Încheierea penală nr. 179/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.179/R/2012
Ședința publică din 02 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. A., împotriva încheierii penale nr.8/C din 31 ianuarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect prelungirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în Arestul IPJ C., asistat de apărător ales, av.Mătușan Vladimir, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul inculpatului depune la dosar referatul apărătorului din oficiu, av.Florian A., pentru plata onorariului parțial din FMJ. Formulează oral o cerere de recuzare a d-nei judecător D. P., deoarece aceasta a motivat soluția de respingere a recursului declarat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă, făcând, în opinia lui, referiri la aspecte ce țin de fondul cauzei, susținerile acestuia fiind consemnate într-o încheiere separată, cererea de recuzare fiind respinsă de completul format din judecătorii V. G., M. B. și L. H., ultimul fiind inclus de pe lista de permanență.
Întrebat fiind, inculpatul arată că dorește să dea o declarația în fața instanței de control judiciar.
S-a procedat la ascultarea inculpatului, declarația fiind consemnată conform procesului-verbal depus la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că aceasta este soluția care se impune, având în vedere că nu au existat temeiurile prev.de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen. nici la data la care s-a dispus arestarea preventivă. În subsidiar, dacă se va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara pe o durată de 30 zile. În propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive se susține că urmărirea penală nu a fost finalizată, impunându-se prelungirea acestei măsuri, pentru că nu s-a reușit să se audieze martorii, nu s-au efectuat confruntări și că nu s-a găsit obiectul cu care a fost lovită victima. În opinia sa, acestea nu sunt motive care să stea la baza prelungirii măsurii arestării preventive. Dacă există contradicții între declarațiile martorilor, aceasta trebuie să profite inculpatului, deoarece se ridică un semn de întrebare cu privire la vinovăția acestuia.
Astfel, există contradicții între declarațiile martorei R. E. din data de (...) și cea din data de (...). Solicită a se reține că această martoră nu a chemat salvarea și poliția, dacă a văzut că inculpatul a lovit victima. Declarațiile martorilor au fost luate sub presiunea organelor de cercetare penală, întrucât se dorește acuzarea cu orice preț a inculpatului și condamnarea acestuia, nefiind administrate probe atât în acuzare, cât și în apărare, astfel cum prevede legea. Pentru aceste motive, solicită să nu se țină seama de declarația martorei dată în data de (...).
Solicită a se avea în vedere și declarația doamnei dr.T. M. G., membru al echipajului de pe ambulanța care s-a deplasat la locuința inculpatului în seara evenimentului, și care arată că, la nivelul feței, victima nu prezenta echimoze. Cu privire la probele administrate, solicită a se avea în vedere procesul-verbal încheiat în data de (...), în care se consemnează refuzul preotului din localitate de a da declarație, motivat de relațiile dintre acesta și inculpat.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura arestului preventiv este o măsură privativă de libertate, care se dispune numai în mod excepțional, când alte măsuri se dovedesc ineficiente și numai după administrarea probelor care stabilesc vinovăția inculpatului. De asemenea, Curtea E. a Drepturilor Omului a stabilit că prelungirea măsurii arestării preventive nu poate fi dispusă, dacă nu sunt arătate motivele care au impus luarea acestei măsuri și nici nu s-au luat în considerare și alte măsuri preventive. Apreciază că nu există indicii temeinice sau probe, iar cele administrate până la acest moment sunt contradictorii și date cu rea-credință.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, arată că acesta nu poate fi apreciat raportat la gravitatea faptei. În hotărârea atacată se motivează acest pericol pe gravitatea faptei, reținându-se în mod greșit că ar fi vorba de infracțiunea de omor, în opinia sa încadrarea juridică corectă fiind cea de lovituri cauzatoare de moarte.
Inculpatul nu a demonstrat că are un comportament instabil, nu are antecedente penale, singurul motiv pentru care a fost arestat este că soția lui a decedat în casa lui. Recurentul nu prezintă niciun pericol pentru comunitatea din Mîrgău, acesta dorește doar să muncească pentru a-și întreține cele două fiice și nu intenționează să se sustragă de la urmărirea penală.
Arată că la instanța de fond a invocat excepția nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din data de (...), pe motiv că la data adoptării ei nu existau dovezi în sensul că inculpatul este autorul faptei. Punerea în mișcare a acțiunii penale are loc după terminarea urmării penale și prezentarea materialului de urmărire penală, prin rechizitoriu, sau în cazul în care infracțiunea este flagrantă. În speță, acțiunea penală a fost pusă în mișcare cu ocazia întocmirii propunerii de arestare preventivă, apreciind că declarațiile unor martori și ale inculpatului nu pot sta la baza emiterii ordonanței în acest sens.
Reprezentantul P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă toate temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.8/C din 31 ianuarie 2012 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă excepția nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, ridicată de apărătorul acestuia, av. Mătușan Vladimir, ca neîntemeiată.
În baza art. 159 din Codul de procedură penală a fost admisă propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj și s-a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv, luată față de inculpatul M. I. A., fiul lui I. și F., născut la data de (...), aflat în
Arestul IPJ C., prin încheierea penală nr. 1/C/(...), pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea penală nr. 1/C/(...) a T.ui C. s-a luat față de inculpatul M. I. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 alin.1 lit.c C.pen., măsura arestului preventiv pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 5 ianuarie 2012 și până la data de 02 februarie 2012.
Judecătorul care a soluționat propunerea a reținut următoarele:
La data de (...) inculpatul Mâț I.-A. a fost reținut pe o durată de 24 de ore
(până la data de (...), ora 22,30) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu nr.1, emisă în dosarul nr.15/P/2012, iar la data de 5 ianuarie 2012 a fost (din nou) audiat de procuror, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, și a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii sus-menționate.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în noaptea de 3/4 ianuarie
2012, prin lovituri repetate cu unul sau mai multe corpuri dure (posibil de formă alungită) a agresat-o fizic pe numita Mâț L., soția lui, când amândoi erau în locuința comună (din com. M., nr.14, jud. C.), provocându-i astfel, cu intenție, în urma unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro- pulmonare, moartea.
Judecătorul a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului Mâț I.-A.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de procesul- verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de I. C.-N., declarațiile martorelor R. E. și F. Ana, coroborate cu declarațiile contradictorii și nesincere date de inculpatul Mâț I.-A.
Referitor la declarațiile date de inculpat, atât în fața procurorului, cât și cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, cu toate că acesta nu recunoaște faptul că ar fi agresat-o vreodată pe soția sa și susține că nu știe cine a agresat-o în seara zilei de 3 ianuarie 2012 (deși numai ei doi se aflau la domiciliul conjugal, iar potrivit declarațiilor martorei F. Ana, vecina soților Mâț, inculpatul o agresa frecvent pe soția sa, care obișnuia să consume băuturi alcoolice), este importantă de precizat atitudinea manifestată de inculpat cu ocazia audierii, atât în fața procurorului, cât și în fața judecătorului la momentul soluționării propunerii de arestare preventivă, atitudine de cinism, de nepăsare față de sănătatea, integritatea corporală și viața soției sale, în condițiile în care afirmă că a găsit-o pe soția sa mai mult moartă decât vie, respectiv în stare de ebrietate și semiconștiență, căzută în curtea casei, prezentând numeroase urme de lovituri pe tot corpul (grav vătămată și având răni care sângerau în mod vizibil), dar nu a chemat salvarea ori organele de poliție (și nici nu i-a acordat primul ajutor, exceptând faptul că a spălat-o de noroi și sânge, dar lăsându-i în continuare rănile să sângereze), deoarece „îi era rușine de vecini, de ceilalți consăteni și pentru a nu-și face familia de râs în sat";.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului
148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l- ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă (inculpatul aplicând-i soției sale, aflate sub influența băuturilor alcoolice, numeroase lovituri cu obiecte contondente, care i-au provocat un traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro-pulmonare, după care a întins-o în pat, deși se afla în stare de semiconștiență și avea răni deschise, fără a chema salvarea, manifestând o totală indiferență față de viața victimei), precum și din faptul că lăsarea în libertate a unei persoane care a comis o astfel de infracțiune, ce a ajuns la cunoștința opiniei publice producând un puternic impact negativ, ar crea o stare de insecuritate socială gravă și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care comit fapte penale cu un grad de pericol social foarte ridicat.
Potrivit art. 155 din Codul de procedură penală arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Consideră, în urma analizei dosarului de urmărire penală, că subzistă temeiurile care au determinat arestarea inițială și că au apărut indicii temeinice, noi, care confirmă bănuiala legitimă că inculpatul este autorul infracțiunii de omor a cărui victimă a fost soția sa - M. L.
În primul rând, este de menționat că inculpatul a atacat cu recurs încheierea prin care s-a luat măsura arestului preventiv, cale de atac respinsă ca nefondată de către Curtea de A. C. prin încheierea penală nr. 46/R/2012. Drept urmare, încheierea penală nr. 1/C/(...) este legală și temeinică și nu se mai poate invoca acum faptul că arestarea nu a avut la bază indicii temeinice și probe că inculpatul a comis infracțiunea de omor calificat.
Este de evidențiat faptul că inculpatul a declarat de fiecare dată când a fost audiat faptul că în ziua de 3 ianuarie 2012 a stat în casă, în locuința sa din comuna M., împreună cu musafirii pe care i-a avut în intervalul orar 15.30 -
20.30. Soția sa a pus masa pentru musafiri, a stat o perioadă în aceeași încăpere cu aceștia, apoi a ieșit din casă, iar inculpatul a căutat-o abia în jurul orei 21.00.
Pe corpul victimei au fost găsite urme de violențe, printre care unele arsuri cu o formă specială, obiectul folosit având un capăt în formă de „U";.
Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 4789 din data de (...), întocmit de B. de I. T.-Ș. a L. F. din cadrul IPJ C. - S. C. a stabilit că leziunile traumatice cu aspect particular în formă de cârlig, existente pe corpul victimei au fost create probabil cu tija metalică pusă la dispoziție în coletul nr. 18 și marcată în raport cu plăcuța nr. 4.
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, în coletul nr. 18 se aflau 5 tije metalice provenite de la uscătorul de haine din bucătărie, iar plăcuța nr. 4 evidențiază una dintre aceste tije.
Uscătorul de haine din bucătărie a avut toate cele 5 tije montate la momentul la care s-au făcut fotografiile judiciare de la locul faptei și se presupune că au fost tot timpul acolo, respectiv în încăperea în care s-a aflat tot timpul inculpatul, la masă cu musafirii.
Raportul de constatare medico-legală concluzionează că moartea numitei M.
L. a fost violentă, ea s-a datorat insuficienței respiratorii consecutive pneumotoracelui masiv bilateral asociat cu hemotorace, în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro-pulmonare, iar leziunile tanatogeneratoare s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente în condițiile stabilite de ancheta judiciară și pot data din 3 ianuarie 2012.
La punctul 17 leziuni traumatice din raportul de constatare medico-legală se menționează „toracic posterior și pe regiunea lombară bilateral prezintă echimoze violacei roșietice, neomogene, confluate pe o arie totală de cca. 4. cm peste care se suprapun la nivel toracic inferior în dreapta și lombar stânga echimoze violacei intense, cu centrul palid, unele cu forma literei „U"; la una din extremități. Regiunea toracic inferior în dreapta și lombar în stânga este în dreptul coastelor fracturate, aspect ce este evidențiat și de foto 7 și 8 din același raport.
Concluzia care se desprinde din cele mai sus menționate, până la acest moment, este că persoana care putea să aplice loviturile ce au produs leziunile arătate a avut posibilitatea să folosească tija metalică de la uscătorul de haine, uscător care se afla în bucătărie, adică în încăperea în care s-a aflat și inculpatul în intervalul de timp arătat. Acesta nu a invocat vreun moment faptul că ar fi părăsit bucătăria până la ora 20.30, atunci când a făcut-o a fost pentru a-și face necesitățile și pentru a o căuta pe soția sa, pe care a și găsit-o, deja bătută, deci o altă persoană nu a intrat în casă ca să sustragă tija metalică pentru că ar fi fost observată de inculpat.
La ceea ce s-a menționat se adaugă declarația martorei Boc E., sora victimei care declară că știe că soțul victimei - inculpatul o bătea și înjura pe aceasta cu regularitate, că problemele de conviețuire au apărut după nașterea primei fiice a cuplului când victima a dorit să divorțeze din cauză că soțul ei o bătea, dar s-au împăcat, că victima s-a plâns că în ultimul timp inculpatul o tot bătea, iar atunci când martora venea în M., victima îi arăta vânătăile, ultima dată cu ocazia înmormântării mamei lor de la sfârșitul lunii noiembrie 2011, ocazie cu care victima a rugat-o pe sora ei să îi maseze spatele pentru că o dor coastele de la loviturile aplicate de „. cu pumnul și diverse obiecte, că martora i-a spus să meargă să obțină un certificat medico-legal dar victima i-a răspuns că îi este frică să nu o omoare S., că cu ocazia priveghiului mamei sale, S. i-a spus martorei „. o murit mă-ta și acum urmează soră-ta";, iar la interpelarea martorei, inculpatul i-a răspuns că „ai să vezi că o bag eu în groapă cât de curând";. De asemenea a arătat că în data de 3 ianuarie a vorbit la telefon cu sora ei care i-a spus că au venit soții de la H. și că S. a bătut-o din nou pe motiv că ar fi băut și ar fi „curvit";, fiind relevant și felul în care a anunțat-o inculpatul pe cumnata sa că a murit sora ei (f.
87 verso).
Deci, lăsând la o parte declarațiile de martori pe care inculpatul le-a contestat cu ocazia audierii în instanță la (...), există indicii temeinice că inculpatul este autorul loviturilor aplicate victimei, ce au produs fracturarea coastelor și în final moartea. Încadrarea juridică a faptei nu are nicio relevanță în acest moment pentru că și pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 din Codul penal se poate dispune arestarea preventivă.
În ceea ce privește dispozițiile art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la arestare. În continuare pericolul social abstract al infracțiunii de omor calificat este deosebit de ridicat, la fel ca și pericolul social concret al acestei infracțiuni de omor calificat, unde victima a fost bătută crunt, iar ecoul social al presupuselor fapte ale inculpatului a fost unul deosebit de mare în localitatea M. și de fapt și în împrejurimi, respectiv la H., precum și pe internet.
Nu este de neglijat faptul că inculpatul nu a anunțat Salvarea pentru a-și salva soția în condițiile în care aceasta era rănită la modul serios, potrivit declarației inculpatului, victima nu a mai fost văzută de către inculpat, vreodată, atât de vătămată. Nu vecinei R. E. îi revenea în primul rând obligația de a solicita ambulanța ci inculpatului în calitate de soț. Apărarea cum că nu voia să se facă de râs în sat nu poate fi luată în considerare deoarece, reiese din declarațiile a mai multor martori, precum și ale inculpatului cu preponderență, că de fiecare dată când și-a găsit soția „. de beată căzută prin curte a chemat diverși vecini sau cunoștințe ca să o vadă băută deoarece ea nu recunoștea că bea alcool. La fel s-a întâmplat și în seara zilei de 3 ianuarie și atunci, dacă a chemat satul să o vadă beată, de ce i-ar mai fi rușine de sat?
Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica desfășurarea în bune condiții a anchetei prin faptul că se dorește o nouă cercetare la fața locului, ori aceasta ar fi locuința inculpatului, precum și datorită faptului că martorii pot fi influențați în declarațiile lor, ei contrazicându-se deja. Precizează că sub acest aspect, instanța europeană a admis, fără mari dificultăți că, în cauze delicate și complexe (cum este și cea din speță) autoritățile naționale competente sunt îndreptățite să creadă că menținerea unui suspect în detenție este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfășurarea anchetei, cel puțin la începutul ei.
Ori în cauză, inculpatul se află în arest preventiv de mai puțin de o lună, interval de timp insuficient pentru finalizarea anchetei într-o cauză atât de complexă.
De asemenea, consideră că în prezenta cauză procurorul de caz a depus o diligență deosebită pentru a afla adevărul și că, pentru a nu fi alterate probele este necesar ca ancheta să continue cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Cum în cauză există indicii grave de vinovăție și acestea persistă, infracțiunea de omor a cărei victimă a fost soția inculpatului a produs o tulburare socială serioasă în localitatea de domiciliu a inculpatului, iar ordinea publică este și în acest moment tulburată și amenințată, se apreciează că se impune prelungirea arestului preventiv pentru o perioadă de încă 30 de zile, cu începere din data de (...) și până la data de (...).
Se apreciează că în cauză se impune continuarea anchetei prin efectuarea de confruntări între martori, respectiv între martori și inculpat, că ar fi fost necesară și cercetarea șurii din gospodăria inculpatului, că este relevantă acțiunea de divorț formulată de victimă în urmă cu mai mulți ani, fiind posibil ca în arhiva Judecătoriei H. să mai existe dosarul de divorț sau mapa cu sentințe, că este necesară reaudierea fiicelor inculpatului deoarece este greu de crezut că acestea au ajuns din mun. C.-N. în locuința familiei din M. înaintea ambulanței și că relevantă este și opinia medicului legist care a efectuat constatarea medico- legală cu privire la existența în organele interne ale victimei a dovezilor de consum cronic de alcool.
În ceea ce privește excepția nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare pe motiv că la data adoptării ei nu existau dovezi în sensul că inculpatul este autorul faptei, amintim că potrivit art. 234 din Codul de procedură penală dacă organul de cercetare penală consideră că sunt suficiente temeiuri pentru punerea în mișcare a acțiunii penale face propuneri în acest sens pe care le înaintează procurorului. În prezenta cauză fiind vorba de o infracțiune pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror conform art. 209 alin. 3 din Codul de procedură penală, revine procurorului obligația de a constata dacă în cauză sunt suficiente temeiuri pentru punerea în mișcare a acțiunii penale. Procurorul de caz a apreciat în acest sens și a pus în mișcare acțiunea penală apreciind și că se impune arestarea inculpatului potrivit art. 236 din Codul de procedură penală. Se observă deci că legea nu face referire la probe, la dovezi sau la indicii temeinice ci la suficiente temeiuri, ori acestea au existat în mod cert.
Pe de altă parte, nulitățile absolute sunt prevăzute expres de art. 197 alin. 2 din Codul de procedură penală. Orice altă încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal se sancționează cu nulitatea relativă care se invocă în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit de le efectuarea actului. Cu alte cuvinte, eventuala nulitate relativă trebuia invocată de către inculpat sau apărătorul său cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, ceea ce nu s-a întâmplat.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării prezentei propuneri au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului , întrucât nu au existat temeiurile prev. de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. la data luării măsurii arestării preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost solicitată pe motivul că urmărirea penală nu a fost finalizată, respectiv nu au fost audiați toți martorii, nu s-au efectuat confruntări și nu s-a găsit obiectul cu care a fost lovită victima. În opinia inculpatului, acestea nu sunt motive care să stea la baza prelungirii măsurii arestării preventive.
Dacă există contradicții între declarațiile martorilor, acestea trebuie să profite inculpatului, deoarece se ridică un semn de întrebare cu privire la vinovăția acestuia.
Astfel, există contradicții între declarațiile martorei R. E. din data de 4 ianuarie 2012 și cea din data de 9 ianuarie 2012. Această martoră nu a chemat poliția și salvarea, chiar dacă a văzut că inculpatul a lovit victima.
Declarațiile martorilor au fost luate sub presiunea organelor de cercetare penală, deoarece se dorește acuzarea inculpatului cu orice preț și condamnarea acestuia , fără să fie administrate probe atât în acuzare cât și în apărare, așa cum prevede legea.
Inculpatul a mai arătat că declarația d-nei dr. T. M. membru al echipajului de ambulanță care s-a deplasat la locuința inculpatului în seara incidentului și care arată că victima nu prezenta echimoze la nivelul feței.
Potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului , măsura arestării preventive este o măsură privativă de libertate, care se dispune numai în mod excepțional, când alte măsuri se dovedesc insuficiente și numai după administrarea probelor care stabilesc vinovăția inculpatului.
De asemenea, CEDO a stabilit că prelungirea măsurii arestării preventive nu poate fi dispusă, dacă nu sunt arătate motivele care au impus luarea acestei măsuri și nu s-a luat în considerare aplicarea altor măsuri mai puțin restrictive.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului s-a arătat că acesta nu poate fi apreciat raportat la gravitatea faptei. În hotărârea atacată se motivează acest pericol pe gravitatea faptei, reținându-se în mod greșit că ar fi vorba de o infracțiune de omor, în opinia sa încadrarea juridică corectă a faptei fiind cea de lovituri cauzatoare de moarte.
Inculpatul a mai arătat că a invocat la instanța de fond excepția nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale din data de 5 ianuarie 2012 pe motiv că la data adoptării acesteia nu existau dovezi în sensul că inculpatul este autorul faptei.
Punerea în mișcare a acțiunii penale are loc după terminarea urmăririi penale și prezentarea materialului de urmărire penală prin rechizitoriu. În cauză acțiunea penală a fost pusă în mișcare cu ocazia întocmirii propunerii de arestare preventivă, apreciind că declarațiile unor martori și ale inculpatului nu pot sta la baza emiterii Ordonanței în acest sens.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.1 din
(...) a T.ui C. s-a luat față de inculpatul M. I. A. măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de (...) și până la data de (...) , cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art.174, 175 alin.1 lit.c C.p.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în noapte de 3/4 ianuarie 2012 prin loviri repetate cu corpuri dure, a agresat-o pe soția sa M. L. , cei doi fiind în locuința comună , provocându-i leziuni, respectiv traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuropulmonare, care au condus la decesul victimei.
Măsura arestării preventive a fost dispusă în baza art.143 și art.148 lit.f C.p.p. în sensul că sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis presupusa infracțiune reținută în sarcina acestuia, pedeapsa prevăzută de lege este închisorea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică
Prin încheierea atacată cu recurs în prezenta cauză s-a respins excepția nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpat, iar în baza art.159 C.p.p. s-a admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj pe o perioadă de
30 de zile, începând cu data de (...) și până al data de (...), cu motivarea că urmărirea penală nu a fost finalizată.
Potrivit art.155 alin.1 C. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Verificând conținutul actelor și lucrărilor dosarului, atât instanța de fond, cât și curtea constată că în privința recurentului sunt întrunite simultan și condițiile prev.de art.136 și 143 C. raportat la art.148 lit. f C., astfel că față de conținutul art.155 și 159 C. Tribunalul Cluj a pronunțat o soluție corectă, fiind justificată și judicioasă cererea de prelungire a arestării preventive. Temeiul arestării recurentului a fost art.148 lit.f C.
Potrivit art.148 lit.f cod proc.pen. Cod de procedură penală, una din condițiile arestării este aceea ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este, desigur, adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea săvârșirii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Pe de altă parte, este de observat că orice faptă contrară normelor de conduită, care constituie substanța ilicitului abstract determinat de normele juridice, tulbură atât ordinea de drept, cât și mediul social.
Această tulburare, coroborată cu riscul repetabilității unor atari atitudini neconforme, de încălcare a legii penale, creează o stare de insecuritate pentru raporturile sociale și, concomitent, un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității.
Or, exigențele impuse de necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate se realizează, între altele, prin îndeplinirea cu promptitudine a actelor procedurale, cu asigurarea drepturilor și intereselor legitime ale părților.
De aceea, asigurarea respectării termenelor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților specifice procesului penal, în cadrul cărora împiedicarea făptuitorului de a se sustrage urmăririi penale constituie un deziderat major, impune luarea și după caz, menținerea sau prelungirea măsurilor preventive.
Calea de atac exercitată de inculpat, vizând prelungirea duratei arestului preventiv, nu este fondată, din moment ce prima instanță a subliniat justificat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii preventive subzistă în continuare. Sub acest aspect, este de observat că fapta imputată inculpatului, astfel cum a fost descrisă prin cererea de prelungire a măsurii arestării, ca și succesiunea actelor procedurale îndeplinite până în prezent impun, în mod evident, prelungirea arestului, pentru a putea fi asigurată ascultarea inculpatului, audieri de martori, confruntări între martori sau între aceștia și inculpat, efectuarea unei constatări tehnico-științifice, aflate în lucru la S. C. al IPJ C.
Prelungirea arestării este justificată și de împrejurarea că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul nu a fost clar stabilită, fiind nevoie de administrarea unui material probator complex, din care să rezulte în mod clar și indubitabil vinovăția și implicarea recurentului cu privire la fapta pentru care este cercetat.
Probele ce trebuie administrate în cauză sunt dintre cele mai diverse și, astfel, există posibilitatea ca inculpatul să influențeze administrarea lor.
Este de remarcat că aprecierea pericolului social concret pentru ordinea publică are în vedere și modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională, caracterul acesteia precum și reacția generată în rândul societății civile de faptul că împotriva unor asemenea infracțiuni, organele statului nu acționează eficient.
Față de toate acestea, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Stabilirea vinovăției recurentului urmează a se face desigur numai în urma efectuării cercetării judecătorești de către instanța investită cu judecarea fondului cauzei, probațiunea administrată în faza urmăririi penale, pune însă în evidență până în acest moment existența unor indicii temeinice în înțelesul art.143 C., care justifică luarea și prelungirea arestării preventive față de acesta (cazul Fox, Campbell și Hartley vs.Uk).
Potrivit art.5 pct.1 din Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale și art. 23 din Constituția României, referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul a fost arestat în vederea aducerii lui în fața autorităților judiciare competente, existând motive verosimile de a fi bănuit de săvârșirea unei infracțiuni.
În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului și prelungirea acesteia fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce curtea trebuie să analizeze, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
În privința indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestului preventiv și nu s-au modificat până în prezent.
Susținerea curții este justificată în cele ce preced și de legislația europeană
(cazul Saadi contra Regatului Unit și Ambruszkiewicz contra Poloniei din 4 mai
2006, Vrencev contra Serbiei din 23 septembrie 2008, Ladent contra Poloniei din
18 martie 2008), în care se statuează necesitatea detenției raportat la infracțiunile comise de inculpat și totodată, existența unei proporționalități a detenției raportat la alte măsuri, mai puțin stringente, conform Codului de procedură penală român, măsurile vizate de art.145 și 1451.
În speța de față, prelungirea măsurii arestării preventive a recurentului este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.
Prin prisma hotărârilor Contrada contra Italiei din 24 august 1998; Labita contra Italiei din 6 aprilie 2004; Calleja contra Maltei din 7 aprilie 2005, în prezenta cauză, s-a dovedit că persistența în timp a motivelor plauzibile că inculpatul este bănuit de comiterea unei infracțiuni, este o condiție pentru prelungirea detenției.
Dincolo de aspectul factual, existența motivelor plauzibile de a bănui că recurentul ar fi comis fapta, impune în sensul art.5 paragraf 1 lit.c din Convenția europeana, ca faptele invocate să poată fi, în mod rezonabil, încadrate într-unul din textele Codului penal sau legi speciale, care incriminează anumite tipuri de comportament, ceea ce s-a și realizat în prezentul dosar.
Prin prisma legislației CEDO s-a dovedit în afara oricărei îndoieli că scopul măsurii arestării recurentului a fost acela de a-l prezenta autorității competente conform art.5 paragraf 3 din CEDO, verificându-se de către instanțe independente și imparțiale, legalitatea măsurii arestării și ulterior prelungirea acesteia.(cauza
Benham contra Regatului Unit 1996; Jecius contra Lituaniei 2000; Nevmerzhitsky contra Ucrainei 2005).
În speță sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143, 146 și 148 lit.f C.,
Tribunalul Cluj apreciind corect asupra necesității prelungirii stării de arest a acestuia.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea imputată recurentului se sancționează cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală, impunând această soluție.
Susținerile inculpatului referitoare la existența unor contradicții între declarațiile martorilor audiați până la această dată în faza de urmărire penală, nu pot fi verificate în această fază a procesului de recurs la încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive.
Aprecierea probelor urmează să fie făcută de către instanța de fond, la finalizarea cercetării judecătorești, dacă inculpatul va fi trimis în judecată pentru infracțiunea reținută în sarcina acestuia.
La fel nici datele ce caracterizează persoana inculpatului nu pot fi analizate în această fază a procesului, urmând ca acestea să fie luate în considerare la o eventuală circumstanțiere a pedepsei , dacă inculpatul va fi găsit vinovat pentru presupusa infracțiune reținută în sarcina sa.
Cu privire la excepția nulității absolute a ordonanței de punere în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului invocată la instanța de fond și care a fost respinsă în mod întemeiat, iar instanța de fond a motivat respingerea excepției invocate de inculpat, apreciem că nu se impune să revenim asupra acesteia.
Pentru motivele ce preced, curtea constatând că sunt întrunite concomitent condițiile art.136, 143 și 148 lit. f C., raportat la art.155 și 159 C., apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică urmând a fi menținută, motiv pentru care recursul inculpatului urmează să fie respins, ca nefondat, conform art.38515 pct.1 lit.b C.
Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul M.J.
Văzând disp. art. 192 alin.(2) C.pr.pen., inculpatul va plăti statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. A., aflat în
Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 8/C din 31 ianuarie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 50 lei onorariu partial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul M. I. A. să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.fond.S. T.
| ← Decizia penală nr. 1342/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 29/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
