Decizia penală nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 81/A/2012

Ședința publică din 19 aprilie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G.- judecător JUDECĂTOR : D. P.

GREFIER : M. N.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin

P. - D. S.

S-au luat spre pronunțare apelurile declarate de către inculpatul H. V. și partea civilă A. prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței penale nr. 14 din 19 ianuarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Tribunalul Cluj în dosar nr.

382/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 12 aprilie

2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 19 aprilie 2012.

C U R T E A :

Asupra apelurilor de față,

În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.14 din 19 ianuarie 2012 a condamnat pe inculpatul:

H. V., fiul lui G. și V., n. la data de (...) în C. T., jud. C., cetățean român, studii medii, pensionar, dom. în C. T., str. N. nr. 1, ap. 1, jud. C., fără antecedente penale, posesor al CI. seria KX nr. 5., CNP 1.,

În temeiul art. 9 al. 1 lit. b din L. 241/2005, cu aplicarea art. 74 al. 2 rap. la art. 76 al. 1 lit. d Cod Penal, la pedeapsa de: - 6 (sase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 71 al. 1 și 2 Cod Penal s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev. de art. 64 lit. a teza a II-a Cod Penal.

În temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a Cod Procedură Penală

și la art. 1349 al. 1 și 2 Cod C. s-a admis acțiunea civilă a S. Român, M. F.,

În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei care se avansează din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. - av. Chiorean Peter Vanda.

P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C. emis în dosarul de urmărire penală nr. 255/P/2011 și înregistrat la Tribunalul Cluj la data de (...) sub număr unic de dosar (...), a fost trimis în judecată inculpatul H. V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prav. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr.241/2005.

S-a reținut, în esență, în actul de inculpare că inculpatul H. V., în calitate de asociat și administrator al S. „. E. I. SRL din C.-N., în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, cu scopul de a se sustrage de la plata taxei pe valoare adăugată în R., deși în urma vânzării unor autoturisme uzate achiziționate, din Germania în valoare de 3.763.240 lei, echivalentul a 895.846 euro, către diverse persoane fizice avea obligația să colecteze un TVA în cotă de

19% în sumă de 617.238 lei, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de

9.498 lei care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare, respectiv care prin neînregistrarea în contabilitate a unor livrări intracomunitare în valoare de 97.778 lei s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 lei, cauzând un prejudiciu total în sumă de 715.016 lei bugetului de stat.

Așa cum rezultă din informațiile comunicate de O. R. C. de pe lângă

Tribunalul Cluj (filele 25-28 din dosarul de urmărire penală), la sfârșitul anului

2008 inculpatul H. V., la acea vreme în vârstă de 41 de ani, a înființat S. „. E. I.

S., cu sediul în municipiul C. T. S. nou înființată avea ca obiect principal de activitate comerțul cu autoturisme și autovehicule ușoare sub 3,5 tone.

Din actele contabile ale societății, din procesul verbal de control al organelor fiscale ca și din anexele la acest proces verbal (filele 10 -15 și 30,

42, 43, 102 din dosarul de u.p.), a rezultat că în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, inculpatul a desfășurat în calitate de administrator și asociat unic al societății de mai sus, comerț cu mijloace de transport uzate, second hand, achiziționând diferite autovehicule de la vânzători din Germania care au fost revândute către diverse persoane fizice din R..

În data de (...), așa cum s-a arătat și puțin mai sus, reprezentanții A.. -

D. C., Activitatea de I. F. - SIF 4, în urma unui control efectuat cu privire la achizițiile intracomunitare efectuate de S. „. E. I. S. cu sediul în mun. C. T., în perioada decembrie 2008 - decembrie 2009, și a modului de îndeplinire a obligațiilor fiscale rezultate din aceste achiziții, respectiv modul de respectare a prevederilor legale de către inculpat referitor la TVA, au constatat că acesta nu a achitat TVA în sumă de 715.016 lei .

Din procesul verbal al echipei de control a rezultat că, în perioada mai sus menționată, inculpatul în calitate de reprezentant al „. E. I. S. C. T. a achiziționat pe bază de factură de la diferite firme din Germania autoturisme uzate, în valoare totală de 3.763.240 lei, echivalentul a 895.846 euro, comunicând către firmele furnizoare codul valabil de plătitor de TVA RO

24848130, motiv pentru care aceste firme au facturat bunurile respective în regim de scutire de TVA deoarece în acest caz obligația de plată a TVA-ului

2 revenea firmei din statul de destinație a bunurilor, adică societății de mai sus care avea sediul în R..

Inculpatul H. V., deși a vândut toate autoturismele achiziționate din

Germania către diverse persoane fizice, având obligația să colecteze TVA în cotă de 19% în sumă de 715.016 lei, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9.498 lei, care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare.

Organele de inspecție fiscală au constatat de asemenea că inculpatul nu a înregistrat în contabilitate achiziții intracomunitare în sumă de 97.778 lei și în acest mod acesta s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 lei. Această sumă a fost reținută de organele de control în suma globală de

715.016 lei reprezentând TVA.

Inculpatul H. V., care în perioada (...) - (...) a fost administrator și asociat unic al S. „. E. I. .S., în luna ianuarie 2010 a cesionat părțile sociale în favoarea numiților D. I. D. și D. I., domiciliați în județele Timiș și Arad, cesiune ce a însemnat și predarea tuturor documentelor societății către cei doi.

Noii asociați, cu toate eforturile depuse de organele de control, nu au putut fi contactați iar invitația adresată noului administrator D. I. D. a fost returnată cu mențiunea „destinatar mutat";.

În baza art. 22 din Regulamentul CE nr. 1798/2003 privind cooperarea administrativă în domeniul TVA, s-a solicitat de către organele fiscale un raport VIRS. VIES sau S.ul de S. de I. privind TVA-ul este un mijloc electronic de transmitere a informației referitoare la înregistrarea în scopuri de TVA, la validitatea numerelor de înregistrare pentru TVA al companiilor înregistrate în UE și la livrările intracomunitare efectuate de furnizori din state membre. Cu ajutorul acestui sistem au putut fi identificate toate livrările de marfă din perioada decembrie 2008 - decembrie 2009 de la firme din Germania către societatea condusă de inculpat, având codul TVA RO 24848130.

În cauză a fost audiată martora S. A. Ida (fila 21 din dosarul de u.p. și respectiv fila 35 din dosarul instanței), care a condus evidențele contabile ale S.

„. E. I. SRL"; S. în perioada în care administrator a fost inculpatul. M. a arătat că pe baza informațiilor primite de la alți contabili din cadrul unor firme care aveau un obiect de activitate similar, și de la angajați ai AFP C. T., a considerat că TVA-ul se calculează doar la marja de profit și nu la întregul preț de revânzare.

Este real că ulterior martora a aflat că TVA-ul se aplică la marja de profit la achizițiile intracomunitare doar dacă societatea și achiziția îndeplinesc anumite condiții. Astfel, aceste condiții sunt prevăzute de art.

1522 din Codul Fiscal, respectiv L. 5..

Ascultat în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată (filele

16-17, 19-20 și respectiv 34), inculpatul a recunoscut că a aplicat TVA-ul numai la marja de profit, deoarece așa a fost sfătuit de către persoane ce administrau sau dețineau părțile sociale ale unor firme cu obiect de activitate similar, și de propria contabilă, despre care inițial a arătat că ar fi o anume doamna A., și nu martora S. A. I.

Instanța a apreciat că în cauză sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală numai în ce privește neînregistrarea în contabilitate a unor achiziții intracomunitare în sumă de 97.778 lei și în acest mod inculpatul s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 lei.

P. diferența de prejudiciu nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, incriminată de prevederile art. 9 lit. b din L.

241/2005.

Potrivit textului legal mai sus amintit, constituie infracțiunea de evaziune fiscală și se pedepsește cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

Din procesul verbal întocmit de organele fiscale, nu a reieșit că inculpatul nu ar fi evidențiat operațiunile comerciale, cu excepția celor în sumă de 97.778 lei, arătate mai sus. De asemenea nu a rezultat nici că inculpatul nu ar fi evidențiat veniturile realizate, dimpotrivă, au fost evidențiate achizițiile intracomunitare, și prețul de vânzare, către persoane fizice, al autoturismelor cumpărate de firma inculpatului, însă, inculpatul, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 15522 din L. 5., a calculat și plătit TVA numai la marja de profit rezultată din revânzarea bunurilor achiziționate din spațiul Uniunii Europene.

Potrivit unui studiu publicat în „Curierul Fiscal"; nr. 10 din anul 2008, frauda de tip carusel privind taxa pe valoarea adăugata aferentă achizițiilor intracomunitare este o prezență de necontestat, deși nedorită, în spațiul comunitar. M. în sine se structurează pe regimul tranzitoriu actual de impozitare a schimburilor intracomunitare, care presupune, ca regula generala, impozitarea schimburilor intracomunitare de bunuri, efectuate între persoane impozabile, în statul membru de destinație. O. cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeana, o parte din agenții economici din R. au căutat sa asimileze „din mers"; practicile infracționale de fraudare a obligațiilor fiscale,

„experimentate"; de mai mulți ani în spațiul comunitar si, de foarte multe ori, chiar cu „succes";.

În același studiu, despre care am vorbit mai sus, sunt redate patru metode de fraudare a bugetului statului, prin neplata TVA-ului raportat la achizițiile intracomunitare.

O prima metoda, și „metoda clasica";, se refera la achizitiile intracomunitare efectuate de un operator economic din R.. De ex. firma A din R., înregistrata în scopuri de TVA în baza art. 153 din Codul Fiscal, dorește să facă o achiziție intracomunitara de la firma B situată într-un stat membru. P. eludarea acestor obligații fiscale, reprezentând TVA, factorii de decizie ai firmei A vor înființa o alta firmă de tip „., firma C, al cărei asociat unic și administrator să fie un „om de paie";, firma C fiind controlată în fapt tot de reprezentanții firmei A. La înființarea firmei C aceasta se declară plătitoare de TVA prin opțiune, dar declară o cifră de afaceri anuală sub pragul valoric de

100.000 euro, pentru a beneficia de posibilitatea depunerii trimestriale a decontului de TVA, în acord cu prevederile art. 1561 alin. (2) si (3) C.fisc. Ulterior, firma C efectuează achizițiile intracomunitare de la firma B, firma C aplicând pentru aceste operațiuni regimul de taxare inversă. Mărfurile astfel achiziționate sunt facturate ulterior către beneficiarul în fapt al acestora, respectiv firma A. P. aceste operațiuni de livrare internă, firma C colectează TVA-ul aferent, iar firma A îl va deduce, folosind drept document justificativ facturile întocmite de firma C, în acord cu prevederile art. 155 alin. (5) C.fisc. Operațiunile descrise anterior au o „durată de viață"; precis determinata, respectiv de maxim 3 luni, până la termenul limită prevăzut privind obligația firmei C de a depune decontul de T. cu puțin timp înainte de împlinirea acestui termen, firma C „., fără a mai putea fi identificata ulterior si fără a înregistra, declara si plăti TVA-ul colectat ca urmare a livrărilor interne efectuate către firma A. P., firma C are ca „. obiect de activitate"; furnizarea de documente

4 justificative către firma A, în scopul deducerii TVA-ului de către aceasta din urma.

O a doua metodă privind frauda de tip „. reprezintă, în fapt, o forma de „. a celei descrise anterior, în sensul că produsele ajung în final de la firma A la firma B, expeditorul lor inițial. Aceasta metoda poate fi identificată ca mecanismul de autogenerare a fraudei de tip „., cu efecte vizibile în ieftinirea produselor ce fac obiectul acestor tranzacții. Acest mecanism se structurează pe faptul ca prețul de livrare al firmei A către firma B, adică prețul de livrare fără TVA, deoarece, în momentul în care firma A vinde către firma B, firma A efectuează o livrare intracomunitara, ce intră în categoria operațiunilor scutite de TVA cu drept de deducere, este inferior prețului de vânzare practicat inițial de firma B către firma C; firma A poate „susține"; acest preț de livrare din

„câștigul din TVA"; care îi revine în urma tranzacțiilor derulate, în amonte, cu firma C.

O a treia metodă a acestui tip de fraudă se refera la livrările simulate, efectuate de un agent economic din R., înregistrat în scopuri de TVA conform art. 153 C.fisc., către un agent economic din alt stat membru, înregistrat în scop de TVA în baza legislației specifice a statului membru din care acesta face parte. În acest sens, firma din R. efectuează o livrare intracomunitara, facturează fără TVA în baza codului de TVA aparținând unui agent economic extern din spațiul comunitar, dar, în fapt, vinde produsele respective pe piața internă „la negru";. Aceasta metoda se poate realiza atât prin complicitatea partenerului extern, care comunică codul său de TVA, sau fără știința acestuia, spre exemplu, prin procurarea codului de TVA din diverse mijloace de informare. B. că așa-zisa «livrare intracomunitara» în cauza va trebui evidențiată de agentul economic din R. în decontul de TVA, declarația, iar datele raportate autorităților publice din R. vor fi confruntate ulterior cu cele raportate, de partenerul extern, autorităților publice din țara sa. Însa, în acest interval de timp, agentul economic în cauza va cere rambursarea TVA- ului si, ulterior, se va „volatiliza";

În fine, o a patra metodă, se referă la situația în care un agent economic din R., înregistrat în scopuri de TVA în baza art. 153 C.fisc., efectuează o achiziție intracomunitara si declară toate operațiunile în acest sens din punct de vedere absolut legal. Ulterior, înregistrează un adaos comercial infim si simulează vânzarea en detail, prin intermediul aparatelor de marcat electronice fiscale. În fapt, produsele respective sunt comercializate pe „. paralelă"; la prețuri mult mai mari decât cele înregistrate în evidentele contabile. Exemplul

„clasic"; în acest sens îl reprezintă achiziția intracomunitara de făină, simulându-se comercializarea acesteia en detail către persoane fizice, a căror identificare ulterioara nu este cerută de niciun text de lege si, de altfel, nici nu pot fi identificate, dar în realitate fiind vândută către diverse unități de panificație și patiserie.

Din toate metodele evidențiate prin studiul de mai sus, s-a evidențiat intenția directă a administratorilor firmelor românești din exemplele date, de a frauda statul, prin neplata în totalitate a TVA-ului rezultat în urma unor schimburi comerciale intracomunitare. Ori în cauza în speță, o astfel de intenție nu este atât de evidentă, și necalcularea TVA-ului la întregul preț de vânzare al autoturismelor, este rezultatul interpretării eronate, cei drept, a unui text din legea fiscală.

S-a considerat că pentru evitarea unor situații similare, legiuitorul ar trebui să intervină, pentru reglementarea ca infracțiune ori ca și contravenție, în funcție de pericolul social al unei astfel de fapte, prin modificarea legii evaziunii fiscale.

În privința neînregistrării în contabilitate a unor achiziții intracomunitare cu scopul de a se sustrage de la plata TVA, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că nu a reușit acest lucru, din cauza stării de boală, și a imposibilității deplasării, unele acte contabile primare și justificative i-au fost transmise martorei S. A. Ida, contabila firmei pe care o administrat inculpatul, prin intermediul martorului K. E., și că acesta este posibil să nu fi predat actele respective contabilei. Instanța a procedat la ascultarea acestui martor, ori din cele declarate de acesta, o asemenea ipoteză nu se verifică. Astfel, martorul a declarat că după declanșarea bolii inculpatului acesta a cesionat părțile sociale ale firmei unor persoane, despre care nu cunoaște amănunte. Până la cesionare însă, inculpatul s-a ocupat personal de administrarea concretă a firmei (fila 42 din dosarul instanței).

În drept, fapta inculpatului H. V., care în calitate de asociat și administrator al S. „. E. I. S. din C. T., în perioada decembrie 2008 - decembrie

2009, prin neînregistrarea în contabilitate a unor livrări intracomunitare în valoare de 97.778 lei s-a sustras de la plata TVA în sumă de 18.578 lei, cauzând un prejudiciu bugetului de stat echivalent cu suma de mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005.

La dozarea pedepsei, instanța a ținut seama de limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracțiunea dedusă judecății, și anume închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi, de gradul de pericol social al faptei, concretizat în modul simplist, neelaborat, în care inculpatul a acționat, în prejudiciul nu foarte însemnat. S-a luat în considerare și persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale (fila 107 din dosarul de u.p.), a recunoscut fapta, și care este grav bolnav, instanța luând la cunoștință în acest sens, actele medicale de la filele 36-38 din dosarul instanței, și percepând în mod nemijlocit că inculpatul se deplasează cu foarte mare greutate. Din actele medicale despre care s-a vorbit mai sus reiese că inculpatul este încadrat permanent într-un grad de handicap, având o deficiență funcțională gravă, și necesitând asistent personal.

Din această perspectivă, s-a apreciat că starea sănătății inculpatului reprezintă o circumstanță judiciară facultativă, în sensul art. 74 al. 2 Cod

Penal.

Prin urmare pedeapsa inculpatului a fost coborâtă sub minumul special de 2 ani închisoare, instanța apreciind că pedeapsa de 6 luni închisoare reprezintă o sancțiune aptă să-i atragă atenția asupra consecințelor profund antisociale ale faptei sale, în contextul în care fenomenul infracțional evazionist a căpătat o amploare semnificativă, organele statului fiind ferm angajate în eradicarea acestuia.

Penal.

În cauză A.. - D. C. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 932.923 lei reprezentând TVA în valoare de 715.016 lei de la plata căreia s-a sustras inculpatul, respectiv majorări de întârziere în sumă de 217.907 lei.

Ținând seama de faptul că instanța a apreciat că numai suma de 18.578 lei reprezintă urmarea activității infracționale a inculpatului, prin neînregistrarea operațiunilor comerciale, adică a achizițiilor intracomunitare, deci numai în această măsură există legătură între faptă și prejudiciu, în temeiul art. 346 al. 1 rap. la art. 14 al. 3 lit. a Cod Procedură Penală și la art.

1349 al. 1 și 2 Cod C. instanța a admis acțiunea civilă a S. Român, M. F.,

A. N. de A. F., prin D. G. a F. P. a J. C. și în consecință a obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile suma de 18.578 lei despăgubiri civile reprezentând TVA precum și dobânzi de întârziere aferente acestei sume, calculate până la data de (...), obligând inculpatul a plăti părții civile și accesoriile acestor sume începând cu data de (...) și până la data plății efective. Celelalte pretenții au fost respinse, iar pentru diferența de sumă, partea civilă va trebui să recupereze TVA-ul de plată, prin mijloacele de executare fiscale de care dispune.

În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 lei care se va avansa din Fondul M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului C. - av. Chiorean Peter Vanda.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel: partea civilă A. prin D.

G. A F. P. C. și inculpatul H. V.

Prin motivele scrise partea civilă a învederat că inculpatul datorează acesteia, așa cum s-a precizat prin constituirea de parte civilă făcută în fața procurorului precum și în fața primei instanțe suma de 932.923 lei despăgubiri civile compusă din: 715.016 lei TVA și 217.907 lei majorări aferente precum și accesoriile corespunzătoare sumei de 715.016 lei de la data de 31 mai 2010, aceea a încheierii procesului-verbal de control cu nr. 1357 și până la data plății efective a debitului, sume la care inculpatul este obligat potrivit prevederilor art 119- 1201 Cod procedură fiscală.

Sentința tribunalului a fost atacată cu apel și de către inculpatul H. V. care a solicitat în principal, achitarea sa în baza art. 10 lit d raportat la art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală întrucât nu a avut intenția de a frauda bugetul de stat, iar în subsidiar a apreciat că reeducarea sa este posibilă raportat la maladiile grave de care suferă: ale sângelui, rinichilor și ficatului și prin aplicarea unei sancțiuni mult reduse, sub minimul special prevăzut de lege, dispunându-se totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art 81 Cod penal, ținându-se cont de faptul că nu a mai fost confruntat cu legea penală și a cooperat cu organele judiciare.

Curtea examinând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:

Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în ceea ce privește latura penală a cauzei, concretizată în încadrarea juridică a infracțiunii, descrierea faptei, pedeapsa aplicată, fiind netemeincă însă modalitatea de executare a pedepsei raportat la afecțiunile de care suferă inculpatul, acestea necesitând prezența permanentă a unei alte persoane care să-i ofere ajutor, cu ocazia deplasării. Latura civilă, de asemenea a primit o rezolvare necorespunzătoare, fiind încălcate dispozițiile Codului de procedură fiscală.

Cu privire la apelul părții civile A. prin D. G. A F. P. C..

Taxarea inversă este o procedură excepțională ce simplifică colectarea și deducerea taxei pe valoare adăugată (TVA), aspecte care ridică numeroase probleme în practica contabilă de zi cu zi, cu implicații semnificative la nivelul activității societăților comerciale.

Aplicarea taxării inverse pentru anumite tipuri de activități reprezintă o necesitate cu beneficii în două direcții. Pe de o parte, contribuie în mod semnificativ la prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, iar pe de altă parte, oferă o șansă reală de supraviețuire agenților economici care s-ar putea confrunta cu probleme grave de lichiditate.

Așa cum se arată în practica judiciară comercială „taxarea inversă se aplică în cazul operațiunilor externe (prestări de servicii, livrări de bunuri

și achiziții intracomunitare) în legătură cu care Codul fiscal prevede că obligația de plată a TVA-ului revine beneficiarului, pentru a evita ca furnizorul bunurilor sau prestatorul serviciilor din străinătate să fie obligat să se înregistreze în scopuri de TVA în R., pentru operațiuni ocazionale";.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că Tribunalul Cluj sub aspectul laturii civile a cauzei l-a obligat pe inculpat să achite părții civile A. suma de 18.578 lei reprezentând TVA precum și dobânzi de întârziere aferente acestei sume calculate până la 31 mai 2010 precum și accesoriile bugetare aferente acestor sume începând cu data de 1 iunie 2010 și până la data plății efective.

Hotărârea este criticabilă întrucât prejudiciul creat de inculpat bugetului de stat trebuie recuperat conform normelor și dispozițiilor legale prevăzute în Codul de procedură fiscală în art. 119-120 ind.1.

Astfel, potrivit art. 119 C.proc.fisc. pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. C. art. 120 din același cod dobânzile se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 120 ind.1 C.pr.fisc. plata cu întârziere a obligațiilor fiscale se sancționează cu o penalitate de întârziere datorată pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale principale.

Potrivit art. 126 alin.8 lit c din Legea nr. 5. privind Codul fiscal a rezultat că la vânzarea autovehicolelor second-hand pe teritoriul R., SC L. E. I. SRL avea obligația de a aplica regimul normal de TVA, în sensul de a colecta taxa pe valoare adăugată la prețul de vânzare al autovehiculelor second-hand și nu doar la marja de profit.

În urma verificării efectuate de către inspecția fiscală a A. s-a recalculat

TVA datorat de către firma inculpatului , prin aplicarea cotei de 19 % asupra prețului de achiziție al autovehicolelor second-hand achiziționate și comercializate de societate respectiv, rezultând suma de 715.016 lei. P. diferența stabilită suplimentar, echipa de inspecție fiscală a calculat majorări de întârziere în sumă totală de 217.907 lei. Operațiunile de mai sus au fost consemnate atât în raportul de inspecție fiscală nr. 12.793/31 mai 2010 și respectiv în decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 749 din 31 mai 2010.

Așa fiind, Curtea va admite ca fondat, în baza art. 379 pct 2 lit a apelul părții civile A. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței penale nr. 14/A/19 ianuarie 2012 a T.ui C., pe care o va desființa în latura civilă si judecând sub acest aspect:

Inculpatul H. V. va fi obligat să achite părții civile A. prin D. G. A F. P.

A J. C. suma de 932.923 lei despăgubiri civile compusă din: 715.016 lei TVA si

217.907 lei majorări aferente, precum si accesoriile corespunzătoare sumei de

715.016 lei de la data de 31 mai 2010, data întocmirii procesului-verbal de control cu nr. 1357 si până la plata efectivă a debitului.

Cu privire la apelul inculpatului;

Primul motiv de apel vizând achitarea inculpatului pentru lipsa laturii subiective a infracțiunii nu poate fi acceptat, întrucât nimeni nu poate invoca necunoașterea legii. Din probele dosarului a rezultat că în perioada decembrie

2008-decembrie 2009 inculpatul în calitate de reprezentant SC L. E. I. SRL C.- T., a achiziționat pe bază de factură de la diferite firme din Germania autoturisme uzate, în valoare totală de 3.763.240 l ei comunicând către

8 firmele furnizoare codul valabil de plătitor de TVA - R., motiv pentru care aceste firme au facturat bunurile respective în regim de scutire de TVA, deoarece în acest caz obligația de plată a TVA-ului revenea firmei din statul de destinație a bunurilor, respectiv societății inculpatului, cu sediul în R..

Aceleași probe testimoniale și scrise dovedesc faptul că inculpatul în scopul de a se sustrage de la plata TVA în R., deși în perioada supusă controlului, a vândut toate autoturismele achiziționate din Germania către diverse persoane fizice, având obligația să colecteze TVA în cotă de 19 %, în sumă de 715.016 lei, a plătit către bugetul de stat doar TVA în sumă de 9498 lei care a fost aplicată doar marjei de profit, adică la adaosul comercial practicat la vânzare.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul apelant a încercat să transfere vinovăția asupra contabilei S. Ida, însă a recunoscut că a aplicat TVA doar pe marja de profit, deoarece așa a fost sfătuit și de alte persoane care aveau societăți cu activități similare. Nu în ultimul rând martora S. Ida nu a fost angajată în calitate de contabilă la firma inculpatului, astfel că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității i-a revenit administratorului, respectiv inculpatului.

Inculpatul își recunoaște vinovăția în săvârșirea faptei prin declarația de la fila 17 u.p. în care învederează că, „dacă plătea TVA-ul afacerea nu mai era profitabilă pentru el";, condiții în care este exclusă achitarea acestuia.

Referitor la al doilea motiv de apel vizând reducerea pedepsei, nici acesta nu poate fi acceptat deoarece apelantului i-au fost recunoscute de către tribunal circumstanțele atenuante prev de art 74 Cod penal, cărora li s-a dat eficiența prev de art 76 Cod penal, prin coborârea pedepsei la o sancțiune de doar 6 luni închisoare.

La dozarea și individualizarea acesteia s-au avut în vedere dispozițiile art

72 și 52 Cod penal, împrejurarea că inculpatul nu posedă antecedente penale, a fost încadrat în muncă, este pensionar de boală și în vârstă de 45 ani.

Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența ei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de

9 circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului H. V. care a avut o atitudine parțial sinceră cu privire la fapta comisă nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișele de cazier, a colaborat cu organele judiciare.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise

și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.

La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.

P. determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându-se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.

Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia.

Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorilor.

În cauză, Tribunalul Cluj printr-o aplicare și corelare judicioasă a prevederilor art.74 lit.a C., l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă care se situează sub minimul special prevăzut de lege, sancțiune apreciată de către instanța de apel ca adecvată pericolului social concret al faptei făptuitorului.

Aplicarea unei pedepse în regim de detenție pentru apelant relevă caracterul inadecvat al unei asemenea sancțiuni, ce ar genera serioase rezerve în legătură cu posibilitățile reale a scopului preventiv și educativ prevăzut de lege. Din actele de la dosar depuse în fața curții rezultă că, acesta prezintă grave boli ale sângelui, rinichilor și ficatului: hemofilie formă severă, artropatie hemofilică generalizată, microlitiază renală și hepatită cronică virală C. De asemenea, are un handicap motor sever , ce necesită o rezolvare chirurgicală, în prezent inculpatul putându-se deplasa, doar cu ajutorul unei alte persoane.

În egală măsură însă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de alte aspecte a căror justă cuantificare, este în măsură să orienteze instanța de apel în menținerea sancțiunii și aplicarea unei modalități de executare a pedepsei neprivativă de libertate față de inculpat, aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art 81 Cod penal.

Astfel, în privința inculpatului H. V. nu se poate ignora că acesta în vârstă de 45 de ani la data comiterii infracțiunilor, este încadrat în muncă și nu posedă antecedente penale. În fața Curții, a depus însă numeroase acte

10 medicale care atestă grave maladii ale organelor interne și ale sângelui. Nu în ultimul rând, este de remarcat că de la data comiterii infracțiunii până la judecarea cauzei în apel a trecut un interval de timp de trei ani, iar în cazul infracțiunilor economice, ceea ce este prioritar este repararea prejudiciului cauzat bugetului de stat, dovadă și introducerea art.74/1 C.prin Legea

202/2010 care dă posibilitatea aplicării unor sancțiuni administrative în cazul acoperirii pagubelor produse prin evaziune fiscală și nicidecum dispunerea executării pedepselor prin privare de libertate, față de persoane care prezintă o stare medicală alterată, cum este și cazul de față, așa cum rezultă din referatul eliberat de I. O. C. și depus la dosar.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei, este esențial condiționată de caracterul adecvat al acesteia, revenind, în mod obiectiv, instanței judecătorești datoria asigurării unui real echilibru între gravitatea faptei și periculozitatea socială a infractorului, pe de o parte, și durata sancțiunii și natura sa (privativă sau nu de libertate), pe de altă parte. Mijloacele ce permit realizarea acestui obiectiv sunt reprezentate de criteriile de individualizare expres indicate în art.72 C., iar orice altă abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a sancțiunii afectează temeinicia și legalitatea hotărârilor judecătorești de condamnare.

În cauză, analiza obiectivă a probelor administrate, pune în evidență caracterul just al sancțiunii aplicate, Curtea urmând a modifica însă față de bolile grave prezentate de inculpat modalitatea de executare a pedepsei, în suspendare condiționată prev de art 81 Cod penal.

Așa fiind, se va admite ca fondat în baza art. 379 pct 2 lit a Cod procedură penală apelul inculpatului H. V., impotriva sentintei penale nr. 14 din 19 ianuarie 2012 a T.ui C., pe care o va desființa în această limită. Astfel, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74,76 Cod penal, conform art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prev.de art. 82

Cod penal, acela de 2 ani si 6 luni.

C. art. 359 Cod proc.penală se va atrage atenția asupra nerespectării art.

83 Cod penal.

Se va face aplicarea art. 71,64 lit.a teza a-II-a Cod penal, conform hotărârii Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii.

Se va face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal privind suspendarea pedepselor accesorii.

Se vor menține restul dispozitiilor sentintei apelate.

Se va stabili onorar apărător oficiu la 50 lei ce se va achita Baroului de

A. C. din FMJ, conform art. 189 Cod procedură penală.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin 3 pct 3 Cod procedură penală.

P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Admite apelul părții civile A. reprezentată prin D. G. A F. P. A J. C., împotriva sentinței penale nr. 14/A/19 ianuarie 2012 a T.ui C., pe care o desființează în latura civilă si judecând sub acest aspect:

Obligă incupatul H. V. să achite părții civile A. prin D. G. A F. P. A J. C. suma de 932.923 lei despăgubiri civile compusă din: 715.016 lei TVA si

217.907 lei majorări aferente, precum si accesoriile corespunzătoare sumei de

715.016 lei de la data de 31 mai 2010 si până la plata efectivă a debitului.

Admite apelul inculpatului H. V., fiul lui G. si V., născ.la 11 decembrie

1967 în C. T., pensionar de boală, domiciliat in C. T., str. N., ne. 1, ap.1, fără antecedente penale, CNP 1., impotriva sentintei penale nr. 14 din 19 ianuarie

2012 a T.ui C., pe care o desființează cu privire la modalitatea de executare a pedepei si judecând sub acest aspect:

Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate pentru comiterea infractiunii de evaziune fiscală prev.de art. 9 al.1 lit.b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74,76 Cod penal, conform art. 81 Cod penal, pe durata termenului de încercare prev.de art. 82

Cod penal, acela de 2 ani si 6 luni.

C. art. 359 Cod proc.penală atrage atenția asupra nerespectării art. 83

Cod penal.

Face aplicarea art. 71,64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

Face aplicarea art. 71 al.5 Cod penal privind suspendarea pedepselor accesorii.

Mentine restul dispozitiilor sentintei apelate.

Stabiește onorar apărător oficiu la 50 lei ce se achita Baroului de A. C. din FMJ.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu recurs in 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu p.civilă.

Pronuntata in ședința publică din 19 aprilie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

V. G. D. P.

Red.D.P./M.N.

5 ex./(...)

Judecător fond.L. C.

GREFIER M. N.

← Decizia penală nr. 412/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1263/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 81/2012, Curtea de Apel Cluj