Decizia penală nr. 241/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ Nr. 241/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.
: M. R. G. : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 272/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev și ped de art 86 alin 2 din OUG 195/2002, rep, prev și ped de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep, toate cu aplicarea art 33 lit b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. G. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. I. C. L. din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că domiciliază în B., str. C. N., nr. 2, jud. Maramureș.
Apărătorul inculpatului M. G., av. I. C. L. solicită în probațiune încuviințarea și audierea la acest termen de judecatră a martorei Ș. M. care se afla în mașină în momentul producerii accidentului, pentru a dovedi că inculpatul nu a condus autoturismul. Totodată, precizează că nu a solicitat această probă la urmărire penală și la instanța de fond deoarece inculpatul este căsătorit iar martora ar fi avut probleme cu familia ei.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea cererii întrucât nu este utilă soluționării cauzei.
Curtea respinge cererea în probațiune formulată de inculpat, întrucât teba probatorie invocată a fost verificată în cursul urmăririi penale și la instanța de fond astfel încât suplimentarea probațiunii pentru motivul invocat nu mai prezintă utilitate.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului M. G., av. I. C. L. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță.
Apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță este prea mare raportat la circumstanțele concrete ale comiterii faptei și la circumstanțele personale ale inculpatului.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de inculpatul M. G. și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apreciază că raportat la probele administrate în cauză, vinovăția inculpatului a fost dovedită și că prima instanță a procedat la o justă individualizare judiciară a pedepsei.
De asemenea, solicită să se aibă în vedere și faptul că anterior inculpatul a mai fost condamnat pentru același gen de infracțiune.
Inculpatul M. G., având ultimul cuvânt, își susține nevinovăția.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 272 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al JUDECĂTORIei V. de Sus, a fost condamnat inculpatul M. G., fiul lui P. și V., născut la (...) în B., județul Maramureș, CNP 1., cetățean român, studii 8 clase, muncitor la SC *B.n T* SRL B., căsătorit, 1 copil minor, cu antecedente penale, domiciliat în B., str C. N., nr 2, județul Maramureș,
- pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea dreptul de a conduce suspendat prev. și ped. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002 republicată, la 6 (șase) luni închisoare,
- pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev și ped de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art 33 lit b C.pen, la un (unu) an închisoare.
În baza art 33 lit b și 34 lit b C.pen, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an închisoare.
În baza art 83 C.pen, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 (șase) luni închisoare ce i-a fost aplicată prin S. penală
332/(...) a JUDECĂTORIei V. de Sus, inculpatul urmând să execute cumulat pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare în detenție cu toate consecințele prev de art 71 și
64 lit a-b C.pen.
În baza art 191 C.pr.pen, a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de
650 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei reprezintă onorariu avocațial din oficiu și care s-a suportat din fondurile M.ui de J.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din (...) întocmit în dosarul 1262/P/2010 și înregistrat la instanță sub nr. (...), Parchetul de pe lângă J. V. de Sus, a trimis în judecată pe inculpatul M. G. cu datele personale individualizate în dispozitivul sentinței, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 al. 2 și art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rep cu aplicarea art. 33 lit. b c.pen. comise prin aceea că la data de (...) a condus pe DN 18 comuna M. autovehiculul marca * Mitsubishi Pajero* cu nr. de înmatriculare (...) având o îmbibație alcoolică de 1,95 - 1,85 g/l alcool în sânge și dreptul de a conduce suspendat.
Prezent fiind inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor.
A arătat că în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice și a rugat o persoană pe nume *. să-i conducă mașina și respectiv să-l aducă până în comuna M. unde avea o treabă. Acesta, la o depășire imprudentă a tras de volan deoarece venea alt autovehicul din sens opus, la fel a făcut și el și astfel au ajuns într-un gard. A fost găsit la volan deoarece conducătorul auto a plecat iar el s-a dat jos și i-a luat locul pentru a căuta în portiera stângă actele mașinii.
În apărare inculpatul a propus audierea unui martor pe care s-a angajat să-l prezinte fără citație și despre care cunoștea doar prenumele *..Ulterior a renunțat la această probă.
Prin apărător a solicitat achitarea fără să se indice temeiul legal. Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 332/(...) a JUDECĂTORIei V. de Sus, inculpatul M. G. a fost condamnat la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni.
Prin Ordonanța dată în dosarul 858/P/2009 a Parchetului de pe lângă J. V. de Sus i s-a aplicat o sancțiune administrativă de 800 lei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 al. 2 din OUG 195/2002 rep.
Cu toate acestea, în seara din (...), după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autovehiculului *Mitsubishi Pajero* cu număr de înmatriculare (...), proprietatea sa, și s-a deplasat pe DN 18 pe direcția B. - V. de S. În condiții de drum uscat și în aliniament drept, în comuna M., a părăsit carosabilul și a intrat în coliziune cu gardul imobilului situat la nr. 1190 A, aparținând martorului M. I. Ca urmare a sesizării prin *. 1., imediat a sosit la fața locului un echipaj de poliție și ambulanță.
Datorită stării de ebrietate, inculpatul nu a putut coborî singur din mașină fiind ajutat de cei doi lucrători de la P. de P. M.
În autovehicul nu se mai aflau alte persoane.
Inculpatul a fost transportat la S. de R. B. unde i s-au acordat îngrijiri medicale și i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Din buletinul de analiză toxicologică nr. 334130/(...) rezultă că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,95 g/l alcool pur în sânge la ora 22,25 (proba I) și 1,85 g/l alcool pur în sânge (proba II) .
Inculpatul nu avea dreptul de a conduce autovehiculul pe drumurile publice deoarece permisul îi era reținut din data de (...) ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002.
Apărările inculpatului în sensul că nu el a condus mașina și implicit cererea de achitare, nu pot fi primite de instanță din următoarele considerente.
-conform procesului verbal de cercetare la fața locului (semnat de inculpat) a fost identificat ca și conducător auto ( f. 6 dos.u.p.);
-martorul M. I. ( a cărui declarație s-a dat citire conform art. 327 al. 3 C.pr.pen.) imediat după coliziunea cu gardul său s-a apropiat de mașină și a observat o singură persoană respectiv * la volan, un bărbat care prezenta o stare avansată de ebrietate* ( f. 10-11 dos.u.p.);
-părăsirea locului de către alt conducător auto ar fi fost observată de martor , la fel și schimbul de locuri. P. este exclusă această ipoteză în condițiile în care autoturismul suferise avarii în partea din față ( a rip a stâ n gă + dreapta față, portiera
stâ n gă față, stâlp lateral stânga, capota față, bară față), iar inculpatul a fost scos din mașină de lucrătorii de poliție.
-nu s-au constatat urme de frânare ceea ce denotă că mașina a fost condusă de o persoană fără reflexe și incapabilă de minimul de diligențe;
-inculpatul nu a oferit date despre persoana care ar fi condus mașina sa (din ce localitate este, ocupația, numele, dacă îl cunoaște cineva din cercul său) cu excepția prenumelui *..
Deși instanța i-a acordat termen să facă demersuri pentru a-l găsi, inculpatul a renunțat.
-inculpatul a susținut că în mașină a mai fost luat un pasager o porțiune de drum și care ar fi putut confirma că autoturismul nu era condus de el. Î., din nou nu cunoștea date în afară de prenumele *.. Și la acest martor a renunțat. Rezultă prezumția că persoanele au fost inventate.
-raportat la antecedentele sale penale, inculpatul persistă în săvârșirea acelorași infracțiuni la legea circulației.
În drept faptele inculpatului constituie infracțiunile prev. și ped. de art. 86 al. 2 și 87 al. 1 din OUG 195/2002 rep cu aplicarea art. 33 lit. b c.pen. motiv pentru care instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea îndreptată înspre minimele speciale.
În baza art. 33 lit. b și 34 lit. b c.pen. s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea.
În baza art. 83 c.pen. s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală
332/(...) a JUDECĂTORIei V. de Sus, inculpatul urmând să execute cumulat pedepsele în detenție, cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. a-b c.pen.
În baza art. 191 c.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat incluzând și onorariul avocațial din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. G., criticând solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună,în principal, achitarea sa pe considerentul că nu a comis infractiunile pentru care a fost trimis în judecată, iar în subsidiar, reindividualizarea sanctiunii penale în sensul reducerii cuantumului acesteia cu motivarea că sanctiunea aplicată de către instanta de fond este prea severă raportat la circumstanțele concrete ale comiterii faptei și la circumstanțele personale ale inculpatului.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si sprijinita pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate in cauza, ajungând în final la concluzia corecta că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate de către inculpat următoarele:
Sustinerea inculpatului potrivit căreia nu ar fi autorul infractiunilor pentru care a fost trimis în judecată este vădit nefondată si contrazisă de probele administrate în cauză. În acest sens, inculpatul a fost identificat la volanul autoturismului, situatia fiind confirmată prin procesului verbal de cercetare la fața locului, iar inculpatul a fost scos din mașină de lucrătorii de poliție ( f. 6 dos.u.p.). Totodată, martorul M. I. care a venit la locul faptei imediat după producerea evenimentului rutier si s-a apropiat de mașină, a observat în mașină doar o singură care era postată la volan, fără a sesiza părăsirea locului de către altă persoană sau schimbul de locuri astfel cum sustine inculpatul ( f.
10-11 dos.u.p.). Pe de altă parte, inculpatul nu a putut justifica cum ar fi fost posibilă o asemenea manevra în conditiile stării avansate de ebrietate în care se afla, dar si pe fondul avariilor autoturismului, preponderent în zona locului șoferului, care făceau practic extrem de dificilă o asemenea manoperă (autoturismul suferise avarii la aripa stângă, portiera stângă față, stâlp lateral stânga, capota față, bară față),
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea observă că potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea și aplicarea pedepselor se
ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii
(privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-au individualizat sancțiunile penale aplicate inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă împrejurarea că a mai fost sanctionat pentru infractiuni similare, inclusiv prin aplicarea unei pedepse (inculpatul fiind condamnat definitiv cu suspendarea condiționată, aflându-se în cursul termenului de încercare), că a produs un eveniment rutier, valoarea foarte ridicată a alcoolemiei, dar și faptul că a comis mai multe infracțiuni în concurs, ca și cele pentru care a mai fost condamnat definitiv, dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea sancțiunilor la minimul special prevăzut de lege, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunilor comise, condițiilor concrete în care s-au produs, având în vedere că inculpatul a mai comis fapte similare, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii dreptului de proprietate a altor persoane și punerii în pericol a siguranței circulației rutiere.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat.
Raționamentul instanței de fond care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C.pen. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia, însă recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță nu poate fi ignorat faptul că inculpatul a încălcat flagrant norme elementare care reglementează siguranța traficului rutier, urmarea constând în punerea în pericol grav a siguranței rutiere si pietonale si, din această perspectivă, retinerea circumstantelor atenuante ar conduce la stabilirea unei sanctiuni mult prea reduse si în vădită disproportie cu gradul concret de pericol social al infractiunii.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motiv pentru care sub acest aspect soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Solutia atacată este deficitară însă sub aspectul aplicării pedepselor accesorii. Curtea observă că în ceea ce privește pedeapsa accesorie deși în art.71 alin.2 din C.pen. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei. Totusi, prin D. nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C.pr.pen., dispozițiile art.71 din C.pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C.pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C.pen. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, Curtea reține că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a care presupune responsabilitate civică, încrederea publică motiv pentru care exercițiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei aplicate.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c) din C.pen. instanța a avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Sabou și Pârcălab c. României prin care Curtea stabilește că interzicerea de drept a unor drepturi nu e conformă exigențelor Convenției, precum și dispozițiile art.11 alin.2 din Constituția României.
Pe de altă parte, faptele care au făcut obiectul prezentei cauze nu au conotație electorală, astfel că nu este justificată concluzia că se impune interzicerea dreptului de a aleg si de a detine funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpat, iar sentința penală atacată se va casa numai sub aspectul greșitei aplicări a pedepselor accesorii si rejudecând în această limită se va face aplicarea art. 71 C.pen. privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a C. pen., înlăturând lit.b a aceluiași articol.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul M. G. împotriva sentinței penale nr. 272 din 11 octombrie 2011 a JUDECĂTORIei V. de Sus pe care o casează sub aspectul greșitei aplicări a pedepselor accesorii si rejudecând în această limită:
Face aplicarea art. 71 Cod penal privind interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a-II-a Cod penal, înlăturând lit.b a aceluiași articol.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Stabilește onorariu apărător oficiu la 200 lei ce se achită Baroului de A. C. din
FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. D. P. M. R.
G., M. V. G.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) J..fond. M. Ș.
| ← Decizia penală nr. 15/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 785/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
