Încheierea penală nr. 860/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.860/R/2012
Ședința publică din 6 iunie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : M. R. , Judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C.
GREFIER : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul D. C. M., arestat în Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 70 din 1 iunie 2012 a T.ui C., având ca obiect propunerea formulată de P. de pe lângă Î. Curte de C. Și
Justiție - D. de I. a infracțiunilor de C. O. și T. - S. T. C. de luare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul D. C. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. P. D. G. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că își menține recursul declarat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu. De asemenea, arată că își menține declarațiile date până în prezent și nu are de făcut completări, însă precizează nu trebuia arestat, întrucât nu a comis nicio faptă penală.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului D. C. M., av. P. D. G. solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii arestării preventive formulată de DIICOT-C., cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Apreciază că temeiul de arestare prev. de art.148 lit. f Cod pr.pen. nu este incident în cauză deoarece nu sunt întrunite cumulativ ambele condiții ale acestui text de lege, respectiv prima teză a acestui text de lege este îndeplinită raportat la încadrarea juridică, însă în ce privește teza a doua solicită să se observe că acest pericol pentru ordinea publică nu este dovedit în mod expres și că simpla raportare la pericolul abstract al faptei reținute în sarcina inculpatului nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii arestării preventive.
De asemenea, apreciază că nici temeiurile prevăzute de art. 148 lit. b și e
Cod pr.pen. nu sunt incidente în cauză, având în vedere că din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și să exercite presiuni asupra părții vătămate cu care de altfel nu a luat legătura. Cu onorar din F.
Reprezentantul P.ui solicită în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpatul D. C. M. cu consecința menținerii încheierii penale nr. 70 din 1 iunie 2012 a T.ui C. prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
Apreciază că Tribunalul Cluj prin încheierea pronunțată în mod legal și temeinic a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpatul D. C. M. fiind îndeplinite condițiile legale în acest sens. A., în cauză sunt incidente temeiurile prev. de art. 143 Cod pr.pen., art.148 lit. b, e și f Cod pr.pen., precum și art. 136 Cod pr. pen. privind scopul și categoria de măsură ce trebuie luată față de inculpat.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 143 Cod pr.pen. arată că în cauză există indicii temeinice că inculpatul D. C. M. a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante fiind procesele verbale de investigație, declarațiile părții vătămate și a martorilor, interceptările convorbirilor telefonice, recunoașterea după planșele fotografice, sursele și veniturile obținute de inculpat în cursul anului 2011.
În cauză este incident cazul prev. de art. 148 lit. b și e Cod pr.pen. având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul a luat măsuri pentru a zădărnici aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate și a martorilor.
Faptul că pe parcursul relației cu martora B. V. inculpatul a exercitat acte de violență și amenințări, constituie indicii că acesta ar putea exercita presiuni în sensul că ar putea exploata autoritatea pe care o are asupra martorei pentru a o determina să dea declarații mincinoase. De asemenea, presiuni similare s-ar putea face și asupra persoanei vătămate P. S. având în vedere că după arestarea inculpatului E. F. C. familia acestuia a contactat-o pe martora P. C. cerându-i ca fiica ei să își schimbe declarațiile în sensul de a nega implicarea inculpatului E. F. C. Un alt argument în evaluarea riscului ca inculpatul D. să facă presiuni asupra martorei B. V., îl constituie și faptul că înainte de finalizarea percheziției domiciliare, rudele inculpatului s-au deplasat la spital unde martora B. V. era internată cu fiul ei pentru a o influența să dea declarații în favoarea inculpatului.
De asemenea, în cauză sunt incidente și temeiurile prev. de art. 148 lit.f Cod pr. pen. având în vedere că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani și cercetarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică, pericol care derivă din natura și gravitatea infracțiunii prezumat a fi comisă.
Inculpatul D. C. M., având ultimul cuvânt, arată că trăiește în concubinaj cu partea vătămată de 1 an și o lună, nu a primit niciodată bani de la concubina sa, a lucrat ca zilier și aducea bani în casă, nu știa cu ce se ocupă concubina sa pe care a lovit-o o singură dată, întrucât a surprins-o întreținând relații sexuale cu o altă persoană. Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr.70 din 1 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a admis propunerea formulată de către M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. și, în consecință:
În temeiul art.149/1 C.pr.pen. rap. la art.148 alin.1 lit. b, e și f C.pr.pen. s- a dispus arestarea preventivă a inculpatului D. C. M. - nume avut anterior E. S. T. - fiul lui S. T. și I., născut la data de (...) în mun. Făgăraș, jud. Brașov, domiciliat în C.-Napoca, str. cantonului fără număr, jud. C., CNP 1., posesor al C.P. seria PC nr. 6., pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 01 iunie 2012 și până la data de 29 iunie 2012 inclusiv.
Potrivit art. 189 C.pr.pen. onorariul avocațial oficiu în sumă de 100 lei, avocat P. D., s-a suportat de la F.
În temeiul art. 192 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.
1, alin. 2, alin. 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și trafic de persoane, prev. și ped de art. 12 alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2
C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În fapt s-a reținut că la începutul anului 2011 inculpatul D. C. M. a racolat-o pe B. V. A., la acea dată minoră, în vederea exploatării prin practicarea prostituției. Inculpatul a găzduit-o pe minoră la domiciliul său, într-o colibă improvizată din C.-Napoca str Cantonului, în condiții precare, iar apoi a determinat-o să practice prostituția în folosul său în zona „Bruki - OMV"; din cartierul S. În fiecare zi B. V. A. era obligată să se prostitueze sub supravegherea inculpatului. A. fie își făcea veacul în barurile din apropierea locului unde B. V.
A. se prostitua, fie aștepta în stația de autobuz din apropiere locuri de unde avea vizibilitate asupra zonei în care B. V. A. își racola clienții. Uneori, la sfârșitul zilei, alteori, după fiecare client, inculpatul îi lua acesteia banii obținuți din prostituție. Atunci când era nemulțumit de sumele încasate, inculpatul o lovea pe B. V. A. reproșându-i că nu depune suficiente eforturi pentru a câștiga bani. (vol.I f.5-9,
104-107, f. 203 - 205). Banii obținuți de la B. V. A. au fost cheltuiți de inculpatul D. C. M. în mare parte la jocuri mecanice în barurile situate în apropierea locului unde B. V. A. practica prostituția (vol.I f. 47-62). Aceste împrejurări sunt susținute și de declarațiile martorilor B. V. A., L. P., C. D., M. I. F., A. D., K. L. M., R. R., P. A., părții vătămate P. S. S. și chiar al inculpatului E. F. C. A. au arătat că inculpatul D. C. M. era deosebit de violent cu B. V. A., fie pentru că era nemulțumit de sumele încasate de aceasta fie pentru faptul că B. V. A. încerca să își păstreze o parte din sumele obținute. Partea vătămată P. S. S. arată că inculpatul nu îi dădea concubinei sale B. V. A. nici măcar ban de mâncare, cheltuind toți banii pe jocuri mecanice și țigări, partea vătămată fiind cea care îi cumpăra de mâncare numitei B. V. A., fiindu-i milă de ea. Din declarațiile martorilor, ale părții vătămate P. S. S. rezultă că inculpatul D. C. M. o lovea cu bâtă de baseball, cu biciul sau cu parul pe B. V. A. inclusiv în perioada cât aceasta era însărcinată obligând-o să se prostitueze la stradă până la 8 luni de sarcină. Partea vătămată P. S. S. a arătat că de mai multe ori B. V. A. a încercat să fugă de la inculpat care însă a găsit-o, a amenințat-o că dacă nu se întoarce la el va merge cu mai mulți băieți la domiciliul părinților ei cărora le va face rău. Din probele de la dosar rezultă că B. V. A. câștiga zilnic între 100 și 200 de lei din prostituție, însă indiferent câți bani încasa aceasta, inculpatul D. C. M. era mereu nemulțumit. Aceste declarații sunt confirmate și de convorbirile telefonice interceptate la dosarul cauzei (vol. III f. 108-110, 117-120, 129,134,187, vol. VI).
S-a mai reținut că un alt inculpat E. F. C. i-a solicitat inculpatului D. C. M. sprijin în vederea exploatării persoanei vătămate P. S. S. cerându-i acestuia în mod repetat să o supravegheze pe minoră în locul unde aceasta se prostitua și să-l anunțe telefonic cu privire la comportamentul acesteia în relațiile cu clienții, cu modul în care aceasta se comporta pentru a atrage cât mai mulți clienți, cu sumele de bani pe care le primea de la aceștia. A., la cererea fratelui său, inculpatul D. C. M. a supravegheat-o pe persoana vătămată P. S. S. în mod repetat în perioada ianuarie 2012 - aprilie 2012. Inculpatul D. C. M. stătea fie în baruri, fie pe stradă în apropierea locului unde persoana vătămată se prostitua, de multe ori ascunzându-se ca P. S. S. să nu îl observe și îi raporta fratelui său toate mișcările pe care tânăra le făcea. În cursul lunii aprilie 2012 temându-se ca persoana vătămată P. S. S. să nu fugă de la el, inculpatul E. F. C. le-a cerut inculpatului D. C. M. și martorei B. V. A. să o împiedice pe persoana vătămată să plece și să discute cu ea pentru a o convinge să mai rămână. A., într-o discuție telefonică inculpatul E. F. C. și-a exprimat temerea față de D. C. M. că persoana vătămată P. S. S. va încerca din nou să fugă și i-a spus inculpatul D. C. M. că
„îi va înmuia oasele"; .
Din materialul probator administrat până în prezent a rezultat că inculpatul D. C. M. este o persoană extrem de violentă, de mai multe ori persoana vătămată P. S. S. a asistat la scene în care D. C. M. i-a aplicat corecții fizice concubinei sale B. V. A. zisă Vergena care la rândul ei se prostitua în aceeași zonă cu persoana vătămată. De mai multe ori, inculpatul E. F. C. a amenințat-o pe persoana vătămată P. S. S. că îl va trimite pe inculpatul D. C. M. să o bată, presând-o astfel să obțină cât mai mulți bani din prostituție.
Aceste fapte descrise mai sus au fost probate prin următoarele mijloace de probă: procese - verbale de investigații; declarația persoanei vătămate; declarațiile martorilor; procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice; recunoașteri după planșe fotografice; percheziția domiciliară; investigații financiare privind veniturile legale obținute de către inculpat în cursul anului 2011, declarațiile inculpaților.
În cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 136, 146 si 148 alin. 1 lit. b, e, f Cod procedura penala. Din probele de la dosar rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul D. C. M. a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa. Prin sintagma suspiciuni rezonabile se înțelege existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Nu trebuie stabilită, așadar, vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul urmăririi penale în urma căreia trebuie să rezulte realitatea și natura infracțiunilor de care o persoană este acuzată.
Cu privire la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (între 10 și 20 ani închisoare). De asemenea, există probe certe ca lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publica. Pericolul pentru ordinea publică a fost definit drept temerea că odată pus în libertate inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. Aprecierea cerinței pericolului concret pentru ordinea publică presupune atât o analiză procedural penală, cât și una criminologică. Prin prisma acestei definiții, în situația concretă, rezultă că faptele pentru care inculpatul este cercetat tulbură grav ordinea juridică, afectând valori importante ocrotite de norma penală. Acțiunea inculpatului a afectat grav persoanele, libertatea și integritatea corporală, sănătatea, persoanei vătămate, precum și încrederea comunității în ordinea juridică, în necesitatea respectării legii și protecția oferită cetățenilor de legile naționale.
A., inculpatul a dat dovadă de persistență infracțională în sensul că timp de aproximativ un an, a obținut venituri din activitatea de prostituție desfășurată de martora B. V. A., iar la comiterea faptei a profitat de experiența de viață și vârsta pe care o avea, exploatând vârsta fragedă, naivitatea și sentimentele și nevoia de afecțiune a persoanei vătămate. Inculpatul și-a desfășurat activitățile infracționale până în momentul intervenției organelor de ordine și este de presupus pe baza comportamentului anterior, că în lipsa acestei intervenții, și-ar fi continuat acțiunile infracționale. De asemenea, inculpatul a acordat sprijin în exploatarea persoanei vătămate P. S. S. de către fratele său inculpatul E. F. C. supraveghind-o pe aceasta, luând sume de bani pe care ea le obținea din prostituție pentru a-i duce coinculpatului. E. indicii că și anterior racolării martorei B. V. A. inculpatul și-a obținut mijloace de bani din sume de bani obținute din practicarea prostituției de către o altă tânără cu care a trăit în relații de concubinaj. De asemenea, în cursul lunii martie 2012, când martora B. V. A. a născut, inculpatul D. C. M. a cunoscut în spital o altă tânără de 15 ani cu care a păstrat legătura intenționând probabil să o racoleze și pe ea pentru prostituție.
Cu privire la temeiurile prevăzute la art. 148 lit. b și e C.pr.pen, din probele de la dosar rezultă că inculpatul a luat măsuri pentru a îngreuna și zădărnici aflarea adevărului cerându-i martorei B. V. A. să nu dea declarații împotriva lui. Cu ocazia unei vizite la familia martorei mama acesteia a insistat să afle ce se întâmplă cu fiica ei întrucât primise la domiciliu procese verbale din care rezulta că aceasta practică prostituția. La insistențele mamei, martora a recunoscut că desfășoară această activitate fiind însă obligată de către inculpatul D. C. M. care a bătut-o în acest scop. În prezența mamei ei, inculpatul D. C. M. a lovit-o pe B. V. A. cu palma peste față reproșându-i că a spus adevărul. Ulterior, familia martorei B. V. A. a discutat în mod repetat cu inculpatul spunându-i că îl vor reclama la poliție, însă acesta i-a sfidat spunându-le că poliția nu are ce să-i facă.
Faptul că pe parcursul întregii relații martora B. V. A. a fost supusă unor violențe și amenințări, că inculpatul are autoritate și control asupra martorei, constituie date și indicii că inculpatul ar putea exercita presiuni în sensul că ar putea exploata autoritatea pe care o are asupra martorei pentru a o determina să dea declarații mincinoase. De asemenea, presiuni similare s-ar putea face și asupra persoanei vătămate P. S. S. având în vedere că după arestarea inculpatului E. F. C. familia acestuia a contactat-o pe martora P. C. cerându-i ca fiica ei să își schimbe declarațiile în sensul de a nega implicarea inculpatului E. F. C. Un alt argument în evaluarea riscului ca inculpatul D. C. M. să facă presiuni direct sau indirect asupra martorei B. V. A., îl constituie și faptul că încă înainte de finalizarea percheziției domiciliare la acesta, rudele inculpatului s- au deplasat la spitalul unde martora B. V. A. era internată cu fiul ei pentru a o aduce la parchet să dea declarații „., să vadă „ ce pot să facă"; pentru inculpat.
Aceste împrejurări constituie argumente că lăsat în libertate inculpatul ar putea încerca să zădărnicească în mod direct și indirect aflarea adevărului (prin influențarea persoanei vătămate P. S. S. și a martorei B. V. A.) și că lăsat în libertate ar putea exercita presiuni asupra celor două sau înțelegeri frauduloase cu acestea. Neluarea unor măsuri ferme în acest caz ar putea induce comunității din C.-Napoca neîncrederea în autoritățile de aplicare a legii, mai ales având în vedere incidența crescută a situațiilor de trafic de minori și trafic de persoane în special în rândul comunității din str. Cantonului din C.-Napoca.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpatul D. C. M.
În susținerea recursului a precizat că temeiul de arestare prev. de art.143 alin.1 lit.f C.p.p. nu este incident în speță din cauză că pericolul pentru ordinea publică nu este dovedit în mod expres, iar simpla raportare la pericolul abstract al faptei nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii arestări preventive.
A mai susținut că nici temeiurile prev. de art.148 alin.1 lit.b și e C.p. nu pot fi reținute, pentru că din probele administrate nu rezultă că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului și să exercite presiuni asupra părții vătămate, cu care nu a luat legătura.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că recurentul este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori prev.de art.13 alin,1, alin.2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. și de trafic de persoane prev. și ped. de art.12 alin.1 cu aplic.art.41 alin.2 C.p. constând în aceea că la începutul anului 2011 a racolat, a găzduit-o într-o colibă și a determinat-o să practice prostituția în folosul său pe minora B. V. A. s-a mai reținut că la solicitarea coinculpatului E. C. recurentul a supravegheat o minoră pe care o exploata în același fel .
Recurentul nu a contestat aceste indicii, ci a susținut că nu știa cu ce se ocupau părțile vătămate și a aflat mai târziu dar acest lucru este contrazis de interceptările efectuate în cauză și declarațiile părților vătămate.
Tot din aceste declarații rezultă comportamentul violent al acestuia existând indicii că pe prima parte vătămată o lovea cu o bâtă de baseball, cu biciul și cu un par chiar în perioada în care aceasta era însărcinată.
Rezultă așadar că lăsarea în libertate a acestuia, inclusiv prin aplicarea unei măsuri neprivative de libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică în special pentru partea vătămată.
Simpla lăsarea în libertate a acestuia este de natură să influențeze declarațiile ce urmează a fi luate în cauză, având în vedere că notorietatea violenței recurentului era folosită prin simpla invocare a chemării acestuia de către un alt coinculpat pentru a exploata o parte vătămată.
Ca atare, la dosar sunt suficiente indicii, enumerate de către prima instanță din care reiese că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părții vătămate și a martorilor, mai ales că familia sa a cerut mamei unei părți vătămate ca aceasta să-și schimbe declarația vizându-l pe coinculpat - fratele recurentului - și a vizitat-o la spital pe minora despre care se presupune că a fost exploatată de către inculpat, pentru a o influența.
În consecință, în mod just s-a apreciat de către prima instanță că sunt îndeplinite și condițiile cazurilor de arestare prev.de art.148 alin.1 lit.b și c C.p.p.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D. C. M., arestat in
Arestul IPJ C. împotriva încheierii penale nr. 70 din 1 iunie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. D. L. V. C.
GREFIER M. V.-G.
Red.CV Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 1779/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 260/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
