Decizia penală nr. 240/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ Nr. 240/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.
: M. R. GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul J. D. împotriva sentinței penale nr. 845/5 octombrie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei D., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 C., cu aplicarea art.37 lit. a și art.83 C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul J. D., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. W. D., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind părțile vătămate C. F. L., E. G.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului J. D., av. W. D. solicită în temeiul art. 38516 alin. 2 Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.
Apreciază că prin modul în care organul de cercetare penală a efectuat urmărirea penală în cauză a încălcat dispozițiile textelor de lege privind dreptul de apărare al inculpatului, în cauză fiind incidente dipozițiile art. 197 alin. 2 Cod pr.pen. privind nulitatea absolută a acestor acte. De asemenea, și hotărârea pronunțată în baza acestor acte nelegale este lovită de nulitate, sens în care invocă decizia penală nr.4350/2005 a Înaltei Curți de C. și J.
Solicită să se aibă în vedere că inculpatul nu are 4 clase terminate, iar declarația date de acesta în faza de urmărire penală sunt identice și este folosit un limbaj juridic, astfel că apreciază că declarațiile date nu au fost formulate de către inculpat.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că părțile vătămate nu au dorit să formuleze plângere penală împotriva inculpatului, nu s-au constituit părți civile în cauză și au arătat în fața instanței de fond că s-au împăcat cu inculpatul, împrejurare față de care atitudinea organelor de cercetare penală este sub semnul întrebării în momentul în care la data de (...) s-a emis un proces-verbal de sesizare din oficiu ceea ce privește pe partea vătămată E. G., iar la data întocmirii rechizitoriului s-a întocmit al doilea proces verbal de sesizare din oficiu în ceea ce o privește pe partea vătămată C. L.
În conformitate cu art. 224 alin. 3 C. lipsește procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare efectuate în cauză.
În subsidiar, solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. d Cod pr.pen. întrucât faptei imputate îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiuii și anume latura subiectivă.
Din probele administrate în cauză nu rezultă intenția inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința părților vătămate, ci doar intenția de a vorbi cu fiul părții vătămate E. I., care este vărul său, pe care l-a căutat la locuința celor două părți vătămate.
Violarea de domiciliu se săvârșește numai cu intenție astfel că inculpatul trebuia să-și fi dat seama că pătrunde fără drept și fără consimțământul părților vătămate în locuința acestora. Inculpatul nu a comis fapta cu intenție, întrucât acesta nu a dorit să încalce libertatea părților vătămate, ci doar dorea să-l vadă pe vărul său, aspect care rezultă din declarația inculpatului care se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.
De asemenea, arată că inculpatul la data comiterii faptei se afla într-o stare avansat de ebrietate astfel că nu a avut reprezentarea faptelor sale și nu a avut intenția comiterii infracțiunii de violare de domiciliu. Cu onorar din FMJ.
Într-un alt subsidiar, solicită achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b1 Cod pr.pen. rap. la art. 181 C., întrucât faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiunii raportat la natura infracțiunii, împrejurările comiterii faptei, motivul pătrunderii în domiciiul părților vătămate.
Reprezentantul P. solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică.
Apreciază că nu se impune trimiterea cauzei la parchet pentru refacerea urmăririi penale având în vedere că inculpatul a fost audiat, a semnat declarațiile date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească.
În ceea ce o privește pe partea vătămată E. G. arată că din dosarul cauzei rezultă faptul că înainte de începerea urmăririi penale a fost audiată în calitate de parte vătămată iar după începerea urmăririi penale au fost audiați inculpatul, partea vătămată și martorii. Mai mult în cursul judecății la termenul din data de (...) a recunoscut că ea a anunțat telefonic poliția astfel că, procesul-verbal de sesizare din oficiu se justifică, iar pe de altă parte infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu necesită plângerea părții vătămate.
În ceea ce privește lipsa procesului-verbal de constatare a actelor premergătoare arată că a fost tardiv invocată această lipsă.
Solicitarea de achitare a inculpatului este neîntemeiată având în vedere că părțile vătămate i-au solicitat inculpatului să părăsească locuința acestora însă acesta a refuzat.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, ceea ce denotă o perseverență infracțională.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul J. D., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 845 din 5 octombrie 2011 a Judecătoriei D., în baza art.192 alin.2 C., cu aplicarea cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 C., în condițiile art.37 lit.a) și art.83 C., cu aplicarea art.74 lit.c) C., în condițiile art.76 lit.c) C., a fost condamnat inculpatul J. D., fiul lui D. N. și M., născut la data de (...) în D., județul C., domiciliat în comuna Vad, sat C. nr.1., județul C., posesor C.I. seria KX nr.1., CNP
1., necăsătorit, studii 5 clase elementare, făra ocupație, cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie, la pedeapsa de - 1-(un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată, părți vătămate fiind E. G., cu domiciliul în comuna Vad, sat C. nr.27, județul C. și C. F. L., domiciliată în comuna Vad, sat C. nr.167, județul C..
În baza art.83 C. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de -. luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Dej sub nr.812/2010, în dosar nr.(...) și dispune executarea în întregime a acestei pedepse, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată prin prezenta, de - 1-(un) an închisoare, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de -1- (un) an și -10- (zece) luni închisoare.
În baza art.71 C. s-a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II-a C. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.191 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de -600- lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, 200 lei onorar avocat oficiu Silași A. s-a avansat din fondurile M.ui Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Dej din data de (...), dosar nr.1503/P/2010, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul J. D., pentru a răspunde penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.
192 alin.2 C., cu aplicarea art.37 lit.a) și art.83 C., fiind reținându-se următoarea stare de fapt:
- inculpatul este cunoscut pe raza comunei Vad, județul C., ca o persoană înclinată spre săvârșirea de fapte antisociale pe fondul consumului de alcool. A., la data de 17 octombrie 2010, în jurul orei 22:00, fiind din nou într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a luat hotărârea să se deplaseze cu mopedul personal la domiciliul părții vătămate E. G. cu intenția de a-și măsura forțele fizice. Trecând la executarea hotărârii infracționale, în jurul orei 22:15 a pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate în curtea și respectiv locuința acesteia din comuna Vad, sat C., nr.27, ușa de acces fiindu-i deschisă de soția părții vătămate. D., în mod repetat și insistent, a fost rugat să părăsească locuința, inculpatul a refuzat să facă acest lucru, astfel că a fost nevoie de intervenția fizică a părții vătămate pentru înlăturarea sa din imobil.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut și regretat sincer săvârșirea faptei, arătând modul și împrejurările în care a săvârșit-o.
II. De asemenea, prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Dej din data de (...), dosar nr.132/P/2011, a fost trimis în judecată același inculpat, formându-se dosarul Judecătoriei D. nr.(...), în care parchetul a solicitat tragerea acestuia la răspundere penală sub aspectul săvârșirii unei alte infracțiuni de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 C., cu aplicarea art.37 lit.a) și art.83 C., fiind reținută următoarea stare de fapt:
- la data de 16 octombrie 2010 (în realitate, noaptea de 17 șpre 18 octombrie
2010, s.n.) inculpatul a consumat băuturi alcoolice într-un local de pe raza localității C., jud.C., până la închiderea programului, ora 22:00. Plecând spre casă, fiind în mod vădit sub influența alcoolului, s-a hotărât să caute un prieten pentru a mai consuma băuturi alcoolice, sens în care s-a deplasat la locuința părții vătămate C. F. L., situată în sat C. nr.27, județul C.. A., noaptea, în jurul orei 01:30, inculpatul a pătruns în curtea locuinței părții vătămate și i-a bătut în geamuri să se trezească. Când a ieșit din locuință și l-a văzut pe inculpat sub influența băuturilor alcoolice, partea vătămată i-a cerut să părăsească curtea, dar a fost refuzată, situație în care a apelat prin intermediul telefonului mobil la ajutorul prietenului, martorul M. F. V. S. la fața locului, acesta l-a determinat cu forța pe inculpat să iasă din imobil.
S-a mai arătat că inculpatul a recunoscut și regretat sincer la audieri cele întâmplate, arătând modul și împrejurările comiterii faptei, pe fondul consumului de alcool, nerealizând pericolul social al activității sale.
III. Cele două cauze au fost reunite în baza art.33 lit.c) C..
Din analiza coroborată a probelor administrate, văzând declarația inculpatului (f.85) și cea dată de partea vătamată C. F. L. audiată ca martor în cursul urmăririi penale în dosarul părții vătămate E. G. (f.12), instanța a constatat că activitatea ilicită imputată inculpatului s-a desfășurat în formă continuată, în baza aceleiași rezoluții infracționale. Fapta săvârșită în dauna părții vătămate E. G. a avut loc în noaptea de (...), în jurul orei 22:00, fiind urmată de o a doua faptă comisă în dauna părții vătămate C. F. L. tot în noaptea de 17 spre 18 octombrie 2010, în jurul orei 01.30, astfel încât s- a făcut aplicarea prevederilor art.334 C., în lumina cărora s-a dispus schimbarea încadrării juridice, din cele două infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 C., cu aplicarea art.37 lit.a) și art.83 C., într-o singură infracțiune de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.2 C., cu aplicarea cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 C., în condițiile art.37 lit.a) și art.83 C., fapta fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în cursul unui termen de încercare, având în vedere următoarele considerente:
A., la data de 17 octombrie 2010, în jurul orei 22:00, după ce a băut 10-12 beri la sticlă într-un bar din satul de domiciliu C., comuna Vad, județul C., fiind în stare avansată de ebrietate, inculpatul s-a hotărât să se deplaseze la domiciliul unchiului său, partea vătămată E. G., pentru a vorbi cu verișorul său, numitul C. I., împreună cu care consumase băuturi alcoolice în acea zi în respectivul local. Ajuns cu mopedul personal la locuința părții vătămate, situată la nr.27 din sat, a început să strige, trezindu-i pe proprietari din somn. A ieșit din casă mătușa sa, martora E. C. E., care i- a cerut să plece acasă. Partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat după voce, auzindu-și soția cum îi solicita acestuia să plece acasă. Însă inculpatul a intrat în camera unde unchiul său se afla în pat, l-a prins de o mână și i-a cerut să facă skandenberg. Partea vătămată i-a solicitat inculpatului să plece, dar fără rezultat, astfel că a fost nevoită să se ridice din pat și să-l scoată forțat afară, mai întâi din casă și apoi din curtea imobilului. Inculpatul a revenit la scurt timp în locuință, făcând necesară din nou intervenția în forță a părții vătămate, care l-a dat afară din imobil spunându-i că nu-i este frică de el, de unde rezultă că situația dintre cei doi a fost una tensionată. A mai precizat partea vătămată că, deși i-a solicitat în mod repetat, inculpatul a refuzat să părăsească de bunăvoie locuința, până ce nu l-a scos cu forța din imobil, anunțând de îndată organele de poliție pentru a lua măsuri împotriva acestuia.(f.32)
Martora E. C. E., mătușa inculpatului, a căutat prin declarația dată în cursul cercetării judecătorești (f.87) să minimalizeze efectele comportamentului de care a dat dovadă inculpatul în acele împrejurări, arătând în esență că acesta a părăsit inițial imobilul atunci când i s-a cerut, precizând totuși că a revenit în locuință, fiind necesară intervenția părții vătămate pentru a-l da afară, situație în care l-a luat de mână și l-a scos din curte pe inculpat.
De vreme ce nu există o ordine de preferință, relativ la forța doveditoare, între probele administrate în cursul urmăririi penale și cele administrate în faza de cercetare judecătorească, instanța este îndrituită ca, în cazul constatării unor nepotriviri sau contradicții între declarațiile părților și/sau ale martorilor, să aprecieze și să rețină motivat, în contextul tuturor probelor administrate, doar acele date, elemente și împrejurări, care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că, deci, celelalte relatări nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respectivele dovezi au fost administrate în faza de urmărire penală sau de judecată.
Așa fiind, instanța a ținut seama de primele declarații făcute în faza anchetei penale de către inculpat și martora menționată, ce se coroborează cu ansamblul probelor administrate, de natură să releve univoc faptul că, în noaptea de 17 octombrie 2010, în jurul orei 22:00, inculpatul a pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate E. G. în curtea și locuința acesteia, din sat C. nr.27, pe care a refuzat să o părasească, până la intervenția în forță a acesteia.
Ulterior, în aceeași noapte de 17 spre 18 octombrie 2010, inculpatul s-a deplasat la locuința verișoarei sale, partea vătămată C. F. L., situată în satul C. la nr.167, i-a bătut în geamurile de la casă, iar când aceasta i-a deschis ușa și l-a întrebat ce caută în curtea sa, inculpatul i-a propus să facă sex. Fiind refuzat și cerându-i-se să părăsească imobilul, inculpatul s-a enervat, a împins-o din fața ușii pe partea vătămată, intrând în locuință. Partea vătămată și-a sunat prietenul, martorul M. F. V. (f.58) care a venit de îndată și văzând refuzul inculpatului de a părăsi imobilul în pofida solicitărilor adresate insistent de partea vătamată, a intervenit folosind forța fizică pentru a-l determina să plece, enervat mai ales de faptul că inculpatul i-a cerut și lui și părții vătămate să facă sex în trei.
Fiind audiată în cursul cercetării judecătorești, partea vătămată a relatat o stare de fapt care confirmă pătrunderea inculpatului în curte și locuință, respectiv refuzul de a părăsi imobilul, chiar dacă într-o formă atenuată, în încercarea de a reduce gravitatea faptei, dată fiind relația de rudenie dintre victimă și inculpat.
După cum se cunoaște, existența contradicțiilor între declarațiile părților și/sau ale martorilor, precum și faptul că unii dintre cei audiați își modifică în faza cercetării judecătorești declarațiile date cu ocazia anchetei penale, iar alții chiar le retractează în fața instanței, nu conduc automat la acceptarea unei variante diferite a comiterii faptei cercetate, față de cea rezultată din probele administrate în cursul urmăririi penale.
Precum s-a arătat anterior, instanța este chemată să aprecieze și să rețină motivat, în contextul tuturor probelor administrate, doar acele date, elemente și împrejurări, care sunt de natură să-i formeze convingerea că exprimă adevărul și că, deci, celelalte relatări nu exprimă realitatea, consecința fiind înlăturarea lor totală sau parțială, indiferent că respectivele dovezi au fost administrate în faza de urmărire penală sau de judecată. În caz contrar, s-ar diviza în mod artificial procesul penal și s- ar minimaliza necesitatea și importanța urmăririi penale.
Văzând că inculpatul a recunoscut în anchetă și la prezentarea materialului de urmărire penală săvârșirea faptei imputate, punând-o însă pe seama consumului de alcool, în atare situație instanța a ținut seama în special de declarațiile făcute de inculpat și partea vătămată în faza de urmărire penală (f.55 și urm.), ce se coroborează cu depoziția martorului M. F. V. - citită în instanță față de imposibilitatea prezentării la audiere în urma mandatului de aducere (f.58,59,104) - din coroborarea cărora rezultă că, în noaptea de 17 spre 18 octombrie 2010, în jurul orei 01:30, incupatul a pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate C. F. L., în curtea și locuința acesteia, din sat C. nr.167, refuzând să părasească imobilul până la intervenția în forță a martorului M. F. V.
Activitatea desfașurată de inculpat, care în data de 17 octombrie 2010, în jurul orei 22:15, a pătruns fără drept și fără consimțământ în curtea și locuința părții vătămate E. G. din comuna Vad, sat C., nr. 27, județul C., pe care a refuzat să o părasească până la intervenția în forță a acesteia, pentru ca în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în aceeași noapte, în jurul orei 01:30, inculpatul să pătrundă fără drept și fără consimțământul părții vătămate C. F. L., în curtea și locuința acesteia, din sat C. nr.167, unde a refuzat părasirea imobilului până la intervenția în forță a martorului M. F. V., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu în forma continuată, prevăzută de art.192 alin.2 C., cu aplicarea cu aplicarea art.41 alin.2, art.42 C., în condițiile art.37 lit.a) și art.83 C., fapta fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, în cursul unui termen de încercare, pentru care răspunde penal, urmând să fie condamnat.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicate, în conformitate cu disp. art.52 C., prin prisma criteriilor prev. de art.72 C., văzând natura și gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise, urmările produse, ținând seama de persoana și conduita inculpatului, cunoscut cu antecedente care atrag starea de recidivă postcondamnatorie potrivit art.37 lit.a) C., în raport de comiterea prezentei infracțiuni în perioada de suspendare condiționată a unei alte pedepse de -. luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 812/(...), pronunțată de Judecătoria Dej în dosar nr.(...), dar care a manifestat în faza de ancheta penală o atitudine procesuală sinceră, de regretare a celor întâmplate, va fi reținută în favoarea acestuia circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art.74 lit.c) C., cu consecința aplicării pedepsei închisorii dozată în mod corespunzător, sub minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, în condițiile art.76 lit.c) C..
Având în vedere că prin sentința penală pronunțată de Judecătoria Dej sub nr.812/2010, în dosar nr.(...), rămasă definitivă prin neapelare la data de (...), s-a dispus în baza art.81-82 din Codul penal suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de -. luni închisoare, aplicată inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.1¹ alin.1 din L. 61/ 1991, republicată, cu modificările ulterioare - port ilegat de cuțit în locurile publice, art.180 alin.1 C. - lovire sau alte violențe, art.193 alin.1 C. - amenințare, art.192 alin.1 C. - violare de domiciliu și respectiv art.321 alin.1) C. - ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, totul cu aplicarea art.33 lit.a) C., pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, iar fapta din prezenta cauză au fost comisă în perioada de încercare, în speță devin aplicabile dispozițiile art.83 din Codul penal, în lumina cărora se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa menționată, care se va cumula cu pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză, fără spor de recidivă, cu executare în întregime prin privare de libertate.
Potrivit art.71 alin.2) C., condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art.64 alin.1) lit.a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă.
Văzând Decizia de îndrumare pronunțată de instanța supremă sub nr.74/2007, ținând seama de natura și gravitatea infracțiunii deduse judecății, precum și de împrejurările concrete ale comiterii acesteia, instanța a apreciat că în speță se justifică aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice.
Așa fiind, instanța a dispus doar interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1) lit.a) teza a II- a, pe durata executării pedepsei închisorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul J. D., criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea hotărârii recurate și pronuntarea unei decizii prin care să se dispună,în principal, restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale motivând că urmărirea penală este lovită de nulitate absolută deoarece în cauză s-au încălcat dispozițiile privind dreptul de apărare al inculpatului, invocând decizia penală nr.4350/2005 a I.. S-a motivat în sensul că a fost scolarizat doar 4 clase si fată de declarațiile date în faza de urmărire penală, identice și folosind un limbaj juridic, demonstrează că depozitiile nu au fost formulate de către recurent.
Invocă că părțile vătămate nu au dorit să formuleze plângere penală împotriva inculpatului, nu s-au constituit părți civile în cauză și au arătat în fața instanței de fond că s-au împăcat cu inculpatul, împrejurare față de care atitudinea organelor de cercetare penală este sub semnul întrebării în momentul în care la data de (...) s-a emis un proces-verbal de sesizare din oficiu ceea ce privește pe partea vătămată E. G., iar la data întocmirii rechizitoriului s-a întocmit al doilea proces verbal de sesizare din oficiu în ceea ce o privește pe partea vătămată C. L.
În conformitate cu art. 224 alin. 3 C. lipsește procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare efectuate în cauză.
În subsidiar, solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. d C. întrucât faptei imputate îi lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv latura subiectivă cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă intenția inculpatului de a pătrunde fără drept în locuința părților vătămate si de încălca libertatea părților vătămate, ci doar intenția de a vorbi cu fiul părții vătămate E. I., care este vărul său, pe care l-a căutat la locuința celor două victime.
Într-un ultim subsidiar, solicită achitarea sa în temeiul art. 10 lit. b1 C. rap. la art.
181 C., întrucât faptei îi lipsește gradul de pericol social al unei infracțiunii raportat la natura si împrejurările comiterii faptei, motivul pătrunderii în domiciliul părților vătămate, având în vedere si că la data comiterii faptei se afla într-o stare avansat de ebrietate astfel că nu a avut reprezentarea faptelor sale.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală si in faza de judecata, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că inculpatul recurent a comis infracțiunile care fac obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Cu privire la solicitarea vizând restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, Curtea constată că motivele invocate în sustinerea acestui petit nu pot fi primite.
Potrivit art. 332 C. restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale se dispune când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat cercetare penală de un alt organ decât cel competent, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.
Totodată, constituie cazuri de nulitate absolută potrivit art. 197 al. 1,2 C. încălcarea dispozițiilor relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea acesteia și la { H. "http://legeaz.net/legea-148-2000-actualizata-publicitatea" o "L. 1. privind publicitatea"
"_blank" |publicitatea} ședinței de judecată, dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii, potrivit legii, precum și la efectuarea referatului de evaluare în cauzele cu infractori minori.
Se observă că motivul privind lipsa procesului verbal de constatare a actelor premergătoare nu se regăsește printre cazurile enumerate în textele de lege arătate, concluzia fiind aceea că lipsa acestuia constituie un caz de nulitate relativă care ar fi trebuit invocată în condițiile prevăzute de art. 197 al. 3 C., respectiv în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.
Pe de altă parte, inculpatul nu a arătat care a fost vătămarea ce i-a fost cauzată ca urmare a lipsei procesului verbal de consemnare a actelor premergătoare, după cum nu s-a constatat că lipsa acestuia ar fi adus atingere aflării adevărului și justei soluționări a cauzei.
Nu poate fi retinut nici motivul nelegalei sesizări a instantei deoarece, raportat la infractiunea dedusă judecatii punerea în miscare a actiunii penale se realizeaza din oficiu si nu la plangerea prealabila a părtii vătămate. D. care reglementează sesizarea instanței sunt cele prevăzute de art. 300 C., și au în vedere verificarea regularității actului de sesizare, respectiv dacă acesta a fost emis în condițiile legii în ceea ce privește organul care a întocmit actul de sesizare și actul prevăzut de lege, în sine, cu respectarea dispozițiilor art. 263 C. privind continutul său, dispoziții legale care au fost respectate în cauză.
Cu privire la lipsa de apărare a inculpatului, Curtea observă că acesta a dat declaratii si în prezenta unui apărător, pozitia acestuia a fost constantă pe tot cursul procesului penal, iar declaratiile acestuia sunt identice în ceea ce priveste continutul astfel că nu există suspiciuni în sensul că aceste declaratii nu ar emana de la persoana acestuia.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea constată că instanta de fond a statuat corect că inculpatul a pătruns în locuintele părtilor vătămate si a refuzat apoi părăsirea acestora la solicitarea expresă a victimelor, recurentul având reprezentarea pătrunderii si, apoi, a rămânerii fără drept în domiciliul victimelor. Este evident că dată fiind ora înaintată din noapte, raportat la vârsta victimelor, la starea de ebrietate a inculpatului si personalitatea acestuia (fiind cunoscut ca o persoană agresivă pe fondul consumului de alcool), prezenta si rămânerea recurentului în locuintele victimelor nu a fost dorită si agreata.
Cu toate acestea, fapta inculpatului nu prezintă gradul concret de pericol social al unei infractiuni.
Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, circumstanțele reale în care s-a comis fapta si dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În spetă, inculpatul este rudă cu ambele părti vătămate si, în justificarea acestei calităti, a pătruns în locuinta victimelor. Pe de altă parte, acestea, la rândul lor, potrivit propriilor declaratii, stiau că inculpatul, pe fondul consumului de bauturi alcoolice, obisnuia sa îi viziteze la ore nepotrivite si au fost afectate doar de comportamentul iritat, zgomotos si indecent al inculpatului si nu de faptul că a pătruns în locuintele lor, acest comportament justificând solicitarea acestora adresata inculpatului de a părăsi aceste spatii.
Pentru aceste considerente Curtea considera că prin actele sale incupatul a adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege si, prin continutul lor, sunt vădit lipsite de importanta, lipsind astfel una din cerintele prev. de art. 17 C. pentru existenta infractiunii, respectiv pericolul social.
Pentru aceste motive în baza art. 385/15 pct.2 lit.d C. se va admite recursul declarat de inculpatul J. D., iar sentinta instantei de fond se va casa în întregime cu privire la modul de soluționare a laturii penale.
Rejudecând cauza, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b ind. 1 C. se va dispune achitarea inculpatului J. D. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 al.2 C., cu aplicarea art. 41 al.2 C. si se va aplica acestuia amenda administrativă de 1000 lei, prev.de art. 91 lit.c C. considerând că această sanctiune este suficientă si corespunzatoare pentru a atentiona inculpatul asupra actelor, dar si asupra comportamentului sau viitor.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Potrivit art. 189 C. se va stabili onorariu pentru apărătorul din oficiu în suma de
200 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. W. D..
În temeiul art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod proc.penală, admite recursul declarat de inculpatul J. D., domiciliat în Vad sat C., nr. 1., jud. C. împotriva sentinței penale nr.
845 din 5 octombrie 2011 a Judecătoriei D., pe care o casează în întregime cu privire la modul de soluționare a laturii penale.
Rejudecând cauza, în baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art. 10 lit.b ind. 1 Cod proc.penală achita pe inculpatul J. D. (cu datele personale la dosar) de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de violare de domiciliu, prev.de art. 192 al.2 C., cu aplicarea art.
41 al.2 C..
Aplică inculpatului amenda administrativă de 1000 lei, prev.de art. 91 lit.c C..
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea av. W. D..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. D. P. M. R.
GREFIER, M. V. G.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. I. C. G.
| ← Decizia penală nr. 1645/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1380/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
