Decizia penală nr. 260/2012, Curtea de Apel Cluj

R.IA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR.260/R/2012

Ședința publică din 16 februarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. - judecător JUDECĂTORI: D. P.

M. B. GREFIER : D. S.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

D. SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații R. A., R. V. și S. C. împotriva sentinței penale nr.1474 din 15 decembrie 2011 a

Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpații trimiși în judecată după cum urmează:

- inculpatul R. A. pentru săvârșirea a două infracțiuni prev. de art.239 al.2, 5 C. și a câte unei infracțiuni prev. de art.292 C., art.321 C. și art.86 al.1 din OUG 195/2002, totul cu aplic. art.33 lit. a C.

- inculpatul S. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.264 C. și art.136/1 din Legea 295/2004 cu aplic.art.33 lit.a C.

- inculpatul R. V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 264 C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul R. A., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Steluța Cătăniciu, inculpatul S. C., aflat în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av.Bojan M. și inculpatul R. V., asistat de apărător ales, av.D. Lazăr, toți avocații din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile vătămate M. R. M. și T. B. I..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care inculpatul S. C. arată că-și retrage recursul, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosar.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul inculpatului R. A. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună în principal achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în subsidiar reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Cu privire la cele două infracțiuni de ultraj prevăzute de art.239 alin. 2

și 5, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, fără a cerceta împrejurarea dacă într-adevăr cele două părți vătămate se aflau în exercițiul funcțiunii și dacă aveau legitimitatea și competența necesară de a cere inculpatului aflat în fața unui magazin să se legitimize, fără a-și îndeplini propriile obligații prevăzute de lege si dacă intr-adevar acestea au fost lovite efectiv de către inculpat.

Susține că polițiștii rutieri nu aveau competența de a trece la legitimarea inculpatului, în primul rând pentru că acesta nu se afla în trafic, iar în al doilea rând, pentru că nu dețineau date sau informații privind săvârșirea de către acesta a unor fapte ilegale. Polițiștii rutieri au trecut la acțiune în urma unor simple bănuieli, supoziții, deducții proprii și în lipsa oricărei certitudini referitoare la presupusul conducător al autovehicului.Aceștia, observând autovehiculul inculpatului parcat în fața magazinului din G. și obsevându-l și pe inculpat în preajmă, l-au așteptat și l-au forțat să se legitimize. Deoarece inculpatul nu știa despre ce e vorba, surprins de tonul și atitudinea polițitului, a declarat că nu are buletinul asupra sa, după care, polițiștii au încercat prin forță să îl facă să intre în mașina poliției, împingându-l, lovindu-l și imobilizându-l la sol. În aceste împrejurări, față de atitudinea dură a polițiștilor, inculpatul s-a împotrivit, reușind în final să se desprindă și să plece.

Este în afara oricărei îndoieli, că doi polițiști rutieri care solicită legitimarea unei persoane inocente, aducându-i acuze grave și încercând cu forța, chiar prin folosirea fără somație a armei din dotare să îl transporte la sediul poliției constituie acte abuzive care fac ca reprezentanții autorității de stat să iasă de sub protecția legii. Reacția inculpatului s-a produs numai în condițiile în care polițiștii au acționat abuziv, plasându-se în afara sferei de protecție pe care o asigură legea unui purtător al autorității de stat.

Dacă instanța ar fi analizat în mod corect situația de fapt și ar fi administrat toate probele necesare aflării adevărului, ar fi putut ajunge la concluzia că singura soluție este cea de achitare a inculpatului pentru aceste infracțiuni în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, așa cum este prevăzută de art. 321 al. 1 Cod penal, instanța de fond a apreciat că, deși incupatul nu avea asupra sa act de identitate, iar organele de poliție i-au reproșat că ar fi condus un autovehicul pe drum public, acesta ar fi refuzat să însoțească polițiștii la sediul de poliție G. pentru a fi identificat devenind violent și obligând prin atitudinea sa pe un polițist să încerce utilizarea armei din dotare, creând un incident care a dus la strângerea unui număr foarte mare de presoane, producând scandal public. Pentru existența condițiilor care să determine încadrarea faptei în dispozițiile art.321 Cod penal, aceasta trebuie să fie săvârșită cu ocazia unei manifestări populare, într-o adunare numeroasă de oameni și să producă opiniei publice o neliniște persistentă, să creeze o stare gravă de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială, iar autorul faptei trebuie să prevadă posibilitatea unei tulburări a liniștii publice și să rezulte din comportamentul său că a dorit sau a acceptat acest rezultat. Din cele relatate de către martori, se poate constata că incidentul nu s-a produs într- o adunare de oameni, sau cu ocazia unei manifestări populare, ci ulterior incidentului au început să se adune persoane, dintre care unele doar curioase de cele întâmplate, iar altele revoltate de atitudinea polițiștilor și nu de cea a incupatului. Nu a fost probată o conduită a inculpatului care a generat indignarea cetățenilor, nefiind astfel realizată urmarea prevăzută de textul de incriminare, respectiv atingerea bunelor moravuri, scandal public, tuburarea liniștii și ordinii publice. Prin urmare, se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală, pentru considerentul că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, așa cum este prevăzută de art. 321 al. 2 Cod penal, sub aspectul laturii obiective și subiective.

Sub aspectul săvârșirii infracținii de fals privind identitatea prevăzută de art.293 Cod penal, susține că s-a reținut această infracțiune în sarcina inculpatului exclusiv pe baza declarațiilor părților vătămate, declarații interesate și justificate, pe de o parte, pentru a putea legitima acțiunile violente la care au înțeles să recurgă, iar pe de altă parte, din dorința acestora de a se putea apăra în fața unei eventuale acuzații de depășire a competenței. Sub acest aspect, al probării faptei nu s-a administrat nicio altă probă, niciuna dintre persoanele aflate în preajmă neputând confirma cele declarate de către părțile vătămate. Prin urmare, se impune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală, pentru considerentul că fapta nu există.

Pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 alin.l din OUG nr.l95/2002, solicită achitarea inculpatului pe motivul că fapta nu există, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.a Cod procedură penală. La fel, instanța își formează convingerea exclusiv pe declarațiile părților vătămate și în lipsa oricăror alte dovezi care să confirme aceste afirmații. Din declarațiile celor doua parti vătămate, instanța de fond a retinut că cei doi lucratori de politie au văzut inculpatul pe geamul autoturismului în cauză, putând observa chiar vestimentația purtata de acesta, precum si faptul ca era insotit de o persoana de sex feminin. Mașina condusa de inculpat a fost observata de cei doi lucratori de politie intrând in parcarea magazinului P., vazand momentul in care acesta a coborât din mașina. Aceste declarații sunt contradictorii, neputându-se face dovada că inculpatul R. a fost la volanul acelui autoturism, putând doar sa ridice semne de întrebare si numeroase supoziții, insa neputand fi considerate probe care sa stea la baza condamnării inculpatului. S. a se observa diferentele majore existente între cele două declarații ale părtii vătămate T. B., în faza de urmărire penala si cercetare judecătoreasca. Astfel, la fila 118 din dosarul de urmărire penala, acesta declară :" am observat o persoana de sex masculin, îmbrăcată într-un tricou albastru care a coborât de la volanul autoturismului BMW și a intrat in magazinul P."; pentru a reveni în fata instanței - fila 130 - unde acesta a declarat: " Am pierdut din raza vizuală mașina, ne-am uitat în stânga si în dreapta pentru a identifica autoturismul, context in care am observat mașina în parcarea magazinului P. Nu am văzut cand autoturismul a virat stânga, intrând in parcare, nu am văzut momentul efectiv cand cele doua personae au coborât din mașina".

De asemenea, ambele părti vătămate au declarat că l-au văzut pe inculpat prin geamul mașinii, desi acesta era acoperit cu folie neagra, făcând imposibilă identificarea persoanelor din mașina. In sprijinul apărării inculpatului, au fost audiate mama si prietena acestuia, arătând ca au plecat impreuna din casa mamei inculpatului si ca acesta nu a ieșit, in acea zi, din casa. Aceste declarații nu au fost luate în considerare.

O alta probă care nu a fost luată în considerare în apărarea inculpatului este mijlocul științific prin care s-a încercat să se identifice urmele papilare ale acestuia, fiind ridicat în acest sens autoturismul din parcarea magazinului însă, deși se presupune că inculpatul ar fi coborât de la volanul acestui autoturism, nu s-au identificat urme care să-i aparțină.

Referitor la probele de la filele 101-103, conținând imagini extrase de pe înregistrarea B. T.- S. G., ele nu sunt în măsură să susțină declarațiile celor două parti vătămate, dimpotrivă nu exista nicio dovadă că inculpatul a coborât din mașină.

În subsidiar, solicită redozarea pedepselor aplicate, cu consecința reducerii pedepsei rezultante. Judecătorul fondului a subliniat de nenumărate ori aspectul existenței sentinței de condamnare a inculpatului la pedeapsa închisorii de 4 ani închisoare în regim de detenție, pedeapsă a cărei executare a fost grațiată, însă nu a considerat oportun să analizeze și că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat a fost săvârșită din culpă și mai ales că a fost săvârșită în urmă cu mai bine de nouă ani înaintea faptelor actuale, iar pe tot acest interval de timp inculpatul a avut un comportament conform normelor sociale, încercând să se mențină departe de ilicitul penal. Nu s-a avut în vedere nici că inculpatul R. A. este o persoană tânără.

Apărătorul inculpatului R. V. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, în temeiul art.l1 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.pr.pen., achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prevăzuta si pedepsita de art.264 C., iar în subsidiar, în temeiul art.l1 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen. achitarea pentru aceeași infracțiune.

Susține că sentința penala pronunțată în cauză este nelegală si vădit netemeinică, dată fiind cu încălcarea flagrantă a legii, dar și cu nesocotirea pieselor dosarului, precum și cu interpretarea trunchiată, discreționară si abuzivă a probatiunii administrate, consecința fiind o eroare judiciară de proporții. Inculpatul nu l-a atins deloc pe partea vătămată M. atunci când acesta a scos pistolul din toc în dupa-amiaza zilei de 3 august 2011 in localitatea G. Mai mult, inculpatul R. nu a acordat ajutor niciunui infractor în scopul zădărnicirii urmăririi penale în data de (...).

Simpla declarație a părtii vătămate nu poate conduce singură, fără coroborarea sa cu alte probe ale dosarului la condamnarea unei persoane, în condițiile în care aceasta nu recunoaște fapta. În speță, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare doar avandu-se în vedere declarațiile celor două părti vătămate, nicio altă probă de la dosarul cauzei necoroborându-se cu cele două declarații de parte vătămata.

Declarația inculpatului din faza de urmărire penala, precum si cea din fata instanței se coroborează cu următoarele probe administrate în cauză: declaratiile martorului P. S. V. care arată că „în timpul schimbului de replici între R. si polițist, inculpatul R. nu s-a apropiat de polițist, ci a rămas pe trotuar, intre el si polițist existând si un rand de masini și că inculpatul R. nu a pus mana pe polițist"; declaratia martorului R. V., care arată că „nu am văzut nici un contact fizic intre inculpatul R. si polițistul cu care a stat de vorba. Inculpatul R. nu l-a prins de mână pe politist...inculpatul R. nu s-a interpus între polițist și inculpatul R. care mergea înspre blocuri"; declaratia martorului I. S., care declară că : "nu am văzut nici ca polițiștii să fi lovit pe inculpatul R., nici inculpatul să fi lovit pe polițiști", același martor arătând că "inculpatul R. era rezemat de un gard". Nici declarația acestui martor ocular (proba directa) nu a fost reținuta de instanța de judecata, desi inculpatul nu e rudă nici cu acest martor; declaratia martorei R. C., care arată că : "Nu l-am văzut pe fratele meu sa se apropie de polițist"; declaratia inculpatului S. C., care arată că : „Precizez faptul ca R. V. nu l-a prins pe polițist de armp… ca inculpatul R. nu s-a apropiat de polițist atunci cand i-a atras atenția în legătură cu pistolul"; declaratia inculpatului R. A., care arată că: "pana am fost eu la fata locului nu am văzut ca inculpatul R. să intervină în vreun fel"

Cele doua declarații ale părtilor vătămate, în baza cărora a fost condamnat inculpatul sunt contradictorii, una față de cealaltă, dar si fiecare in sine. Partea vătămata M. R. se contrazice in declarațiile sale date in cele doua faze procesuale parcurse.

Astfel, în faza de urmărire penală, în data de (...) partea vătămata M. arata că : "Inca doua persoane de sex masculin au sărit in ajutorul lui R., acesta reușind sa fuga spre str.R." , una dintre aceste persoane fiind, in viziunea sa, inculpatul R.

Doua zile mai târziu, la (...), in fata procurorului, partea vătămata M. arata ca : "Tot in acest timp, cand eram inca la pamant cu invinuitul, dinspre str.P. au venit doi bărbați de etnie roma care țipau la noi sa-1 lăsam pe invinuit.Cand am alergat dupa învinuit care scăpase, cei doi au venit dupa noi vociferând" cu alte cuvinte inculpatul R. nu a sărit pe cei doi polițiști in ajutorul lui R. cum declarase cu doua zile mai devreme.

În fața instanței fondului, partea vătămata M. a declarat că : "M. inculpatului m-a prins de brațe si pur si simplu m-a ridicat de pe inculpat. In acel moment mi-a fost distrasa atenția si inculpatul s-a ridicat si a fugit. Am ieșit in mijlocul drumului observând ca dinspre drumul national se apropie R. V. si S. C.", cu alte cuvinte partea vătămata M. l-a observat pe inculpatul R. doar după ce inculpatul R. scăpase si fugise, așadar nu când era la pământ cu inculpatul imobilizat, iar în această din urmă declarație inculpatul R. nu a mai sărit în ajutorul lui R.

Mai mult, în faza de urmărire penala, același M. arata ca inculpatul R. l-a împiedicat să pornească în urmărirea lui R. prinzându-1 de mână în timp ce în fata instanței, aceeași parte vătămata arata ca : "nu m-am simțit incomodat de gestul inculpatului R. cu referire la momentul în care m-a prins de mana"

Si partea vătămată T. se contrazice flagrant in declarațiile sale date la momente diferite. Astfel, in data de (...) partea vătămata T. declara ca : "...in timp ce încercam sa-l încătușăm au apărut 2 persoane de sex masculin si una de sex feminin care au sărit efectiv pe noi si au favorizat scăparea persoanei pe care încercam sa o incatusam. Din acel moment, persoana pe care noi încercam sa o încătușam a reușit sa fuga, întrucât celelalte persoane ne-au împiedicat utilizând forța". La (...), partea vătămata T. declara la parchet că : "Din spatele nostru au venit doi bărbați pe care acum ii identific ca fiind R. V. si S. C. A. au venit langa mine si au incercat sa ma impiedice sa-1 încătușez pe R.", rezultând ca inculpatul R. si cu S. nu au mai folosit forța si nu au mai sărit pe cei doi polițiști ci doar numita R. C. 1- a impiedicat pe M. sa încătușeze pe inculpatul R.

În fata instanței partea vătămată a arătat ca inculpatul R. s-ar fi interpus intre R. si polițistul M., declarație contrazisa de cealaltă parte vătămata M. R. in declarația sa din fata instanței fondului.

În subsidiar, se impune achitarea inculpatului de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prevăzuta de art.264 C., in temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului.

Elementul material al laturii obiective se realizează prin ajutorul dat unui infractor. În speță, probațiunea administrată confirma lipsa oricărui ajutor acordat unui infractor de către inculpat in dupa-amiaza zilei de (...). Chiar partea vătămata M. R. arata in fata instanței fondului ca : "nu m-am simțit incomodat de gestul inculpatului R. cu referire la momentul in care m-a prins de mana" și că "nu faptul că a intervenit R. V. a determinat scăparea inculpatului R.". Inculpatul R. nu a acordat vreun ajutor inculpatului R. in scopul zădărnicirii urmăririi penale, partea vătămata M. recunoscând ca nu a avut vreo contribuție la "scăparea" inculpatului R..

Latura subiectiva a infracțiunii de favorizare a infractorului presupune vinovăția sub forma intenției (directe sau indirecte), fiind insa necesar ca favorizatorul să fi știut ca s-a săvârșit o infracțiune, respectiv că dă ajutor unui infractor și că prin acest ajutor s-ar putea îngreuna sau zădărnici înfaptuirea justiției. În speță, nu s-a dovedit împrejurarea că inculpatul ar fi știut că R. A. ar fi săvârșit o infracțiune.

Apărătorul inculpatului S. C. solicită a se lua act de retragerea recursului. Cu onorariu avocațial din FMJ.

Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpații R. Și R. și a se lua act de retragerea recursului inculpatului S.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații se fac vinovați de infracțiunile care li se rețin în sarcină. Părțile vătămate se aflau în exercițiul funcțiunii. Inculpații erau suspectați pentru deținerea de arme și furt de autoturisme, acesta fiind motivul pentru care s-a încercat oprirea lor și de aceea inculpații nu au oprit. S-a susținut că s-a făcut uz de forță, însă doar inculpații au făcut uz de forță, pentru că părțile vătămate au leziuni care au necesitat câteva zile de îngrijiri medicale. Există înregistrarea convorbirilor telefonice, elocventă pentru ceea ce s-a întâmplat în timpul altercației.

Apărătorul inculpatului R. V. în replică, arată că în privința inculpatului nu există convorbiri telefonice și nici un aspect care a fost invocat de procuror nu-l privește pe acesta.

Inculpatul R. A., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

Inculpatul R. V., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat. Inculpatul S. C., având ultimul cuvânt, solicită a se lua act de retragerea recursului.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.1474 din 15 decembrie 2011 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr.(...), în baza art. 334 al. 1 din C. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R. A. din două infracțiuni de ultraj prev. art 239 alin 2 și

5 C., o infracțiune de fals în declarații prev de art. 292 C., o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 al. 1 din C., si o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, R totul cu aplicarea art. 33 lit a C. în două infracțiuni de ultraj prev. art 239 alin 2 și 5 C., o infracțiune de fals privind identitatea prev de art. 293 C., o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 al.

1 din C., si o infracțiune de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere prev. de art. 86 alin 1 din OUG 195/2002, R totul cu aplicarea art. 33 lit a C.pen

În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R a fost condamnat inculpatul R. A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai

2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 293 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 239 al. 2 și 5 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 239 al. 2 și 5 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 321 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și s-a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care o sporește cu 6 luni închisoare și va aplica inculpatului R. A. pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 350 al. 1 din C. a fost menținută măsura arestării preventive împotriva inculpatului R. A.

În baza art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data 9 august 2011 de la zi.

În baza art. 264 din C. a fost condamnat inculpatul S. C., zis Catona la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 136^1 din Legea 295/2004, respectiv 134 din Legea

295/2004, R a fost condamnat inculpatul S. C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. au fost contopite pedepsele de 1 an închisoare și 3 luni închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care o sporește cu 1 lună și aplică inculpatului S. C. pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C.s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 350 al. 1 din C.a fost menținută măsura arestării preventive împotriva inculpatului S. C.

În baza art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data 26 august 2011 de la zi.

În baza art. 264 din C. a fost condamnat inculpatul R. V., zis Sami - fiul lui I. si I., născut la data de (...) în C.-N., jud C., domiciliat in com. G., nr. 813, jud C., CNP 1. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.

În baza art. 86^1 și 86^2 din C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatul R. V. și stabilește termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza art. 86^3 al. 1 din C.s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul R. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

În baza 359 din C. i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C. cu aplicarea art. 998 din C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011, a fost admisă acțiunea formulată de către partea vătămată M. R. M. cu domiciliul în G., str. C., nr. 1, ap. 23, jud. C. și obligă pe inculpatul R. A. la plata sumei de

170 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C. cu aplicarea art. 998 din

C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011, a fost admisă acțiunea formulată de către partea vătămată T. B. I. cu domiciliul în B., str. D. N., nr.

1, sc. A, ap. 19 jud. B. cu reședința în C.-N., str. F., nr. 13, ap. 31, jud. C. și obligat inculpatul R. A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 118 al. 1 lit. f din C. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S. C. a armei marca GAMO model HUNTER 440WT, calibru 6,35 mm, seria 04-1C-0.-01 ridicată de la locuința inculpatului în urma percheziției domiciliare din data de 6 august 2011.

În baza art. 348 din C. s-a dispus restituirea către inculpatul R. A. a autovehiculului marca BMW înmatriculat în Franța și având nr. de înmatriculare 40 CZL 78, aflat în custodia IPJ C..

În baza art. 191 al. 1 și 2 din C. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la data de 3 august 2011 partile vatamate - insp T. B. si agent M. R. M., lucrători în cadrul IPJ C. din cadrul S. Rutier C.-BRDNE, in timpul serviciului de supraveghere si control al traficului pe DN 1 E 60 au observat autovehiculul marca BMW de culoare gri deschis metalizat cu nr de inmatriculare 40-CZL-

78 eliberate de autoritățile franceze, efectuand manevre neregulamentare de depasire -atat pe partea carosabila din partea dreapta cat si intrand in mod periculos pe sensul opus de mers obligandu-i pe soferii care circulau pe acea banda sa depuna eforturi de a-i face spatiu de trecere.

Cei doi lucratori IPJ se aflau in autospeciala marca Dacia Logan cu nr de inmatriculare Cj-12-BGM de culoare albastru inchis fara a avea insemne specifice, dotata cu aparat de supraveghere a traficului rutier video-radar tip Pyton. Autovehiculul marca BMW descris mai sus a depasit si autovehiculul condus de catre cei doi politisti, pe acostamentul din partea dreapta. Conform declaratiilor coroborate a celor doi lucratori de politie, acestia au vazut autovehiculul marca BMW in timp ce se aflau in dreptul km 489 pe sensul de mers C.-N. - G. In momentul in care au fost depasiti de autovehicul aratat, conform declaratiilor date cele doua parti vatamate au putut observa faptul ca in autovehicul se aflau doua persoane-una de sex masculin (la volan) si una de sex feminin (in dreapta) si au putut vedea suficient de bine persoana de la volan astfel incat, ulterior sa o poata recunoaste ca fiind inculpatul R. A. si asta chiar daca autovehiculul marca BMW avea folie inchisa la culoare pe geamurile laterale deoarece au avut un unghi potrivit.

Părțile vătămate au urmărit autovehiculul însă acesta a ajuns mai devreme în comuna G. și a fost găsit parcat în fața magazinului P., dar părțile vătămate le-au văzut pe cele două persoane, respectiv una de sex masculin și una de sex feminin, în preajma autovehiculului, după care au intrat în magazin. Faptul că părțile vătămate l-au văzut pe inculpat conducând autovehiculul marca BMW rezultă din împrejurarea că părțile vătămate au declarat că au văzut doar două persoane în mașină, una de sex masculin și una de sex feminin, detaliu pe care nu aveau cum să-l intuiască dacă nu l-ar fi constatat personal, iar această împrejurare a fost confirmată de faptul că în parcarea magazinului P. din centru localității G., lângă autovehicul erau o persoană de sex masculin, respectiv inculpatul R. și una de sex feminin, respectiv martora B. C. V.

L-au aștepta pe inculpatul R. la ieșirea din magazin și i-au solicitat să se legitimeze, însă acesta a refuzat să se legitimeze manifestând un comportament agresiv. Totodată a declarat că autovehiculul nu îi aparține, că nu are cheie și că nu l-a condus. Verbal s-a identificat ca fiind A. A. născut la data de 18 mai 1982, cu domiciliu in G., str R. nr 872, jud C., însă efectuându-se verificări în sistemul Tetra partea vătămată M. a constatat că aceste informații nu sunt reale. Părțile vătămate l-au invitat pe inculpat la secția de poliție din G. însă acesta s-a opus începând să îmbrâcească cele două părți vătămate. La fața locului au apărut aproximativ 35-40, apoi 60 de persoane din declarația inculpatului S. care întâmplător se afla la un bar din apropiere și terminându-și consumația se îndrepta spre locuința sa conducând un autovehicul marca Opel de culoarea gri, precum și mama părții vătămate, care are un magazin în apropiere și inculpatul R., fratele mamei inculpatului R..

Agresiunile exercitate de către inculpatul R. asupra părților vătămate au fost probate prin declarațiile părților vătămate, de fotografiile din care se observă că au fost rupte uniformele celor doi polițiști, iar aceștia prezentau leziuni vizibile la nivelul brațelor și a picioarelor, din rapoartele de constatare medico-legale nr. 5782/II/a/159/4 august 2011 și nr. 5783/II/a/160/4 august 2011, declarația martorului C. M. dată în fața instanței unde arată că atunci când R. era la pământ lângă el erau doar polițiștii, iar lângă aceștia nu se afla altcineva…(fila 139), precum și indirect din declarațiile inculpatului R. care a arătat că mama sa a încercat să ridice părțile vătămate de pe inculpatul R., acțiune care nu putea produce leziuni părților vătămate la nivelul brațelor și a picioarelor. Inculpatul R. a început să fugă fără să se oprească la somația verbală a părții vătămate M. care a scos pistolul. Părțile vătămate și martorul C. N. au arătat că atunci când inculpatul R. s-a îndepărtat iar partea vătămată M. a scos pistolul în fața sa a apărut mama inculpatului R. și inculpatul R., iar inculpatul S. a urcat în autovehicul și urmându-l pe inculpatul R. a oprit pentru a-l lua în mașină, iar apoi au plecat.

Audiat la data de 3 august 2011 martorul C. M. a declarat că era de serviciu în calitate de agent de pază la A. BT din G. și a văzut cum o persoană, pe care ulterior a recunoscut-o ca fiind inculpatul R. avea un comportament agresiv… atât verbal cât și fizic față de doi polițiști. La un moment dat toți trei erau la pământ polițiștii încercând să-l încătușeze pe inculpatul R.. Inculpatul R. a fugit, iar un polițist a scos un pistol și l-a ridicat în aer. Totodată martorul a declarat că am putut să zăresc că pe individul acela l-a luat o mașină argintie condusă de cineva pe care îl cunosc din vedere, ulterior recunoscut ca fiind inculpatul S. (filele 129-130 dos. UP). Audiat la data de 26 august 2011 același martor declară că este sigur că inculpatul R. a fost luat de o mașină, fără însă să mai poată preciza culoarea și cine a condus-o. Cu privire la modificare declarației olografe din data de 3 august 2011, martorul C. M. a arătat că știu sigur că în general lumea din G. se teme și de aceea nimeni nu vrea să facă declarații împotriva lui R. și S. Și mie îmi este foarte teamă și aș fi vrut să nu fiu audiat. Într-o seară a venit la mine acasă mama lui S. C. plângând că i-am băgat fiul în pușcărie. Am copii mici - 5 și 10 și mă tem pentru ei - fila 128 verso dos. UP. Precum era de sigur la data de 3 august 2011 și apoi la data de 26 august 2011 cu privire la împrejurarea că inculpatul R. a fugit și a fost luat de o mașină, audiat în fața instanței de judecată la data de 29 septembrie 2011 că nu am văzut ca inculpatul R. să se urce în vreo mașină …, nu este adevărat că am fost căutat acasă de cineva din partea inculpatului S., când R. era la pământ lângă el erau doar polițiștii, iar lângă aceștia nu se afla altcineva…, și în acest moment în care sunt audiat pot să afirm că am o oarecare stare de frică, nu pot să spun că sunt liniștit sau relaxat pentru că nu știi niciodată ce se poate întâmpla (fila 137). Î. că martorul a văzut cum inculpatul R. a urcat într-o mașină se coroborează cu declarațiile părților vătămate și creează convingerea cu privire la veridicitatea constatărilor martorului. În cursul urmăririi penale, la data de 3 august 2011 inculpatul R. a oferit un detaliu pe care ulterior l-a mai repetat trunchiat în declarația din data de 11 august

2011, respectiv după ce i-a spus polițistului să lase arma în jos ca să nu se descarce în persoanele adunate l-a văzut pe inculpatul R. la aproximativ

200-300 metri că se deplasa înainte fără să-și dea seama dacă aleargă și a văzut o mașină Opel maro închis în care a urcat un bărbat foarte scund de

1,55 - 1,60 m la volan, a pornit mașina și a plecat în trombă pe str. R. (fila

208 verso dos. UP), iar după aproximativ 200 de metri a oprit și în mașină au urcat încă patru peroane de sex masculin, înalți și solizi, niciunul nefiind de etnie rromă. Totodată a precizat că la locul evenimentelor nu l-a văzut pe inculpatul S. (fila 207 dos. UP). În fața instanței a arătat că accidental a ajuns la fața locului a văzut-o pe partea vătămată că ținea în mână un pistol îndreptat înspre înainte, l-a rugat să-și pună pistolul în buzunar, a văzut-o pe sora sa, mama inculpatului R., că se ținea cu mâinile de cap și s-a lăsat jos pentru că îi era rău, a scos telefonul și a început să filmeze timp în care l-a văzut pe inculpatul R. la o distanță de aproximativ 30-40 de metri că se pregătea să intre între blocuri. În tot acest iureș în care inculpatul R. nu a conștientizat că părțile vătămate îl urmăreau pe nepotul său, inculpatul R., a văzut-o pe sora sa că i s-a făcut rău, a scos telefonul mobil pentru a o filma pe partea vătămată M., totuși se pare că a reținut detalii aparent insignifiante dar foarte precise, cum o persoană a urcat într-un autovehicul marca Opel (aceeași marcă cu cea a inculpatului S. care, în același moment relevant, a declarat că imediat după ce inculpatul R. a fugit am urcat în mașina mea și am plecat acasă întrucât mă grăbeam), a pornit în trombă pe str. R. (ceea ce înseamnă că se grăbea, deși inculpatul S. și martorii au declarat că pe acea stradă nu se poate merge cu viteză mare), a oprit pentru a lua în mașină alte patru persoane, despre care inculpatul R. este sigur cu nu erau de etnie rromă.

În declarația olografă din data de 26 august 2011 inculpatul R. declară că după ce i s-a cerut buletinul și a spus că nu îl are asupra sa părțile vătămate au vrut să mă bage cu forța în mașină iar atunci m-am tras pentru că m-am panicat, m-au pus jos și m-au lovit, din care m-am ridicat și am plecat la mătușa mea la care am stat în jur de trei ore după care am plecat acasă cu prietena mea și a doua zi spre seară l-am sunat pe domnul avocat (fila 190 dos. UP). Declarația lacunară și neutră a inculpatului are scopul de a releva împrejurarea că aproape nu s-a întâmplat nimic în afara faptului că a fost agresat, dar a plecat însoțit de prietena sa liniștit la mătușa sa, martora R. M. Pe măsură ce îi sunt relevate probele, declarațiile inculpatului R. devin din ce în ce mai complexe și cu mai multe detalii.

În fața instanței inculpatul S. a declarat că a văzut-o pe partea vătămată M. când a scos pistolul și l-a îndreptat spre inculpatul R. fiind oprit de inculpatul R. care a atenționat-o că în zonă sunt femei și copii, iar după aproximativ 3 minute inculpatul R. a reușit să ajungă între blocuri mergând în pas alert (fila 17). Imediat după aceea inculpatul S., care se grăbea spre casă, s-a urcat în mașină și a trecut pe lângă cele două părți vătămate, care nu au plecat în urmărirea inculpatului R. ci erau preocupate să vorbească la telefoanele mobile, după care s-a îndreptat spre locuința sa aflată la cca 2 km, trecând pe lângă blocurile spre care a plecat inculpatul R.. Pe drum s-a întâlnit cu două persoane pe care le știe așa … din G. și pe care le-a salutat, respectiv pe martorii T. și F.. Spre seară aflând că inculpatul R. a fost chemat la secția de poliței, fiind foarte curios a mers la secție unde a stat până târziu.

Părțile vătămate au declarat că în momentul în care partea vătămată M. a scos arma și l-a somat pe inculpatul R. să se oprească a fost prinsă de mână de către inculpatul R., care i-a și cerut să lase arma întrucât nu are nici un drept și/sau în zonă sunt și copii, fiind auzit și de către inculpatul S. care se pare că era foarte aproape. În timp ce era ținută de mână partea vătămată a declarat că inculpatul S. a urcat într-un autovehicul marca Opel l-a condus în direcția în care a fugit inculpatul R., a oprit pentru a intra în mașină acesta, după care și-a continuat deplasarea pe str. R. Î. declarată de către partea vătămată M., respectiv că în momentul în care R. V. m-a prins de mână, R. A. era aproape scăpat, adică era în fața magazinului mamei sale la aproximativ 30 de metri de mine, nu înlătură în principiu întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului întrucât ajutorul dat infractorului pentru a zădărnici urmărirea penală nu trebuie să fie determinant și să asigure în mod exclusiv sau efectiv scăparea infractorului, fiind suficient ca favorizatorul să cunoască împrejurarea că acțiunea sa este menită scopului și că poate ajuta la scăparea infractorului. De altfel, din declarația inculpaților S. și R., partea vătămată M. era în urmărirea inculpatului R. și avea pistolul îndreptat spre înainte, adică spre direcția inculpatului, încât acțiunea inculpatului de R. de a prinde mâna părții vătămate nu avea alt scop decât acela de a o împiedica să folosească arma și de a urmări pe inculpatul R..

Matorul T. a declarat în fața instanței că nu își amintește nimic deosebit despre ziua de 4 august 2011, însă în cursul zilei de 3 august 2011, întorcându-se de la serviciu, în jurul orei 16.00, l-a văzut pe inculpatul S. conducând un autovehicul marca Opel cu numere de înmatriculare provizorii, pe str. R. din G., la o distanță de aproximativ 500-700 de metri de magazinul P. S. a văzut la televizor o știre privind un scandal în comuna G., iar ulterior, la solicitarea inculpatului S. care l-a întrebat dacă își amintește să-l fi văzut singur în mașină, din proprie inițiativă a dat o declarație în acest sens în fața organelor de poliție.

Martora R. M., mătușa inculpatului R. A. a declarat că se afla la locuința sa din comuna G. la o distanță de aproximativ de magazinul P. în direcția de deplasare a inculpatului R., iar în jurul orei 16.00 acesta a intrat speriat, agitate și având sânge pe tricou și la nivelul cotului stâng, încât i-a fost milă de el. D. i-a relatat ce s-a întâmplat martora a declarat că nu a sunat pe nimeni, iar imediat după acea inculpatul R. a plecat întrucât și martora a fost chemată urgent la o fiică a sa.

Observăm că cele două declarații nu contrazic, în esență, ipoteza că inculpatul R. a fost luat în mașină de către inculpatul S. și apoi lăsat undeva în apropierea locuinței martorei R..

Martora B. a declarat că în timp ce părțile vătămate îl loveau pe inculpatul R. ea se afla în spatele băncii și a intrat în stare de șoc a căzut în stare de inconștiență, iar după ce s-a ridicat după nu ș tiu c âtă vre me nu mai

er a n ic io perso an ă î n jur și am plecat spre locuința mătușii inculpatului R. unde mai târziu a ajuns și acesta (fila 134). În schimb inculpatul R. a declarat că după ce a fost trântit la pământ și lovit a scăpat când mama sa a ridicat-o pe partea vătămată M. de pe mine, eram tulburat și agitat, nu am sesizat să fiu urmărit de cineva și am mers la locuința mătușii mele (care, conform declarației martorei R. M., mătușa inculpatului R. se află la 3-5 minute de mers pe jos de locul evenimentelor; de altfel martora R. M. a mai declarat că în aceeași zi nu a mai primit nicio vizită în afara celei a inculpatului R.). Atât declarația martorei B. cât și a celorlalți martori audiați sunt vădit părtinitoare, lăsând la o parte aspectele concrete în care s-au petrecut faptele dar oferind detalii insignifiante și foarte precise, toți martorii încercând să îndepărteze pe inculpatul R. de câmpul infracțional, probabil și raportat la grațierea condiționată a iunei pedepse de 4 ani închisoare. Aceeași atitudine au avut-o martorii și inculpații R. și S. la data de 3 august

2011, iar aici rezidă adevărul consecvenței lor.

Așadar scenariul propus de cei doi inculpați se poate rezuma astfel: inculpatul R. deține un automobil BMW dar nu prea știe cine îl conduce, el neavând permis de conducere. La data de 3 august 2011 se afla întâmplător în fața magazinului P. din comuna G. împreună cu prietena sa și deși a văzut automobilul său parcat în fața magazinului nu s-a alarmat ci a intrat pentru a-și face cumpărăturile, dar a ieșit imediat pentru că nu a găsit ce căuta. În aceste împrejurări a fost oprit de organele de poliție. În timp ce era agresat de cele două părți vătămate, la fața locului au venit întâmplător mama inculpatului, inculpatul R. și inculpatul S., ultimii doi fiind și ei rude cu inculpatul. D. inculpatul S. a manifestat îngrijorare și curiozitate când a aflat în cursul aceleiași seri că inculpatul R. a fost chemat la secția de poliție, fără să știe de ce, dar l-a așteptat pe inculpatul R. mai multe ore la secția de poliție, totuși, puțin mai devreme, când a văzut-o pe partea vătămată M. că a îndreptat pistolul spre inculpatul R., fiul verișoarei sale, a rămas impasibil așteptând liniștit terminarea conflictului după care a plecat grăbit acasă.

Pe lângă același caracter naiv și cvasineverosimil, atât în sine, cât și raportat la declarațiile martorului C. M. și a părților vătămate, din discursul narativ al celor doi inculpați remarcăm o delimitare deloc critică de orice faptă pentru care sunt cercetați, corelativ cu propria victimizare, precum și cu un discurs dinamic raportat la noile împrejurări de fapt rezultate din administrarea probelor, fără propensiune reală spre adevăr. A. este și măsura nesincerității celor doi inculpați, care sunt dispuși să declare sau să susțină orice ipoteză necesară pentru a înlătura consecințele juridice ale faptelor lor. Avem convingerea că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive, care nu este excesivă raportat la gravitatea concretă a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cei doi inculpați, a accentuat sentimentul că sunt victime, în acest sens solicitând administrarea unor probe incoerente.

În acest moment al discursului argumentativ reamintim celor trei inculpați câteva pasaje desprinse din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului R., care, cu trecerea timpului procesual se pare că au fost uitate sau ignorate.

Inculpatul R. vorbește cu o persoană de sex masculin care îi spune mi- au spus toți și aici la bancă a fost un de acela care a vorbit, înțelegi? Martor, no ăla o zis că el nu a văzut că tu ai bătut pe ăla, iar inculpatul răspunde păi nu o văzut nimeni mă (fila 40)

Fila 42 - o persoană de sex masculin ți-am spus mai așteaptă până joi, e omul la mine, acum a ajuns, trebuie să vină și celălalt, prietenul meu, acuma vine și te duce la el acasă, acolo la te-a luat trebuie să pleci. ăia, în G., no … la mine e omul… când

Fila 46-57 - inculpatul R. - că mi-au făcut mandat de 29 de zile. Inculpatul R. și apoi astăzi o fost mama la C. și i-o zis avocatu’: să steie undeva ascuns, că nu-i bine să-l vadă nimeni până nu găsim să meargă unu’ să dea o declarație cum că o fost el la volan. P. de sex feminin Pă cine găsim? Hă? Da… că mi că-l cheamă pă Romi în instanță și-l arată la televizor. De aia mi mie. La Romi nu-i ce să … că la ală îi dai 1000 și aia îi.

Cu alte cuvinte, deși victimă a agresiunilor inculpatul R. s-a ascuns pentru a nu fi prins, inițial fără să-și dea seama că este urmărit de părțile vătămate, plănuind să plece în G. și totodată, aparent la sugestia avocatului ales, a căutat o persoană care să declare în schimbul unei sume de bani că ar fi condus autovehiculul BMW la data de 3 august 2011.

S-a reținut curajul și determinarea inculpatului R. care, din analizarea probelor rezultă că a fost surprins că a condus un autovehicul fără a avea permis de conducere, și a declarat o altă identitate, după care a agresat părțile vătămate rupându-le hainele și provocându-le escoriații la nivelul membrelor superioare, iar inculpatul S., în fața a 60 de persoane, după cum a declarat, cu un gest de haiduc modern i-a asigurat scăparea inculpatului R. luându-l în mașină, în timp ce, după declarațiile inculpatului S. părțile vătămate erau preocupate cu orice altceva decât urmărirea inculpatului R., deși la un moment imediat anterior l-au somat să se oprească având în mână un pistol.

Disprețul manifest față de autoritate a celor trei inculpați culminează prin identificarea mai multor persoane din cercul lor care să producă probe despre locurile în care se aflau inculpații, deși aceste persoane l-ar fi întâlnit întâmplător în cursul acelei zile, iar declarațiilor, după cum rezultă din analiza de mai sus sunt lipsite de substanță. Un element care în aparență este surprinzător privește împrejurarea că deși de față erau 60-100 de persoane, de altfel firesc având în vedere că teatrul evenimentelor a fost centrul comunei G., în parcarea unui supermarket, în afară de martorul C. M., ceilalți martori sunt rudele inculpaților sau apropiați ai acestora. Coroborat cu declarațiile martorului C., cea de a doua din cursul urmăririi penale și cea din fața instanței de judecată, această împrejurare s-ar părea că nu este accidentală.

Cu siguranță cursul evenimentelor este mai puțin spectaculos și mai puțin ebluisant. Inculpatul S., mama inculpatului R. și inculpatul R., toți locuind în aceeași zonă și la o distanță de 2 km de locul evenimentelor, în afara mamei inculpatului R. care are un magazin în apropiere, au fost anunțați telefonic de către inculpatul R. după ce a ieșit din mașină și a intrat în magazin sau de către prietena acestuia și au avut timp suficient să ajungă la fața locului până când s-au făcut verificările cu privire la identitatea declarată de inculpatul R.. Iar scopul cu care s-au deplasat la fața locului este acela de a-i asigura scăparea inculpatului R., persoană cu antecedente penale. Inculpatul R. A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din

Legea 543/2002, pedeapsa fiind astfel grațiată condiționat.

Fapta de a-și atribui date de identificare ale altei persoane, adică date de identificare false, în fața organelor de poliție, când existau indicii că ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, constituie infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 din C. și nu fals în declarații prev. de art. 292 din C., iar în aceste sens, în baza art. 334 al. 1 din C. vom dispune schimbarea încadrării juridice a acestei fapte reținute în sarcina inculpatului R. A.

Fapta inculpatului R. A. care, după condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din Legea 543/2002, în dupa-amiaza zilei de 0(...) a condus autovehiculul marca BMW cu nr de inmatriculare 40-CZL-48 pe ruta F.-G., oprind în parcarea magazinului P. din loc. G., de pe str. P. fara a avea permis de conducere intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 86 alin 1 din OUG 195/2002 R.

Fapta inculpatului R. A., care, după condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din Legea 543/2002, in dupa-amiaza zilei de (...) si-a atribuit în mod fals alte date de identificare decat cele reale în fața organelor de politie dupa ce a condus autovehiculul marca BMW cu nr de inmatriculare 40-CZL-48 pe ruta F.-G., trecand pe langa autovehiculul organelor de politie si oprind în parcarea magazinului P. din loc. G., de pe str. P., fara a avea permis de conducere pentru a scapa de raspundere penala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art 293 Cp.

Fapta inculpatului R. A., care, după condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din

Legea 543/2002, in dupa-amiaza zilei de (...) prin faptul ca desi nu avea asupra sa acte de identitate si organele de politie după ce a condus un autovehicul pe drum public fără a avea permis de conducere, a refuzat sa insoteasca politistii la postul de politie G. pentru a fi identificat devenind violent si obligand prin atitudinea sa pe un politst sa incerce utilizarea armei din dotare, creeand un incident care a dus la strangerea unui numar foarte mare de persoane, care au asistat la agresiuni asupra organelor de poliție săvârșite în loc public și cărora le-a inspirat teamă și indignare, producând astfel scandal public, intruneste elemantele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 C.

Fapta inculpatului R. A., care după condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din Legea 543/2002 in dupa-amiaza zilei de 0(...) a agresat-o pe partea vatamata T. B. polițist cu gradul de sinsp in cadrul IPJ C. in cadrul S. Rutier C.- BRDNE in timp ce acesta se afla in timpul desfasurarii activitatilor de serviciu fiind imbracat cu uniforma specifica cauzandu-i o vatamare a integritatii corporale ca a necesitat pentru vindecare un numar de 4-5 zile intruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj prev. de art. 239 alin 2 și 5 C.

Fapta inculpatului R. A., care după condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de

Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din Legea 543/2002 in dupa-amiaza zilei de 0(...) a agresat-o pe partea vatamata M. R. M. polițist cu gradul de agent in cadrul IPJ C. in cadrul S. Rutier C.-BRDNE in timp ce acesta se afla in timpul desfasurarii activitatilor de serviciu fiind imbracat cu uniforma specifica cauzandu-i o vatamare a integritatii corporale ca a necesitat pentru vindecare un numar de 1-2 zile intruneste elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin 2 și 5 C.

La individualizarea pedepselor Instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de gravitatea lor concretă raportat la ansamblul elementelor de fapt, de determinarea inculpatului de a scăpa de răspundere pentru conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără să dețină permis de conducere, inculpatul nu a oprit autovehiculul deși știa că este urmărit de poliție, apoi și-a atribuit o identitate falsă, după care a agresat părțile vătămate care exercitau autoritatea de stat și erau în exercițiul funcțiunii, și după ce a reușit să fugă s-a ascuns cu scopul de a părăsi teritoriul țării. Cu alte cuvinte inculpatul R. a uzat de orice mijloc pentru a-și asigura scăparea și a nu răspunde penal pentru prima faptă săvârșită.

În baza art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, R a fostcondamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deține permis de conducere.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și s-a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 293 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 239 al. 2 și 5 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 239 al. 2 și 5 din C. a fost condamnat inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai

2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art. 1 din Legea 543/2002 și dispune executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 321 din C. a fost condamnat pe inculpatul R. A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 7 din Legea 543/2002 s-a revocat grațierea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 541/27 mai 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.

300/A/27 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj, cu aplicarea art.

1 din Legea 543/2002 și s-a dispus executarea pedepsei de 4 ani închisoare alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, rezultând pedeapsa de 5 ani

și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, 4 ani și 6 luni închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare și 5 ani și 6 luni închisoare, s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare având în vedere gravitatea concretă a fiecărei infracțiuni care trebuie să se regăsească în pedeapsa rezultantă și s-a aplicat inculpatului R. A. pedeapsa de 6 ani închisoare pe care o va executa în regim de detenție

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.,

ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 350 al. 1 din C. având în vedere că motivele de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au cristalizat în urma analizării materialului probator, s-a menținut măsura arestării preventive împotriva inculpatului R. A.

În baza art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data 9 august 2011 de la zi.

Fapta inculpatului S. C. care în după amiaza zilei de (...) l-a ajutat pe inculpatul R. A. sa scape de urmarirea politistilor luandu-l cu autovehiculul sau marca Opel, cu numere provizorii în timp ce era urmărit de organele de poliție întruneste elementele constitutive ale infractiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 C.

Fapta inculpatului S. C. care detinea in locuinta sa din G., nr 891 A, jud C. o arma marca Gamo, model Hunter 440 WT calibrul 6,35 mm din categoria armelor neletale supuse autorizarii fara a fi autorizat arma depistata de organelle de politie cu ocazia efectuarii perchezitiei domiciliare din data de (...), intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev de art

136 1 din Legea 295/2004.

La individualizarea pedepselor Instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de gravitatea lor concretă raportat la ansamblul elementelor de fapt, de determinarea inculpatului care, în prezența unui număr mare de persoane a avut o indiferență manifestă față de autoritățile care urmăreau o persoană despre care aveau indicii că a săvârșit mai multe infracțiuni și apoi cel mai probabil știind că nimeni nu va interveni pentru a-l opri l-a luat pe inculpatul R. în mașină pentru a-l duce după mai multe clădiri departe de câmpul vizual al organelor de poliție. I. inculpatului cu privire la împrejurarea că niciuna dintre persoanele prezente nu se va implica altfel decât să îl ajute pe inculpatul R. a fost verificată și în cursul procesului penal. Instanța va avea în vedere și caracterizările favorabile din partea unui număr mare de persoane, inclusiv primarul comunei G., iar această împrejurare, alături de împrejurarea că are în întreținere doi copii minori va conduce spre o pedeapsă orientată mai mult spre minimul special. Inculpatul, cu aceeași indiferență, a deținut o armă, în propria locuință, neasigurată, deși are doi copii minori, fără a deține autorizație în acest sens.

În baza art. 264 din C. a fost condamnat inculpatul S. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 136^1 din Legea 295/2004, respectiv 134 din Legea

295/2004, R a fost condamnat inculpatul S. C. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 33 lit. a din C. s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni.

În baza art. 34 al. 1 lit. b din C. s-a contopit pedepsele de 1 an închisoare și 3 luni închisoare, stabilește pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare pe care o vom spori cu 1 lună închisoare, întrucât inculpatul trebuie să conștientizeze fiecare infracțiune săvârșită și s-a aplicat inculpatului S. C. pedeapsa rezultantă de 1 an și 1 lună închisoare pe care o va executa în regim de detenție.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 350 al. 1 din C. având în vedere că motivele de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au cristalizat în urma analizării materialului probator, s-a menținut măsura arestării preventive împotriva inculpatului S. C.

În baza art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada arestării preventive începând cu data 26 august 2011 de la zi.

Fapta inculpatului R. V. care în după amiaza zilei de 3 august 2011, fără o înțelegere prealabilă ciu inculpatul R. A. a prins mâna polițistului care a încercat să-l oprească somându-l cu arma din dotare, după ce avea indici temeinice că inculpatul R. A. a săvârșit mai multe infracțiuni, întrunește elementele constitutive ale infracținii de favorizare a infractorului prev. de

264 din C.

Reamintim inculpatului R. că împrejurarea declarată de către partea vătămată M., respectiv că în momentul în care R. V. m-a prins de mână, R. A. era aproape scăpat, adică era în fața magazinului mamei sale la aproximativ

30 de metri de mine, nu înlătură întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului întrucât ajutorul dat infractorului pentru a zădărnici urmărirea penală nu trebuie să fie determinant și să asigure în mod exclusiv sau efectiv scăparea infractorului, fiind suficient ca favorizatorul să cunoască împrejurarea că acțiunea sa este menită scopului și că poate ajuta la scăparea infractorului. De altfel, din declarația inculpaților S. și R., partea vătămată M. era în urmărirea inculpatului R. și avea pistolul îndreptat spre înainte, adică spre direcția inculpatului, încât acțiunea inculpatului de R. de a prinde mâna părții vătămate nu avea alt scop decât acela de a o împiedica să folosească arma și de a urmări pe inculpatul R.. Totodată remarcăm caracterul concertat al acțiunilor inculpaților R. și S. alături de cele ale martorei R. C., mama inculpatului R. și a martorului S. , concubinul martorei R. C., toți urmărind, prin orice mijloace să asigure scăparea inculpatului R., iar suma acestor acțiuni a fost necesară și suficientă pentru a conduce spre rezultatul dorit.

La individualizarea pedepsei Instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat, de gravitatea lor concretă raportat la ansamblul elementelor de fapt și la contribuția reală a inculpatului la asigurarea scăpării inculpatului R., de determinarea inculpatului care, în prezența unui număr mare de persoane a avut o indiferență manifestă față de autoritățile care urmăreau o persoană despre care aveau indicii că a săvârșit mai multe infracțiuni și apoi cel mai probabil știind că nimeni nu va interveni pentru a-l opri, a prins-o de mână pe partea vătămată M., agent de poliție care l-a somat pe inculpatul R. să se oprească. I. inculpatului cu privire la împrejurarea că nu se va implica niciuna dintre persoanele prezente decât să îl ajute pe inculpatul R. a fost verificată și în cursul procesului penal.

În baza art. 264 din C. a fost condamna pe inculpatul R. V. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.,

ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

Cât privește individualizarea modului de executare a pedepsei instanța a ținut seama de vârsta și ocupația inculpatului și de faptul că este la prima abatere de la normele penale și că a manifestat o conduită infracțională în scopul considerat de către inculpat nobil, respectiv de a-l scăpa de la urmărire pe fiul surori sale, împrejurări ce fac necesară consilierea și supravegherea sa, pentru ca același comportament pe care inculpatul R. nu îl consideră ilicit să nu se repete. În același context noi vom reține și inițiativa inculpatului R. care s-a apropiat de președintele completului de judecată care urma să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării prevenive a inculpaților R. și S., precum și cererea de liberare provizorie formulată de inculpatul S. C., pentru a discuta despre cei doi inculpați arestați, imediat înaite de intrarea în sala de judecată (împrejurare consemnată în încheierea din ședința publică din data de 7 septembrie

2011, fila 48 verso). Inițiativele și curajul inculpatului R. vor avea ecou în măsurile de supraveghere pe care instanța urmează să le impună inculpatului.

Potrivit art. 86 ind. 1 alin. (1) C. pen. instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei aplicate persoanei fizice sub supraveghere, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 4 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, afară de cazurile când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.

În speță, condițiile de mai sus sunt îndeplinite. Astfel, pedeapsa aplicată este de 1 an închisoare, iar inculpatul nu a mai suferit anterior nicio condamnare. De asemenea, având în vedere atât vârsta inculpatului, contribuția sa concretă la scăparea inculpatului R. și faptul că are o ocupație stabilă și copii minori în întreținere, instanța apreciază că pronunțarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru ca acesta să conștientizeze gravitatea comportamentului pe care l-a avut și să mai săvârșească în viitor alte infracțiuni.

În baza art. 86^1 și 86^2 din C. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatul R. V. și vom stabili termenul de încercare de 5 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.

În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art.

71 al. 2 din C.

În baza art. 86^3 al. 1 din C. s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare inculpatul R. V. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj;

- să anunțe în prealabil orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;

În baza 359 din C. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei.

Despre latura civilă:

S-a reținut că faptele ilicite săvârșite de inculpatul R. A. cu intenție indirectă, respectiv de a agresa părțile vătămate cu scopul de a-și asigura scăparea, au condus spre un prejudiciu direct în patrimoniul acestora constând în contravaloarea hainelor rupte.

În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C. cu aplicarea art. 998 din

C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011, a fost admisă acțiunea formulată de către partea vătămată M. R. M. și a fost obligat inculpatul R.

A. la plata sumei de 170 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 14 rap. la art. 346 al. 1 din C. cu aplicarea art. 998 din

C.civ. în vigoare înainte de data de 1 octombrie 2011, s-a admis acțiunea formulată de către partea vătămată T. B. I. și a fost obligat inculpatul R. A. la plata sumei de 100 lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 118 al. 1 lit. f din C. s-a dispus confiscarea de la inculpatul S. C. a armei marca GAMO model HUNTER 440WT, calibru 6,35 mm, seria 04-1C-0.-01 ridicată de la locuința inculpatului în urma percheziției domiciliare din data de 6 august 2011, întrucât a fost deținută fără respectarea dispozițiilor legale.

În baza art. 348 din C. s-a dispus restituirea către inculpatul R. A. a autovehiculului marca BMW înmatriculat în Franța și având nr. de înmatriculare 40 CZL 78, aflat în custodia IPJ C..

În baza art. 191 al. 1 și 2 din C. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs inculpații R. A., S. C. și

R. V.

Inculpatul R. A. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea sa pentru toate infracțiunile reținute în sarcină, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora.

În motivele de recurs, inculpatul prin apărătorul ales al acestuia și memoriul depus la dosar, a arătat că referitor la cele două infracțiuni de ultraj prev.de art.239 alin.2 și 5 C., instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, fără a cerceta dacă cele două părți vătămate se aflau în exercițiul funcțiunii și dacă aveau legitimitatea și competența necesară de a solicita inculpatului aflat în fața unui magazin să se legitimeze.

Inculpatul a arătat că polițiștii rutieri nu aveau competența de a trece la legitimarea sa, în primul rând, pentru că acesta nu se afla în trafic, iar în al doilea rând, pentru că nu dețineau date sau informații privind săvârșirea de către acesta a unor fapte ilegale.

Cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, așa cum este prev.de art.321 alin.1 C. instanța de fond a apreciat că deși inculpatul nu avea asupra sa actul de identitate, iar părțile vătămate i-au reproșat că ar fi condus un autovehicul pe drumul public, acesta ar fi refuzat să însoțească organele de poliție la sediul poliției G. pentru a fi identificat, devenind violent și obligând prin atitudinea sa pe un polițist să încerce utilizarea armei din dotare, creând un incident care a dus la strângerea unui număr foarte mare de persoane, provocând scandal public, însă fapta nu a fost săvârșită cu ocazia unei manifestări populare, într-o adunare numeroasă de oameni, care să producă opiniei publice o anumită stare de neliniște.

Referitor la infracțiunea de fals privind identitatea prev.de art.293 C. s-a arătat că această faptă a fost reținută exclusiv pe baza declarațiilor date de părțile vătămate, declarații interesate și justificate, pentru a putea legitima acțiunile violente la care acestea au înțeles să recurgă.

Cu privire la infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 s-a arătat că și această infracțiune a fost reținută în sarcina inculpatului doar în baza declarațiilor părților vătămate, fără ca acestea să fie confirmate de alte dovezi.

Potrivit declarațiilor celor două părți vătămate, acestea au văzut pe inculpat pe geamul autoturismului pe care acesta îl conducea, descriind și vestimentația purtată de inculpat și că acesta era însoțit de o persoană de sex feminin.

Aceste declarații sunt contradictorii, neputându-se face dovada că inculpatul R. s-a aflat la volanul acelui autoturism, întrucât ambele părți vătămate au arătat că l-au văzut pe inculpat prin geamul autoturismului, deși acesta era acoperit cu o folie de culoare neagră, făcând imposibilă identificarea persoanelor din autoturism.

Pentru toate aceste motive, s-a solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen. cu privire la infracțiunile de ultraj prev.de art.239 alin.2 și 5 C., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev.de art.321 alin.1 C. și în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. cu privire la infracțiunile de fals privind identitatea prev.de art.293 C. și pentru infracțiunea prev.de art.86 alin.1 din OUG 195/2002.

În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate acestuia, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei rezultante, cu motivarea că judecătorul fondului nu a analizat dacă infracțiunea comisă anterior, pentru care inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare a fost săvârșită din culpă, aceasta fiind comisă în urmă cu circa 9 ani.

Inculpatul R. V. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. cu privire la infracțiunea prev.de art.264 C., iar în subsidiar, achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen.

În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia și memoriul depus la dosar a arătat că sentința penală pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea flagrantă a legii, dar și cu nesocotirea probelor administrate în cauză sau interpretarea greșită a acestora.

Inculpatul a mai arătat că simpla declarație a unei părți vătămate, necoroborată cu alte probe administrate în cauză, nu poate conduce la condamnarea inculpatului, deoarece declarația inculpatului din faza de urmărire penală, precum și cea din faza de judecată se coroborează cu declarațiile martorului P. S., care arată că inculpatul R. nu a pus mâna pe polițist, cu declarația martorei I. S., potrivit căreia nici un polițist nu a lovit pe inculpatul R., nici acesta din urmă nu a lovit pe polițiști, declarația martorei R. C., care arată că nu l-a văzut pe fratele său să se apropie de polițist. La fel, inculpatul S. arată că inculpatul R. nu l-a prins pe polițist de mână, iar inculpatul R. arată că în prezența sa, inculpatul R. nu a intervenit în vreun fel.

La fel există contradicții între declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală și cele de la instanță, deoarece în faza de urmărire penală, părțile vătămate au arătat că inculpatul R. a intervenit în ajutorul inculpatului R. și astfel, acesta din urmă a reușit să scape de părțile vătămate și să fugă din acel loc, iar la instanță au arătat că în momentul în care a intervenit inculpatul R., inculpatul R. era aproape scăpat de părțile vătămate.

Pentru toate aceste motive, a solicitat fie achitarea în baza art.10 lit.a C.pr.pen. pe motiv că fapta nu există, fie în baza art.10 lit.d C.pr.pen., pe motiv că faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Inculpatul S. C. și-a retras recursul formulat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, urmând să se ia act de această împrejurare.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpații R. A. și R. V., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, în sensul că la data de 3 august 2011, părțile vătămate inspector T. B. și agent M. R. M., lucrători în cadrul Poliției IPJ C., din cadrul S.ui Poliției Rutiere, aflându-se în serviciul de supraveghere și control al traficului pe DN1,E60, au observat autovehicolul marca BMW cu nr.de înmatriculare 40 CZL 78, înregistrat în Franța, efectuând manevre neregulamentare de depășire.

Părțile vătămate se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu autospeciala marca Dacia Logan cu nr.de înmatriculare (...), având însemnele specifice ale poliției și dotat cu aparat de supraveghere a traficului rutier video - radar.

Autovehicolul marca BMW menționat mai sus a depășit autovehicolul condus de părțile vătămate pe acostamentul din partea dreaptă a drumului, moment în care cele două părți vătămate au văzut că în autoturismul marca BMW se aflau două persoane, una de sex masculin la volanul acestuia și una de sex feminin în dreapta conducătorului auto, recunoscându-l pe inculpatul R. ca fiind persoana care a condus autoturismul.

Părțile vătămate au urmărit autovehicolul condus de inculpat până în fața magazinului P. din comuna G., unde acesta a fost parcat și au observat pe inculpat coborând de la volanul autoturismului, după care acesta din urmă a intrat în magazin. La ieșirea din magazin, părțile vătămate i-au solicitat inculpatului R. să se legitimeze, însă acesta a refuzat, manifestând un comportament agresiv și a arătat că autovehicolul menționat mai sus nu- i aparține, că nu are cheile acestuia și că nu l-a condus, iar verbal a arătat că se numește A. A., născut la 18 mai 1982 cu domiciliul în G., str.R. nr.872, însă efectuându-se verificări în sistemul de evidență a persoanelor, partea vătămată M. a constatat că aceste informații nu sunt reale.

Părțile vătămate l-au invitat pe inculpat după această constatare la secția de poliție din comuna G., în vederea stabilirii adevăratei identități a inculpatului, însă acesta din urmă s-a opus și a început să îmbrâncească pe cele două părți vătămate, iar în urma incidentului creat, s-au adunat la fața locului circa 40-60 persoane, printre care și inculpații S. și R.

Inculpatul R. a exercitat agresiuni asupra părților vătămate, care au fost probate cu planșele foto din care rezultă ruperea uniformelor celor două părți vătămate, acestea prezentau leziuni la nivelul brațelor și picioarelor, potrivit rapoartelor de constatare medico-legale existente la dosar, iar la un moment dat inculpatul R. prin îmbrâncelile pe care le-a exercitat asupra părților vătămate, a reușit să scape de acestea și să fugă, iar inculpatul S. a plecat cu un autoturism marca Opel în direcția în care a fugit inculpatul R., iar când l-a ajuns, a oprit autoturismul, iar inculpatul R. a urcat în acest autoturism și a părăsit locul faptei.

În momentul în care inculpatul R. a fugit de la locul faptei, una dintre părțile vătămate a scos pistolul, pe care l-a ridicat în aer, moment în care a intervenit inculpatul R. și a prins pe partea vătămată de mână, solicitându-i să nu folosească arma din dotare, întrucât în zonă sunt și alte persoane, care ar putea fi rănite.

Martorul C. N. a arătat în declarațiile date în faza de urmărire penală și la instanța de fond că inculpatul R. a avut un comportament agresiv față de părțile vătămate, care încercând să-l încătușeze pe inculpat, acesta a îmbrâncit pe părțile vătămate, iar la un moment dat, toți trei erau căzuți la pământ, însă inculpatul R. s-a ridicat și a fugit din acel loc, fiind urmat de inculpatul S. C.

Părțile vătămate au arătat că au fost îmbrâncite de inculpatul R., iar în momentul în care acesta din urmă a reușit să scape, partea vătămată M. a scos pistolul, însă în fața acesteia a apărut mama inculpatului R., precum și inculpații R. și S., care l-au sprijinit pe inculpatul R. să plece de la locul incidentului.

Declarația părții vătămate M. dată la instanța de fond, potrivit căreia în momentul în care inculpatul R. V. l-a prins de mână, inculpatul R. A. era aproape scăpat, nu înlătură răspunderea penală privind pe inculpatul R., referitoare la săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului.

Corect au fost încadrate în drept faptele comise de inculpații R. A. și R.

V., iar pedepsele aplicate acestora au fost stabilite în limitele prevăzute de lege, ținându-se seama de disp.art.72 C., aplicându-le pedepse apropiate de limita minimului special pentru faptele reținute în sarcina acestora, deși inculpații nu au recunoscut săvârșirea infracțiunilor și au încercat să dea alt sens faptelor comise de aceștia, inclusiv prin probele propuse în apărare, care nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, și care în mod întemeiat au fost înlăturate de instanța de fond, pe considerentul că martorii propuși de inculpați erau fie rude ale acestora, fie prieteni cu inculpații.

Susținerile inculpatului R. referitoare la faptul că părțile vătămate nu aveau atribuții legale de a-i solicita să-și prezinte identitatea, nu sunt întemeiate, întrucât părțile vătămate se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu privind supravegherea traficului pe DN1, E60, cu autoturismul menționat mai sus, dotat cu aparat radar și observând că inculpatul R. efectuează manevre neregulamentare de depășire, au urmărit autoturismul până în parcarea magazinului P. din comuna G., identificându-l pe inculpat în timp ce conducea autoturismul și în momentul în care a coborât din acesta în parcare, iar la ieșirea din magazin i-au solicitat inculpatului să-și prezinte identitatea.

Acțiunea de refuz a inculpatului de a prezenta vreun act de identitate, de a-și declina o identitate falsă și de a avea un comportament agresiv față de părțile vătămate în momentul în care acestea au încercat să-l conducă la sectia de poliție din comuna G., nu erau justificate, dacă acesta nu ar fi comis vreo faptă neconformă cu legea la acea dată.

Având în vedere că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului R. A. cu privire la toate infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat în primă instanță, nu se justifică achitarea sa pe motiv că anumitor fapte le lipsește un element constitutiv al infracțiunii sau cu privire la altele, fapta nu ar exista.

Nici solicitarea subsidiară a inculpatului referitoare la reindividualizarea pedepselor aplicate acestuia nu este întemeiată, raportat la faptele comise de inculpat, modalitatea de săvârșire a infracțiunilor și rezultatul acestora, prezentate în detaliu mai sus.

La fel neîntemeiată este și solicitarea inculpatului de a fi analizată modalitatea comiterii infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat anterior la pedeapsa de 4 ani închisoare, care a fost grațiată condiționat și perioada mare de timp scursă de la săvârșirea acelei infracțiuni, întrucât legea privind grațierea anumitor pedepse prevede doar că beneficiul acesteia se revocă în situația în care într-o anumită perioadă de timp, inculpatul comite o nouă infracțiune, ceea ce s-a realizat în cauză.

Tot neîntemeiată este solicitarea inculpatului R. referitoare la achitarea acestuia cu privire la infracțiunea de favorizare a infractorului, pe motiv că fapta nu există sau că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, rezultă cu certitudine că fapta comisă de inculpatul R. V. există în materialitatea sa, respectiv inculpatul a prins de mână pe partea vătămată M., iar prin această activitate a asigurat scăparea inculpatului R. și părăsirea de către acesta a locului comiterii infracțiunilor. La fel, fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește toate elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului, respectiv latura obiectivă, subiectivă și raport de cauzalitate între faptă și rezultatul produs.

Neîntemeiată este și susținerea inculpatului R. referitoare la contradicțiile existente între declarațiile părților vătămate date în faza de urmărire penală cu cele de la instanța de fond, întrucât aceste declarații sunt aproximativ în același sens, însă cu nuanțări diferite, ceea ce nu conduce la modificarea conținutului acestora.

Referitor la împrejurarea că între declarațiile martorilor de la urmărirea penală și cele date la instanța de fond, ar exista numite contradicții, care nu sunt în măsură să modifice conținutul acestora, sunt justificate potrivit declarației martorului C. M., care arată că inculpații sunt cunoscuți în localitatea G. ca fiind persoane agresive și că martorilor le este teamă să facă declarații împotriva inculpaților și că un asemenea sentiment de teamă îl are și martorul.

Având în vedere că nu se justifică achitarea inculpaților R. A. și R. V. pentru infracțiunile reținute în sarcina acestora și nici reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. recursurile formulate de cei doi inculpați împotriva sentinței penale nr.1474 din 15 decembrie 2011 a

Judecătoriei C. N., urmează să fie respinse ca nefondate.

Potrivit art.385/4 alin.2 C.pr.pen. urmează să se ia act de retragerea recursului formulat de inculpatul S. C. împotriva aceleiași sentințe penale.

Potrivit articolului 88 Cod P. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent si din (...) la zi pentru inc. S.

În baza art.189 C.pr.pen. urmează să se stabilească în favoarea

Baroului de A. C. suma de 600 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.(1x300 lei, 2x150 lei)

Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. inculpatul S. C. urmează să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial, iar inculpatii R. si R. câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații R. A. si R. V. si ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S. C., împotriva sentintei penale nr. 1474 din 15 decembrie 2011 a Judecătoriei C. N..

Potrivit articolului 88 Cod P. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului R. timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până în prezent si din (...) la zi pentru inc. S.

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 600 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.(1x300 lei,

2x150 lei)

Obligă pe inculpatul S. C. să plătească în favoarea statului suma de

500 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial..

Obligă pe inculpatii R. si R. să plătească în favoarea statului suma de câte 500 lei cheltuieli judiciare, din care câte 150 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. G. D. P. M. B.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

4 ex./(...).

Jud.fond. Mihăiță L.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 260/2012, Curtea de Apel Cluj