Decizia penală nr. 234/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.234/R/2012
Ședința publică din 13 februarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentată prin P. : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul L. S. A. împotriva încheierii penale nr.9 din 1 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect propunere de arestare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul L. S. A., în stare de arest, asistat de apărător ales av.Bârla N. P. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță inculpatul L. S. A., arată că își menține recursul promovat precum și declarația dată în fața instanței cu ocazia propunerii de arestare preventivă, nu mai are nimic de adăugat la această și din acel moment a mai fost audiat de către procurorii DIICOT.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului L. S. A., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se respingă propunerea de luare a măsurii arestării preventive față de inculpat, cu consecința puneri în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Apreciază că măsura arestării nu se justifică. In ceea ce privește art.148 lit.f C.pr.pen., chiar dacă prima teză nu o contestă, pedeapsele prevăzute de lege pentru faptele imputate inculpatului fiind mai mari de 4 ani, însă în ce privește teza II-a a lit.f, consideră că nu sunt suficiente probe pentru a demonstra că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Susține că probatoriul existent în dosar nu poate certifica existența vreunui pericol social concret și solicită cercetarea inculpatului în libertate.
Cu privire la 148 lit.a C.pr.pen., ca temei al arestării, instanța de fond reține că inculpatul ar avea suficiente mijloace financiare pentru a se sustrage cercetărilor și ar influența negativ desfășurarea procesului penal. Aduce la cunoștința instanței că inculpatul realizează gravitatea faptelor reținute în sarcina sa și știe că este imperios necesar a fi prezent și a administra probe în apărarea sa.
Subliniază că inculpatul a venit de bună voie pentru a fi audiat și a afla situația din dosar, la dosarul de urmărire penală nefiind decât două citații emise pe numele său.
De asemenea, față de inculpat s-a reținut greșit ca justificare a existenței dosarului și a propunerii măsurii arestării preventive, declarația exclusivă a martorei S. D. A. care nu se coroborează cu alte probe din dosar. A. susține că inculpatul, împreună cu A. S. M., a găzduit-o pe martoră în scopul exploatării și obligării la practicarea prostituției, fiind preluată contra sumei de 150 euro de la R. V. C. A. declarație nu este susținută de nici o altă probă la dosar, și nici afirmația aceleași martore care susține că inculpatul ar fi acționat prin violență asupra martorei F. M. R.
A. afirmație este combătută de declarațiile numiților A. M. S. precum
și declarațiile martorei F. M.
In ce privește art.148 lit.b C.pr.pen., consideră că nu poate fi reținut temeiul arestării față de inculpat, deoarece nu există probe în acest sens.
Până în acest moment probele nu sunt clare, cercetarea penală este la început, pentru clarificarea situației fiind necesară administrarea de noi probe care să ducă la existența sau nu a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
În altă ordine de idei, cu privire la fișa de cazier judiciar existentă la dosar, arată că inculpatul nu este recidivist.
Apreciază că pentru a fi respectat principiul egalității de tratament, inculpatul ar trebui să fie cercetat în stare de libertate, astfel cum au beneficiat și învinuiții A. S. M. și B. I. P., care sunt cercetați pentru aceleași fapte. Față de aceștia, recidivist fiind B. I. P. s-a luat o altă măsură preventivă.
Consideră de asemenea că măsura arestării preventive are caracter de excepție iar din dosar nu rezultă că o altă măsură preventivă nu ar fi eficientă în cauză.
În consecință, solicită admiterea recursului și a se dispune în consecință.
Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., solicită respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele motive:
In opinia sa, în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat și de asemenea sunt întrunite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.a C.pr.pen., în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, art.148 lit.b, în sensul că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpat sunt pedepsite cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ce privește condițiile art.143 C.pr.pen., solicită a se avea în vedere că așa cum au fost indicate în încheierea penală recurată, există acele indicii necesare de a duce la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de inițiere, constituire, aderare la un grup infracțional organizat prev.de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003, trafic de persoane prev.de art.12 al.1,2 din Legea nr.678/2001 și proxenetism prev.de art.229 al.1 C.pen.
Sunt indicate atât în propunerea de arestare preventivă și în încheierea atacată care sunt acele prezumții care prezintă indiciile.
Raportat la acest moment procesual, așa cum s-a stabilit și în jurisprudența CEDO aceste indicii nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea inculpatului ci doar la bănuiala rezonabilă că ar fi săvârșit această faptă. Susține că există suficiente indicii temeinice că ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat.
În ce privește disp.art.148 lit.a C.pr.pen., solicită a se observa că așa cum a arătat și apărarea, inculpatul a fost citat de mai multe ori în vederea audierii de către DIICOT S. T. C. și nu s-a prezentat.
De altfel, din materialul probator administrat la dosar, rezultă că atât inculpatul cât și martorii C. R. și F. M. știau că din luna mai 2011 că sunt citați în cauză pentru a fi audiați și au ales să se prezinte doar în cursul lunii ianuarie 2012. De acestea se leagă și al doilea aspect respectiv încercarea de zădărnicire a aflării adevărului.
Având în vedere pe lângă declarațiile martorilor despre care apărarea susține că nu ar avea credibilitate, solicită a se avea în vedere că întreg materialul probator din dosar vine în contradicție cu declarațiile acestor două martore și cu declarațiile inculpatului. D. martorelor sunt de natură a exonera în parte pe inculpat sau de a-i ușura situația. A făcut referire la acestea deoarece având în vedere și acest interval mare de timp de când inculpatul și martorele știau că sunt citați pentru a fi audiați au avut timp suficient să se înțeleagă. Coroborând acest aspect cu probatoriul cauzei, apreciază că există în continuare riscuri serioase ca inculpatul să încerce să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., prima condiție în mod incontestabil este îndeplinită. Pentru fiecare dintre infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpat, pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare.
În ce privește cea de a doua condiție, susține la fel cum a constatat și instanța fondului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Dincolo de pericolul social a infracțiunilor prezumate a fi săvârșite de către inculpat, materializate în limitele de pedeapsă, solicită a se observa anvergura activităților infracționale desfășurate de grup, caracterul transfrontalier a acestora și maniera în care unii dintre inculpați au înțeles să procedeze.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat.
Inculpatul L. S. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A:
Prin Încheierea penală nr.9 din 1 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj, în temeiul art.149/1 C.pr.pen. raportat la art.148 al.1 lit.a, b și f C.pr.pen., s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă I. - DIICOT - S. T. C. și, în consecință:
S-a dispus arestarea preventivă a inculpatului L. S. A. - fiul lui M. și
F. R., născut la data de (...), în C.-Napoca, domiciliat în com. A., sat A. nr.
242, jud. C., CNP 1., legitimat cu foaie consulară eliberată de C. R. la H., eliberată la data de 27 ianuarie 2012, pe o perioadă de 29 zile, cu începere din data de (...) până la data de (...).
În temeiul art. 192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că începând din anul 2009 inculpatul B. R. D., a constituit și condus un grup infracțional organizat din care mai fac parte inculpații M. V. G., O. T., P. N.
, A. C. F. și învinuitul S. P. D. și învinuiții B. I., C. I., L. S. A., A. S. M. Prin ordonanța din data de 26 iulie 2011 s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul B. R. D., învinuiții B. I., C. I., A. S. M. și inculpatul L. S. A. Prin rechizitoriul din data de 01 august 2011, inculpații M. V. G., O. T., P. N., A. C. F., S. P. D. au fost trimiși în judecată față de aceștia pronunțându-se o soluție în prima instanță.
Membrii grupului au acționat în vederea racolării, transportării și găzduirii mai multor tinere în vederea plasării lor ca prostituate pentru obținerea de beneficii. T. astfel racolate au fost transportate de către membrii grupului infracțional în Austria, O., Spania, Franța, unde au fost exploatate prin obligarea la practicarea prostituției, majoritatea sumelor provenite din aceste infracțiuni fiind însușite de către membrii grupului.
Începând din anul 2009 inculpatul B. R. D. a exploatat activitatea de prostituție desfășurată de concubina acestuia K. R. P.ța. Din probele administrate rezultă că cei doi erau prieteni de mai mulți ani. În anul 2009 inculpatul B. R. D. a fost chemat în O. împreună cu K. R. P.ța de către numitul B. E. (între timp condamnat în străinătate pentru infracțiuni care, potrivit legii române, ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane). Numitul B. E. se ocupa de exploatarea activității de prostituție desfășurată de către concubina lui martora C. N. și a altor tinere originare din România, în localitatea A. din O. Tot prin intermediul numitului B. E., în cursul anului 2009 s-au deplasat în O. și numitul Mic R. C., implicat în activitatea de prostituție desfășurată de învinuita B. M. R. și învinuitul B. I. P. implicat în activitatea de prostituție al martorei M. C. A. La rândul său învinuitul B. I. P. i-a chemat în O. pe inculpatul L. S. A. și învinuitul A. S. M. , fiecare cu prietenele lor, acestea urmând să practice prostituția la vitrine. În declarațiile învinuitului B. I. P. rezultă că acesta este cel care i-a transportat în O. pe inculpatul L. S. A. și martora F. M. R., L. S. A. achitând costul călătoriei. Imediat după sosirea în O. , F. M. R. și Sechel E. C..
Inculpatul B. R. D. era în strânsă legătură cu N. B. A. zis „Crețu";, cunoscut membru al lumii interlope din C.-Napoca. În cursul lunii februarie
2010, între N. B. A. și inculpatul B. R. D., pe de o parte învinuiții B. I. P., A. S. și M. și inculpatul L. S. A. a avut loc un conflict determinat de încercarea lui N. B. A. și a inculpatului B. R. D. de a percepe taxe de protecție de la ceilalți învinuiți în legătură cu activitatea de exploatare a prostituției în care aceștia erau implicați. Învinuitul B. I. P. a apelat la numitul H., angajat ca bodyguard la vitrine, căruia i s-a plâns cu privire la faptul că N. B. A. și inculpatul B. R. D. încearcă să obțină taxe de protecție, însă numitul H. s-a situat de partea acestora din urmă. În urma intervenției poliției olandeze, numitul N. B. A. a părăsit teritoriul Olandei, lăsându-l în locul său pe inculpatul B. R. D.
Din probele administrate rezultă că după arestarea numitului B. E. și plecarea numitului N. B. A., inculpatul B. R. D. a preluat activitatea de exploatare a prostituției, obținând sprijin din partea unui angajat al biroului de plasare a prostituatelor din A. zis H.. Prin intermediul acestuia, inculpatul obținea adrese unde tinerele racolate din România puteau fi găzduite și vitrinele unde acestea urmau să lucreze. Martorul R. R. R. arată că inculpatul B. R. D. avea „strada"; lui și colecta de la prostituate și proxeneții acestora suma de 75 euro pe zi de persoană. Din probele administrate rezultă că inculpatul L. S. A. s-a apropiat de inculpatul B. R. D. și în timp au devenit un membru al grupului pe care acesta l-a constituit, în scopul exploatării activității de prostituție.
Inculpatul B. R. D. i-a chemat pe coinculpați și pe învinuitul S. P. D. în O. cerându-le să racoleze tinere în vederea practicării prostituției pe care urmau să le plaseze la vitrine în localitatea A. P. înțelegerii dintre inculpați și învinuit, inculpatul B. R. D. urma să procure locuri de cazare și vitrine, el și inculpații O. T., P. N. și A. C. F. să racoleze tinere în vederea practicării prostituției, urmând să exploateze împreună activitatea acestora. Inculpatul M. V. G. urma să asigure transportul tinerelor din România în O., iar în O. să acționeze ca șofer al grupului în schimbul sumei de 100 euro pe zi . Ceilalți inculpați și învinuitul S. P. D. urmau să achite din banii percepuți de la tinerele care se prostituau in folosul grupului, între 10 și 20 de euro pe zi inculpatului M. V. G. De asemenea, inculpatul B. R. D. urma să încaseze de la coinculpați o altă parte din sumele de bani obținute din prostituție. După sosirea tinerelor in O., membrii grupului le-au asigurat acestora protecția fizică patrulând zilnic în zona vitrinelor.
Din declarațiile martorelor și învinuitelor care au practicat prostituția în O. a rezultat că în orașul A. prostituția se desfășura într-o zonă determinată în imobile cu intrare direct din stradă (vitrine). Fiecare vitrină era închiriată prin intermediul biroului (office), plata chiriei în sumă de 110 euro pe zi făcându-se în avans pentru ziua următoare. Existau situații în care tinerele erau date afară din vitrine și li se interzicea accesul în perimetrul cartierului, respectiv în situația în care tinerele nu reușeau să achite costul vitrinei, sau ieșeau pe stradă în ținută de lucru (sutien și chilot).
Din declarațiile martorilor audiați a rezultat că inculpatul L. S. A. locuia cu prietena lui F. M. R., deși uneori lipsea diverse perioade de timp fiind implicat și în activități de furt comise pe teritoriul altor state (Belgia,
Franța, Spania, Italia). În Spania inculpatul a locuit la martorul R. R. R. care arată că în mod repetat inculpatul a sunat-o pe prietena lui și i-a cerut diverse sume de bani, inculpatul relatându-i ulterior că banii provin din activitatea de prostituție pe care martora F. M. R. o desfășura la vitrine. S. martorului sunt confirmate de declarațiile martorei S. D. A. A. arată că timp de câteva zile a locuit împreună cu inculpatul L. S. A. , învinuitul A. S. M. și martora F. M. R., observând personal cum inculpatul a dat-o pe martoră cu capul de pereți fiind nemulțumit de sumele pe care aceasta i le-a dat când s-a întors de la vitrine. De asemenea, tinerele care au lucrat în aceeași perioadă la vitrine , audiate la dosar, confirmă faptul că inculpatul beneficia de sume de bani din activitatea de prostituție desfășurată de către martora F. M. R. , bani pe care îi cheltuia pe jocuri de noroc și droguri. S-a mai reținut că inculpatul a desfășurat activități de transport în interesul grupului condus de B. R. D., el fiind cel care le-a transportat pe V. L. A., M. C. A., inculpatul A. C. F. și martorul P. R. zis Lai din Germania în A., unde cele două tinere au fost obligate să practice prostituția în folosul grupului. În cursul lunii septembrie 2011, partea vătămată S. D. A. a fost racolată prin inducere în eroare de către R. V. C. și transportată de aceasta în O. Inculpatul L. S. A. împreună cu învinuitul A. S. M. prin inducere în eroare, a preluat-o pe martora S. D. A. de la R. V. C. achitându-i acesteia suma de
150 de euro. Inculpatul L. S. A., împreună cu învinuitul A. S. M., a găzduit- o pe martoră cu în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituției, aceasta reușind să fugă și să se întoarcă în țară cu ajutorul părinților ei.
Activitatea infracțională a inculpatului a continuat și după momentul când acesta a fost citat .
Faptele descrise mai sus au fost probate prin următoarele mijloace de probă: procese - verbale de investigații; declarațiile părților vătămate; declarațiile martorilor; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice și interceptări ale convorbirilor telefonice; recunoașteri după planșe fotografice; perchezițiile domiciliare și auto; investigații financiare; declarațiile inculpaților și învinuiților.
Pentru a dispune pe sesizarea luării măsurii arestului preventiv, trebuie analizate cerințele art.136, 146 si 148 alin. 1 lit.a, b, f Cod procedura penala.
Din probele de la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul L. S. A. a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa. Prin sintagma suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (între 5 și 20 de ani închisoare). De asemenea, există probe certe ca lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Pericolul pentru ordinea publică a fost definit drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. În situația concretă, faptele pentru care inculpatul este cercetat tulbură grav ordinea juridică, afectând valori importante ocrotite de norma penală. Acțiunea inculpatului a afectat grav persoanele, libertatea și integritatea corporală a părții vătămate, precum și încrederea comunității în ordinea juridică, în necesitatea respectării legii și protecția oferită cetățenilor de legile naționale. La aprecierea pericolului concret trebuie avut in vedere faptul că inculpatul a făcut parte dintr-un grup infracțional care și-a desfășurat activitatea timp de mai mulți ani, pe teritoriul mai multor țări, timp in care a racolat mai multe tinere aflate fie la vârsta minorității, fie la începutul vieții. Inculpatul a acționat prin inducere in eroare și prin violență asupra martorelor F. M. R. și S. D. A. in scopul obținerii de beneficii materiale pentru el și membrii grupului lor. In lipsa luării măsurii arestării preventive față de inculpat, acesta ar avea mijloacele financiare și sprijinul din partea celorlalți membri ai grupului, care încă nu au fost depistați, să circule cu relativă ușurință in străinătate fiind cunoscut faptul că pe teritoriul U. E. controalele vamale sunt sumare și prin sondaj, și să se ascundă pe teritoriul altei țări.
In ce privește temeiul prevăzut de art 148 lit.b C.pr.pen., din audierea martorelor K. R. C. și F. M. R. au rezultat aspecte care sunt contrazise de întregul material probator de la dosarul cauzei, însă coincid cu cele declarate de către inculpat. C. două martore neagă împrejurări concrete care sunt detaliate cu lux de amănunte, martori, părți vătămate și chiar coinculpați și învinuiți, fiind astfel evident că cei trei s-au înțeles cu privire la aspectele ce urmau a fi declarate la procuror. T. trei au arătat că au aflat încă din luna mai 2011, că sunt citați în fața organelor de urmărire penală, însă s-au prezentat doar în cursul lunii ianuarie 2012, timp în care fără îndoială au avut posibilitatea să se pună de acord asupra conținutului declarațiilor, conținut care urmărește să ușureze situația juridică a inculpatului. În cauză sunt aplicabile și prevederile art 148 lit.a C.pr.pen., având în vedere că timp de mai multe luni, inculpatul deși a fost legal citat a ales să nu se prezinte în fața organelor de urmărire penală.
Față de cele de mai sus, instanța a apreciat că propunerea este întemeiată și a fost admisă.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul L. S. A., solicitând instanței de control judiciar în principal respingerea propunerii de luare a măsurii arestului preventiv cu consecința punerii sale de îndată în libertate, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea recursului declarat apărătorul ales al inculpatului a învederat instanței că nu sunt incidente disp. art.148 lit.f C.p.p. deoarece nu există probe suficiente pentru a se demonstra că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Cu privire la reținerea în sarcina inculpatului a incidenței art.148 lit.a C.p.p. ca temei al arestării apărătorul inculpatului a învederat că acesta s-a prezentat de bună voie la organele judiciare pentru a fi audiat și că nu a influențat declarația martorei F. M., ceea ce conduce la concluzia că nici lit.b a art.148 C.p.p. nu-și găsește aplicarea în speța dedusă judecății.
S-a mai arătat că pentru a fi respectat principiul egalității de tratament inculpatul ar trebui să fie cercetat în stare de libertate precum inculpații A. S. M. și B. I. P.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până în acest moment și a disp.art.3856 alin.3 C.p.p. Curtea constată că acesta este nefundat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Instanța fondului investită cu soluționarea propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă I. - DIICOT S. teritorial C. a procedat în conformitate cu dispozițiile legale și a audiat inculpatul L. S. A. soluționând prezenta cauză în camera de consiliu.
T. a reținut în mod justificat că la acest moment procesual există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul L. S. A. ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care este cercetat în dosarul 180/D/P/2011, respectiv infracțiunile prevăzute de art.7 alin.1 și 3 din Legea 39/2003, art.12 alin.1 alin.2 lit.a din Legea
678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și art.329 alin.1, alin.2 teza I C.p. cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și art.33 lit.a C.p., constând în aceea că împreună cu mai multe persoane ar fi făcut parte dintr-un grup infracțional organizat condus de către inculpatul B. R. D. care din anul 2009 au acționat în vederea racolării, transportării și găzduirii părților vătămate F. M. R., V. L. și M. C. în vederea plasării lor ca prostituate în O., precum și faptul că în sept. 2011 împreună cu învinuitul A. S. au indus-o în eroare și transportat pe partea vătămată S. D. A. în vederea exploatării ei prin obligarea la practicarea prostituției.
Probele și indiciile în sensul art.143 C.p.p. care conduc la bănuiala rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul faptelor pentru care este cercetat în prezentul dosar sunt: declarațiile martorilor T. S. M., T. D. A., C. N., (f.38,39 volum VII d.u.p.) Abrudan Lavinia M. (f.85-87 volum VII d.u.p.), Tărău A. Mugurel declarația învinuiților B. M. R. (f.24-26 volum IX d.u.p.), O. T. (f.55-60 și 76-84 volum IX d.u.p.), M. V. G. (f.136-141 volum IX d.u.p.), P. N. (f.158-161 volum IX d.u.p.), S. P. D. (f.198-204 volum IX d.u.p.), Gal Albert F. (f.250-254 volum IX d.u.p.), A. C. F. (f.85-93 și 105-
106 volum X d.u.p.), A. S. M., B. I. P., a martorei F. M. R., martoriilor P. D. A., K. R. C., L. R. M., Pap L. P., U. G. A., S. G. D., S. R. E., R. P. N. (f.7-11 și
28-32 volum I d.u.p.),a părții vătămateAntal A. C., evidența operațiunilor derulate prin W. U. (volum IV).
De asemenea sunt întrunite condițiile art.148 lit.a C.p.p. inculpatul
L. S. A. fiind citat de cel puțin 3 ori în cursul lunii mai 2011 și în vara anului 2011 pentru a se prezenta la P. în vederea audierii sale, acesta nedând curs solicitării organelor de anchetă deși, cum rezultă din declarația martorei F., avea cunoștință de faptul că este cercetat în prezentul dosar.
De asemenea apreciem că există indicii că inculpatul a încercat că influențeze declarația martorei F. M. R. determinând-o pe aceasta să declare aspecte neconforme cu realitatea pentru a-i ușura situația în prezentul dosar.
Considerăm că lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea deosebită a acuzațiilor formulate împotriva sa, la amploarea presupusei activități infracționale desfășurate de acesta, la existența în prezenta cauză a unor elemente de criminalitate transfrontalieră.
Apreciem că ar fi inoportună lăsarea în libertate a inculpatului deoarece în rândul opiniei publice s-ar crea o stare de temere și neîncredere în capacitatea de reacție a organelor judiciare.
De asemenea nu există la dosar probe din care să rezulte că inculpatul L. S. A. își câștigă existența prin mijloace licite fiind astfel îndreptățiți să credem că lăsat în libertate ar putea comite noi fapte penale pentru a-și asigura veniturile necesare subzistenței.
Pentru toate aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. S. A., fiul lui M. și F. R., născut la (...), aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 9/C din 1 februarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. - suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.(avocat D.
D.)
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Încheierea penală nr. 1473/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 932/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
