Decizia penală nr. 235/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a5
DECIZIA P.Ă NR.235/R/2012
Ședința publică din 13 februarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D. N. A. - S. T. C. reprezentat prin P. : A. M.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. R. V. împotriva încheierii penale f.n., din data de (...), având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. R., în stare de arest, asistat de către apărătorii aleși av.M. G., av.Pânzaru A. și av.Ban T., toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegațiile la dosar.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. R. arată că își însușește recursul declarat de apărătorul său.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului B. R. V., av. M. G., solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale din data de (...), cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
În susținerea recursului arată că ceea ce instanța este chemată să judece azi, este dacă prin lăsarea în libertate a acestui inculpat este sau nu tulburată liniștea publică și dacă ceea ce instanța de fond a considerat că este just a se reține pentru a menține în stare de arest, subzistă sau nu și la această dată.
Instanța de fond a arătat că cele două condiții sunt îndeplinite. Și față de această luare de poziție a instanței de fond, se va referi doar la ceea ce a împiedicat judecătorul fondului să-l pună în libertate pe inculpat.
In primul rând, cu privire la ceea ce s-a susținut și anume că impactul social și mediatic al faptei și implicit al presupusei fapte pe care inculpatul ar fi săvârșit-o :
C. că este pe deplin demonstrat de luările de poziție pe care cunoscuții inculpatului le-au depus și anume peste 100 caracterizări arată că pericolul social poate fi afirmat dar în nici un caz dovedit. Din acestea reiese clar că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol social pentru ordinea publică. Rămâne impactul mediatic care vizează persoanele care nu l- au cunoscut pe inculpat. C. că lăsarea în libertate ar produce într-adevăr o reacție în rândul mass-media, însă, contrar celor susținute de către judecătorul fondului, apreciază că această lăsare în libertate față de opinia publică ar produce într-adevăr un răsunet, însă acest răsunet nu ar fi în nici un caz unul negativ, pentru că probele administrate în cursul cercetării judecătorești, nu converg spre vinovăție. In al doilea rând, dacă persoana ajunsă în fața instanței nu prezintă pericol social, dimpotrivă beneficiază de sprijinul familiei și al tuturor care l-au cunoscut, justiția nu ar face altceva decât să dea eficiență textului legal care dă dreptul inculpatului, lipsit de pericol social, să fie judecat în stare de libertate așa cum prevede art.136 prin instituția liberării provizorii.
per a contrario, consideră că dacă lipsirea de libertate s-ar perpetua și de la acest moment procesual în continuare, opinia publică față de pericolul social inexistent al persoanei arestate, ar percepe această atitudine de menținere în arest ca pe o fermitate excesivă a justiției, pentru că justiția s-ar considera că nu ar face distincție în nici un fel între persoanele care prezintă pericol social și persoana care nu prezintă pericol social. Celelalte instituții juridice care dau dreptul inculpatului lipsit de pericol social să fie judecat în libertate ar avea existentă pur teoretic, neputându-se aplica niciodată.
Judecătorul fondului a mai făcut trimitere la durata arestării preventive.
C. că având în vedere că inculpatul este arestat de peste 100 zile și raportat la deciziile C. și anume I. contra Franței care arată că pericolul social după un anumit timp, independent de infracțiunea pentru care este cercetat, se risipește iar judecătorul are datoria de a cerceta dacă eliberarea inculpatului ar tulbura sau nu în mod concret ordinea publică. Este de altfel și decizia nr.17 a I.C.C.J. care merge pe aceeași idee.
In al doilea rând, cauza Tomasi contra Franței, arată că este datoria judecătorului să analizeze în concret dacă acest pericol mai există la aceleași cote ca la luarea sau prelungirea acestei măsuri și dacă nu cumva acest pericol s-a atenuat și o măsură preventivă restrictivă de libertate ar fi mai adecvată.
O ultimă precizare și anume faptul că promptitudinea cu care inculpatul a fost cercetat penal, cu care a fost trimis în judecată și cu care au fost deja audiați martorii, și cercetarea judecătorească ajungând astfel pe final pentru infracțiunea presupusă a fi fost comisă, consideră că lăsarea în libertate nu ar induce în nici un caz în rândul opiniei publice și a mass-mediei impresia de lipsă de fermitate sau promptitudine a justiției față de anumite fapte considerate a fi infracțiuni penale.
Apărătorul ales al inculpatului B. R. V., av.Ban T., solicită admiterea recursului așa cm a fost motivat și pe cale de consecință să se desființeze încheierea prin admiterea cererii și a se dispune punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar, în condițiile prev.de art.160/2 al.3 C.pr.pen.
S. a se constata că la fila 3 penultimul aliniat chiar judecătorul fondului recunoaște că nu există date concrete în sensul încercării zădărnicirii adevărului de către inculpat, ori de a comite alte infracțiuni.
Printr-o simplă lecturare a considerentelor încheierii, rezultă faptul că nu poate fi invocată nici o probă certă. Nu poate fi făcută nici o referire la vreun element de fapt care să conducă cel puțin la o presupunere că odată inculpatul lăsat în libertate ar putea să altereze corecta desfășurare a procesului penal. De altfel, din însăși motivarea pe care judecătorul a inserat-o în partea finală a considerentelor, recunoaște că efectul mediatic este deosebit de important în cauza de față. Dar, asemenea efect mediatic este deosebit de important în cauza de față, deoarece nu este în măsură să justifice respingerea unei astfel de cereri prin însăși jurisprudența C.i Europene care a arătat în mod constat că judecătorul trebuie să se mențină pe aceeași poziție echidistantă și imparțială, să nu ia în considerare asemenea referiri pe care mass-media le face la cazul supus judecății.
Argumente de natură că o reacție fermă sau că aplicarea legii se impune să fie făcută de către instanță în mod exemplar, reprezintă de asemenea argumente care nu pot subzista unui control riguros și nici un caz nu justifică o asemenea soluție. Menținând integral considerentele depuse la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat și pe cale de consecință să se dea curs cererii sale.
Apărătorul ales al inculpatului B. R. V., av.Pânzaru A., arată că materia dreptului penal nu este o știință exactă. Nu suntem în măsură să spunem că doi plus doi fac patru, deoarece este o materie care permite judecarea unor cauze poate chiar foarte asemănătoare dar în maniere diferite, pentru că în momentul în care o persoană apare în fața judecătorului, ea este tratată în primul rând din perspectiva principiului nevinovăției ca o persoană nevinovată, urmând ca pe parcursul procesului să-și exercite toate drepturile pe care le are și i le conferă legislația internă și internațională pentru a-și dovedi această nevinovăție. In momentul de față suntem în fața recursului declarat împotriva încheierii pronunțată de către Tribunalul Cluj, încheiere care în esență se poate spune că analizează toate prevederile legale care impun constatarea admisibilității unei asemenea cereri prev.de art.160/2 C.pr.pen., fiind formulată o cerere de liberare provizorie sub control judiciar într-un moment destul de important al procesului penal, atunci când s-a procedat la citirea actului de sesizare al instanței, s-a procedat la audierea clientului său precum și la audierea martorilor care au fost propuși prin rechizitoriu. P., putem spune că procesul în momentul de față decurge în condiții de normalitate dacă ne referim la procedură, dar raportat la situația inculpatului B. R., nu am putea spune acest lucru. Instanța de judecată încearcă să analizeze sau să argumenteze punctul său de vedere, prin prisma deciziei de referință 1. a I. și apreciază că și în cazul în care cererea în principiu este admisibilă raportată la încadrarea juridică a faptei pentru care este cercetată persoana respectivă, și poate că sunt îndeplinite cele patru criterii pe care le examinează Curtea Europeană a Drepturilor Omului, atunci când verifică legalitatea unei asemenea măsuri. Totuși datorită unor aspecte care nu țin de judecarea cauzei, instanța apreciază că cererea ar trebui să fie respinsă. Din păcate instanța judecă această cauză prin prisma informațiilor din mass-media care creează opinia publică și totul se întâmplă după 100 de zile de arest preventiv. Apreciază că tocmai acest mod de abordare a acestei probleme este netemeinic și ar trebui să fie analizat și prin prisma acelor dispoziții încă din anul 1968 consacrate în decizia C., atunci când în cauza Wemhoff contra Germaniei s-a apreciat că după un timp chiar dacă persistă acele suspiciuni că s-a săvârșit o faptă penală, aceste suspiciuni nu pot sta la baza menținerii unei măsuri a arestului preventiv, decât în condițiile în care autoritatea nu găsește alte motive mult mai serioase, mult mai argumentate care să mențină o asemenea starea de arest preventiv, pentru că tocmai cercetarea unei persoane în stare de libertate este regula iar excepția este starea de arest preventiv.
Iată de ce instanța de judecată prin prisma acestei decizii nu reușește să găsească motive temeinice care să susțină că este necesară menținerea măsurii arestului preventiv față de inculpatul B. R., întrucât ar exista suspiciunea că inculpatul s-ar sustrage de la cercetarea judecătorească a acestui dosar, întrucât ar fi existat motive să credem că inculpatul ar dori să săvârșească alte infracțiuni.
Până la urmă, totul se rezumă doar la acea apreciere pe care o face judecătorul, subiectiv din punctul său de vedere, raportat la acea opinie publică care a fost creată în jurul acestui dosar și din păcate trebuie să spună că părerea judecătorului crede că este influențată de o altă lucrare mult mai interesantă pentru opinia publică, acolo unde s-a dovedit cu certitudine că inculpatul B. nu are nici o apartenență și nu are nici o legătură.
Din punctul său de vedere, la această interval de 100 zile ar trebui să examinăm situația concretă în care se află dosarul și după cum a spus ne aflăm la finalul cercetărilor judecătorești. Pe de altă parte, nu putem să nu luăm în considerare faptul că inculpatul B. R. la 49 ani, a reușit să ajungă la o situație socială datorită efortului personal pe care l-a depus. Este o persoană care a fost caracterizată în nenumărate înscrisuri depuse la dosarul cauzei, din partea persoanelor care fac parte din toate păturile sociale ale acestei societăți și nici unul dintre aceste persoane nu și-a exprimat vreun semn de întrebare dacă ar exista vreo suspiciune cu privire la posibilitatea judecării acestei cauze în condiții de normalitate cu inculpatul în stare de libertate.
De aceea, solicită a se aprecia că inculpatul B. R., pe lângă vârsta pe care o are, a demonstrat o responsabilitate civică întrucât a reușit să-și îndeplinească obligațiile față de societate, are o familie legal constituită, un copil căreia i-a dat o educație exemplară, fiind în ultimul an al Facultății de A., soția sa este o persoană publică în loc.Turda, care are responsabilități față de societate.
Aceste aspecte, din punctul său de vedere, duc la concluzia că există suficiente garanții, de a constata că în momentul de față inculpatul B. R. poate fi cercetat în stare de libertate. A. cerere de liberare sub control judiciar este foarte importantă, deoarece nu vorbim de o liberare simplă, așa cum ar fi cazul în situația în care s-ar justifica art.139 C.pr.pen., ci vorbim de o liberare provizorie sub control judiciar, ceea ce înseamnă că autoritățile pe tot parcursul procesului penal vor avea posibilitatea și vor face acest lucru, de a efectua acest control judiciar asupra inculpatului B. A. se va da posibilitatea instanței de judecată să continue procesul în condiții de normalitate. De asemenea, este important faptul că la finalul procesului asupra acestei situații, instanța de judecată se pronunță dar nu numai la finalul procesului, ci și în situația în care inculpatul ar încălca vreuna din obligațiile pe care instanța le impune în situația în care s-ar admite recursul și cererea de liberare sub control judiciar.
Susține că a încercat să exprime motivele de recurs prin prisma deciziilor pronunțate de Curtea de A. C., pe care le depune la dosarul cauzei pentru că a constatat că în situații foarte asemănătoare dar cu fapte mult mai grave, instanța a avut posibilitatea să verifice situația personală a inculpaților ceea ce dorește să se facă și în dosarul de azi.
Reprezentantul M.ui P., răspunzând într-o oarecare măsură apărătorului inculpatului, susține că, chiar și în materia dreptului penal doi cu doi fac totdeauna patru, pentru că altfel s-ar deschide calea liberă arbitrajului în detrimentul obiectivității, imparțialității și asupra supremației legii.
Revenind, la recursul de față, corespunde realității că potrivit disp.art.136 al.2 C.pr.pen., liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. In cazul de speță s-a constatat de către instanța fondului că arestarea inculpatului a fost luată invocându-se ca temei art.148 lit.f C.pr.pen., în principal luându-se în discuție împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Instanța fondului a statuat corect în ceea ce privește liberarea provizorie sub control judiciar solicitată, implicit prin prisma criteriilor impuse de către decizia nr.17/(...) a I. în completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat și a reținut în mod corect că cererea inculpatului R. B. deși întrunește toate condițiile de admisibilitate este netemeinică. Considerentele reținute în fundamentarea acestei soluții de către prima instanță, au deplină corespondență în realitate. S. a se observa în acest sens, că din datele existente până în prezent în cauza de față a rezultat că inculpatul anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că a comis infracțiunea de luare de mită, a avut un comportament bun, neposedând antecedente penale, acest aspect nefiind însă suficient pentru a se ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării sub control judiciar, ar satisface scopului pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunii presupusă a fi comisă de către inculpat, împrejurarea prin care luarea de mită a fost săvârșită, rezultă că până la acest moment în care se pune din nou în discuție, se supune practic cercetării instanței, soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu există suficiente elemente cu caracter probator potrivit cărora să se constate că punerea în libertate sub control judiciar ar fi o măsură adecvată scopului pentru care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive.
În ceea ce privește durata acestei măsuri privative de libertate, solicită a se observa că ea a fost luată la data de (...), și că chiar din perspectiva practicii constante a C.i Europene a Drepturilor Omului, această durată nu se circumscrie noțiunii de termen excesiv.
Pe de altă parte, apreciază că atunci când o persoană este liberată provizoriu trebuie ca ea să nu mai reprezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul de față reținându-se indicii temeinice în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii deduse judecății, nu se poate susține că nu s-a produs nici un impact turbulent în climatul social firesc a relațiilor inter umane și în ceea ce privește respectul cu privire la drepturile cetățenilor.
In raport de aceste considerente și nu în ultimul rând în raport de cele reținut de către prima instanță în considerarea soluției, apreciază că recursul declarat împotriva încheierii din 2 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr.(...) a T.ui C. este nefondat sens, în care solicitarea este de a-l respinge ca atare, cu consecința evidentă și a obligării inculpatului la cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cale de atac.
Inculpatul B. R. V., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare sub control judiciar. S. a se reține că are o familie, soția este medic și un membru de bază în mun.Turda iar fiica sa este studentă. De asemenea, solicită a se avea în vedere caracterizările din această societate, din care rezultă că nu prezintă un pericol public. S. a se pune în balanță și faptul că la fostul loc de muncă, cel de vicepreședinte al consiliului județean, s-a implicat în a rezolva problemele oamenilor din jud.C., referindu-se la negocierile purtate începând cu luna aprilie până în luna octombrie, cu firma B. și vede din tot ce înseamnă mass-media că acel contract va fi încheiat, ori dacă prezenta pericol pentru ordinea publică sau numai suspiciuni, este convins că firma respectivă nu venea să încheie contract în continuare. De asemenea, împreună cu o echipă a dus un program de finanțare pentru consiliul județean de 76 milioane euro, un program pe mediu, cum de altfel tot printr-o decizie a președintelui a condus și echipa care a finalizat lucrările la C. A. A. sunt câteva obiective importante cu care se mândrește. Din toate aceste perspective, solicită a analiza corect și a schimba această măsură de arest, nemaipunând la socoteală și faptul că este cardiac și aceste probleme de sănătate s-au agravat pe perioada acestei detenții. Nu știe dacă se va putea colabora cu un om care să sufere la un moment dat un atac de cord sau s-ar putea colabora mult mai bine cu o persoană care poate să răspundă așa cum va face oricăror solicitări ale instanței și nu se va sustrage niciodată de la obligațiile impuse.
C U R T E A :
Prin încheierea penală fără număr din data de (...) a T.ui C. în temeiul art.1608a al.6 Cod procedură penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. R. V., fiul lui V. și M., născut la data de (...) în com. Iara, jud. C., CNP 1., în prezent aflat în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 50 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. R. V., înregistrată la Tribunalul Cluj la data de (...), în baza dispozițiilor art. 1602 și următoarele din C.pr.pen., s-a solicitat ca după constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege și de admisibilitate în principiu a acesteia, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea cererii și liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
În motivarea cererii s-a arătat că a fost arestat preventiv începând cu
0(...) pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al. 1 Cod
P. rap. la art. 6 din L. 78/2000, între timp fiind trimis în judecată pentru săvârșirea acestei infracțiuni, însă îndeplinește condițiile necesare pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar, prev. de art. 1602 al. 1 și 2
Cod P. P.ă..
Din actele dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 127/0(...) a C.i de A. C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. R. V., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 0(...) și până la data de (...), măsura preventivă fiind luată potrivit art.
143 rap. la art. 148 lit. f Cod P. P.ă, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cod P. rap. la art. 6 din L. 78/2000.
La data de (...), prin rechizitoriul D. S. T. C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea pentru care a fost urmărit penal.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că în cursul lunii octombrie 2011 a acceptat promisiunea coinculpatei D. A., cercetată în aceeași cauză pentru săvârșirea infracțiunii de de dare de mită prev. de art. 255 Cod P. rap. la art. 6 din L. 78/2000, de a primi suma de
20.000 euro, din care la data de (...) a primit efectiv suma de 43.000 lei, echivalentul a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informații legate de viitoarea licitație ce urma a fi organizată de societatea C. A., societate la care C. J. C. are participare de 95 %, fiind condusă de P. C. J. C., din care și inculpatul face parte, pentru asigurarea mentenanței la stadionul C. A. pe anul
2012.
Potrivit art. 1602 al. 1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Așa cum am arătat și cu ocazia cercetării cererii de liberare provizorie analizată la termenul din data de (...), putem constata că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o faptă pedepsită cu închisoare de la 3 la 12 ani, și interzicerea unor drepturi, nesuscitând nici un fel de discuții. De asemenea și cea de a doua condiție este îndeplinită având în vedere că la dosar nu există date concrete în sensul încercării zădărnicirii aflării adevărului, de către inculpat, ori a necesității de a-l împiedica să comită alte infracțiuni.
P.a judiciară a fost cea care a consacrat ideea că pe lângă analizarea condițiilor de legalitate mai sus pomenite, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedre și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 1. a Î. C. de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, este necesar așadar să stabilim în ce măsura punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Ori credem că, având în vedere impactul social și cel mediatic al unei fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării așa numitei infracționalități albe, organele judiciare sunt mai blânde și mai puțin prompte în aplicarea legii, ceea ce este de natură a atrage perturbații la nivelul disciplinei publice și a respectului față de lege.
Ținând seama de probele administrate nemijlocit până în acest moment procesual, de gravitatea faptei de comiterea căreia este bănuit inculpatul, de impactul social al faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, de limitele de pedeapsă, de durata arestului preventiv, de persoana inculpatului, care deși este o persoană educată și fără antecedente penale, s-ar părea că a intrat în sfera ilicitului penal, nepăstrând standardele de conduită ce l-au caracterizat până în acel moment, de vârsta lui ca și de starea de sănătate, apreciem că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar, sens în care, în temeiul art. 1608a al. 6 Cod P. P.ă instanța va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul B. R. V.
Este real că în cauză au fost depuse recomandările și caracterizările mai multor persoane, ce se bucură la rândul lor de stima și aprecierea colectivității din care provin, ori fără a contesta calitățile umane și profesionale ale inculpatului, pe care, desigur, că cei ce l-au cunoscut nemijlocit le pot sublinia odată în plus, credem însă că atitudinea ireproșabilă a inculpatului în societate și la locul de muncă, anterior comiterii presupusei infracțiuni, nu l-au determinat pe acesta să păstreze neștirbit un astfel de standard, și nu a fost suficient de inhibitoare pentru inculpat, în măsură să-l țină departe de orice tentații ilicite sau presupus ilicite. Ori din această perspectivă, nu este suficient să apreciem că respectul și stima, încă evidente, a celor ce l-au cunoscut înainte de comiterea faptei pentru care este cercetat, îl fac pe inculpat să nu prezinte vreun pericol pentru ordinea publică.
S-au aplicat prev. art. 192 al.2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în termen legal inculpatul B. R.
V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 13 februarie 2012, prin apărători aleși, inculpatul a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
Concluziile apărătorilor inculpatului din ședința publică din data de 13 februarie 2012 sunt redate integral în practicaua prezentei hotărâri, conform înregistrării ședinței de judecată.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că inculpatul recurent B. R. V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție DNA S. T. C. sub aspectul comiterii infracțiunii de luare de mită, prev. de art.254 al.1 Cod penal rap. la art.6 din Legea 78/2000, reținându-se în esență că în cursul lunii octombrie 2011 ar fi acceptat promisiunea coinculpatei D. A. de a-i da suma de 20.000 euro, din care la data de (...) ar fi primit efectiv suma de
43.000 lei, echivalentă a 10.000 euro, pentru a-i furniza acesteia informații legate de viitoarea licitație ce urma a fi organizată de societatea C. A. pentru asigurarea mentenanței la stadionul C. A., inculpatul făcând parte din P. C. J. C., care are o participare de 95% la societatea C. A.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpatul recurent la data de 0(...), temeiul arestării fiind cel prev.de art.148 lit.f Cod procedură penală.
În prezenta cauză există în continuare probe și indicii temeinice în sensul art.143 Cod procedură penală care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul B. R. V. este autorul faptei pentru care a fost trimis în judecată, probele fiind enumerate în rechizitoriul care a fost comunicat inculpatului.
În mod corect a reținut instanța de fond că sunt întrunite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul recurent, cererea acestuia îndeplinind condițiile formale de admisibilitate în principiu referitoare la elementele de conținut ale cererii (numele, prenumele, domiciliul și calitatea persoanei care formulează cererea, mențiunea cunoașterii dispozițiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii, cererea formulată de apărătorul ales al inculpatului fiind însușită de acesta în ședința publică din data de (...), când inculpatul a consemnat pe cerere aceste aspecte).
Îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar determină posibilitatea instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie, iar nu obligativitatea acordării acesteia.
Pentru a stabili dacă se poate acorda liberarea provizorie, instanța trebuie să verifice, pe lângă îndeplinirea condițiilor formale, și îndeplinirea condițiilor de fond, respectiv temeinicia cererii de liberare provizorie.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
În mod corect, prin raportare la decizia nr.1. a Î. C. de C. și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, în care s-a arătat că examinarea pe fond a cererii de liberare provizorie presupune, în primul rând, verificarea prealabilă a subzistenței temeiurilor în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă, instanța de fond a constatat că subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, care a stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii arestului preventiv față de inculpat.
Intervalul scurs de la data arestării - 1 noiembrie 2011 -nu este unul foarte mare, pentru a putea considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, în care se așteaptă reacții prompte, ferme, din partea organelor judiciare, inclusiv sub aspectul măsurilor preventive.
Față de natura și gravitatea presupusei activității infracționale, prin prisma celor de mai sus, se poate aprecia că sentimentul de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice, este la fel de puternic ca și la data arestării, fiind necesară în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal.
Cu privire la diligența manifestată de către autorități, Curtea observă că ancheta penală a fost de o complexitate apreciabilă, având în vedere natura infracțiunii, numărul persoanelor acuzate, procedura complexă de strângere a probelor și măsurile speciale legate de specificul cauzei.
În consecință autoritățile au acționat cu diligența necesară în instrumentarea dosarului, rechizitoriul a fost întocmit la circa 1 lună de la momentul arestării preventive a inculpatului, iar după ce a fost trimis în judecată audierile au avut loc la intervale rezonabile.
În cauza Erimescu împotriva României, cererea nr.33762/05, decizia de inadmisibilitate din 18 ianuarie 2011, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că după trecerea unui interval de circa 6 luni de zile nu se poate reține că motivarea inițială în ce privește necesitatea privării de libertate a inculpatului ar fi devenit lipsită de relevanță.
Ori în prezenta cauză măsura arestului preventiv a fost luată în urmă cu circa trei luni de zile.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei de care este acuzat, susținând că suma de bani primită de la coinculpata
A. D. ar reprezenta un împrumut în vederea achitării a două facturi emise în luna septembrie, respectiv octombrie 2011.
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman, ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat o atitudine de negare a faptelor de care este acuzat, coroborate cu încercările inculpatului de oferi instanței date incomplete referitoare la situația sa, cele menționate în decizia penală nr.2099/(...) a C.i de A. C., dosar nr.(...)/a3 referitor la posibilitatea reală a inculpatului de a derula afaceri prin firma fiicei sale fiind încă valabile, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar încerca să influențeze martorii care mai urmează a fi audiați, modul în care se pare că a procedat permițând să se întrevadă acest risc.
În mod just s-a reținut în hotărârea primei instanțe că aptitudinile umane și profesionale ale inculpatului nu a fost suficient de inhibitoare, în măsură să-l țină pe inculpat departe de orice tentații ilicite sau presupus ilicite, astfel că nu reprezintă elemente care să garanteze că nu va tulbura buna desfășurare a procesului penal sau nu se va implica în alte acțiuni ilicite, știut fiind că până la rămânerea definitivă a unei eventuale hotărâri de condamnare se aplică o singură pedeapsă, cea mai grea, pentru toate faptele comise, operând cumulul juridic și nu cel aritmetic.
Motivele medicale invocate de inculpat nu sunt în măsură să conducă la admiterea cererii sale de liberare sub control judiciar, deoarece pe de o parte, poate beneficia de tratament medical în rețeaua sanitară a Administrației
Naționale a Penitenciarelor, iar pe de altă parte dacă acest tratament nu ar fi corespunzător sunt aplicabile prevederile art.139/1 Cod procedură penală care dispune că în cazul în care, pe baza actelor medicale, se constată că cel arestat preventiv suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a M.ui Sănătății P.e.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, curtea va respinge în baza art.385/15 pct.1 lit.b
Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. R. V. împotriva încheierii penale fără număr din 2 februarie 2012 a T.ui C., având ca obiect liberarea provizorie.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili în favoarea Baroului
C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, sumă ce se va plăti din fondurile M.ui Justiției, pt.avocat U. C.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul B. R. V., fiul lui V. și M., născ.la (...), în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 2 februarie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, pt. avocat U. C.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
200 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: L.C..
| ← Decizia penală nr. 1592/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 144/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
