintr- un mijloc de stocare a datelor informatice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice prev. de art. 44 alin. 3 din legea 161/2003.

Prin date informatice, în accepțiunea dispozițiilor Legii 161/2003 se înțelege orice reprezentare a unor fapte, informații sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

De asemenea printr-un mijloc de stocare a datelor informatice se înțelege orice suport de tip optic (CD, DVD), de tip magnetic (dischetă) sau un dispozitiv de tip „. (stik de memorie, card de memorie) care permit copierea unor date informatice dintr-un sistem informatic.

Conform declarațiilor inculpatului P. V. și a numitei P. V. rezultă faptul ca aceasta i-a predat un stik-memory ce cuprindea date cu caracter personal, respectiv numele, prenumele și codul numeric personal a mai multor persoane din baza de date a A. J. P. P. S. S. în vederea copierii acestor date în calculatorul aparținând Asociației „..

Fata de starea de fapt reținuta, instanța de fond constata ca, deși sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 44 alin. 3 din Legea 161/2003 având in vedere modul de săvârșire a faptei, scopul urmărit, urmarea produsa, persoana inculpatului, instanța a apreciat ca aceasta nu prezintă în concret gradul de pericol social al infracțiunii.

Potrivit art 18 ind.1 alin 2 C. - la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita făptuitorului. Raportat la modul si împrejurările in care a fost fapta comisa instanța de fond a retinut ca inculpatul doar a copiat niște date de pe un memory-stick care a fost pus la dispoziție de către numita P. V., care nu avea dreptul sa furnizeze unor persoane neautorizate datele cu caracter personal a unor persoane care in conformitate cu prevederile Legii 677/2001 sunt protejate, si care conform cu dispozițiile art.9 alin.8,9 din O.U.G. nr.

97/2005, nu pot fi prelucrate decât în condițiile prevăzute de aceasta lege.

Scopul urmărit de inculpat prin copierea informațiilor stocate pe acel stick memory a fost obținerea unor date cu caracter personal necesare inculpatului la întocmirea cererilor tip 320. In aprecierea gradului de pericol concret instanța s-a raportat si la valoarea informațiilor stocate pe suportul de memorie apreciind ca aceasta nu este semnificativa, accesul la aceste date ( nume, CNP, adresa) putându-se realiza si prin alte metode, inclusiv legale (accesarea unor sit-uri ale unor instituții publice, etc.). De altfel si inculpatul precizează faptul ca unele cereri au fost completate cu date de identificare ale unor persoane care au fost luate de pe site-urile publice ale unor asociații si organizații din care făceau parte acele persoane. Este adevărat ca inculpatul nu avea dreptul sa folosească aceste date cu caracter personal insa acest aspect nu vizează infracțiunea de transfer neautorizat de date informatice.

Fata de aceste aspecte, prima instanță, in temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 C. coroborat cu art. 18 ind. 1 C. a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 44 alin. 3 din Legea 161/2003.

În baza art. 18 indice 1 alin.3 Cod Penal coroborat cu art.91 litera c Cod Penal s-a aplicat inculpatului amenda cu caracter administrativ în cuantum de 700 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DIICOT - B. T. S., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului și pentru comiterea infracțiunii de transfer neautorizat de date informatice printr-un mijloc de stocare prev. de art. 44 alin. 3 din Legea nr.

161/2003, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, având în vedere scopul urmărit de inculpat (obținerea unor sume de bani în mod fraudulos), urmările ce s-ar fi putut produce și manoperele infracționale desfășurate de inculpat.

Recursul declarat de cauză este fondat.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Potrivit art. 18/1 alin. 2 Cod penal la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.

În raport de aceste criterii, nu se poate susține că fapta inculpatului este lipsită de pericolul social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului ei concret, iar pe e altă parte, valoarea socială apărată prin norma de incriminare.

Or, în raport de modul și împrejurările în care a fost comisă, valoarea acestor date personale, modul ridicat de protecție a acestora, prelucrarea acestor date în alte condiții decât cele prevăzute de lege, scopul urmărit de inculpat, urmările care s-ar fi putut produce și manoperele infracționale desfășurate este evident că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d

C.pr.penală, Curtea urmează să admită recursul parchetului, să caseze hotărârea atacată cu privire la soluția de admitere adoptată pentru infracțiunea prev. de art. 44 alin. 3 din Legea nr. 161/2003 și a termenului de încercare și rejudecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpatului P. V. la 2 ani închisoare pentru comiterea acestei infracțiunii, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală.

Conform art. 33, art.34 Cod penal se va dispune contopirea pedepselor aplicate, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, în temeiul art. 81, art. 82 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani, cu atenționarea inculpatului asupra disp. art. 359 și art.

83 Cod procedură penală și aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal, menținându- se restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.penală

P. ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT - B. T. S. împotriva sentinței penale nr.

358/20 octombrie 2011 a Judecătoriei Z. pe care o casează numai cu privire la soluția de achitare adoptată sub aspectul comiterii infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice prev și ped de art. 44 alin.3 din Legea nr. 161/2003 și a termenului de încercare.

Rejudecând în aceste limite, condamnă inculpatul P. V. (fiul lui I. și V. născut la 15 iulie 1960 în Bucium județul S., domiciliat în Z. str. Păcii nr.

12 bl L3 sc. A ap 7 județul S.) pentru comiterea infracțiunii de transfer neautorizat de date dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice prev. și ped. de art. 44 alin.3 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 3201 Cod procedură penală la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare.

În temeiul art. 33, art.34 Cod penal contopește pedeapsa de mai sus cu pedepsele aplicate prin sentința recurată și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Aplică art. 71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.

Potrivit art. 81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 4 ani.

Potrivit art. 359 Cod procedură penală pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării condiționate.

Potrivit art. 71 alin 5 Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor succesorii prev de art. 71, 64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Stabilește suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa în favoarea Baroului de avocați C. din fondul M.

Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. Pt.V. V. A.

în c.medical semnează

PREȘEDINTELE COMPLETULUI

GREFIER, D. S.

Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: M. A. M..

← Decizia penală nr. 1170/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 982/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 206/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 206/2012, Curtea de Apel Cluj