Decizia penală nr. 25/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.25/A/2012
Ședința publică din data de 07 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : I. M., judecător JUDECĂTOR : V. V. A. GREFIER : D. S.
Direcția de I. a I. de C. O. și T., S. T. C. reprezentat prin procuror:
DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpata S. (fost P.) A. I. împotriva sentinței penale nr.154/22 decembrie 2005 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., inculpata fiind trimisă în judecată săvârșirea pentru infracțiunilor de trafic de persoane și proxenetism, prev. și ped. de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, art. 329 alin. 2 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av. G. Adela, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul Parchetului invocă excepția inadmisibilității apelului declarat de inculpată. Susține că aceasta a exercitat toate căile ordinare de atac împotriva sentinței instanței de fond, respectiv apelul la Curtea de A. C. și recursul la Î., inclusiv cerere de revizuire. În dosarul nr.(...) cu termen la 13 februarie 2012 la Curtea de A. C. se va judeca al treilea apel declarat de inculpată împotriva sentinței T.ui S., având ca obiect cerere de revizuire. În subsidiar, solicită a se constata că inculpata a declarat apel peste termen. Aceasta a fost prezentă la data de 14 decembrie 2005 când s-a amânat pronunțarea pentru 22 decembrie 2005, la 23 decembrie 2005 a declarat apel, la (...) a formulat cerere de amânare, iar la 14 martie 2006 a fost prezentă.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea excepției invocate de procuror, apreciind că s-a comis în speță o gravă eroare judiciară. Susține că părțile vătămate H. și K. au formulat plângere la procuratura din Ried și s-a dispus clasarea dosarului. Depune un înscris tradus din limba germană, cu referire la dosarul nr.(...), în care s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata Ș. căsătorită Berner C. L., pentru infractiunea prev.de art.12 al.2 din Legea nr. 678/2001, aplicându-se principiul non bis in idem. Depune la dosar acțiunea penală introdusă de părțile vătămate H. și K. la procuratura din Ried. Solicită a se avea în vedere că inculpata Ș. se află în stare de libertate, cu 5 ani închisoare , iar inculpata P. cu 3 ani închisoare, se află în arest.
Reprezentantul Parchetului arată că nu cunoaște această stare de fapt și dacă ar fi real, nu aceasta ar fi calea de atac împotriva sentinței primei instanțe. În speță, inculpata a declarat apel peste termen conform înscrisurilor depuse la dosar, însă în principal apelul este inadmisibil.
Apărătorul inculpatei arată că din anul 2005 inculpata nu s-a mai aflat pe teritoriul R., astfel că insistă în acest apel peste termen.
Inculpata, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul ales.
Curtea a rămas în pronunțare pe excepția invocată de reprezentantul
P.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 154 din data de (...) pronunțată în dosarul nr.
2245/2005 de Tribunalul Sălaj a fost condamnată inculpata P. A. I. la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. 12 alin.1 și 2 lit.a din Legea
678/2001 respectiv 329 alin.2 cod pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 cod pen.
și 74, 76 cod pen.
Prin aceeași sentință penală, a fost condamnată inculpata B. I. M. la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81, 82 cod pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.329 alin.2 cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod pen.
A fost obligată inculpata P. A. I. să plătească părților civile H. V. E. și
K. E. câte 500 euro daune morale.
Au fost respinse cererile părților vătămate M. V. I., M. A. L. și B. C. L. de acordare a despăgubirilor civile și s-a constatat că B. I. M., E. Ș., R. C. P. și R. M. A., nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a reținut că prin rechizitoriul DIICOT - B. T. S. au fost trimise în judecată inculpatele P. A. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.12 alin.1, 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și art.329 alin.2 cod pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 cod pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a cod pen. și B. I. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.329 alin.2 cod pen.
În actul de sesizare s-a reținut că în perioada 2003-2004 în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpata P. A. I. împreună cu Ș. C. L. le-a racolat pe părțile vătămate B. I., E. Ș., R. M. A. și R. C. P. pentru practicarea prostituției în localuri din A. și în cursul anului 2004 împreună cu învinuita Ș. C. L. le-a racolat și transportat pe părțile vătămate karosi E. și H. E. într-un local de noapte din A. unde acestea au fost obligate să se prostitueze.
În privința inculpatei B. I.-M. s-a reținut că împreună cu învinuita Ș.
C. L. le-a racolat pe părțile vătămate M. V., M. A. și B. L. pentru practicarea prostituției într-un local de noapte din A..
În toamna anului 2002 inculpata P. A. I. s-a dus în A. pentru a-și căuta un loc de muncă. S-a angajat în orașul L. la o societate comercială ca zilier.
În primăvara anului 2003 și-a schimbat reședința în orașul S., lucrând în localul de noapte „. ca dansatoare de „. practicând totodată prostituția. Când a revenit în țară, inculpata s-a întâlnit cu B. I. M. și E. Ș. cărora le-a propus să lucreze în acest bar ca și dansatoare și să practice prostituția. Cele două au fost de acord astfel că inculpata P. A. s-a întors în A. și a discutat cu patronii localului, respectiv un cetățean austriac numit „. și concubina acestuia Ș. C. L. care au fost de acord cu racolarea celor două tinere pentru practicarea prostituției. Învinuita Ș. C. L. le-a trimis celor două tinere prin intermediul inculpatei P. A. suma de 400 euro pentru cheltuieli de drum și taxa aferentă întocmirii pașapoartelor. D. întocmirea pașapoartelor cele două tinere s-au deplasat cu un microbuz în orașul V. unde au fost așteptate de inculpata P. A. I. cu care s-au deplasat în localitatea S. și s-au întâlnit cu Ș. C. L..
Învinuita Ș. C. L. le-a cazat pe fete într-un imobil situat în apropierea localului comunicându-le că trebuie să se îmbrace într-o ținută sumară, să danseze în bar apoi să întrețină relații sexuale cu clienții barului în camerele speciale, contra unor sume de bani între 100-300 euro în funcție de serviciile oferite, iar jumătate din aceste sume revenindu-le celor doi administratori ai localului.
Ș. C. le-a cerut celor două fete să-i plătească suma de 1.500 euro pe care susține că a cheltuit-o pentru aducerea lor în A..
B. I.-M. și E. Ș. au fost de acord cu aceste condiții și au rămas în acel local unde au dansat și au practicat prostituția cu clienții localului.
În primăvara anului 2004, B. I. M. s-a întors în țară, ocazie cu care Ș.
C. i-a solicitat să racoleze alte tinere din județul S. pentru practicarea prostituției în acel bar de noapte.
Când a ajuns în orașul J., B. I. M. le-a racolat pe părțile vătămate M. V. I., M. A. L. și B. C. L. A. le-a spus că urmează să lucreze într-un bar de noapte în A. unde vor practica prostituția. Părțile vătămate au fost de acord, astfel că inculpata B. a contactat-o telefonic pe Ș. C. căreia i-a solicitat suma de 2.900 euro pentru taxele aferente pașapoartelor și cheltuielilor de drum.
D. ce B. I. a primit banii trimiși de Ș. C. a făcut demersurile necesare obținerii pașapoartelor după care, la începutul lunii mai 2004, părțile vătămate s-au deplasat împreună cu inculpata B. I. cu un microbuz în orașul V., unde au fost întâmpinate de patronii localului, „. și Ș. C. care le- au condus la clubul de noapte „. din V..
Ș. C. le-a comunicat celor trei tinere că vor practica prostituția în primele săptămâni în localul de noapte „. după care vor fi mutate în localul de noapte „.. Le-a spus fetelor care sunt tarifele pentru prostituție, și că trebuie să-i plătească acesteia suma de 850 euro fiecare, respectiv cheltuielile efectuate de ea pentru aducerea fetelor în A..
Cele trei fete au fost de acord cu propunerea astfel că au rămas în localul "F." iar B. I. și Ș. C. au plecat în localitatea S. D. câteva zile Ș. C. s-a întors la V. și le-a transportat și pe cele trei părți vătămate în localitatea S. unde au practicat prostituția în localul "Hasienda". Din cauza unor certuri iscate între fete, Ș. C. le-a transportat din nou pe surorile M. și pe B. L. la V. în localul "F.". Partea vătămată M. A. s-a întors în țară în luna iunie 2004 iar părțile vătămate M. V. și B. L. s-au întors în luna decembrie 2004.
În luna mai 2004 s-a întors în țară și inculpata P. A., ocazie cu care Ș.
C. i-a solicitat să racoleze fete pentru a se prostitua în localul Hasienda.
P. A. le-a racolat pe R. A. M. și R. C. P. cărora le-a propus să lucreze în A. la acel local de noapte unde vor întreține relații sexuale cu clienții localului contra unor sume de bani din care o parte să le revină patronilor barului. Cele două fete au fost de acord cu propunerea, astfel că P. A. i-a cerut lui Ș. C. 3.000 euro pe care aceasta i-a trimis pentru cheltuieli de transport.
Inculpata P. A. a contactat-o și pe H. E. V. aceasta aflând de la B. I. că lucrează în A. la un restaurant.
B. I. i-a spus părții vătămate că lucrează în A. într-un restaurant fără să-i spună însă că este vorba despre un club de noapte unde se practică prostituția.
H. V. E., împreună cu o prietenă K. E. căreia i-a spus despre posibilitatea de a lucra în A. s-au întâlnit cu P. A. solicitându-i să-i spună ce anume vor lucra în A.. P. A. le-a spus celor două că vor lucra într-un restaurant fie la bucătărie ca femei de serviciu sau vor servi la mese fără să le spună că în realitate este vorba de un club de noapte unde vor trebui să practice prostituția. Cele două părți vătămate au fost de acord să fie duse în A. de către P. A. pentru a lucra în restaurant, astfel că aceasta din urmă s-a ocupat de obținerea pașapoartelor și plata cheltuielilor de drum. În data de
5 iunie 2004 P. A. împreună cu H. V. E., K. E. și cele două surori R. A. M. și
R. C. P. s-au deplasat cu un microbuz în orașul V. iar apoi cu trenul în orașul S., unde au fost întâmpinate de învinuita Ș. C. L. care după ce le-a cazat le-a spus că în acel club de noapte trebuie să racoleze clienți și să întrețină cu acești a relații sexuale. De asemenea le-a cerut celor patru tinere să-i plătească fiecare câte 800 euro pentru cheltuielile cu aducerea lor în A.. Ș. C. le-a luat părților vătămate pașapoartele pentru ca acestea să nu poată părăsi localitatea fără acordul ei.
Părțile vătămate H. V. E. și K. E. i-au spus învinuitei Ș. C. că refuză să se prostitueze, că ele nu au fost informate de P. A. ce urmează să lucreze spunându-le că vor lucra ca și chelnerițe, însă prin amenințare și violențe au fost obligate de către Ș. C. să se prostitueze, neavând posibilitatea să plece în alt loc din cauză că nu mai aveau pașapoartele și erau amenințate să facă ce le spune învinuita.
D. o perioadă scurtă de timp, cele două părți vătămate, ajutate de o altă tânără numită C. care lucrase anterior în acel club de noapte, au reușit să fugă deplasându-se la V. unde s-au adresat P. C. fiind cazate într-un imobil aparținând unei organizații nonguvemamentale care avea ca obiect de activitate protejarea victimelor traficului de persoane (IEFO). Această organizație le-a trimis după câteva zile pe părțile vătămate în țară.
Deși în primele declarații date de părțile vătămate M. V., M. A. și B. L. acestea au relatat că nu au cunoscut faptul că vor lucra în localuri de noapte ca "dame de companie" urmând a practica prostituția, din declarațiile martorilor G. S., G. C. și G. M. A. dată atât în cursul cercetărilor penale cât și în faza cercetării judecătorești, rezultă că cele trei tinere au cunoscut faptul că în localurile de noapte din A. vor lucra ca dansatoare și vor întreține relații sexuale cu clienții localului contra unor sume de bani. Că au fost de acord cu prestarea acestor activități, rezultă și din faptul că deși se puteau întoarce în țară mai repede, două dintre ele respectiv M. V. și B. L. au rămas până în luna decembrie 2004 la clubul de noapte "F.".
Prin urmare, este dovedită săvârșirea de către inculpata B. I. M. a infracțiunii de proxenetism prev. de art.329 alin.2 Cod penal însă având în vedere că fapta se compune din mai multe acțiuni săvârșite la intervale de timp în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, prin racolarea de către inculpată a părților vătămate M. V., M. A. și B. L. îndemnată fiind de Ș. C.
L., infracțiunea este continuată potrivit art.41 alin.2 Cod penal astfel cum s- a solicitat de către reprezentantul parchetului schimbarea de încadrare juridică din art.329 alin.2 Cod penal.
În ceea ce privește activitatea infracțională a inculpatei P. A. I. în urma analizării probelor existente la dosarul cauzei se constată că nu poate fi însușit punctul de vedere al apărătorului inculpatei în sensul că fapta s-ar încadra doar în prevederile art.329 alin.2 Cod penal, respectiv infracțiunea de proxenetism nefiind îndeplinite condițiile prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 susținând că inculpata nu a exploatat victimele, ci doar Ș. C. L.. De asemenea se susține că părțile vătămate au știut ce fel de activitate vor desfășura.
Din probele administrate rezultă că inculpata P. A. I. a săvârșit atât infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea
678/2001 cât și de proxenetism prev. de art.329 alin.2 Cod penal. Astfel din declarațiile părților vătămate K. E. și H. V. E., rezultă că inculpata P. A. I. nu le-a spus niciodată că în localul din A. unde vor fi duse trebuie să danseze și să se prostitueze, spunându-le că vor merge la localul respectiv să facă curățenie (f.16-22,23-27 și f.46-47 inst).
De asemenea martora L. T. (f.113-114 și f.70 inst.) a arătat că a fost prezentă când P. A. I. i-a spus părții vătămate H. V. E. că i-a găsit de lucru în A. la un restaurant ca menajeră. Martora K. E. a declarat că B. I. i-a propus fiicei ei să o ducă la lucru în A. la o patroană, la spălat vase, sau la o seră, unde le va plăti bine (f.115 și 71 inst.) B. I. însă i-a spus părții vătămate K. E. că numai P. A. I. poate rezolva cu patroana barului din A. locuri de muncă și transportul însă nici aceasta nu le-a spus celor două părți vătămate respectiv lui H. și K. că trebuie să danseze și să se prostitueze.
Martora R. C. P. declară că H. V. E. i-a spus că inculpatele i-au oferit să lucreze în A. la sere, iar când a ajuns acolo a fost obligată să se prostitueze fiindu-i luat pașaportul de patroana barului care le îndemna să facă ceea ce spunea ea (f.68). Martora R. A. M. declară că H. V. E. a fost agresată de Ș. D. și ambele martore arată că H. pentru acest motiv și nefiind de acord să practice prostituția a fugit de la barul respectiv împreună cu K. E. care a stat mai mult cu H..
Din toate aceste declarații rezultă că P. A. I. le-a racolat pe cele două părți vătămate pentru a dansa și practica prostituția, le-a transportat în A. și le-a predat numitei Ș. C. care le-a luat pașapoartele și le-a obligat să execute aceste servicii împotriva voinței părților vătămate.
Noțiunea de trafic de persoane este definită în disp.art.2 alin.1 pct.1 din Legea 678/2001 astfel: "prin trafic de persoane se înțelege faptele prevăzute la art.12 și 13". Raportat la conținutul acestor texte de lege traficul de persoane atât adulte cât și minore presupune comiterea uneia dintre modalitățile alternative prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunilor incriminate în art.12 și 13 din Legea 678/2001, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, găzduirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia.
Recrutarea constă în racolarea potențialelor victime prin atragerea lor către traficanți prin diferite metode între care și promisiunea unei slujbe onorabile ceea ce în speță s-a făcut de către inculpata P. A.
Părțile vătămate au acceptat promisiunea acelei munci iar când au ajuns în A. au fost determinate să presteze alte servicii (dans și prostituție) împotriva vointei lor.
Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul în interiorul statului de proveniență sau din statul de origine în statul de destinație, direct sau prin tările de tranzit.
În speță s-a realizat și această modalitate a laturii obiective a infracțiunii de trafic de persoane.
Potrivit art.2 din Legea nr.678/2001 prin exploatarea unei persoane se înțelege între altele: executarea unei munci sau îndeplinirea unor servicii în mod forțat cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, securitate, obligarea la practicarea prostituției.
P. A. la îndemnul învinuitei Ș. C. a recrutat mai multe fete între care și pe cele două părți vătămate H. V. E. și K. E. ademenindu-Ie cu promisiuni de a le angaja menajere sau la bucătărie într-un local din A. însă odată ajunse la destinație au fost obligate să danseze și să se prostitueze iar din banii obținuți jumătate le revenea patronilor.
De asemenea Ș. C. i-a trimis inculpatei P. A. I. diferite sume în euro pentru recrutarea fetelor din care o parte au fost cheltuiți pentru transportul din România în A..
Cele două părți vătămate aflându-se într-o țară străină, izolate, în imposibilitatea de a comunica cu rudele de acasă, fără documente de identitate fiindu-le luate de inculpată și predate patroanei barului, au fost forțate prin amenințări și injurii atât de către cei doi patroni cât și de inculpata P. A. I. să întrețină relații sexuale cu clienții harului contra unor sume între 100 și 300 euro din care jumătate să revină patronilor. De asemenea, părților vătămate li s-a cerut câte 800 euro de către Ș. C. spunând că aceasta reprezintă contravaloarea pașaportului și cheltuielilor de drum atât pentru ele cât și pentru inculpata P. A. I.
Aceste aspecte au rezultat din declarațiile părților vătămate (f.16-27).
Atât H. V. E. (f.21 verso) cât și K. E. (f.26 verso) relatează cum atât cei doi patroni ai localului cât și P. A. I. le-au cerut să acosteze și seducă bărbații care intrau în local să-i ducă în camerele amenajate, să întrețină cu aceștia relații sexuale pentru care cei trei vor încasa diferite sume în euro iar părților vătămate le vor da jumătate.
Atât din declarațiile părților vătămate cât și a martorilor rezultă că acestea au reușit să fugă din acel local anunțând poliția.
Prin urmare, din cele arătate a rezultat că s-a dovedit și exploatarea pentru obținerea de foloase materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel peste termen inculpata S. (fost
P.) A. I., solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și judecând cauza, să se dispună, în principal, achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei aplicate, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare.
A.ul declarat în cauză este inadmisibil.
Împotriva sentinței penale nr. 154 pronunțată la data de 22 decembrie
2005 de Tribunalul Sălaj, condamnata P. A. I. a formulat calea de atac a apelului, soluționată prin decizia penală nr. 102 pronunțată la data de 11 aprilie 2006 de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), în sensul respingerii apelului.
În fața instanței de apel, condamnata a formulat o cerere de amânare pentru angajare de apărător ales, cerere care i-a fost admisă, prezentându- se personal la termenul din 14 martie 2006.
Mai mult, împotriva hotărârii pronunțate în apel, inculpata a formulat recurs care a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 5.264 pronunțată la 14 septembrie 2006 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa cum s-a arătat mai sus, există autoritate de lucru judecat în cauză, situație în care respingerea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 154 pronunțată de Tribunalul Sălaj la 22 decembrie 2005 face inadmisibil un nou apel declarat împotriva aceleiași hotărâri.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. a, c C.pr.penală, Curtea va respinge ca inadmisibil apelul declarat în cauză, obligând-o pe condamnată, potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 250 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli de judecată și onorariu parțial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de inculpata P. A. I., împotriva sentinței penale nr. 154 din 22 decembrie 2005 a T.ui S..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, I. M. V. V. A. D. S.
Red.V.V.A./(...). Dact.H.C./5 ex./(...). Jud.fond: G. V...
| ← Decizia penală nr. 1033/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1240/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
