Încheierea penală nr. 271/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ Nr. 271/R/2012
Ședința publică din data de 20 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : L. M., judecător
JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul U. I. P., aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.16/C din data de (...) a T.ui C., având ca obiect propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj de luare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul U. I. P. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat S. A. P. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. M. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs întrucât nu are completări de făcut la declarația dată la
Tribunalul Cluj.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatul U. I. P. aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat S. A. P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza să se dispună respingerea propunerii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Într-adevăr în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod pr.pen. în sensul că există indicii și probe temeinice că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, însă în opinia sa instanța de fond în mod eronat a reținut în cauză incidența dispozițiilor art. 148 lit. d Cod pr.pen. în sensul că inculpatul a stăruit în activitatea infracțională.
Urmărirea penală a început la data de (...) pentru o faptă similară și a fost audiat de organele de cercetare penală în luna octombrie sau noiembrie
2011, aceasta fiind exact perioada de timp până la care se reține în sarcina inculpatului fapta pentru care a fost arestat.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a persistat în activitatea infracțională până în luna noiembrie 2011.
Apreciază că în cauză nu este incident cazul prev. de art. 148 lit. d
Cod pr.pen, întrucât inculpatul nu a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, având în vedere că acesta nua fost audiat decât în toamna anului 2011, perioada în care s-a extins urmărirea penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod pr.pen. apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța de fond a reținut că inculpatul a produs un prejudiciu de aproximativ 2.000.000 lei bugetului de stat în condițiile în care economia națională este afectată de o criză profundă.
Solicită să se observe că inculpatul nu a colectat TVA-ul, practic nu l- a înacasat și nu și l-a însușit, astfel că nu se poate vorbi de un prejudiciu concret.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara având în vedere că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, are o familie legal constituită, două fete înscrise la liceu, are un loc de muncă stabil, din caracterizările depuse la dosar rezultă că inculpatul și- a îndeplinit cu corectitudine și profesionalism atribuțiile de muncă, nu există riscul sustragerii de la cercetare și de la judecată, a recunoscut fapta comisă și la instanța de fond urmează să uzeze de dispozițiile art. 3201 Cod pr.pen.
Reprezentantul P. solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, măsura arestării fiind corect luată cu respectarea condițiilor prev. de art. 143 și 148 lit.d și f Cod pr. pen.
Apreciază că instanța a motivat corect toate elementele pe baza cărora a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe care și le însușește.
Este de necontestat incidența dispozițiilor art. 143 Cod pr.pen. referitoare la indiciile și probele din care rezultă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.
În ceea ce privește temeiurile prev. de art 148 lit. d și f Cod pr.pen. arată că instanța de fond a arătat care sunt elementele din care rezultă că aceste temeiuri se regăsesc în speța de față.
Consideră că în cauză este incident cazul prev. de art. 148 lit. d Cod pr.pen. având în vedere că s-a făcut dovada persistenței infracționale a inculpatului legat de cercetarea sa penală pentru fapte similare.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. arată că cercetarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică având în vedere că acesta deși știa că este cercetat în stare de libertate și avea reprezentarea faptelor ilicite, a perseverat în activitatea infracțională și este posibil ca în situația în care ar fi cercetat în stare de libertate să continue activitatea infracțională.
Apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este corectă, că măsura arestării preventive a inculpatului este necesară și pentru împiedicarea inculpatului de a produce noi prejudicii.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorul său și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.16/C din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Curtea de A. C.
În temeiul art.1491 C.p.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U. I.-P., fiul lui Ș. și S., născut la data de (...) în C. T., județul C., domiciliat în C. T., str. I., nr. 4, ap.3, județul C., fără forme legale în C. T., str. Iancu Jianu, f.n, posesor al C.I. seria KX nr.7., CNP 1.; pe o durată de 29 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...). Potrivit art.192 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, P. de pe lângă Curtea de A. C. a propus instanței, în conformitate cu prevederile art.149¹ C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul U. I.-P., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și evaziune fiscală, prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. raportat la art.31 alin.2 C.pen., toate cu aplicarea art.33 lit.a C.pen., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 februarie 2012, arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele :
La data de (...) inculpatul U. I.-P. a fost reținut pe o durată de 24 de ore (până la data de (...), ora 12,30) prin ordonanța I. C. - P. municipiului
C. T., emisă în dosarul nr.44/P/704.889, iar la data de 14 februarie 2012 inculpatul a fost audiat de procuror, în prezența apărătorului ales, și a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în perioada martie- octombrie 2011, în calitate de administrator al SC U. A. SRL C. T., s-a sustras de la plata TVA în sumă de 1.870.273 lei, prin omiterea parțială a evidențierii în actele contabile ale operațiunilor comerciale efectuate, constând în aceea că a achiziționat de la diverse firme din statele membre ale U. E. și revândut pe teritoriul țării autovehicule second-hand, utilizând regimul special de taxare, în condițiile în care nu au fost întrunite condițiile legale pentru aplicarea acestui regim; de asemenea, în luna aprilie 2010 la îndemnat și ajutat pe numitul B. A. să devină asociat unic și administrator al SC D. SRL C. T., profitând că acesta este analfabet și nu conștientiza consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale, după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și, în perioada ianuarie-noiembrie 2011, în mod repetat dar pe baza aceleiași rezoluții infracționale, cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în sumă de 224.659 lei, nu a înregistrat veniturile obținute, nu a evidențiat, nu a declarat și nu a achitat către bugetul de stat taxa pe valoare adăugată datorată în urma revânzării pe teritoriul R. a unor autoturisme uzate, achiziționate din alte state membre ale U. E..
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ în cauză condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. d și f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, pentru infracțiunile reținute în sarcina lui legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului U. I.-P., având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele prevăzute de legea penală reținute în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de actele de control fiscal întocmite de D. C. - A. de I. F. și Garda Financiară - Secția C., rapoartele întocmite de D. C. - Garda
Financiară în urma verificării informațiilor existente în sistemul VIES (S.ul de S. de I. privind TVA-ul la nivelul U. E.) cu privire achizițiile intracomunitare de autoturisme second-hand efectuate de societățile administrate de inculpat, documentele contabile prezentate de inculpat, declarațiile numitului B. A., coroborate cu declarațiile de recunoaștere date de inculpatul U. I.-P.
În al doilea rând, în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.d
C.pr.pen. întrucât, deși față de inculpat a fost începută urmărirea penală la data de (...), în dosarul nr.259/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C., cu privire la săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală similară, în perioada iunie 2010-decembrie 2010, în calitate de administrator de fapt al SC D. SRL C. T. (inculpatul precizând că a fost audiat cu privire la această acuzație în cursul lunii octombrie 2011), acesta și-a continuat activitatea infracțională pentru care este cercetat în prezentul dosar până în luna noiembrie 2011, atât în calitate de administrator al SC U. A. SRL C. T., cât
și în calitate de administrator de fapt al SC D. SRL C. T.
În al treilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 4 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gradul de pericol social ridicat al faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora (relevantă în acest sens fiind folosirea de către inculpat a unei persoane analfabete pentru realizarea operațiunilor sale frauduloase, respectiv numitul B. A.), din perseverența manifestată de inculpat în comiterea unor astfel de fapte antisociale (conform actelor aflate la dosarul de urmărire penală, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Curtea de A. C., cu nr.259/P/2011, pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune fiscală similară comisă în cursul anului 2010, respectiv fiind cercetat în alte două dosare penale, cu nr.3572/P/2009 și nr.1796/P/2010, aflate în curs de soluționare la P. de pe lângă Judecătoria Turda, unde inculpatul este acuzat că a cesionat părțile sociale ale firmei SC U. T. SRL unei persoane fără adăpost din municipiul O., pe nume O. L.- G., prin intermediul căreia săvârșea fapte prevăzute de legea penală), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis astfel de infracțiuni ce au produs un prejudiciu de aproximativ 2.000.000 lei bugetului de stat, în condițiile în care economia națională este afectată de o criză financiară profundă (datorată în bună măsură și procentului scăzut de colectare a taxelor la bugetul de stat), ar genera o stare de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social ridicat
(impunându-se deci o reacție mai hotărâtă a autorităților judiciare, de natură să descurajeze comiterea unor infracțiuni de acest gen).
În aceste condiții, împrejurările că inculpatul nu posedă antecedente penale (din fișa de cazier judiciar reieșind totuși că acesta a fost sancționat anterior cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare), are o stare de sănătate precară, a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare și are în întreținere doi copii minori, nu pot constitui prin ele însele argumente suficiente pentru luarea unei alte măsuri procesuale preventive, neprivative de libertate, față de inculpat.
În consecință, apreciind că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.149/1
C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Curtea de A. C. a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 14 februarie 2012 și până la data 13 martie 2012.
Împotriva mai sus menționatei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul U. I. P. solicitând instanței de control judiciar respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Tribunalul
Cluj cu consecința punerii de îndată în libertate deoarece în cauză nu sunt incidente cazurile prev. de art.148 lit.d și f C.proc.pen., că inculpatul nu a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune raportat la împrejurarea că acesta a fost audiat pentru prima dată în cursul anului 2011 și că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, s-a solicitat luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara raportat la faptul că acesta este la prima confruntare cu legea penală, are un loc de muncă stabil, a recunoscut fapta comisă și are o familie legal constituită.
Analizând recursul declarat din prisma motivelor invocate și a probatoriului administrat și a disp.art.385/6 alin.3 C. Curtea reține următoarele:
Față de inculpatul U. I. P. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.a și b din Legea 241/2005 constând în aceea că în calitate de asociat și administrator al SC U. A. SRL în perioada martie- octombrie 2011 s-ar fi sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale datorate bugetului de sat în sensul diminuării TVA-ului de plată cu suma de 1.870.273 lei prin aceea că a achiziționat de la diverse firme din statele membre ale U. E. și revândut pe teritoriul țării autovehicule second-hand utilizând regimul special de taxare prin aplicarea cotei de TVA doar la marja de profit și nu la prețul de vânzare în condițiile în care nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea acestui regim. Această rezoluție a fost emisă la data de 16 ianuarie 2012.
La data de (...) s-a dispus începerea urmăririi penale față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii continuate de evaziune fiscală prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. în participație improprie rap. la art.31 alin.2 C.p. constând în aceea că l-a îndemnat și ajutat pe numitul B. A. să devină asociat unic și administrator al SC D. SRL din C. T. profitând că acesta nu conștientizează consecințele fiscale ale derulării unor operațiuni comerciale după care a acționat în calitate de administrator de fapt al acestei societăți și în perioada ianuarie - noiembrie 2011 în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale cu scopul de a se sustrage de la plata TVA în R. având obligația de a colecta TVA la prețul de vânzare ale unor autoturisme uzate achiziționate din Austria și Germania către diverse persoane fizice a calculat această taxă doar la adaosul comercial practicat la vânzare; nu a înregistrat veniturile obținute, nu a evidențiat, nu a declarat și nu a achitat la bugetul consolidat al statului TVA aferentă valorificării în țară a autoturismelor achiziționate cauzând astfel un prejudiciu de 224.659 lei.
În data de (...) au fost conexate dosarele 44/P/2012 și 45/P/2012 privindu-l pe inculpatul U. I. P. urmând ca dosarul format să aibă nr.
44/P/2012.
De asemenea, s-a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul în infracțiunea de evaziune fiscală prev. și ped de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 C.p constatându-se de către procurorul investit cu cercetarea penală în acest dosar că din actele de urmările penală efectuate până în prezent nu există indicii privind ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile de către învinuitul U. I. P.
Din probele existente în dosarul prezentat instanțelor de judecată respectiv din procesul verbal încheiat la data de 12 dec.2011 de către
Ministerul Finanțelor Publice prin D. a J. C. - A. de I. F., din raportul existent la f.19-24 , din decizia de impunere f.30-32, din raportul de inspecție fiscală din data de 12 dec.2011, procesul-verbal din data de (...) al
Agenției Naționale de A. F. - Garda Financiară secția C., din raportul de inspecție fiscală întocmit în data de 13 mai 2011, din declarația numitului
B. A. și ale învinuitului și ulterior inculpatului U. I. P., rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care este cercetat în prezentul dosar fiind astfel îndeplinite cerințele art.143 C.
Din probele existente la dosar rezultă doar că inculpatul U. I. P. a dat declarații în fața organelor de poliție și a procurorului în legătură cu faptele pentru care este cercetat pentru prima dată în data de 10 ian.2012, apoi în
2 febr.2012, 13 febr.2012 iar din fișa de cazier existentă la f.75-76 rezultă că acesta ar mai fi fost cercetat în dosarul nr. 259/P/2011 al P. de pe lângă Curtea de A. C. pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art.9 alin.1 lit.b din Legea 241/2005 cu apilic.art.41 alin.2 C.p. raportat la art.31 alin.2 C.p. fiind pusă în mișcarea acțiunea penală de la data de 7 febr.2012.
Ca atare, declarația pe care inculpatul susține că a dat-o undeva în toamna anului 2011 nu îndreptățește instanța de control judiciar să aprecieze că ar fi întrunite cerințele art.148 lit.d C. deoarece așa cum am mai arătat, din actele puse la dispoziția instanței la acest moment, nu rezultă acest aspect.
Apreciem că referirea la săvârșirea unei infracțiuni în sensul acestui articol nu se poate face decât dacă aceasta face obiectul unui proces penal nefiind în această situație faptele pentru care se efectuează acte premergătoare or din datele existente până la acest moment pare că în toamna anului 2011 inculpatul U. P. a fost audiat în dosarul 259/P/2011 în calitate de făptuitor.
De asemenea apreciem că nu este îndeplinită nici condiția prev. de art.148 lit.f teza a II-a respectiv că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Este incontestabil că acuzațiile formulate împotriva inculpatului U., raportat la conjunctura economică actuală, la prezumptivul prejudiciu cauzat bugetului statului consolidat extrem de mare,chiar greu de crezut în condițiile economiei românești și raportat la obiectul de activitate al societăților administrate de inculpat, sunt de o gravitate peste medie, însă tulburarea ordinii publice nu este dovedită cu probe până la acest moment al procesului penal.
Pentru că conceptul de ordine publică nu a fost explicat de lege , practica judiciară și literatura juridică de specialitate au dat diferite interpretări acestei sintagme. Astfel, îmbinând înțelesul din dreptul constituțional cu cel din limbajul comun, ordinea publică a fost definită ca semnificând ordinea politică, economică și socială dintr -un stat care se4
asigură printr -un ansamblu de norme și măsuri și se traduce prin
funcționare anormală a aparatului de stat menținerea liniștii cetățenilor, și
a respectării drepturilor acestora . Într-un alt demers a fost definită ordinea publică ca fiind echi valent al părții inter ne ce permite cetățe nilor să trăiască
normal în societate.
În prezent pericol concret pentru ordinea publică este înțeles ca o reacție colectivă față de infracțiunea săvârșită care prin rezonanța ei afectează echilibrul social firesc, creează o stare de indignare, de temere și insecuritate socială, stimulează temerea că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentual pericol social și poate încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare.
Aceste perturbații ale disciplinei publice trebuie să fie dovedite cu probe. Aceasta presupune ca organele judiciare care propun și respectiv, iau măsura arestului preventiv trebuie să strângă și să administreze probe nu numai în legătură cu existența infracțiunii, identificarea persoanei care a săvârșit-o și celelalte împrejurări privind justa soluționare a cauzei, ci și cu privire la pericolul concret pe care lăsarea în libertate a persoanei cercetate îl prezintă pentru ordinea publică.
Or, în speța dedusă judecății vom observa că inculpatul s-a prezentat în fața organelor de cercetare penală și a dat declarații complete, recunoscând că a încălcat dispozițiile legale în materia colectării TVA-ului, că acesta are un loc de muncă stabil, fiind angajat al primăriei din cursul anului 2004, că se bucură de respectul colegilor săi, că are o familie bine organizată și că nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului până în acest moment.
În condițiile în care măsura preventivă, atât potrivit practicii interne
,cât și a practicii CEDO constituie o măsură de excepție care se ia în scopul de a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, în cauza dedusă judecății o măsură atât de severă nu se impune.
Instanța de control judiciar apreciază că luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate precum cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și impunerea obligațiilor prev.de art.145 alin.11 și alin.12 C.p. respectiv de a nu exercita funcția de administrator la societăți comerciale este aptă, pe de o parte să atingă scopul prev. de art.136 C. și pe de altă parte să prevină comiterea de către inculpat a unor infracțiuni similare.
Pentru aceste motive va fi admis recursul declarat de către inculpat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către inculpatul U. I. P., fiul Ș. și S., născut la data de (...), aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.16/C din data de (...) a T.ui
C., pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.149/1 alin.12, rap.la art.146 alin.11/1 art.145 Cod procedură penală, respinge propunerea de arestare preventivă a inculpatului U. I. P. și dispune luarea față de inculpat a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, C. T.
Impune inculpatului recurent U. I. P. să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele judiciare ori de câte ori este chemat. b) să se prezinte la P. C. T. ori de câte ori este chemat. c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței. d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme. e) să nu intre în legătură cu martorii din prezenta cauză. f) să nu exercite funcția de administrator la societăți comerciale.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului recurent U. I. P. dacă nu este arestat în altă cauză.
Atrage atenția inculpatului recurent U. I. P. că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau a obligațiilor de mai sus, se poate lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 25 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, av.C. M., sumă ce se va avansa din FMJ.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. ANA C. M. Ș.
Red.MS Dact.SzM/3ex./(...)
GREFIER M. V.-G.
| ← Decizia penală nr. 1182/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 388/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
