Decizia penală nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA P.Ă NR. 287/R/2011
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. D. L.
JUDECĂTORI : C. V.
M. R.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. de pe lângă J. C. N. si partea vătămată R. I. împotriva sentinței penale nr. 1285 din 8 noiembrie 2011 a Judecătoriei C. N., cauza privind pe inculpatul S. M. A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin. 1 C. pen., lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C. pen. și amenințare prev. de art. 193 alin. 1 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a C. pen. și în condițiile art. 40 alin. 1 C. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă partea vătămată R. I. și apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. M. M., cu delegație avocațială la dosar, lipsă fiind inculpatul S. M. A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, partea vătămată R. I. solicită a se constata că nu a fost legal citat la judecarea pe fond a cauzei, primind citația la o zi după termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P.ui arată că susține recursul declarat în cauză împotriva sentinței penale nr. 1285/2011 a Judecătoriei C.- N. Depune la dosar înscrisuri ce provin de la P. de pe lângă J. C. N., cu privire la fapte noi comise de inculpat imediat după liberarea sa din penitenciar.
Apreciază că sentința penală atacată este nelegală și netemeinică.
Astfel, arată că motivul de nelegalitate vizează sancțiunile aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de lovire și amenințare, ce în condițiile în care prima instanță a procedat la judecarea cauzei conform art.
3. C. și a reținerii de circumstanțe atenuante au fost stabilite în limite nelegale, respectiv de o lună închisoare. În ceea ce privește omisiunea de a se pronunța asupra solicitării procurorului de reținere a art. 40 C.pen. solicită a se constata că aceasta nu a produs efecte juridice, dar este greșită, pedeapsa aplicată inculpatului în minorat se consideră executată la acest moment. Apreciază că această nelegalitate poate fi îndreptată de către instanța de recurs.
Totodată, solicită imperativ înlăturarea circumstanțelor atenuante în mod greșit reținute în cauză și reindividualizarea corectă a pedepsei, reținându-se că faptele săvârșite de inculpat prezintă un pericol concret deosebit de ridicat, sens în care arată că își însușește considerentele avute în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, fiind inadmisibil ca efortul organelor judiciare să fie fără efect. De asemenea, consideră că este inadmisibil ca în cauză să se aplice o sancțiune derizorie în condițiile în care partea vătămată a fost lovită în mod repetat, deși inculpatul cunoștea calitatea acesteia, făcând abstracție că la acel moment aceasta nu se afla în exercițiul funcției sale, dar îndeplinea obligația civilă. A. în vedere proporția scandalului anterior intervenției părții vătămate și ulterior intervenției organului de cercetare, consideră că aceste elemente reale, indiscutabile și atestate prin probe, n-au fost avute în vedere la judecarea cauzei. În opinia sa instanța de fond s-a rezumat la a constata că inculpatul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 3. C., recunoscând faptele și însușindu-și probele din faza de urmărire penală, însă aceste împrejurări nu determină obligarea instanței ca la individualizarea judiciară a pedepsei să facă abstracție de aceste elemente reale speței și de persoana inculpatului. Cu certitudine activitatea infracțională anterioară a inculpatului este dovedită prin condamnarea acestuia din minorat, fiind real și că este în mod obișnuit agresiv, pe rolul organelor de urmărire penală existând și alte dosare cu infracțiuni de violență, sens în care la acest termen de judecată a depus acte din care rezultă că la scurt timp de la liberarea din penitenciar a fost implicat într-un act de lovire. În aceste condiții, existând probe că inculpatul desfășoară activități împotriva vieții diferitelor persoane și raportat la cele expuse mai sus, consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este inaptă pentru a atinge scopurile de prevenție generală.
Pentru toate aceste motive în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pe latură penală solicită aplicarea unei sancțiuni corespunzătoare gradului de pericol social concret, orientate spre maximul prevăzut de lege, dar redusă conform art. 3. C. De asemenea, solicită contopirea pedepselor aplicate prin prezenta hotărâre și executarea pedepsei rezultante în regim de detenție, cu deducerea perioadei reținerii și arestului preventiv.
În ceea ce privește recursul declarat de partea vătămată apreciază că acesta este integral fondat și vizează latura civilă, instanța de fond în mod incorect procedând la judecarea cauzei pe fond fără citarea legală a părții vătămate, astfel că solicită admiterea recursului, disjungerea laturii civile și trimiterea cauzei spre rejudecarea laturii civile, partea vătămată fiind lipsită de dreptul de a participa și de a pune concluzii în cauză. Argumentele din sentința penală atacată că în fapt procedura de citare era legal îndeplinită și că solicitarea părții vătămate a sosit după soluționarea cauzei nu este de natură a înlătura nelegalitatea procedurii de citare cu aceasta. Cu cheltuieli judiciare în recurs în sarcina statului.
Partea vătămată R. I. solicită obligarea inculpatului la plata sumei de
10.000 lei reprezentând daune civile, arătând că este de acord cu susținerea
P.ui pe recursul acestuia și în ceea ce privește recursul său.
Apărătorul inculpatului S. M. A. constată că din înscrisurile depuse la acest termen la dosar de către reprezentanta P.ui rezultă că fapta pentru care este cercetat inculpatul este în curs de cercetare, astfel că solicită nu fi avut în vedere acest aspect.
În ceea ce privește recursul declarat de P., consideră că incidența circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță și judecarea cauzei în procedura simplificată prev. de art. 3. C. au condus la sancțiunea stabilită, astfel că solicită respingerea recursului.
Referitor la recursul declarat de partea vătămată, apreciază ca fiind reală împrejurarea că nu a fost legal citat în fața instanței de fond, iar un astfel de incident conduce la casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În opinia sa, se impun se trimiterea cauzei spre rejudecare atât pe latură penală cât și pe latură civilă, partea vătămată nefiind legal citată, situație în care inculpatul poate fi prejudiciat dar se poate dispune și o posibilă soluție de achitare a acestuia.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1285 din 8 noiembrie 2011 a Judecătoriei C. N. a fost condamnat inculpatul S. M. A. - fiul lui M. si Ana, născut la data de (...) in mun. Bistrita Năsăud, jud. Bistrita, domiciliat in C. N., str. P. nr.
20 ap. 45 jud. C., CNP 1., actualmente in Penitenciarul Gherla, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea liniștii si ordinii publice, prevăzuta de art. 321 alin. 1 C.penal, art. 74 si art. 76
C.penal, art. 40 alin. 1 C.penal, art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de 2 luni închisoare.
A fost condamnat același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzuta de art. 180 alin. 2 C.penal, art. 74 si art. 76 C.penal, art.
40 alin. 1 C.penal si art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de 1 luna închisoare.
A fost condamnat inculpatul S. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzuta de art. 193 alin. 1 C.penal, art. 74 si art. 76 C.penal, art. 40 alin. 1 C.penal si art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de 1 luna închisoare.
In baza art. 33 lit. a si art. 34 C.penal, inculpatul S. M. A., va executa pedeapsa de 2 luni închisoare.
I s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a Cod penal, conform art. 71 C.penal, pedeapsa urmând a fi executata in regim de detenție.
In baza art. 350 C.pr.penala s-a menținut starea de arest si conform art. 88 C.penal s-a dedus din pedeapsa perioada reținerii si arestului preventiv din (...) la zi.
S-a constatat lipsa pretențiilor civile.
In baza art.191 C.pr. penala, a obligat inculpatul sa plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, suma în care se include și onorariul parțial al apărătorului din oficiu in suma de 100 lei în favoarea av. Cota O. I., onorariu ce se va plăti din FMJ.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut că la data de
0(...) în jurul 15:15 organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că pe strada F. de Z. din C. N., are loc un scandal în stradă.
Ca urmare a probelor administrate s-a stabilit că în jurul orelor 15.00 în locația respectivă, între inculpatul S. M. A. și concubina acestuia martora S. R. N. a izbucnit o ceartă în urma căreia , inculpatul a lovito cu pumnii și picioarele. Incidentul a fost observat de martora H. M., care, văzând violența inculpatului , l-a anunțat pe numitul R. I., despre care știa că este polițist și care se află în zona. Numitul R. I., însoțit de martorii G. M. și I. L., s-au deplasat spre locul indicat de martora, numita S. R. N. prezentând un aspect răvășit și fiind plină de praf. A. în vedere că la acel moment conflictul dintre cei doi părea a se fi încheiat, nici unul dintre cei trei nu a mai intervenit, dar au fost observați de inculpat care, deși era singur a trecut strada către ei și a început să-l înjure și să-i aducă amenințări părții vătămate R. I., ocazie cu care inculpatul a făcut referire și la calitatea de polițist, a părții vătămate, după care inculpatul s-a repezit către partea vătămată R. I. și a început să îl lovească în repetate rânduri cu pumnii, capul și picioarele. Datorită pregătirii sale, partea vătămată a reușit să pareze unele lovituri însă altele l-au atins. Din certificatul medico-legal nr.7255/I/a/1519 din (...) rezultă că aceste leziunile părții vătămate necesită 6-7 zile de îngrijiri medicale.
Si amenințările inculpatului au fost de intensitate deosebită și având în vedere concomitența lor cu loviturile aplicate, se poate trage concluzia că au fost de natură a crea o stare de reală temere părții vătămate. Din declarațiile martorilor rezultă că inculpatul chiar i-ar fi reproșat polițistului, parte vătămată, faptul că în altă ocazie ar fi făcut demersurile (legale) pentru arestarea sa, lucru care chiar dacă nu a existat în trecut, demonstrează totuși intențiile revanșarde ale inculpatului în ciuda calității părții vătămate și a faptului că acesta mai era însoțit de alte două persoane. Partea vătămată R. I. a intervenit după ce actele de agresiune fizică ale inculpatului față de concubina sa s-au terminat, acesta neasistând la exercitarea lor.
Atât în timpul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecatorești inculpatul a recunoscut faptele, iar judecata sa, s-a făcut conform art.320 ind.1 C.
Recunoașterea inculpatului s-a coroborat cu probele administrate în cursul urmăririi penale.
Fapta inculpatului S. M. A., care la data de (...), pe stradă în jurul orelor 15:00, în public a săvârșit acte și gesturi, a proferat cuvinte și expresii de natură a crea temere părții vătămate privind integritatea sa fizică, a agresat pe partea vătămată, cauzându-i leziunile descrise în certificatul medico-legal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.
321 al.1 C.
Fapta aceluiași inculpat de a lovi pe partea vătămată R. I. cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 al.2 C.
Fapta aceluiași inculpat de a-i spune părții vătămate că știe că este polițist, că-i pare rău că nu l-a putut tăia pentru că nu a avut la el un cuțit cu care să-l facă bucăți, afirmații de natură să creeze temere părții vătămate cu privire la integritatea sa corporală întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art.193 al.1 C.
Instanța a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. l-a condamnat pe inculpatul S. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzuta de art. 321 alin. 1
C.penal, art. 74 si art. 76 C.penal, art. 40 alin. 1 C.penal, art. 3201
C.pr.penala, la o pedeapsa de: 2 luni închisoare.
Instanța l-a condamnat pe același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzuta de art. 180 alin. 2 C.penal, art. 74 si art. 76
C.penal, art. 40 alin. 1 C.penal si art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de: 1 luna închisoare.
Instanța l-a condamnat pe inculpatul S. M. A., pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzuta de art. 193 alin. 1 C.penal, art. 74 si art. 76 C.penal, art. 40 alin. 1 C.penal si art. 3201 C.pr.penala, la o pedeapsa de 1 luna închisoare.
La aplicarea cuantumului fiecărei pedepse instanța a reținut circumstanțe atenuante facultative prev. de art 74, 76 C. având în vedere atitudinea sinceră din timpul procesului, faptul că inculpatul este de o vârstă tânără și are în întreținere o fetiță de 2 ani, iar condamnările anterioare pe care le-a suferit în perioada minorității nu sunt de același gen.
Constatând concursul de infracțiuni și procedând la contopirea pedepselor în baza art. 33 lit. a si art. 34 C.penal, inculpatul S. M. A., va executa pedeapsa de 2 luni închisoare.
Împotriva sentinței atacate au declarat recurs P. DE PE L.
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA și partea vătămată R. I.
Primul recurent a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul omisiunii pronunțării primei instanțe asupra cererii de reținere a art. 40 Cod penal, fiindcă infracțiunile din prezenta cauză au fost comise de către inculpați după executarea unei pedepse de 3 ani închisoare.
Un alt aspect de nelegalitate a fost invocat cu privire la cuantumul nelegal al pedepselor deoarece prin reținerea art. 3201 Cod procedură penală și a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal pedeapsa aplicabilă era amenda potrivit art. 76 lit .e Cod penal.
Sub aspectul netemeiniciei s-a învederat că faptele și antecedentele penale ale inculpatului impun înlăturarea circumstanțelor atenuante astfel că încât o pedeapsă rezultantă de 2 luni închisoare nu corespunde gradului de pericol concret al faptelor reținute.
Partea vătămată recurentă a criticat soluția primei instanțe pe motiv că nu i s-a acordat dreptul legal de a-și formula pretențiile civile față de inculpat din cauză că citația i-a fost comunicată cu mare întârziere; a mai apreciat că pedeapsa aplicată este exagerat de moderată în raport cu modalitatea concretă în care a comis faptele și de indignarea produsă opiniei publice.
Prin declarația de recurs partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli pentru medicamentația necesară tratării leziunilor produse de către inculpat și din daune morale.
Examinând sentința atacată prin perspectiva motivelor invocate, precum și, potrivit art 3856 alin 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept Curtea constată următoarele:
Prima instanță a procedat la acordarea cuvântului în dezbateri la termenul din 1 noiembrie 2011 în prezența inculpatului arestat preventiv, consemnând lipsa părții vătămate, iar după închiderea dezbaterilor a amânat pronunțarea pentru deliberare la data de 8 noiembrie 2011.
Instanța nu a observat că deși s-a dispus citarea părții vătămate dovada îndeplinirii procedurii cu aceasta nu a sosit la dosar decât ulterior pronunțării în data de 9 noiembrie 2011 (f.28), astfel încât motivul de recurs invocat de partea vătămată recurentă este întemeiat.
Pentru acest motiv este întemeiat și recursul parchetului, fiind îndeplinite condițiile cazului de casare prev de art. 3859 alin 1 pct 21 Cod procedură penală, caz de casare ce atrage, potrivit art. 38515 pct 2 lit c Cod procedură penală rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.
Datorită incidenței acestui motiv de casare nu mai este necesară analizarea celorlalte motive de recurs invocate pe fondul cauzei, astfel încât de acestea va ține seama prima instanță.
Așa fiind, în baza textelor legale menționate va admite recursurile formulate, va casa integral sentința și va dispune rejudecarea cauzei de către prima instanță.
Judecata se va relua de la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită cu partea vătămată, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea să se constituie parte civilă în fața primei instanțe.
Văzând și disp art 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina statului în această fază procesuală, urmând să fie avute în vedere la stabilirea cheltuielilor judiciare avansate de către stat cu ocazia rejudecării fondului.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.c Cod proc.penala, admite recursurile declarate de P. DE PE L. J. C. N. și partea vătămată R. I., împotriva sentinței penale nr. 1285 din 8 noiembrie 2011 a Judecătoriei C. N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la J. C. N.
Stabilește onorariu apărător din oficiu în sumă de 200 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. M. M..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. D. L. V. C. M. R.
T. G.
GREFIER
| ← Decizia penală nr. 334/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 288/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
