Încheierea penală nr. 1367/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1367/R/2012
Ședința publică din data de 5 octombrie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : V. C. JUDECĂTORI : C. I.
I. C. M.
GREFIER : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
DIICOT - S. T. C. reprezentant prin P. : DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații D. D. I. si R. B. împotriva încheierii penale nr. 67 din 3 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui B. N., având ca obiect cererea de prelungire a măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul D. D. I., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. M. Ilian din Baroul Cluj, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul R. B., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. M. Stelian din Baroul B.-N., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului D. D. I., care solicită a se constata încetate mandatele apărătorilor desemnați din oficiu, precum și acordarea onorariilor avocațiale parțiale.
Apărătorul inculpatului D. D. I. depune înscrisuri în circumstanțiere.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului D. D. I. în baza art. 385/15 pct. 2 alin. 1 lit. d C. solicită admiterea recursului și respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestului preventiv. C. dacă în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 143 C., existând indiscutabil probe în sensul comiterii infracțiunilor, inculpatul recunoscând săvârșirea acestora, critică punctul de vedere al instanței de fond ce pornește de la premiza că elementele avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv sunt neschimbate, întrucât conform CEDO ( cazurile McKay contra Marii Britanii și Neumeister contra Austriei ) atunci când se pune problema prelungirii măsurii arestului preventiv trebuie să se realizeze o nouă verificare a elementelor ce au justificat starea de arest și să se verifice dacă există aceste elemente care să prevaleze principiului că orice persoană poate fi cercetată în stare de libertate. F. de momentul luării măsurii preventive și evaluând probele dosarului, consideră că în acest moment nu se justifică prelungirea măsurii arestului preventiv.
Constată că în propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv procurorul a avut în vedere oportunitatea arestului, respectiv prevederile art. 136
C. și a reținut existența unui risc ca inculpații să se sustragă sau să influențeze martori. C. dacă s-a folosit pluralul solicită a se decela situația clientului său, deoarece tentativa de sustragere îl viza pe coinculpat, iar influențarea martorilor nu este posibilă deoarece inculpatul a recunoscut în totalitate comiterea faptelor. În aceste condiții solicită a se constata că niciuna din cele două situații nu-l vizează.
Mai solicită a se reține și că doar o parte din motivele pentru care se solicită prelungirea măsurii arestului preventiv îl vizează pe inculpatul D., marea majoritate a probelor privindu-l pe coinculpatul R., cu privire la care la data de
28 august 2012 s-a dispus extinderea urmăririi penale, astfel că în opinia sa clientul său nu poate fi ținut în stare de arest pentru lămurirea situației coinculpatului.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică al lăsării în libertate a inculpatului solicită a se avea în vedere contextul comiterii infracțiunii chiar dacă este vorba despre trafic de droguri. A., arată că nu este vorba despre un traficant de droguri, vârsta fiind un factor care l-a determinat pe inculpat să comită fapta, nefiind vorba despre un infractor împins de dorința obținerii unei averi. Raportat la această stare de fapt consideră că perioada de 3 luni de arest preventiv este suficientă, la acest moment existând expectanța legitimă de punere în libertate a inculpatului. Mai solicită a se reține și practica CEDO, din care rezultă că o acuzație este o condiție esențială, dar nu suficientă pentru luarea unei astfel de măsuri, iar cu trecerea timpului trebuie să apară elemente noi care să justifice măsura dispusă. În acest sens învederează cazurile Calmanovici, și Jiga contra România, din care rezultă că alături de elementele obiective trebuie avute în vedere și elementele de natură personală, ce ar fi în măsură să echilibreze balanța pentru necesitatea menținerii măsurii.
Referitor la circumstanțele de ordin personal solicită a se avea în vedere că inculpatul este încadrat în muncă, este școlar, iar în acest moment dacă ar fi pus în libertate și-ar putea continua studiile; a recunoscut comiterea faptelor, urmând ca în favoarea acestuia să fie reținute prevederile art. 16 din Legea nr.
143/2000, iar la momentul arestării s-a constatat că orice activitate cu valențe infracționale era încetată.
Pentru toate aceste motive consideră că deși acuzațiile aduse inculpatului sunt grave, există suficiente garanții personale pentru a se justifica respingerea propunerii de prelungire a stării de arest.
Apărătorul inculpatului R. B. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, respingerea propunerii de prelungire a stării de arest, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate și luarea față de acesta a unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Consideră că propunerea de prelungire a stării de arest vizează cu prioritate alte temeiuri de drept, eventual art. 148 lit. b și c C., deoarece se susține prelungirea stării de arest pentru buna desfășurare a urmării penale și întrucât există riscul ca inculpatul să influențeze persoane ce trebuie audiate și de a comite alte infracțiuni. Apreciază că nu există nici măcar indicii în acest sens și că nu mai subzistă nici temeiul prev. de art. 148 lit. f C., deoarece după trei luni de arest preventiv și raportat la modalitatea concretă de comitere a faptei, la circumstanțele și garanțiile personale, pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat.
Învederează faptul că inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni atipice de trafic de droguri de mare risc, nefiind vorba despre vânzare de droguri, ci despre două împrejurări în care inculpatul a oferit gratis, la două petreceri astfel de substanțe. Mai mult, cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate nu s-a prevalat de la inculpat nicio substanță nepermisă de lege, iar din cele informatice nu au relevat nicio legătură cu infracțiunea de trafic de droguri.
În aceste condiții solicită a se constata că nu există nicio tendință, aceste incidente având valența unor întâmplări nefericite, cu o raportare la o singură infracțiune. De asemenea, participarea inculpatului a fost recunoscută, cu mențiunea că a oferit aceste droguri, însă nu știe de unde provin.
Totodată, solicită a se avea în vedere și că anterior începerii urmăririi penale inculpatul s-a întors benevol în țară pentru rezolvarea situației judiciare, precum și practica CEDO, de unde reiese că instanța este datoare să analizeze celelalte măsuri mai puțin restrictive, persoana inculpaților și gradul de pericol social concret pentru ordinea publică. Mai solicită a se avea în vedere și practica instanțelor românești.
Reprezentantul P.ui în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate, menținerea ca legală, temeinică și judicios motivată a încheierii atacate, instanța de fond apreciind în mod corect că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. În acest sens solicită a se constata că sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 143
C., existând indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpații au comis infracțiunile imputate și cele prev. de art. 148 lit. f C., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpaților în libertate, în acest moment, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existența indiciilor și probelor solicită a se avea în vedere fila 15 din încheierea atacată, unde se arată în detaliu mijloacele de probă din care rezultă bănuiala rezonabilă. Mai mult, anterior Curtea de A. C. prin încheierea penală nr. 1176/R/2012 s-a pronunțat cu privire la existența acestor indici și probe temeinice, astfel că bănuiala că cei doi inculpați au săvârșit faptele a intrat sub autoritatea de lucru judecat.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f C., constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă este mai mare de 4 ani închisoare și având în vedere impactul negativ pe care traficul de droguri îl provoacă în conștiința comunității, pe fondul dezvoltării fără precedent a unor astfel de infracțiuni și în rândul unor persoane cu vârste din ce în ce mai fragede, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Mai mult, dacă cei doi ar fi cercetați în stare de libertate s-ar crea un sentiment de insecuritate în detrimentul ordinii publice, având în vedere și că inculpații nu se află la prima confruntare cu legea penală.
Inculpatul D. D. I., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult comiterea faptei mai ales pentru că și-a făcut familia de rușine și dorește să-și continue studiile.
Inculpatul R. B., având ultimul cuvânt, învederează faptul că nu a avut, nu a oferit niciodată, nu a vândut și nici nu a deținut niciodată droguri, că nu-l cunoaște decât pe coinculpat. De asemenea, arată că recunoscut ce a greșit, însă nu știe de ce este arestat preventiv .
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 1367 din 5 octombrie 2012 pronunțată de T. B.- N. s-a admis propunerea Direcția de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N. și în consecință s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații D. D. I., fiul lui V. și D.-G., născut la data de (...) în B., domiciliat în B. str. V. Goldiș nr. 2, jud. B.-N., CNP - 1., și R. B., fiul lui C. și E., născut la data de (...) în mun. Constanța, jud. Constanța, domiciliat în comuna S. sat. S. G. nr.
403 jud. Arad, CNP - 1., ambii aflați în Arestul IPJ B.-N., pentru o perioadă de
30 de zile, pentru ambii inculpați, începând cu data de 7 octombrie 2012 și până la 5 noiembrie 2012.
Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de procuror în raport de probele administrate în cauză până în momentul de față, instanța a constatat că aceasta este întemeiată întrucât subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
A., sunt în continuare întrunite cerințele de art. 143 Cod procedură penală existând probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați.
Este de menționat că inculpatul R. B., neagă săvârșirea infracțiunilor de care este acuzat, însă din declarația sa, dată la (...) ( f.78-81 vol.II) rezultă că a consumat în mod repetat „sare de baie"; împreună cu mai multe persoane, în diferite locații ( în cluburi și baruri, apartamente, și „la cascadă";) dar a susținut că drogul era pus la dispoziție de inculpatul D. D. I..
Totodată, în privința inculpaților sunt, în continuare, întrunite cumulativ cerințele art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de care sunt acuzați sunt mai mari de 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest din urmă aspect rezultă cu prisosință din natura și gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, din circumstanțele în care le-au comis și nu în ultimul rând, din atragerea în câmpul infracțional a unor persoane tinere, printre care fete minore, unele eleve, cărora li s-a pus la dispoziție pentru consum droguri de mare risc.
Din probele administrate a rezultat că tinerelor atrase de inculpați la petrecerile pe care le organizau ( într-o atmosferă de promiscuitate) li se puneau la dispoziție în permanență, droguri, din care acestea consumau. Pe fondul consumului de droguri la aceste petreceri fetele dansau în ținute sumare iar potrivit declarației martorei M. Ana M. ( f. 50-52 vol. I) „..fetele devin altfel și acceptă mult mai ușor să aibă relații sexuale cu el"; (este vorba de inculpatul D. D. I.).
Este de menționat că și comportamentul inculpaților a fost afectat prin consumul de droguri, relevantă în acest sens fiind declarația martorei T. A. H. ( f.35 vol.II care se coroborează cu declarația martorei C. A. f.32-34 vol.II), care relatează despre faptul că inculpatul R. B. a constrâns-o prin acte de violență să întrețină raporturi sexuale, tot după un consum de droguri (f.38 vol.II). Despre comportamentul violent al inculpatului R. B. au relatat și alte persoane audiate în cauză a căror declarații se află la dosar.
De altfel, infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere de astfel de droguri pentru consum propriu prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social și au luat în ultima vreme o amploare deosebită care justifică o reacție mai fermă din partea organelor judiciare întrucât aduc atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică.
Totodată, infracțiunile comise de inculpați lezează grav ordinea de drept în comunitate locală, cauzează tulburarea liniștii publice și un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității, existând pericolul săvârșirii unor fapte similare de trafic și consum de droguri de către alte persoane în lipsa unei reacții corespunzătoare din partea autorităților judiciare față de cei bănuiți autori ai unor astfel de infracțiuni.
Pe de altă parte, ambii inculpați au mai avut contact cu legea penală, din cazierul judiciar al inculpatului R. B. aflat la dosar (f.216 vol.I) rezultând că a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin.2 Cod penal, prin S. penală nr. 586/2005 a Judecătoriei N. iar ulterior, pentru fapte similare, prin O. nr. 1. și O. nr. 1., ambele emise de P. de pe lângă Judecătoria Năsăud, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și sancționarea sa cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin.2 și respectiv 180 alin.1 Cod penal.
De asemenea, împotriva inculpatului R. B. s-a pus în mișcare acțiunea penală la data de (...), în dosarul nr. 30/P/2011 al P.ui de pe lângă Judecătoria Năsăud pentru infracțiunea prev. de art. 181 Cod penal și, în fine, a fost condamnat și de autoritățile judiciare din G.ia, pentru furt la 6 luni închisoare cu suspendare condiționată.
La rândul său și inculpatul D. D. I. are antecedente penale (vol.I f.99) față de acesta luându-se măsura libertății supravegheate pe timp de 1 an pentru comiterea unei infracțiuni la legea circulației, prin sentința penală 1221/2009 a
Judecătoriei B., ulterior prin sentința penală 1763/2011 a aceleiași instanțe acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 5 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru comiterea, în timpul minorității, a infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 Cod penal.
Este de adăugat că prin O. din 24 august 2012 și respectiv 27 septembrie
2012 (f.111, 183-186 vol.II) procurorul a dispus începerea urmăririi penale și extinderea cercetărilor față de ambii inculpați cu privire la alte acte materiale ale acelorași infracțiuni pentru care se impune efectuarea de cercetări.
Nu în ultimul rând, deși în timpul scurs de la ultima prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților au fost efectuate mai multe acte de urmărire penale, din motive obiective aceasta nu a fost finalizată impunându-se continuarea acesteia prin efectuarea actelor expuse pe larg de procuror în propunerea ce face obiectul prezentului dosar, admiterea acesteia fiind în măsură să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii menționate au declarat recurs în termen inculpații D. D. I. și R. B.
Primul recurent a apreciat că deși există probe în sensul comiterii infracțiunilor, fiind îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală iar inculpatul a recunoscut săvârșirea acestora, față de momentul luării măsurii preventive nu se mai justifică prelungirea acesteia; anterior s-a reținut existența unui risc ca inculpații să se sustragă sau să influențeze martorii însă, influențarea martorilor nu mai este posibilă fiindcă că recurentul a recunoscut în totalitate faptele, iar riscul de sustragere îl viza pe coinculpatul recurent.
A menționat că nu poate fi ținut în stare de arest doar pentru lămurirea situației coinculpatului, pe care îl vizează majoritatea probelor din dosar.
A susținut că pericolul pentru opinia publică este diminuat datorită contextului comiterii infracțiunii pentru că recurentul nu este un traficant de droguri, fiind determinat de vârsta sa fragedă să comită asemenea fapte.
S-au mai invocat circumstanțele de ordin personal.
Inculpatul recurent R. B. a criticat încheierea de prelungire a arestării preventive precizând că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art 148 alin 1 Cod procedură penală, fiindcă pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat după 3 luni de arest preventiv.
A învederat că este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni atipice de droguri, pentru că, nu a vândut, ci a oferit gratis la două petreceri asemenea substanțe.
A mai arătat că participarea inculpatului a fost recunoscută și că anterior începerii urmăririi penale s-a întors de bunăvoie în țară, astfel încât se impune adoptarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu potrivit art 3856 alin 3 Cod procedură penală sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că sunt întrunite cerințele art 143
Cod procedură penală, existând probe și indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați; într-adevăr, indiciile rezultă din declarațiile enumerate de către prima instanță, inclusiv din declarațiile inculpaților, iar în recurs nu s-a criticat acest aspect.
Susținerea recurenților că lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericolul social pentru ordinea publică, pentru că acest pericol s-a diminuat după trei luni de arest preventiv, nu poat fi primită tocmai din cauză că, și după trei luni de arest preventiv se desfășoară în continuare cercetări penale care au dus la descoperirea unor acte materiale pe care inculpații nu le-au recunoscut, cu consecința extinderii urmăririi penale; față de aceste aspecte este evident că punerea în libertate a inculpaților, chiar prin luarea unei măsuri neprivative de libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică constând în sentimentul de nesiguranță ce ar fi creat în rândul comunității dacă ar fi pusă în libertate o persoană în curs de cercetare penală, suspectată de infracțiunea de trafic de droguri de mare risc a cărei activitate infracțională nu a fost descoperită integral.
Dintr-o altă perspectivă, lăsarea în libertate a inculpaților ar afecta chiar buna desfășurare a urmăririi penale având în vedere că inculpatul R. B. știind că este în curs de urmărire penală, a plecat din țară, iar marea parte a martorilor care au beneficiat de drogurile de la inculpați, sunt minori, astfel încât există riscul timorării acestora în a da declarații, dacă ar știi că inculpații sunt în stare de libertate.
Periculozitatea inculpaților, în ciuda invocării vârstei fragede, a bunelor caracterizări, a intenției de a continua cursurile școlare, a invocării contextului comiterii faptelor ori a existenței locului de muncă rezultă tocmai din aceea că sunt suspectați că nu au ezitat să ofere mefedronă unor persoane minore, fapt ce a afectat dezvoltarea psihică și fizică a acestora, în mod vizibil, astfel cum rezultă din declarațiile acestora în care au precizat că, într-un interval scurt de timp, au pierdut foarte mult din greutatea corporală datorită consumului mefedronei.
De aceea, afirmația inculpatului recurent R. B. că fapta sa nu este una tipică de trafic de droguri, pentru că nu a vândut, ci a oferit gratis asemenea substanță și astfel nu prezintă nici o tendință de comitere a infracțiunilor, nu poate fi primită.
În același timp, caracterizările inculpaților invocate în recurs sunt puse în discuție de existența antecedentelor penale pe care prima instanță le-a indicat.
Având în vedere că extinderea cercetării penale l-a vizat și pe inculpatul recurent D., afirmația acestuia că este ținut în arest doar pentru lămurirea situației coinculpatului R. este contrazisă de actele de la dosar.
Justificat prima instanță a reținut că prelungirea măsurii arestului preventiv este necesară din motive obiective pentru că urmărirea penală nu a putut fi finalizată, într-adevăr, tocmai datorită întinderii activității infracționale de care sunt suspectați recurenții.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând și dispozițiile art 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. D. I. si R. B. aflați in prezent in Arestul IPJ B. N. împotriva încheierii penale nr. 67 din 3 octombrie 2012 a T.ui B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 50 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorarii partiale pentru apărător din oficiu, av. Jiman Mara si Milchiș O..
Obligă pe fiecare recurent să plătească în favoarea statului suma de câte
150 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 octombrie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. I. C. M.
GREFIER T. G.
Red.C.V./M.N.
2 ex./(...) Jud.fond.-L. E.P.
| ← Încheierea penală nr. 1163/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 60/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
