Decizia penală nr. 214/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)*

DECIZIA PENALĂ NR.214/R/2012

Ședința publică din data de 8 februarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. D. L., judecător JUDECĂTORI : M. R.

: C. I. GREFIER : M. V.-G.

M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror A. C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de partea responsabilă civilmente S. T. S. împotriva sentinței penale nr. 364 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...)*, privind pe inculpatul P. V. N. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art.38 alin.1 din L. nr.319/2006 și ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul inculpatului P. V. N., av. U. C. din cadrul Baroului C. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av.Cobzaș V., apărătorul inculpatului C. J. și al părții responsabile civilmente S. TR C. S., av. B. T. cu delegație în substituirea apărătorului ales, av. B.ișan Călin, apărătorul ales al părții responsabile civilmente S. T. S., av. B. M. L. și apărătorul ales al părții civile M. E. S., av. D. V., lipsă fiind inculpații și părțile civile M. E. S., S. J. de U. S., S. J. de A. S., C. de N. C.-N.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. V. N., av. D. D. din cadrul Baroului C. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instaanță.

Instanța constată încetat mandatul apărătoului desemnat din oficiu pentru inculpatul P. V. N., av. D. D. prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.

Instanța constată că la dosar s-au depus memorii formulate de apărătorul inculpatului P. V. și apărătorul părții civile M. E. prin care se solicită respingerea recursului formulat de către partea responsabilă civilmente.

Apărătorul ales al părții civile M. E. S., av. D. V. ridică excepția tardivității recursului, având în vedere că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 1 noiembrie

2011 iar recursul a fost înregistrat la data de 15 noiembrie 2011.

Instanța pune în discuția părților excepția tardivității recursului invocată de apărătorul părții civile.

Apărătorul părții responsabile civilmente S. T. S., av. B. M. L. solicită respingerea excepției.

Apărătorul inculpatului C. J. și al părții responsabile civilmente S. TR C. S., av. B. T. solicită admiterea excepției având în vedere că hotărârea a fost pronunțată la data de 1 noiembrie 2011, recursul a fost declarat la data de 15 noiembrie 2011 în condițiile în care ultima zi de declarare a recursului era 14 noiemnbrie 2011.

Apărătorul inculpatului P. V. N., av. U. C. solicită admiterea excepției tardivității recursului în condițiile în care termenul de declarare a recursului depășește cele 10 zile prevăzute de lege pentru declararea căii de atac a recursului.

Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea excepției, întrucât recursul este declareat în termen, având în vedere că data expirării termenului de promovare a recursului se împlinea într-o zi nelucrătoare și că data poștei era 14 noiembrie și aceasta trebuie luată în considerare ca dată a declarării recursului.

Instanța unește excepția cu fondul cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul părții responsabile civilmente S. T. S., av. B. M. L. solicită în temeiul art.

3859 alin. 1 pct. 172 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 364 din data de (...) a Judecătoriei Z. și rejudecând cauza să se dispună exonerarea părții responsabile civilmente pe care o reprezintă de la plata despăgubirilor civile stabilite în sarcina sa.

În subsidiar, dacă instanța va constata incidența răspunderii civile a comitentului pentru prepusul său, solicită să se constate că despăgubirile materiale au fost recuperate integral prin plată de către S. T. S., iar cu privire la daunele morale acordate, solicită diminuarea raportului de 60% stabilit în sarcina S. T. S. și să se stabilească în sarcina părții responsabile civilmente S. TR C. S. incidența raportului de prepușenie în privința inculpatului P. V. N. și obligarea acestora în solidar la plata despăgubirilor civile.

Expune starea de fapt și arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin aplicarea greșită a legii.

Prin procesul- verbal încheiat de ITM S. s-a stabilit modul în care s-a produs accidentul de muncă, descriind detaliat locul producerii evenimentului, echipamentul de muncă, împrejurările și modul producerii evenimentului, urmările și cauzele producerii acestuia, precum și persoanele răspunzătoare de încălcarea reglementărilor de încălcarea reglementărilor legale și sancțiunile aplicate și precizează că acest proces-verbal nu a fost contestat de niciuna dintre societățile sancționate.

În sarcina S. T. S. s-a reținut și a fost sancționată contravențional pentru două aspecte, respectiv pentru necoordonarea acțiunilor în vederea protecției lucrătorilor împreună cu celelalte două societăți, precum și pentru neîntocmirea planului propriu de securitate și sănătate pe șantier, stabilindu-se că au fost încălcate prevederile art. 39 alin. 4 și 5 din L. nr. 319/2006.

Raportat la materialul probator administrat în cauză (declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor și procesul-verbal de constatare întocmit la fața locului de inspectorul de la ITM) apreciază că dispozițiile legale în materia protecției muncii au fost respectate de angajații părții responsabile civilmente S. T. S., respectiv cele trei victime ale accidentului erau instruite periodic, aveau echipamanetle de protecție, salopetă, cască de protecție, centuri, bocanci cu vârf metalic, aveau avizul medicului de medicina muncii pentru lucrul la înălțime.

Partea responsabilă civilmente S. TR C. S. a fost sancționată contravențional pentru că nu a elaborat instrucțiuni proprii pentru utilizarea automacaralei și a pus în funcțiune echipamentul de muncă și l-a închiriat fără a deține autorizație I. de funcționare pentru aceasta, solicitând informațiile necesare pentru autorizare doar după producerea accidentului de muncă. De asemenea, societatea nu a luat măsuri necesare pentru a exploata în condiții de siguranță și a asigura manevrarea echipamentelor de muncă personal specializat și instruit și nu și-a coordonat acțiunile în vederea protecției lucrătorilor.

Cu privire la contractul încheiat între părțile responsabile civilmente, apreciază că în cadrul unui contract, indiferent de denumirea dată, clauzele contractuale se interpretează unele din altele. Nu este concludent și esențialmente defintoriu titlul, importanța având obiectul, respectiv ce se urmărește prin îndeplinirea contractului.

A., din cuprinsul acestui contract rezultă că partea responsabilă civilmente S. TR C.

S. trebuia să presteze servicii specifice macaralei pentru S. T. S.

Cu privire la raportul de prepușenie, apreciază că nu există nicio distincție între raportul de prepușenie pe care l-a reținut instanța de fond coinculpatului C. și S. TR C. S. și inculpatul P. V. și aceeași societate, având în vedere că activitatea pe care o desfășura inculpatul P. era îndrumată efectiv de către șeful său direct C.. Dispozițiile pe care acesta le primea de la angajații S. T. S. vizau doar deservirea utilajului pentru care el era acolo.

În altă ordine de idei, inculpatul P. era angajatul S. TR C. S. și era renumerat pentru munca pe care o presta.

Apreciază că în mod netemeinic instanța a apreciat că părțile responsabile civilmente au încheiat un contract de închiriere, întrucât este vorba de un contract de antrepriză având în vedere că materialele necesare pentru lucrarea respectivă a fost asigurat de către antreprenor, respectiv în speța de față combustibilul care alimenta utilajul era asigurat de S. TR C. S.

Solicită să se constate că erxistă un raport de prepușenie și între inculpatul P. și S. TR C. S. pentru nerespectarea obligațiilor pentru care a fost sancționată contravențional.

Apărătorul ales al părții civile M. E. S., av. D. V. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea responsabilă civilmente S. T. S. și obligarea recurentei la plata daunelor matriale în limita contribuției de 60% din suma de 4.487,24 lei și avdaunelor morale în limita contribuției de 60% din suma de 50.000 euro.

Apreciază că instanța de fond corect a apreciat acordarea despăgubirilor civile raportat la materialul probator administrat în cauză.

În opinia sa, este inadmisibil ca partea responsabilă civilmente S. T. S. să solicite exonerarea de la plata despăgubirilor civile având în vedere că probele administrate în cauză indică culpa părților responsabile civilmente și a inculpaților. Pe de altă parte, consideră că recurenta nu poate solicita în recurs să se constate culpa responsabile civilmente S. TR C. S. care și-a achitat obligațiile civile, așa cum rezultă din tranzacția depusă la instanța de fond.

Starea de fapt a fost corect relatată de instanța de fond și se poate vedea cine este vinovat și cum s-au trasat sarcinile respective în ziua producerii accidentului de către inculpați.

Consideră că clauzele unui contract nu se interpretează așa cum susține recurenta. Articolul 969 cod civil arată că convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Ceea ce părțile au semnat prin convenție, sunt obligate să ducă la bună îndeplinire.

Pe de altă parte , consideră că S. T. S. nu și-a dus la îndeplinire toate obligațiile în ceea ce privește normele de protecție a muncii, nu a respectat legislația în vigoare. Într- adevăr angajații purtau salopete și cască însă nu erau instruiți periodic, nu l-i s-a prezentat normele de protecție a muncii și firma a folosit un utilaj care nu corespundea normelor I.

De asemenea, consideră că munca la înălțime trebuia făcută prin asigurarea unui lift sau amplasarea unor schele metalice și nu să fie folosită o macara care nu avea autorizație I. dosar.

Consideră că acordarea daunelor materiale au fost motivate de înscrisurile depuse la

Despăgubirile în cuantul de 10.000 lei acordate de către S. T. S. părții civile, reprezintă dreptul legal al defunctului ce rezultă din prevederile legale ale contractului colectiv și individual de muncă ca și fost angajat la această firmă, precum și valorificarea unei asigurări de viață încheiată între angajator pentru angajații acestuia și nu pot fi interpretate ca și despăgubiri materiale.

Solicită ca recurenta să achita daunele morale în proporție de 60%, daune care sunt justificate având în vedere suferința prin care a trecut partea civilă ca urmare a dispariției tragice și care a avut ca urmare și îmbolnăvirea părții civoe de cancer în ultima fază, a rămas singură, fără sprijin în viață.

Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare.

Apărătorul inculpatului P. V. N., av. U. C. solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea responsabilă civilmente S. T. S. și menținerea sentinței penale nr. 364 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Zalău, ca legală și temeinică.

Inculpatul P. V. a fost angajat al S. TR C. S. în funcția de șofer și manevrat al utilajului care a produs accidentul.

Consideră că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică atât în ceea ce privește raportul de stabilire a culpei în producerea accidentului cât și în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate.

Din contractul de închiriere dintre cele două societăți rezultă că acestea se obligau să ia împreună măsurile de protecție a muncii pentru a se evita producerea unor accidente în manipularea utilajului.

Din probele administrate în faza de cercetare judecătorească a rezultat cu certitudine care este gradul de culpă a celor societăți în producerea accidentului și a prejudiciului.

Inculpatul P. V., în baza contractului de închiriere a celor două societăți, era doar pus la dispoziția societății care închiria utilajul și în aceste condiții culpa în producerea prejudiciului revine în mai mare măsură societății care a închiriat utilajul, în acest sens fiind și unele decizii de îndrumare ale fostului Tribunal Suprem în care se arată că în cazul în care o etenitate juridică a închiriat alteia un utilaj împreună cu deserventul acestuia, calitatea de comitent se transferă odată cu paza juridică a utilajului la unitatea care primind utilajul dispune asupra lucrărilor ce urmează a se executa. Pe de altă parte, se precizează că contractul de muncă nu implică în mod necesar raport de prepușenie pentru ca pe aceste temei pentru paguba cauzată să răspundă unitatea care a închiriat utilajul.

În aceste condiții, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică motiv pentru care solicită respingerea recursului.

Apărătorul inculpatului C. J. și al părții responsabile civilmente S. TR C. S., av. B. T. solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea responsabilă civilmente S. T. S. împotriva sentinței penale nr. 364 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Zalău.

În opinia sa, pentru soluționarea corectă a recursului trebuie văzut dacă sunt îndeplinite condițiile pentru răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, respectiv cine avea puterea de direcție de supraveghere și de control, respectiv a pazei juridice la momentul producerii accidentului.

Recurenta încearcă să acrediteze ideea că contractul de închiriere încheiat între cele două societăți nu ar fi un veritabil contract de închiriere și nu ar trebui interpretat în sensul literar al termenului, ci ar fi un contract de antrepriză care într-adevăr ar atrage răspunderea antrepenorului pentru lucrarea pe care a angajat-o, acesta suportând riscul lucrării până la momentul predării lucrării.

În speța de față, este vorba de un contract de închiriere însă nu sunt întrunite condițiile esențiale pentru a fi considerat un contract de antrepriză. De esență pentru contractul de antrepriză este angajarea de antreprenor a unei lucrări neterminate, lucrare pe care se angajează să o efectueze într-o anumită perioadă de timp și să suporte riscurile până la momentul predării.

Obiectul contractului de închiriere nu este angajarea unei lucrări de către S. TR C. S., ci închirierea unui elevator telescopic a unui utilaj cu conducător auto. Din punctul său de vedere este un contract de locațiune, de esența contractului de locațiune fiind închirierea pe un preț determinat, pe o durată de timp. La aliniatul 2 din contract se menționează prețul de 250 euro/zi.

Nu există nicio răspundere a S. TR C. S. în angajarea unor lucrări care să fie executate pentru S. T. S.

Inculpatul C. l-a desemnat ca conducător auto pe inculpatul P. dar de la momentul la care inculpatul a preluat macaraua, lucrarea, paza juridică trece în sarcina S. T. S. care are putere de direcție și control.

Există și o culpă a S. TR C. S. care a fost constată de prima instanță, de ITM S. și aceasta a răspuns conform proporției culpei de 40%, însă ce s-a întâmplat după demararea lucrărilor responsabilitatea revine exclusiv S. T. S. inclusiv faptul că muncitorii s-au urcat pe platforma neasigurată și s-a întâmplat accidentul.

Lucrarea executată în acel moment cu macaraua închiriată era o lucrare contractată de partea responsabilă civilmente S. T. S. care era antreprenorul cu privire la acea lucrare.

Culpa concurentă a societăților a fost constatată de ITM S. și de instanța de fond și consideră că proporțiile culpei au fost corect stabilite, gradul de culpă mai ridicat revenind antreprenorului care avea paza juridică în momentul producerii accidentului.

Daunele materiale și morale stabilite în sarcina părții responsabile civilmente S. TR C. S. în proporție de 40% au fost achitate, existând dovada plății acestora la dosarul cauzei. Partea civilă M. a dat o declarație prin care a arătat că nu mai are nicio pretenție de la partea responsabilă civilmente S. TR C. S.

Reprezentantul M.ui P. solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea responsabilă civilmente S. T. S. împotriva sentinței penale nr. 364/2011 a Judecătoriei Z.

Consideră că există raportul de prepușenie de esența căreia nu este încheierea contractului de muncă și că este o discuție inutilă aceea în a constata că în fapt inculpatul P. V. N. era angajatul S. TR C. S. și nu al S. T. S.

Controlul, coordonarea cât și subordonarea o avea S. T. S. pentru folosirea utilajului.

Alături de raportul de prepușenie câtă vreme activitatea se defășura în folosul S. T. S. pe seama și răspunderea acesteia, există alături de acest aspect paza juridică a utilajului care cu certitudine aparține S. T. S. și care este un argument suplimentar pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina persoanei juridice pe seama căreia se executa lucrarea.

De asemenea, arată că cu certitudine contractul încheiat este unul de închiriere între cele două societăți părți responsabile civilmente în prezenta cauză, așa cum este și numit de părți ";. de închiriere";, întrucât clauzele sunt clare și nu dau naștere la interpretări. Cu certitudine consideră că și culpa și proporția acesteia este corect stabilită între cei doi inculpați și aferent culpei inculpaților și culpa părților responsabile civilmente de 60%, respectiv de 40% și nu se impune o reconsiderare a acesteia. Deserventul utilajului a executat lucrarea în favoarea S. T. S. și este sufieicent a se stabili că la producerea accidentului de muncă a concurat culpa S. TR C. S. prin aceea că a desemnat un deservent care nu era pregătit pentru a manevra utilajul respectiv, însă toate celelalte activități desfășurate revin ca și coordonare, supraveghere și asigurare din punctul de vedere al protecției muncii S. T. S.

Penmtru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de partea responsabilă civilmente S. T. S. și obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.364 din (...) pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art. 334 C. a fost schimbată încadrarea juridica reținuta in actul de sesizare pentru inculpatul C. J. din infracțiunile prev. de art. 37 din L. 319/2006 si art. 178 alin. 2

C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen in infracțiunile prev de art. 37 alin. 1, 3 din L.

310/2006 si art. 178 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

In baza art. 334 C. a fost schimbată încadrarea juridica reținuta in actul de sesizare pentru inculpatul P. V. N. din infracțiunile prev. de art. 38 alin. 1 din L. 319/2006 si art.

178 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen in infracțiunile prev de art. 38 alin. 1, 4 din L. 310/2006 si art. 178 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

I.În baza art. art. 37 alin. 1, 3 din L. 310/2006 cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) a fost condamnat inculpatul C. J., la pedeapsa de 1 luna închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă, prevăzută de art.37 alin.1, 3 din L. nr.319/2006.

În baza art. 71 C.pen s-a interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

În baza art.178 alin.2 C.pen, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 lit.d) C.pen a fost condamnat inculpatul C. J., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.33 lit.a) C.pen raportat la art.34 lit.b) C.pen, au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.

În baza art.81 C.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani si 8 luni care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C.pen.

In baza art.71 alin.5 C.pen, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen

II. În baza art.38 alin.1, 4 din L. nr.319/2006, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c) și art.76 alin.1 lit.d) C.pen, a fost condamnat inculpatul P. V.-N., la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă.

În baza art.178 alin.2 C.pen., cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a) și c), art.76 lit.d, a fost condamnat inculpatul P. V.-N., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.33 lit.a) C.pen raportat la art.34 lit.b) C.pen, au fost contopite pedepsele stabilite și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art.81 C.pen, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

S-a constatat ca in cauza SC TR C. S., la momentul producerii accidentului, nu era asigurata de răspundere civila, polița de asigurare si implicit răspunderea asiguratorului SC G. A. ( fosta Asiban SA) fiind valabile începând cu data de (...).

S-a constatat ca SC R. C. S. nu are calitate de parte responsabila civilmente fiind radiata din RC cu data de (...), sens in care va admite excepția lipsei capacității de folosință invocată de către SC R. C. S.

În baza art.14 si art. 346 alin. 1 C., raportat la art.998-999 a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E. S., domiciliată în C. N., str.Fântânele, nr.63-

65, bl.B9, ap.196, jud.C. și obligați inculpații C. J. și P. V. N., în solidar, la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 4.487,24 lei și daune morale în cuantum de 50.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. la data plății.

În baza art.14 si art. 346 alin. 1 C. si art.998, art.999 și art.313 din L. nr.95/2006, a fost admisă în parte acțiunile civile formulate de S. J. de U. Z. și S. J. de A. S. și obligă pe inculpații C. J. și P. V. N., în solidar, la plata de despăgubiri materiale către acestea, în cuantum de 141,88 lei către S. J. de U. Z. și de 929,22 lei către S. J. de A. S., reprezentând cheltuieli de spitalizare și, respectiv transport efectuate pentru victima M. I., sume ce au fost actualizate cu rata inflației până la data plății integrale.

În baza art.14 C. raportat la art.346 C., art.998, art.999, art.313 din L. nr.95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. C. J. de U. C. și obligă pe inculpații C. J. și P. V. N., în solidar, la plata de despăgubiri materiale către aceasta, în cuantum de 884,40 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru victima M. I., sumă ce s-a actualizat cu rata inflației până la data plății integrale.

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.83 si art. 84

C.pen privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni si neexecutarea obligațiilor civile.

In baza art. 1003 C.civ inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile către părțile civile M. E. S., S. J. de U. Z., S. J. de A. S. și S. C. J. de U. C. au fost obligați în solidar și cu partile responsabile civilmente SC TR C. S. si SC T. S. in limita contributiei fiecarui inculpat la săvârșirea faptei astfel: in temeiul art. 1000 alin. 3 C.civ inculpatul C. J. în solidar cu partea responsabilă civilmente TR C. S. in limita contributiei la săvârsirea faptei de 40 %, in temeiul art. 1000 alin. 3 C.civ inculpatul P. V. N. in solidar cu partea responsabilă civilmente SC T. S. în limita contributiei la săvârșirea faptei de 60 %.

În baza art.193 alin.1, 4 C., a fost obligat inculpatul C. J. in solidar cu partea responsabila civilmente SC TR C. S. la plata sumei de 1850 lei catre partea civilă M. E. S.

În baza art.193 alin.1, 4 C., a fost obligat inculpatul P. V. N. in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. S. la plata sumei de 1850 lei catre partea civilă M. E. S.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 3000 lei, cheltuieli care au fost suportate astfel:

- C. J. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. S. - 1.500 lei;

- P. V. N. în solidar cu partea responsabile civilmente S. S. 1.500 lei.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în baza unor contracte de prestării servicii, în beneficiul firmei S. S. S. Z. și în incinta acesteia, in cursul anului 2007 au efectuat lucrări, mai multe societăti printre care S. S. C.-N., S. S. Z. și S. C. S. Z.

La data de (...) intre SC S. SA si SC T. S. s-a incheiat contractul de prestarii servicii având ca obiect lucrarii mecanice, instalatii, PIF utilaje. In cadrul SC T. S., in baza contractelor de munca, isi desfăsurau activitatea, ca muncitori, printre altii, M. I., D. A., R. I., Breje C..

La data de (...), între S. C. S. Z. și S. S. C.-N. s-a încheiat un contract de închiriere, care avea ca obiect închirierea unui elevator telescopic (automacara), marca M., în contract menționându-se că utilajul se închiria cu conducător auto, combustibilul urma a fi asigurat de proprietar, iar părțile se obligau să ia împreună măsurile de protecție a muncii care se impuneau pentru evitarea oricăror accidente (f.184).

Prin contractul de antrepriza generala nr. 1/(...) (f.185) încheiat intre SC TR C. S. si SC R. C. S. aceasta din urma societate a preluat o parte din lucrările pe care SC TR C. S. le avea de efectuat in beneficiul SC T. S. SA. Obiectul contractului il reprezenta executarea de catre antreprenorul general (SC R.) a lucrărilor de construcții (rezistenta, arhitectura si instalații) la investițiile amplasate in incinta SC T. S. SA. Conform obligațiilor stabilite in contract, in sarcina antreprenorului se prevede, printre altele: 4.4- desemnarea unui responsabil de șantier, 4.9- răspunderea pentru aplicarea normelor de protecție a muncii in cadrul șantierului pentru fiecare angajat propriu cat si pentru vizitatorii sau colaboratorii care au acces pe șantier, iar in sarcina contractorului ( SC TR C. S.), printre altele: 5.2- sa nominalizeze persoana care va supraveghea lucrările, 5.3- obligația de a transmite instrucțiuni tehnice corecte si complete prin comanda emisa asupra lucrărilor de executat(...). Lucrarile de construcții care fac obiectul acestui contract nu vizează lucrările efectuate de catre SC T. S. in beneficiul SC T. S.. Intre SC T. S. si SC R. C. S. nu exista raporturi contractuale, de asemenea, cu excepția contractului de închiriere a elevatorului telescopic, intre SC T. si SC TR C. nu exista raporturi contractuale (f.161). A. aspect rezulta si din declaratia inculpatului C. J. (f.144).

La data de (...), S. S. C.-N. a început lucrări de montare, în apropierea atelierului

„scule laminare"; din incinta S. T. S. S. Z., a unei tubulaturi verticale ce era componentă a unei instalații de exhaustare noxe (pulberi de grafit), din secția Laminor C. La executarea lucrării de montare a tubulaturii, s-au utilizat două automacarale: una de tip H. de 16 T forță, utilizată pentru ridicarea, poziționarea și susținerea tronsoanelor metalice ale tubulaturii, deservită de martorul U. I. (persoană fizică autorizată să lucreze pe un astfel de utilaj) și automacaraua cu braț telescopic de tip M., multifuncțională, care are în dotare, printre alte accesorii de lucru și o platformă metalică, extensibilă, destinată susținerii muncitorilor pentru lucru la înălțime. Pe această platformă metalică, s-au urcat victimele accidentului de muncă din data de (...) M. I., D. A. și R. I. F., toți angajați la S. S. C.-N. care executau lucrarea respectiva.

Anterior datei accidentului, respectiv în ziua de (...), pentru deservirea automacaralei tip M., a fost desemnat de inculpatul C. J., pe inculpatul P. V. N. Inculpatul C. îi ceruse inițial unui alt angajat, S. B. A. (dulgher la S. C. S. Z.) să deservească automacaraua M., dar acesta a refuzat, motivând că nu poate accepta manipularea automacaralei pentru că nu avea calificarea necesară de macaragiu și nici autorizarea I. (f.218).

Inculpatul P. V. N. era angajat potrivit contractului de muncă la firma S. C. S. Z. ca muncitor necalificat (f.82), însă în fapt lucra ca șofer. El a refuzat oferta inculpatului C. J. într-o primă fază, dar ulterior a acceptat ca din data de (...) să deservească automacaraua M., deși nu avea nici o calificare ca macaragiu ori autorizare I.

Inculpatul C. J. era angajatul S. C. S. Z., în calitate de zugrav (f.85). Societatea în cauză, asa cum s-a mentionat anterior, preluase printr-un contract, în calitate de antreprenor general, în schimbul unei remunerații plătite de S. C. S. Z., executarea lucrărilor, pe care se angajase să le facă în beneficiul S. S. S. Z., S. C. S. Z. (f.185). In acest sens administratorul SC TR C. S., U. R., fara a emite o decizie de numire într-o anume calitate sau funcție de conducere, l-a desemnat pe inculpatul C. J. sa supravegheze activitatea angajaților acestei societăți, precum și cei ai antreprenorului general S. S. Z. Conform declarațiilor inculpatului C. J. si a martorului U. R. acesta ii trasa dispoziții pe care inculpatul le aducea la îndeplinire. De altfel acestea aspecte au fost prevazute in contractul de antrepriza intervenit intre cele doua societăți. In acest context S. C. S. avea poziția predominantă, această firmă stabilind obiectivele, termenele de executat și obligațiile antreprenorului general în caz de neexecutare, ori executare defectuoasă a obligațiilor de muncă, cerute de S. C. S. În aceste condiții, inculpatul C. J. apărea ca subordonat nemijlocit al administratorului firmei S. C. S. Z., cetățeanul italian U. R..

La data de (...), inculpatul C. J., conform declarației, a primit un telefon de la administratorul firmei S. C. S. Z., U. R., care se afla într-un alt punct de lucru, la C., prin care i-a solicita sa se ocupe de o lucrare ce urma a se efectua în incinta societății S. S. S. Z., în care urma să fie folosită automacaraua M. (f.142).

La această dată, dimineața, inculpatul P. V. N. s-a prezentat la sediul S. S. S. Z., întrebându-l direct pe inculpatul C. J. dacă va continua să deservească automacaraua de tip M., acesta răspunzând afirmativ.

Fără a i se prezenta un instructaj minim de protecție a muncii, în ce privește montarea în siguranță a platformei metalice de brațul macaralei, în lipsa oricăror cunoștințe privind acest aspect, inculpatul P. V. N. a acceptat ordinul inculpatului C. J. de a manipula macaraua mobilă. Inculpatul P. V. N. nu a cunoscut că sistemul de prindere al platformei metalice trebuie asigurat manual cu un bolț metalic, împrejurare dovedită de faptul că, în data de (...), cu ocazia unei cercetări suplimentare, fiind invitat să arate practic cum se procedează la asigurarea platformei cu bolțul metalic, nu a știut să facă aplicația corect, bănuind doar că bolțul ar trebui să fie montat în poziția surprinsă prin foto de la fila 23.

În contextul prezentat, cei trei angajați ai firmei S. S. C. N., M. I., D. A. și R. I. F. au fost ridicați cu platforma deficitar montată de inculpatul P. V. N., pentru a lucra la montarea tubulaturii verticale. În jurul orei 12.20, cei trei muncitori au cerut să fie readuși la sol pentru o pauză de masă. Din cauza repartizării neuniforme a greutății celor trei muncitori pe suprafața ei, la coborâre platforma a intrat într-un tangaj accentuat și, din lipsa bolțului asigurator, s-a desprins din celelalte puncte care o susțineau de brațul automacaralei, insuficiente pentru asigurarea stabilității ei. Desprinzându-se din cuplaj, platforma a căzut la sol de la o înălțime de peste 2 m, răsturnându-se peste muncitori, care erau legați cu centuri de siguranță de aceasta.

M. I. a suferit un politraumatism prin cădere de la înălțime, fiind transportat la S. J. C., secția neurologie și decedând în data de (...). Conform raportului de constatare medico- legală nr.7109/III/644 din (...), întocmit de I.-N., moartea lui M. I. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei leptomeningeale, contuziei și dilacerării cerebrale, cu fracturarea cutiei craniene. Leziunile s-au produs prin căderea victimei de la un nivel la altul, în cadrul unui accident de muncă (f.136).

Partea vătămată D. A. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat pentru îngrijire un număr de 28-30 zile de îngrijiri medicale, iar partea vătămată R. I. F., a suferit leziuni pentru a căror îngrijire au fost necesare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale (f.139-140). Leziunile nu au pus în primejdie viața celor două victime.

În declarațiile sale din cursul urmăririi penale și din fața instanței de judecată, inculpatul C. J. a regretat cele întâmplate și a prezentat modul de producere a accidentului de muncă, arătând că se consideră totodată o victimă a acestui accident, întrucât a respectat ordinele superiorului său.

A.a recunoaște faptul ca nu i-a făcut un instructaj inculpatului P. N. cu privire la funcționarea utilajului respectiv sau cu privire la respectarea normelor de protecție a muncii si nici nu l-a întrebat pe inculpatul P. V. daca este calificat in a deservi macaraua. Potrivit declarațiilor martorului Pal V., persoana abilitata de catre M. pentru prestarea de servicii in domeniul protecției muncii, utilizarea unei macarale presupune autorizație I. iar deserventul acesteia trebuie sa fie o persoana autorizata tot de I. A. aspect rezulta atât din declarația martorului U. R., prin care precizează faptul ca a încercat sa obtina autorizație I. insa i-a fost comunicat faptul ca pentru a obtie o astfel de autorizație trebuie sa isi angajeze o persoana autorizata de I. ca macaragiu, cat si din R. întocmit de ITM prin care se precizează faptul ca au fost inculcate prescripțiile tehnice I. precum si art. 39 alin. 9 lit. 1 din legea

319/2006 prin punerea in funcțiune a unei macarale care nu este autorizata.

Inculpatul P. V. recunoaște si regreta cele întâmplate insa nu se considera vinovat de producerea accidentului din data de (...) intrucât nu i s-a făcut nici un fel de instructaj cu privire la manevrarea automacaralei iar acesta a acceptat ordinul inculpatului C. J. care la numit sa deserveasacă acest utilaj având in vedere faptul ca ceilalți muncitori care au mai lucrat pe aceasta macara au refuzat sa o mai manevreze.

Potrivit declarațiilor administratorului SC TR C. S., U. R., acesta a încheiat un contract de prestări servicii cu Prot. Mun. Serv reprezentata prin numitul Pal V. pentru a asigura consultanta in protecția muncii. Conform contractului de prestări servicii precum si a declarației martorului Pal V. acesta nu avea obligația de a efectua instructajul la locul de munca, angajatorul trebuia sa desemneze o persoana care sa aducă la îndeplinirea aceste atribuții. Atribuțiile acestuia vizau aspecte generale de protecție a muncii iar aspectele legate de utilizarea sau exploatarea utilajelor cu regim special ce nu cădeau in competenta sa de instruire întrucât, exploatarea acestora urmează un regim de autorizare, instruire si supraveghere.

In calitate de persoana abilitata M. acesta susține ca o procedura de instruire include în mod obligatoriu precizări privind obligativitatea ca atâta angajatorul care dispune măsura cât si executantul sa execute operațiuni si lucrări pentru care a fost instruit. Mai mult decât atât a fost depus la dosarul cauzei (221) o copie de pe instrucțiunile proprii specifice securității muncii care in baza contractului incheiat cu TR C. au fost aduse la cunoștința angajaților acestei societăți. A. in aceste instrucțiuni se prevede la art. 4 „ la fiecare tip de mașina/utilaj va lucra numai personal calificat sau instruit asupra modului de funcționare a utilajului. Art.186 alin. 1 prevede „mecanismele complexe de ridicat si transportat vor fi controlate si avizate in conformitate cu prescripțiile tehnice I. Alin. 2

„lucrătorii care deservesc aceste utilaje vor fi calificați, autorizați , după caz conform

prescripțiilor I.";. Art. 240 „ Sefii formațiunilor de lucru au obligații ca la apariția unor situații sau echipamente si pentru care lucrătorii nu au fost instruiți sa solicite materiale de instruire si sa efectueze instruirea adaptata noilor condiții de lucru";.

Conform HG 1425/2006 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicarea prevederilor Legii securității si sănătății in munca nr. 319/2006 cu privire la instruirea lucrătorilor in domeniul securității si sanatatii in munca se prevede ca instruirea cuprinde 3 faze: instruirea introductiv-generala, instruirea la locul de munca si instruirea periodica. Instruirea introductiv-generala se face de către a) angajatorul care si-a asumat atribuțiile din domeniul securității si sănătății in munca b) lucrătorul desemnat c) un lucrător al serviciului intern de prevenire si protecție, d) serviciul extern de prevenire si protecție.

Art. 91 prevede ca instruirea la locul de munca se va se face de către conducătorul direct al locului de munca in grupe de maximum 20 de persoane. Asa cum rezulta din actele dosarului instruirea generala a angajaților a fost efectuata in baza contractului de prestări servicii insa instruirea angajaților la locul de munca nu a fost adusa la îndeplinire.

In ceea ce privește infracțiunea reținuta in sarcina inculpatului C. J. privind neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională instanța retine următoarele:

E. adevărat ca potrivit art. 6 din L. 319/2006 angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă iar potrivit alin. 2 angajatorul care apelează la servicii externe nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu. A. sarcina de a lua aceste masuri revine in primul rând angajatorului TR C. S. care insa a angajat o firma care sa asigure protecția muncii, doar ca aceasta nu viza si aspecte privind utilizarea sau exploatarea utilajelor cu regim special întrucât exploatarea acestora urmează un regim de instruire si supraveghere, insa acest aspect nu il exonerează de răspundere pe inculpatul C. J. L. nu trebuie interpretata restrictiv. In calitate de sef de echipa acesta avea obligații de a lua astfel de masuri de securitate și sănătate în muncă, masuri care reprezintă un ansamblul de activități instituționalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă , apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor ș i a altor persoane participante la procesul de muncă. Activitatea de luare a masurilor de protecție nu tebuie confundata cu activitatea de a realiza prin propria persoana protecția muncii angajațiilor. Aceasta deoarece este nevoie de o persoana abilitata ( HG 1425/2006) in aceste sens., iar inculpatul C. nu era o astfel de persoana. A. in vedere ca a fost desemnat sa conducă anumite lucrări acesta avea datoria de a verifica daca angajații au fost instruiții in protecția muncii in speța daca persoana desemnata sa manevreze utilajul respectiv este autorizata in acest sens, având in vedere ca martorul S. A. a refuzat sa lucreze pe aceasta macara aducându-i la cunoștința ca pentru a deservi acest utilaj este nevoie ca persoana sa fie calificata in acest sens.. Nu in ultimul rând conform declarației martorului Pal V. si a instrucțiunilor depuse la dosar, care au fost comunicate angajatilor TR C. S.- Sefii formatiunilor de lucru au obligații ca la aparitia unor situații sau echipamente si pentru care lucrătorii nu au fost instruiti sa solicite materiale de instruire si sa efectueze instruirea adaptata noilor condiții de lucru. Din declarații rezulta faptul ca automacaraua respectiva a mai fost utilizata cu o zi in urma, astfel ca se impunea luarea cel putin a unor minime masuri de protecție. P. in acest sens a constat neluarea obligațiilor de către inculpatul C., care era persoana ce avea îndatorirea sa ia aceste masuri întrucât era seful echipei de lucru. A. aspect rezulta de altfel si din raportul întocmit de catre I. S. ca omisiunea inculpatului nu a fost intenționata, a fost neglijenta, neacordand suficienta importanta atribuțiilor pe care le avea in calitate de sef de echipa, minimalizând consecințele care se puteau produce.

In ceea ce îl privește pe inculpatul P. V. acesta nu a respectat obligațiile si masurile stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în munca in primul rand prin inculcarea art.

22 din legea 319/2006 care prevede ca fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. A.a cunoștea faptul ca nu este de profesie macaragiu si ca pentru a putea manevra utilajul respectiv este nevoie de o calificare speciala. A. aspect i-a fost adus la cunoștința chiar de catre martorul S. A., conform propriei declarații, care l-a informat despre faptul ca manevrarea automacaralei implica o calificare de macaragiu pe care atat inculpatul P. cat si martorul S. nu o aveau.

Instanța a retinut ca nici unul dintre cei doi inculpați nu au prevăzut rezultatul faptelor sale însa puteau si trebuiau să-l prevadă. Fata de aceste aspecte instanța a considerat ca se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute sarcina celor doi inculpați prin reținerea culpei în savarsirea infracțiunilor prev. de L.. A. în temeiul art. 334

C. va schimba încadrarea juridica a infracțiunii reținute in actul de sesizare pentru inculpatul C. J. din infracțiunile prev. de art. 37 din L. 319/2006 si art. 178 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen in infractiunile prev de art. 37 alin. 1, 3 din L. 310/2006 si art. 178 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen cat si pentru inculpatul P. V. N. din infractiunile prev. de art. 38 alin. 1 din L. 319/2006 si art. 178 alin. 2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen in infracțiunile prev de art. 38 alin. 1, 4 din L. 310/2006 si art. 178 alin.

2 C.pen cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.

In drept fapta inculpatului C. J., care, în data de (...), în calitate de organizator al locului de muncă, nu a luat masurile legale de securitate și sănătate în muncă, constituie infracțiunea prev. de art. art. 37 alin. 1, 3 din L. 310/2006.

Sub aspectul laturii obiective elementul material al infracțiunii consta in omisiunea de a lua acele masuri pe care inculpatul, in calitate de organizator al locului de munca, avea îndatorirea sa le aducă la îndeplinire . A. nu i se imputa faptul ca nu a realizat o protecție a muncii prin implementarea unor norme specifice, care de altfel nu intra in atribuțiile acestuia, ci faptul ca era datoria acestuia sa se asigure si sa ia prin orice mijloace masuri de evitare a oricăror riscuri la locul de munca.

U. imediata a acestei infracțiuni consta in existenta pericolului de producere a unui accident de munca. E. infracțiunii nu este condiționata de producerea unui accident de munca. I. daca in urma săvârșirii s-a produs un astfel de accident, ca in speța de fata, atunci sunt aplicabile regulile concursului de infracțiunii. L. de cauzalitate intre fapta săvârșita si urmarea imediata rezulta ex re din săvârșirea faptei, infracțiunea fiind una de pericol.

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a savarsit infracțiunea din culpa prev. de art. 19 alin. 2 lit. b. C.pen. A. inculpatul desi nu a prevăzut ca omisiunea sa in luarea masurilor care se impuneau privind protecția muncii poate genera o stare de pericol apreciem ca trebuia si putea sa prevadă acest lucru, intrucat meseria pe care o desfășura impunea ca acesta sa fie prevăzător.

Atitudinea acestuia manifesta prin neglijenta si minimalizarea importantei cu care a tratat lucrurile, il fac vinovat de săvârsirea acestei infracțiuni.

In drept fapta aceluiași inculpat care în data de (...), în calitate de organizator al locului de munca i-a încredințat inculpatului P. V. N., efectuarea unei sarcini de muncă, știind că acest nu are pregătirea profesional corespunzătoare și, ca urmare, a provocat în cazul accidentului de muncă din data de (...), decesul victimei M. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2

Cod penal.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități.

E. agravantei rezultă din împrejurarea că, deși inculpatul susține că nu a avut cunoștință că inculpatul P. V. N. avea nevoie de o autorizație specială I. pentru a putea lucra pe macaraua tip M., acest aspect i-a fost adus la cunoștință de către martorul S. B. A. și, astfel, inculpatul ar fi avut posibilitatea să se informeze și să se documenteze cu privire la dispozițiile legale în materie. Prin modul în care a procedat în schimb, inculpatul a dat dovadă de lipsă de interes față de regulile respective, împrejurare de natură să atragă culpa sa.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de încredințare a efectuării unei sarcini de muncă fără o pregătire profesională corespunzătoare inculpatului P. V. N. U. imediată constă în atingerea adusă vieții victimei M. I., prin producerea decesului acesteia. În privința legăturii de cauzalitate, acțiunea inculpatului prin modalitatea de savarsirea concordantă cu cea a inculpatului P. V. N. alcătuiesc împreună antecedența cauzală a rezultatului produs, decesul victimei.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, respectiv culpa simplă, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă, acesta este un meserias care trebuia sa fie prevăzător în astfel de situații mai ales ca a si fost informat, prin refuzul martorului S. A. de faptul ca pentru a utiliza un astfel de utilaj este nevoie de o persoana calificata.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.

Reținând vinovăția inculpatului C. J., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de neluarea a masurilor legale de securitate și sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol grav și iminent de producere a unui accident de muncă prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din legea 319/2006 si pentru savarsirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 Cod penal, instanța apreciază că fapta prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni datorită modalității de comitere, respectiv prin nerespectarea dispozițiilor legale în materia securității și sănătății în muncă, chiar dacă sub aspect subiectiv există vinovăție sub forma culpei simple.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că nu este cunoscut cu antecedente penale, a adoptat o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, manifestând regret față de cele întâmplate și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal.

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 luna pentru savarsirea infracțiunii pre. de art. 37 alin. 1 si 3 din L.

319/2006 si aplicarea unei pedepse de 8 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 178 alin. 2 C.pen va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52

Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infractiunii savârsite de inculpat.

Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. A. în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nicio legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.

Într-adevăr dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.

Prin raportare la această hotărâre instanța a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatului, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei.

Natura infracțiunii pentru care a fost condamnat inculpatul nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit c,d, și e cod penal , in acest sens sunt și dispozițiile hotărârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab împotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor părintești in cadrul aplicării pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infracțiunilor ce a determinat condamnarea care în speța nu are legătura cu autoritatea părinteasca , cum interzicerea de exercitare a drepturilor părintești instituie o încălcare a dispozițiilor art 8 din CEDO, or potrivit art 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art 1 și art 32 alin 2 din Convenție cât și art art 11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritățile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana.

Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpatul nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea.

Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpatul neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art. 64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanța a apreciat că nu se impun a fi interzise aceste drepturi

Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale.

Fată de toate aceste aspecte reținute instanța în baza dispozițiilor art 71 cod penal, a interzis exercitarea drepturilor inculpatului prevăzute la art 64 lit a taza a II-a ( dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau in funcții elective publice;), b (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercitiul autorității de stat ) Cod penal, pe perioada legala.

Infracțiunile fiind savarsite in concurs real instanța in temeiul art. 34 lit. b a aplicat pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, apreciind ca nu este necesar aplicarea fata de rezultanta a unui spor de pedeapsa.

În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.1 si 2 Cod penal, urmând a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81

Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 8 luni termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen.

În drept, fapta inculpatului P. V. N., care, în data de (...), nerespectand obligațiile și măsurile cu privire la securitatea și sănătatea în muncă prin faptul ca desi nu avea pregătirea și autorizările necesare a acceptat sa efectueze o sarcina de munca ce se afla in afara sferei sale de competenta, prin aceasta cauzand pericolul de producere a unui accident întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută și pedepsită de art.38 alin.1si 4 din L. nr.319/2006.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.38 alin.1 din L. nr.319/2006, s-a realizat prin acțiunea inculpatului de acceptare a efectuării unei sarcini de muncă fără o pregătire profesională corespunzătoare încălcând astfel masurile de protecție a muncii. U. imediată consta in existenta pericolului de producere a unui accident de munca. La fel ca precizările anterioare existenta infracțiunii nu este condiționata de producerea unui accident de munca. L. de cauzalitate intre fapta săvârșită si urmarea imediata rezulta ex re din savarsirea faptei..

Sub aspectul laturii subiective inculpatul a savarsit infracțiunea din culpa prev. de art. 19 alin. 2 lit. b. C.pen. A. inculpatul deși nu dorit sa lucreze pe aceasta macara a acceptat totuși însărcinarea, deși a aflat ca pentru a deservi un astfel de utilaj este nevoie de o persoana calificata. In acest context inculpatul a ignorat consecințele pe care o astfel de fapta le poate genera si care de cele mai multe ori sunt evaluate abia in momentul in care s- a produs rezultatul.

Instanța a reținut ca inculpatul nu a prevăzut ca fapta sa de nerespectarea a acestor masuri poate sa genereze o stare de pericol insa trebuia sa prevadă acest lucru, atenționarea făcuta de către martorul S. A. trebuia sa-i trezească interesul. Deși susține ca nu a fost intuit cu privire la manevrarea macaralei, aspect total adevărat, totuși conform declarațiilor martorului Pal V. acesta le-a dus la cunoștința, in cadrul instruirii generale in protecția muncii, instrucțiunile proprii specifice securității in munca anexate la dosarul cauzei (f.221) in care in art. 186 alin. 1 prevede „mecanismele complexe de ridicat si transportat vor fi controlate si avizate in conformitate cu prescripțiile tehnice I. Alin. 2

„lucrătorii care deservesc aceste utilaje vor fi calificați, autorizați , după caza conform

prescripțiilor I.";

Vinovăția inculpatului P. V. N., rezulta atât cuprinsul procesului-verbal de cercetare din data de (...) întocmit de către I. T. de M. S. că acesta, prin modul necorespunzător de montare a platformei pe care s-au aflat victimele evenimentului, a încălcat prevederile art.22 din L. nr.319/2006, care prevăd că fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.

Reținând vinovăția inculpatului P. V. N., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea obligațiilor și măsurilor stabilite cu privire la securitatea și sănătatea în muncă, prevăzută de art.38 alin.1 si 4 din L. nr.319/2006.

În drept, fapta inculpatului P. V. N., care, în data de (...), ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere privind exercițiul unei meserii, ori unei anume activități, a provocat, în cadrul unui accident de muncă, moartea victimei M. I., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.

E. agravantei rezultă din împrejurarea că, inculpatul P. V. N. știa că avea nevoie de o autorizație specială I. pentru a putea lucra pe macaraua tip M., acest aspect fiindu-i adus anterior la cunoștință de către martorul S. B. A., a acceptat totuși însărcinarea primită de la inculpatul C. J. Prin modul în care a procedat, inculpatul a dat dovadă de lipsă de interes față de regulile în materie, împrejurare de natură să atragă culpa sa.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal s-a realizat prin acțiunea de acceptare a efectuării unei sarcini de muncă fără o pregătire profesională corespunzătoare. U. imediată constă în atingerea adusă vieții victimei M. I., prin producerea decesului acesteia. În privința legăturii de cauzalitate, instanța apreciază că acțiunea inculpatului concordantă cu cea a inculpatului C. J. alcătuiesc împreună antecedența cauzală a rezultatului produs.

Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.a) Cod penal, respectiv culpa cu neprevedere, deoarece inculpatul desi nu prevăzut rezultatul faptei sale, trebuia sa prevada acest lucru in calitate de meserias socotind fără temei că el nu se va produce.

Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.

Reținând vinovăția inculpatului P. V. N., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea pedepselor , instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, și s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că faptele prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni datorită modalității de comitere, respectiv prin nerespectarea dispozițiilor legale în materia securității și sănătății în muncă și raportat la urmările produse, moartea unei persoane și rănirea altor două.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând oarecum săvârșirea faptelor , apreciind totusi ca nu se face vinovat in contextul celor intamplate, manifestând regret față de cele întâmplate și cooperând cu organele de cercetare în vederea aflării adevărului, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) Cod penal și, în consecință,

Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 luni pentru savarsirea infracțiunii prev. de art. 38 alin. 1 si 4 din L.

319/2006 si aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 2 C.pen va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52

Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege

și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

Instanța a avut în vedere decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza I-lit.c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

A. în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului P. V. N. prin prezenta sentință, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l și 2 Cod penal context in care va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.

Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul procesului penal, partea vătămată M. E., soția victimei M. I. s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 10.000 lei, reprezentând despăgubiri civile și suma de 500.000 euro reprezentând daune morale, in rejudecare solicitând admiterea acțiunii civile pentru suma de 4.466,77 lei reprezentând despăgubiri materiale si suma de 500.000 euro reprezentând daune moral.

Prin adresa nr.3196/(...), aflată la fila 229 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.428,54 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacienților R. I. F. (473,64 lei), D. A. (813,02 lei) și M. I. (141,88 lei), prin adresa nr.223/(...), aflată la fila 255, astfel cum a fost precizată la solicitarea instanței prin adresa nr.96/(...), aflată la fila 484 din dosar, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.510,42 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul numiților R. I. F. (290,60 lei), D. A. (290,60 lei) și M. I. (929,22 lei), iar prin adresa nr.12654/(...), aflată la fila

303 din dosar, S. C. J. de U. C. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de

884,4o lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului M. I..

Instanța a constatat că în conformitate cu prevederile art.313 din L. nr.95/2006, S. J. de U. Z., S. J. de A. S. și S. C. J. de U. C. au calitatea de părți civile în cauză, iar din înscrisurile depuse la dosar de acestea, instanța apreciază că pretențiile lor civile sunt întemeiate, făcând dovada cheltuielilor ocazionate de spitalizarea și administrarea tratamentului medical și, respectiv transportul victimelor.

Instanța a reținut că la data producerii accidentului de muncă, inculpatul C. J. era angajat la S. C. S., dar, în fapt, presta muncă efectiv în folosul S. C. S., această societate stabilind atribuțiile de serviciu ale inculpatului.

Pentru a fi antrenată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, prevăzută de art.1000 alin.3 Cod civil, este necesară existența unui raport de prepușenie, care presupune implicit un raport de subordonare, care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ele, o persoană fizică sau juridică a încredințat unei alte persoane fizice o anumită însărcinare, din această încredințare decurgând posibilitatea pentru prima, care are calitatea de comitent, de a da instrucțiuni, a direcționa, îndruma și controla activitatea celeilalte persoane, care are calitatea de prepus, aceasta din urmă având obligația de a urma îndrumările și directivele primite.

E. contractului de muncă face numai să se prezume, până la proba contrară, existența raportului de prepușenie. U. care a încheiat contractul de muncă cu autorul faptei ilicite nu răspunde în calitate de comitent în cazul în care se dovedește că fapta a fost săvârșită în momentul în care activitatea făptuitorului era îndrumată, supravegheată și controlată de o altă unitate. In acest context instanța a apreciat că în privința inculpatului C. J., care, deși avea contract de muncă încheiat cu S. C. S. - contractul individual de muncă nr.13/(...) (f.85) - fiind angajat ca zugrav pe șantierul T., acesta desfășura efectiv activitate sub îndrumarea, supravegherea și controlul S. C. S., aspecte care rezultă atât din declarațiile inculpatului, ale administratorului S. C. S., R. U., ale martorilor audiați în cauză, care au arătat că aveau cunoștință că inculpatul este omul de încredere al lui R. U., cât și din cuprinsul adresei din data de (...) emise de către S. C. S., aflată la fila 160, în care aceasta explică raporturile sale cu inculpatul C. J.

Culpa părții responsabile civilmente S. C. S. decurge și din procesul-verbal de cercetare din (...) al I.ui T. de M. S., în care se arată că această societate nu e elaborat instrucțiuni proprii pentru utilizarea automacaralei tip M. și a pus în funcțiune echipamentul de muncă și l-a închiriat fără a deține autorizație I. de funcționare pentru aceasta, solicitând informațiile necesare pentru autorizare doar după producerea accidentului de muncă. De asemenea, societatea nu a luat măsurile necesare pentru a exploata în condiții de siguranță și a asigura manevrarea echipamentului de muncă de personal specializat și instruit și nu și-a coordonat acțiunile în vederea protecției lucrătorilor cu S. S.și cu S.S. S.

Față de aceste aspecte, instanța a considerat că S. C. S. are calitatea de comitent și, implicit de parte responsabilă civilmente, urmând a răspunde în solidar cu prepusul său, inculpatul C. J. de prejudiciul cauzat părții vătămate, în temeiul art.1000 alin.3 Cod civil.

Instanța a constatat că S. C. S. nu era asigurata la momentul producerii accidentului, polița de asigurare încheiata cu S.Asiban a început sa producă efecte abia de la ora 24.00 a zilei de (...) (practic data de (...)).

În privința inculpatului P. V. N., instanța a reținut că acesta era angajat la S. C. S., potrivit contractului individual de muncă nr.(...) (f.196-197), ca muncitor necalificat, desfășurându-și activitatea pe șantierul din incinta S.. Ulterior, prin actul adițional nr.2/(...), s-a stabilit că inculpatul urma să îndeplinească funcția de șofer autocamion (f.199).

La data de (...), între S. C. S. și S. S. s-a încheiat un contract de închiriere, care a avut ca obiect un elevator telescopic marca M., ce s-a închiriat cu conducător auto, combustibilul urmând a fi asigurat de către proprietar (f.184). La fel ca in cazul inculpatului C. J. acesta presta o activitate pentru SC T. S. Desi s-a invocat mereu ca aceasta societate nu are calitate de comitent a inculpatului P. V. întrucât sarcina de lucru era trasata de către firma SC TR C. S., astfel ca nu exista un raport de subordonare a inculpatului fata de aceasta societate, instanța a reținut ca s-a creat o confuzie in aprecierea acestui raport. Din declarațiile inculpatului P. (f.149 verso) rezulta ca in ziua respectiva a lucrat pentru SC T. S. iar angajații acestei firme i-au dat dispoziții sa ii ridice cu platforma pentru a executa lucrările. Tot in declarația acestuia (f.87) rezulta faptul ca acesta aducea la îndeplinire sarcinile trasate de catre SC T. S. S-a susținut ca inculpatul C., in caliatea de sef de santier, ii dădea dispoziții inculpatului P. V. cu privire la ce trebuie sa faca in ziua respectiva, astfel ca nu exista acea dependenta specifica raportului de prepusenie. E. adevarat ca inculpatul C. împreuna cu martorul G. erau cei care repartizau angajații la locurile de munca insa in incinta SC T. S. SA se desfășurau si alte lucrării nu doar cele contractate de SC T. S. Cu privire la acele lucrării nu excludem raportul de prepusenie generat intre inculpat si societatea care controla activitatea încredințata. In ziua accidentului inculpatul C. i-a repartizat ca sarcina de lucru doar deservirea automacaralei, in vederea respectării contractului de închiriere, contract încheiat cu SC T. S. unde se specifica faptul ca macaraua se închiriaza cu macaragiu. El nu conducea activitatea pentru firma SC T. astfel ca nu avea cum sa dea dispoziții in contul acestei firme. A. aspecte rezulta din declarațiile inculpatului C. precum si din adresa aflata la fila 161 in care se precizează ca lucrarea respectiva nu era contracta nici de SC TR C. si nici de SC R. Mai departe se precizează ca in executarea acestei lucrări SC R. nu era implicata direct contractuala ci indirect in baza contractului de antrepriza prin care aceasta a preluat o parte din lucrările contractate de SC TR C. S. I. aceasta precizare vizează nu lucrarea contractata de SC T. S. ci referindu-se la contractul de închiriere, întrucât TR C. S., asa cum s-a menționat, nu avea raporturi contractuale cu SC T. S., astfel daca aceasta firma nu avea încheiat un contract cu SC T. nici SC R. nu avea cum sa efectueze lucrări pentru aceasta societate.

Caracteristicile raportului de prepusenie au la baza ca

. constitutive: acordul de voințe expres sau tacit între comitent si prepus; îndeplinirea unor functii sau activități de cãtre prepus în contul comitentului;acceptarea de către prepus a poziției sale de subordonare fatã de comitent. R. de prepusenie trebuie analizat în relația comitent prepus. A. inculpatul P. V. executa ceea ce angajații SC T. ii cereau sa faca. Dependenta funcționala exista fata de aceasta societate cu privire la lucrarile efectuate. S. ca inculpatul P. V. primea ordine si de la inculpatul C. insa acestea vizau alte lucrarii care se desfașurau in incinta societății, sau chiar cele referitoare la lucrările contractate de SC T. S. insa prin prisma asigurarii unei persoane care sa manipuleze utilajul care era folosit de aceasta societate in realizarea lucrărilor in beneficiul SC Tensris S. SA.

In ceea ce privește condițiile existentei raportului de prepusenie si anume existenta acestui raport la momentul savarisii faptei si fapta savarsita de prepus in funcțiile încredințate aceste sunt îndeplinite in cauza pe baza considerentelor expuse anterior.

Fata de acestea, instanța apreciază că, paza juridică a utilajului și a deserventului s-a transferat asupra chiriașului S. S. pe perioada derulării contractului de închiriere.

Culpa părților responsabile civilmente S. C. S. și S. S. decurge și din procesul-verbal de cercetare din (...) al I.ui T. de M. S. C. referitoare la culpa S. C. S. au fost menționate mai sus, astfel încât se va face referire doar la cele privitoare la S. S. A., se arată în cuprinsul procesului-verbal menționat că această societate nu și-a coordonat acțiunile în vederea protecției lucrătorilor cu S. C. S. și cu S.S. S. și, de asemenea, nu a întocmit un plan propriu de securitate și sănătate pe șantier.

In ceea ce privește SC R. S. instanța, conform adresei emise de catre R. C. constata ca aceasta societate fiind radiata a încetat sa mai existe ca subiect de drept motiv pentru care va admite excepția invocata de SC R. S. privind lipsei capacității de folosința a acestei societăți.

Prin art.1000 alin.3 Cod civil se instituie o garanție a comitentului în solidar cu prepusul față de victima prejudiciului, garanție menită să ofere victimei posibilitatea de a fi despăgubită. Răspunderea comitentului este antrenată însă numai dacă și în măsura în care în persoana prepusului sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

A., instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-

999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunile săvârșite, prejudiciul cauzat prin decesul victimei M. I., legătura de cauzalitate directă dintre faptele ilicite și prejudiciul produs, vinovăția sub forma culpei.

A. în vedere faptul că accidentul de muncă s-a soldat cu decesul victimei M. I., instanța a apreciat că părții vătămate M. E. i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea și cu îngrijirile medicale ale acesteia, precum și cu înmormântarea și comemorările ulterioare, cât și un prejudiciu moral, constând în suferința psihică deosebită creată prin pierderea unei ființe dragi, fiind cunoscută legătura afectivă între membrii familiei, victima fiind soțul acesteia.

În privința daunelor materiale solicitate de partea vătămată, instanța a apreciat că acestea au fost dovedite în cuantum de 4.487,24 lei, astfel cum au fost ele dovedite cu înscrisurile de la filele 239, 242-247, 240-241,238-239 și 241.

Partea civilă a solicitat, pe lângă despăgubirile materiale și plata unor daune morale pentru prejudiciul suferit, în cuantum de 500.000 euro. Instanța reține că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei (principiul restitutio in integrum).

În speță, partea civilă M. E. a solicitat despăgubiri pentru prejudiciul afectiv constând în durerea și suferința psihică pricinuită de pierderea soțului său, M. I.. Principalul element care trebuie luat în calcul la acordarea acestor despăgubiri îl constituie, fără îndoială, existența unor strânse legături de afecțiune între partea civilă și victimă la momentul decesului acesteia.

Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate insa aceasta trebuie sa păstreze un raport de proporționalitate.

În temeiul Convenției Europene a D. O., acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și in același timp să nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

Decesul victimei M. I. la data de 10 noiembrie 2007, ca urmare a unui accident de muncă produs la data de 1 noiembrie 2007 din culpa inculpaților C. J. și P. V. N. are aptitudinea de a produce părții civile, pe lângă prejudiciul patrimonial constând în cheltuielile efectuate cu spitalizarea, cu înmormântarea și un prejudiciu nepatrimonial, constând în suferința inerentă pierderii unei persoane dragi și în afectarea condițiilor obișnuite de viață ale părții vătămate ca urmare a pierderii unei persoane pe al cărei sprijin conta.

Raportat la faptul că M. I. a decedat în circumstanțe tragice, fiind victima unui accident de muncă, ținând seama și de legătura afectivă puternică existentă între acesta și partea civilă, respectiv soția sa, precum și la faptul că decesul lui M. I. a afectat pe durată nedeterminată condițiile obișnuite de viață ale părții civile ca urmare a pierderii unei persoane pe al cărei sprijin aceasta conta, în condițiile în care s-a dovedit că defunctul era singurul care realiza venituri în familie, partea civilă fiind bolnavă și neputând munci, instanța apreciază ca fiind echitabil a i se acorda acesteia o indemnizație pentru reparația prejudiciului nepatrimonial suferit.

Fata de cuantumul daunelor morale solicitate instanța a apreciat că pretențiile părții civile sunt însă exagerate tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite pe seama acestui accident. Aplicând criteriile menționate la situația concretă a părții civile M. E., instanța consideră că suma de 50.000 euro reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele acestei părți civile, fara a transforma acest incident intr-o sursa de îmbogățire.

Ca o consecință a celor expuse anterior, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă M. E. și va obliga pe inculpații C. J. și P. V. N., în solidar, la plata de despăgubiri către aceasta, materiale în cuantum de 4.487,24 lei și morale în cuantum de

50.000 euro, echivalent în lei la cursul oficial al B.N.R. la data plății.

Prin adresa nr.3196/(...), S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.428,54 lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacienților R. I. F. (473,64 lei), D. A. (813,02 lei) și M. I. (141,88 lei), prin adresa nr.223/(...), aflată la fila 255, astfel cum a fost precizată la solicitarea instanței prin adresa nr.96/(...), aflată la fila 484 din dosar, S. J. de A. S. a menționat că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.510,42 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea kilometrilor parcurși și a echipajelor pentru transportul numiților R. I. F. (290,60 lei), D. A. (290,60 lei) și M. I. (929,22 lei), iar prin adresa nr.12654/(...), aflată la fila 303 din dosar, S. C. J. de U. C. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 884,4o lei, reprezentând cheltuielile cu asistența medicală acordată pacientului M. I..

În ceea ce privește acțiunile civile ale S.ui J. de U. Z. și ale S.ui J. de A. S., acestea au fost admise însă numai în parte, cu privire la cheltuielile efectuate cu spitalizarea și transportul victimei M. I.. Întrucât raportat la părțile vătămate R. I. F. și D. A. în cauză a fost pronunțată o soluție de neîncepere a urmăririi penale, părțile civile au posibilitatea de a-și recupera cheltuielile pe calea unei acțiuni separate în fața instanței civile, neputând fi obligați inculpații și la plata acestor cheltuieli în cadrul prezentului proces penal.

Prin urmare, față de prevederile art.313 din L. nr.95/2006, instanța i-a obligat pe inculpații C. J. și P. V. N., în solidar, la plata de despăgubiri materiale către părțile civile, în cuantum de 141,88 lei către S. J. de U. Z., de 929,22 lei către S. J. de A. S. și de 884,40 lei către S. C. J. de U. C., sume reprezentând cheltuieli de spitalizare și, respectiv transport efectuate pentru victima M. I. și care au fost actualizate cu rata inflației până la data plății integrale.

Instanța a constatat că partea civilă M. E. a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, iar întrucât a fost depusă la dosar chitanța care atestă plata onorariului (f.488), în cuantum de 3.700 lei, în baza art.193 alin.1 și 4 Cod procedură penală, apreciind ca dovedite pretențiile formulate în acest sens, instanța a dispus obligarea inculpaților C. J. si P. V. la plata sumei de 1850 lei fiecare. Instanța a constatat ca potrivit art. 193 alin. 1 si 4 rap. la art. 191 alin. 2 inculpații nu pot fi obligați in solidar la plata cheltuielilor făcute de către parti, instanța i-a obligat pe fiecare inculpat la plata cheltuieli in măsura in care au fost provocate de aceștia.

În baza art.1000 alin.3 Cod civil, întrucât s-a constata că în cauză este incidentă răspunderea comitentului pentru fapta prepusului, inculpații au fost obligați la plata despăgubirilor civile către părțile civile M. E. S., S. J. de U. Z., S. J. de A. S. și S. C. J. de U. C. și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile M. E. în solidar și cu părțile responsabile civilmente in limita contribuției fiecărui inculpat la savarsirea faptei.

In ceea ce privește solidaritatea comitent-prepus instanța a apreciat ca daca fiecare comitent este garantul propriului prepus atunci pentru fiecare comitent in parte se instituie solidaritatea cu propriul prepus in limitele partii de prejudiciu cauzat. A. fata de victima sunt ținuți in solidar doar inculpații pentru întreg prejudiciul in timp ce fiecare comitent este ținut in solidar cu propriul prepus in limitele parții de prejudiciu pe care l-a produs prepusul pentru care este ținut sa răspundă.

In cauza instanța a apreciat ca din punctul de vedere al gravitații faptelor care au generat prejudiciul produs faptele inculpatului P. V. prezintă o pondere mai mare comparativ cu cele ale inculpatului C. J. C. acestuia indica faptul ca a acționat cu superficialitate, nu s-a informat asupra manipulării corecte a utilajului, lipsa responsabilitatii si a conștientizării pericolelor prin expunerea atât a propriei persoane cat si a a altora. Chiar daca i s-a solicitat sa deserveasca macaraua in ziua respectiva acesta era obligat sa refuze si nu sa accepte sarcini care exced sfera acestuia de competenta. Mai mult decât atât daca tot a acceptat sarcina impusa avea datoria minima de a se informa cu privire la siguranța manipulării utilajului respectiv cu atât mai multa cu cât in acest proces tehnologic erau implicate mai multe persoane. Firesc ar fi ca orice persoana care nu are cunoștințele sau deprinderile necesare pentru a face un lucru dar care totuși s-a implicat in realizarea acestuia sa manifeste interes in a se informa cel puțin si sa nu acționeze in mod instinctual.

Fata de aceste aspecte instanța a obligat inculpatul C. J. în solidar cu partea responsabilă civilmente S. C. S. la plata despăgubirilor civile stabilite parților civile in limita contribuției la generarea acestora de 40%, iar pe inculpatul P. V. in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. S. in limita contribuției apreciata de instanța in procent de

60%.

În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art.83 si art. 84

C.pen privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni si neexecutarea obligațiilor civile.

În baza art.191 alin.1, 2 și 3 Cod procedură penală, instanța a obligat pe inculpații C. J. și P. V. N., la cheltuieli judiciare către stat în cuantum total de 3000 lei, potrivit dispozitivului hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat la data de (...)(data poștei, plic f.3), recurs partea responsabilă civilmente SC T. S., criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.

În motivarea recursului său, partea responsabilă civilmente a învederat faptul că în mod greșit a fost obligată la plata despăgubirilor civile în solidar cu inculpatul P. V. N. întrucât între părți nu există un raport de prepușenie iar contractul încheiat cu ScTr C. S. este în opinia recurentei un contract de antrepriză și nu de locațiune astfel că, acestuia din urmă i se poate imputa în totalitate culpa pentru accidentul de muncă survenit.

În esență, recurenta arată că inculpatul P. era angajatul ScTr C. S. și că acționa în funcție de îndrumările primite de la șeful său, inculpatul C. iar contractul dintre cele două părți responsabile civilmente trebuie să fie interpretat ca fiind un contract de antrepriză atâta vreme cât ScTr C. S. a asigurat și carburantul necesar funcționării utilajului închiriat, obligându-se astfel să execute pe riscul său și în mod independent o anumită lucrare.

În subsidiar s-a solicitat s-a solicitat a se constata că s-a achitat părții civile suma de

10.000 lei și se impune de asemenea diminuarea gradului de culpă reținut în sarcina recurentei, de 60%, care nu corespunde realității.

Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:

Mai întâi ne vom pronunța cu privire la excepția tardivității recursului, excepție invocată de apărătorul părții civile.

După cum se poate observa din practicaua încheierii de amânare a pronunțării din data de (...), recurenta, reprezentată de apărător ales a fost prezentă la dezbateri, astfel că termenul de recurs , în cazul acestei părți curge de la data pronunțării, adică din data de (...), potrivit art.385 ind.3 rap.la art.363 C.p.p.

Termenul de 10 zile s-ar fi considerat împlinit la data de 12 noiembrie 2011, care însă era o zi de sâmbătă astfel că, potrivit art.186 alin.4 C.p.p. termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează, adică, în speță, luni (...), ceea ce conduce la concluzia că prezentul recursul este în termen, astfel că se va respinge excepția invocată.

Cu privire la fondul cauzei, avem în primul rând în vedere faptul că instanța de fond, în urma administrării unui vast probatoriu și a analizei atente și detaliate a acestuia a reținut o stare de fapt corectă conformă cu realitatea.

De altfel, argumentele primei instanțe sunt deosebit de bine structurate, starea de fapt, precum și vinovăția inculpaților, cu stabilirea corectă a participației fiecăruia și a gradului de culpă a acestora, rezultă cu claritate din considerentele hotărârii atacate.

În acest context, apreciem că nu este necesară o reexaminare a probelor, arătăm doar că ne însușim întrutotul argumentația primei instanțe.

Motivele de recurs vizează în principal latura civilă a cauzei, mai exact răspunderea civilă delictuală a comitentului pentru prepusul său.

Critica privitoare la natura contractul încheiat între cele două societăți comerciale, părți responsabile civilmente este una neîntemeiată astfel că nu va fi primită de către instanța de recurs.

Contractul încheiat între părți are ,potrivit normelor de drept civil, putere de le între acestea și presupune exprimarea consimțământului neviciat al acestora.

Pornind de la denumirea acestui contract „contract de închiriere"; (f.184 dosar fond) și apoi verificând conținutul acestuia și anume închirierea unui elevator telescopic marca M., cu conducător auto și cu asigurarea combustibilului de către proprietar, curtea conchide că voința părților liber exprimată a fost aceea de a închiria în schimbul unei sume de bani utilajul descris mai sus.

Diferența dintre un contractul de închiriere și contractul de antrepriză se reflectă în primul rând în obiectele diferite ale acestor două contracte, contractul de antrepriză spre deosebire de contractul de închiriere, presupunând angajarea unei lucrări pe riscul antreprenorului în schimbul unui preț. În doctrina de specialitate s-a arăta că antrepriza este un contract independent și se deosebește de locațiune prin faptul că prețul locațiunii este determinat în raport cu durata folosinței, iar contractul de antrepriză nu servește drept temei pentru folosința unui lucru.

În speța de față, este evident faptul că prețul plătit de recurentă, în calitate de chiriaș și stabilit la suma de 250 E. reprezintă contravaloare folosinței bunului închiriat.

Așa fiind, ulterior momentului desenării conducătorului auto de către proprietarul elevatorului și totodată a asigurării combustibilului necesar, paza juridică a bunului a trecut în sarcina chiriașului, care avea putere de direcție și control.

Conchizând, apreciem, în consens cu instanța de fond că, 60 la % din culpă îi revine părții responsabile civilmente recurentă în solidar cu inculpatul P., care era conducător auto. În acest context, nu prezintă nicio relevanță faptul că inculpatul este angajatul ScTr C. S., atâta vreme cât obiectul contractului de închiriere este utilajul descris cu conducătorul său auto. R. de prepușenie nu presupune în mod obligatoriu existența contractului de muncă între părți, în cazul de față primând prevederile contractuale expuse mai sus.

Problema a fost tranșată în doctrină și literatura de specialitate în sensul că se admite răspunderea delictuală a părții contractante căreia îi aparține paza juridică a structurii lucrului în sensul art.1000 alin.3 c.civ.

Cu privire la gradul de culpă stabilit în cauză apreciem că, instanța de fond în mod judicios a reținut, în urma verificării tuturor aspectelor legale de dinamica accidentului de muncă, de normele de protecție a muncii încălcate că există o culpă comună, concluzie ce se deduce și din procesul verbal de cercetare din (...) al I.ui T. de M. S., culpa recurentei fiind evident mai mare prin aceea că nu și-a coordonat acțiunile în vederea protecției lucrătorilor cu S. C. S. și cu S.S. S. și, de asemenea, nu a întocmit un plan propriu de securitate și sănătate pe șantier.

Recurenta mai arată în motivele sale de recurs că i-ar fi achitat părții civile suma de

10.000 lei, sumă de care însă nu se face vorbire în vreo declarație a părții civile și nici nu există acte justificative în acest sens. De altfel, aceste aspecte vor putea fi avute în vedere cu ocazia executării hotărârii atacate.

Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.

Va stabili în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge excepția tardivității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de partea responsabila civilmente S. T. S. C.

N. cu sediul in C.-N., str. Oașului, nr. 118 împotriva sentinței penale nr. 364 din 1 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

A. D. L. M. R. C. I.

M. V.-G.

GREFIER

Red.M.R./S.M.D.

4 ex./(...)

← Decizia penală nr. 12/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 473/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 214/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 214/2012, Curtea de Apel Cluj