Decizia penală nr. 247/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)*
DECIZIA P.Ă Nr. 247/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : D. P.
: M. R. GREFIER : M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către P. de pe lângă J. C. N. împotriva sentintei penale nr. 1413 din 29 noiembrie 2011 a Judecătoriei C. N., privind pe inculpatul B. M. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 C., art. 209 alin. 1 lit.g,i C..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. M. A. asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. A. din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului declarat de către P. de pe lângă J. C. N., casarea parțială a sentinței penale nr. 1413/ 2011 a Judecătoriei C. N. și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea reținută în actul de sesizare al instanței la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei și fără reținerea de circumstanțe atenuante.
Solicită să se aibă în vedere modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului care deși a fost condamnat anterior pentru fapte similiare a dat dovadă de persevernță infracțională.
Consideră că pedeapsa aplicată de prima instanță nu corespunde cerințelor prev. de art. 52 C..
Apărătorul inculpatului B. M. A., av. M. A. solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. respingerea ca nefondat a recursului formulat și mneținerea în totalitate a sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că prima instanță a procedat la justă individualizare judiciară a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C., a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C., respectiv, atitudinea manifestată de inculpat și faptul că prejudiciul a fost recuperat integral.
Consideră că pedeapsa și modalitate de executare a pedepsei au fost corect stabilite de instanță, motiv pentru care solicită respingerea recursului. Cu onorar din FMJ.
Inculpatul B. M. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1413 din 29 noiembrie 2011 a Judecătoriei C.-N., a fost condamnat inculpatul B. M. A. - fiul lui I. si V., nascut la data de (...) in C. N., domiciliat in C. N. str. Observatorului nr. 140 ap. 16 jud. C., ffl in C. N. str. B-dul M. nr. 89, ap. 46 jud. C., CNP 1., pentru savarsirea infractiunii de furt calificat fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g si i C., cu art. 74 si art. 76 C., art.
3201 alin. 7 C.pr.penala, la o pedeapsa de:
-4 luni inchisoare.
In baza art.71 C., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a C., numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevazuta de art.71 alin.2 C..
In baza art.81 C. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de
4 luni inchisoare, pe durata unui termen de incercare total de 2 ani si 4 luni, stabilit in conditiile art.82 C. .
In baza art.71 alin 5 C. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art.359 C. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art.83 C., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a constatat prejudiciul recuperat.
In baza art.191 C., a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma in care se include si onorariul aparatorului din oficiu de 200 lei in favoarea av. Hiriscau Stanca I., onorariu care s-a platit din FMJ.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul B. M. A., a fost trimis in judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de (...), dosar parchet 7030/P/2010, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit. g și i C.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În fapt, la data de (...), pe timp de noapte inculpatul B. M. A., folosind fără drept cheile apartamentului părții vătămate C. V., apartamentul fiind situat în municipiul C. N. B-dul M. nr.87 A. a sustras suma de 520 lei. inculpatul a intrat în posesia cheilor întrucât anterior alături de alte persoane, martorul V. S., partea vătămată, au petrecut în acel apartament.
Atât in timpul urmăririi penale cat si in timpul cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu celelalte probe administrate in cauza, respectiv: proces verbal de constatare , acte , depoziție martor .
Fapta inculpatului B. M. A. de a sustrage suma de 520 lei din apartamentul părții vătămate pe timp de noapte și prin folosirea fără drept a cheilor întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g si i C..
Judecarea inculpatului s-a făcut conform art.320 ind.1 C.
Instanța a retinut vinovăția inculpatului si ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art.72 C. l-a condamnat pentru infracțiunea săvârșita la pedeapsa de 4 luni închisoare.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța a reținut circumstanțele atenuante facultative prev. de art. 74, 76 C. constând în lipsa antecedentelor penale și recuperarea prejudiciului.
În baza art.71 al.2 C. pen. instanța a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit.a C. pen., apreciind că se impune interzicerea pedepselor accesorii privind dreptul de a alege și a fi ales în autorități publici sau în funcții elective publice în contextul faptei săvârșite.
Instanța a apreciat ca scopul prevenției generale si speciale poate fi atins si daca pedeapsa nu va fi executata în regim de detenție, astfel ca s-a făcut aplicarea art.81 C. pen. si s-a dispus suspendarea condiționata.
Conform art.82 alin.2 C. pen, instanța a fixat termenul de încercare de 2 ani la care se adaugă cuantumului pedepsei aplicate rezultând un termen total de încercare de 2 ani și 4 luni.
Potrivit art.83 C. instanța s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare, a suspendării condiționate a executării pedepsei, respectiv asupra consecințelor ce rezulta din săvârșirea unei noi infracțiuni intenționate in perioada termenului de încercare care ar avea ca rezultat executarea in regim de detenție atât a pedepsei stabilite in prezenta cauza cat si a pedepsei ce se va hotărî pentru infracțiunea viitoare care nu se cumulează, ci se executa separat.
Conform art.71 al.5 C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei instanța a suspendat drepturile prev. de art.64 lit. a, C.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat, conform art.191
C.proc.pen
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dipsună aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai sporit, fără reținerea de circumstanțe atenuante, cu suspendarea sub supraveghere a acestei sanctiuni.
În motivarea recursului s-a arătat că în procesul de individualizare a pedepsei instanta de fond nu a avut în vedere modalitatea de comitere a faptei și persoana inculpatului care, deși a fost condamnat anterior pentru fapte similiare, a dat dovadă de perseverență infracțională.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Potrivit art. 385/9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu poate fi omisă împrejurarea între inculpat si partea vătămată erau relatii extrem de apropiate, că inculpatul a manifestat regret, este o persoană tânără, că prejudiciul a fost extrem de redus si inculpatul a procedat la recuperarea acestuia, dovedint că si-a asumat consecintele decurgând din fapta sa si a inteles gravitatea acesteia.
Curtea consideră că aspectele invocate în motivele de recurs au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la stabilirea unei sancțiuni penale constând în închisoare, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise și condițiilor concrete în care s-a produs.
Raționamentul instanței de fond care a condus la reținerea de circumstanțe atenuante este justificat. Aplicarea dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia. Totodată, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
În speță, circumstantele cauzei si cele care caracterizează persoana inculpatului au justificat retinerea de circumstante atenuante ceea ce a condus la stabilirea unei pedepse juste și proporționale, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii, astfel că va contribui la reinserția socială reală a inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța de fond a reținut corect că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. 64 lit. a teza a II-a Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, motiv pentru care exercitarea acestuia a fost interzisă pe durata executării pedepsei.
Instanța nu a interzis dreptul de a alege, ci doar dreptul de a fi ales, având în vedere exigențele Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectate în Hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N., în care curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia S. și P. împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie să fie dispusă în funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia. Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotație electorală, astfel că este justificată concluzia că nu se impune interzicerea dreptului de a alege. Dreptul de a fi ales s-a impus a fi interzis deoarece inculpatul nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru concetățenii săi.
Pentru aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă J. C.-N., iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 1413 din 29 noiembrie 2011 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 februarie 2012. .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. D. P. M. R.
GREFIER, M. V. G.
Dact.L.H./Dact.S.M
3 ex./(...) Jud.fond. O. C.
| ← Decizia penală nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1019/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
