Decizia penală nr. 334/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 334/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘED.TE : A. D. L. JUDECĂTORI : C. V. MOINICA R.
G. : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de inculpatul S. A. L., asigurătorul S. A. Ț. A. S. si părțile civile M. L. C. si M. C. împotriva sentinței penale nr. 2557 din 9 decembrie 2011 a JUDECĂTORIei B. M., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă ( două fapte), prevăzute de art. 184 alin. 1 și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art.
33 lit. b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 2557 din data de 9 decembrie 2011 a
JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului Ș. A.-L., CNP 1., fiul lui V. și I., n.la 09.XI.1985 în Z., Sălaj, cetățean român, studii medii, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, domiciliat în Z., str.D., nr.5, bl.10, apt.2, Sălaj, cu reședința în B. M., Bd.Decebal, nr.4/30, M., fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunilor de:
- vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1, 3 C.penal, cu aplicarea art.320 ind.1 C.pr.penală, la 1 an închisoare.
- vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.2, 4 C.penal (după schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art.334 C.pr.penală, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1, 3
C.penal), cu aplicarea art.320 ind.1 C.pr.penală, la 2 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.b, art. 34 lit.b C.penal s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute rezultanta de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.penal, cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Cu aplicarea art.71, rap.la art.64 al.1 lit.a, teza II C.penal, privind pedepsele accesorii.
În baza 14 C.pr.penală, art.998 C.civil a fost obligat inculpatul la despăgubiri civile, după cum urmează:
- contravaloarea în lei la data executării a sumei de 250.000 euro, cu titlu de daune morale pentru partea civilă M. L. C. din B. M. str.G., bl.21/8;
- 134 lei și 71,32 euro, cu titlu de daune materiale aceleiași părți civile;
- contravaloarea în lei la data executării a sumei de 30.000 euro cu titlu de daune morale părții civile M. C., cu același domiciliu.
S-a constatat că, în cauză, C. S. U. din N., 29 Avenue du M.chal de
L. de T. CO 60034-54035, N. C., R. F., nu a formulat pretenții.
S-a constatat că, în cauză, A.-Ț. A. SA, cu sediul în București, str.Căderea Bastiliei, nr.80-84, sector 1, are calitate de asigurător, prezenta sentință fiindu-i opozabilă.
Conform disp.art.191 al.1 C.pr.penală a fost obligat inculpatul la
1000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare nr. 4. 2008 din 6 iunie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul Ș. A. L. pentru comiterea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1, 3 C.penal (două fapte), cu aplicarea art.33 lit.b C.penal.
S-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 24/(...), în timp ce conducea autovehiculul marca Volkswagen Sharan pe DN nr.4 pe raza comunei G., R. F., nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers, intrând în impact cu un sens giratoriu și ulterior cu un copac, iar în urma accidentului părțile vătămate
M. L. și M. C. au suferit leziuni traumatice.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii ce a format obiectul actului de inculpare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate de parchet, conform procedurii simplificate prev.de art.320 ind.1
C.pr.penală.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probelor administrate de parchet și însușite de inculpat, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
În 24 august 2008, în jurul orei 20:00, inculpatul Ș. A. L., în calitate de conducător auto al autovehiculului marca Volkswagen Sharan, cu nr. de înmatriculare (...), aparținând SC Păunița Com S.R.L. cu sediul în M. B. M., a plecat din Paris, F. cu destinația spre R., M. B. M. În autoturismul condus de inculpat se aflau, în calitate de pasageri, părțile vătămate M. L.-C., care ocupa locul din dreapta șoferului, M. C., care ocupa locul din spatele șoferului și A. L.-A., care ocupa locul din spatele părții vătămate M. L., precum și alți doi cetățeni români, are nu au fost identificați.
În cursul nopții de 2. august 2008, în jurul orei 24,00-24,10, în timp ce conducea autovehiculul pe drumul național nr. 4 în direcția N.- Strasbourg, rulând cu o viteză de aproximativ 120-140 km/h, inculpatul nu a observat indicatoarele de presemnalizare a unui sens giratoriu, amplasat la intrarea în comuna G., în apropiere de localitatea B. (F.), și nici indicatoarele care impuneau reducerea vitezei pe acel sector de drum, condiții în care autoturismul, a intrat în coliziune cu sensul giratoriu, a virat dreapta părăsind partea carosabilă și a intrat în impact frontal cu un copac de pe marginea părții carosabile.
În urma accidentului rutier, partea vătămată M. L. -C. a suferit leziuni traumatice, fiind spitalizată în C. S. U. din N.-S. C., în perioada 25 august - 17 septembrie 2008. În baza actelor medicale emise de autoritățile franceze, părții vătămate M. L.-C. i s-a eliberat de către S. M.- L. J. M. certificatul medico-legal nr. 1063 din 29 septembrie 2008, în concluziile căruia se arată că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier și care necesită pentru vindecare un nr. de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
La data de 01.XI.2011, raportul de expertiză medico-legală a fost completat în sensul că numărul de zile de îngrijiri medicale necesar pentru vindecare, pentru partea vătămată M. L. este de 85-90 zile.
În urma aceluiași accident au suferit leziuni traumatice și părțile vătămate M. C. și A. A. P. certificatului medico-legal nr. 197 din 18 martie
2011 emis de S. M.-legal J. M., partea vătămată M. C. a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpuri dure în interiorul unui autovehicul, în cadrul unui accident rutier și care au necesitat pentru vindecare 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
În ceea ce o privește pe partea vătămată A. L.-A., a prezentat leziuni traumatice (traumatism la cotul stâng, fractură de olecran deplasată), care au necesitat un concediu medical de 30 de zile, potrivit certificatului emis de C. S. din Luneville, F.. Întrucât pe parcursul urmăririi penale susnumita și-a retras plângerea prealabilă formulată împotriva inculpatului, acesta nu a fost trimis în judecată pentru vătămarea corporală a susnumitei.
Accidentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului care nu a observat indicatorul de presemnalizare a sensului giratoriu și nici indicatoarele care impuneau reducerea vitezei și, în consecință, nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum.
Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate de parchet.
Fapta și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor A. L. A., G. G., certificatele medico-legale nr. 1063/ (...), așa cum a fost completat la data de 01.XI.2011 și 197/ (...) emise de S. M.-L. J. M., acte de cercetare penală întocmite de organele poliției judiciare din R. F., acte medicale emise de unitățile spitalicești franceze, traduse în limba română, toate coroborate cu declarațiile inculpatului date atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul cercetării judecătorești.
În drept:
- fapta inculpatului Ș. A. L. constând în aceea că, în noaptea de
24/(...), în jurul orei 24,00-24,10, în timp ce conducea autovehiculul marca Volkswagen Sharan cu nr. de înmatriculare (...) pe drumul național nr. 4 pe raza comunei G., R. F., nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, a pierdut controlul asupra direcției de mers, intrând în impact cu un sens giratoriu și ulterior cu un copac situat pe marginea părții carosabile, iar în urma accidentului partea vătămată M. L. C. a suferit leziuni traumatice vindecabile în 85-90 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și alin.4 Cod penal, motiv pentru care instanța, în temeiul art. 334 C.pr.penală dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1, 3 C.penal și aplică inculpatului pedeapsa de 2 ani închisoare;
- fapta aceluiași inculpat, care a cauzat accidentul rutier în condițiile descrise mai sus, accident în urma căruia partea vătămată M. C. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un nr. de 25-30 de zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, faptă pentru care instanța aplică inculpatului pedeapsa de
1 an închisoare.
Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului sunt comise în concurs ideal, în condițiile art. 33 lit. b Cod penal, astfel că potrivit art.34 lit.b C.penal inculpatul va executa rezultanta de 2 ani închisoare.
Întrucât s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, în baza art. 81, 82 C.penal instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 C.penal, cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a făcut aplicarea art.71 al.5, rap.la art.64 lit.a, teza II C.penal, cu privire la suspendarea pedepselor accesorii.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare instanța de fond a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei apreciat în raport de condițiile concrete în care a fost comisă, respectiv regulile de circulație încălcate de inculpat și de consecințele accidentului, respectiv vătămarea corporală a două persoane, din care una cu leziuni foarte grave.
De asemenea au fost avute în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, acesta neavând antecedente penale, iar atitudinea sa procesuală a fost de cooperare cu organele judiciare în scopul aflării adevărului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală introdus prin L. nr. 2. , motiv pentru care instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul fiind reduse cu o treime.
În ce privește latura civilă a cauzei instanța de fond a constatat că părțile vătămate au formulat pretenții civile în cauză după cum urmează:
- M. L. C. - 280.000 euro, din care 30.000 euro cu titlu de daune materiale și 250.000 euro cu titlu de daune morale, pretenții justificate prin aceea că a avut cheltuieli pe durata celor 90 de zile de îngrijiri medicale, cu tratamentele și operațiile efectuate la coloană, leziunile fiind deosebit de grave, au cauzat de asemenea suferințe psihice amplificate și de durata mare a procedurilor judiciare.
- M. C. - 39.600 euro, pretenții justificate de suferințele fizice și psihice datorate vătămărilor corporale suferite, precum și de faptul că a trebuit să-și sprijine, fizic și psihic, soția(partea vătămată M. L.), în perioada de recuperare.
Analizând probațiunea solicitată și administrată sub acest aspect instanța de fond a constatat că partea vătămată (civilă) M. L. C. a depus înscrisuri cu care face dovada costurilor unor medicamente cumpărate în
F., în cuantum de 71,32 euro și 920 lei (costul unor investigații medicale).
Alte probe nu au fost solicitate pentru dovedirea daunelor materiale, astfel că instanța nu poate acorda daunele materiale decât în cuantumul dovedit, potrivit celor mai sus consemnate.
În ce privește daunele morale solicitate de această parte vătămată instanța de fond a constatat că acestea se justifică până la concurența sumei de 250.000 euro, având în vedere vătămările suferite în accident, cu risc sporit, perioada mare de timp de recuperare, recuperare care, conform actelor medicale depuse la dosar, nu este definitivată, partea vătămată având de parcurs alte etape de recuperare medicală, inclusiv operații la coloana vertebrală. La stabilirea cuantumului despăgubirilor s- a avut în vedere și faptul că în cursul cercetării penale, AVUS FRANCE Sarl, a constituit rezervă de 300.000 euro pentru M. L., în vederea asigurării despăgubirilor (f.73 din dosarul depus de asigurător), sumă considerată necesară pentru despăgubirea doar a acestei părți vătămate, așa cum se precizează în adresă. Rezerva a fost anulată după transferarea procedurii în favoarea societății de asigurare corespunzătoare din R., care până la data judecării prezentei cauze nu a remis nicio sumă de bani părților vătămate în contul despăgubirilor.
În ce privește constituirea de parte civilă a numitului M. C., instanța de fond a considerat că se justifică până la concurența sumei de 30.000 euro, având în vedere vătămările pe care acesta le-a suferit în accident, suferința psihică cauzată atât din propria situație medicală cât și aceea a soției sale, stare de stres amplificată de durata de timp trecută de la data când a avut loc accidentul și până la data finalizării procedurilor judiciare. S-a reținut faptul că cercetarea penală a fost efectuată în bună parte în F., fiind transferată ulterior procedura judiciară în R.
În ce privește cheltuielile cu spitalizarea părții vătămate M. L. C. la
C. S. U. din N., instanța de fond a constatat că unitatea sanitară nu a solicitat să fie despăgubită deși i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale în materie (f.24-29 din dosarul instanței), fiind citată în cauză.
S-a constatat că, în cauză, A.-Ț. A. SA, are calitate de asigurător, prezenta sentință fiindu-i opozabilă.
Împotriva acestei sentințe inculpatul S. A. L., asigurătorul S. A. Ț. A. S. si părțile civile M. L. C. si M. C. au declarat recurs.
În recursul formulat de inculpatul S. A. L. s-a solicitat casarea hotărârii atacate sub aspectul laturii penale, în sensul diminuării pedepsei aplicate inculpatului având în vedere că acesta s-a prevalat de dispozițiile art. 3. C.
Părțile civile M. L. și M. C. au solicitat majorarea daunelor materiale și morale acordate de către prima instanță, sens în care au depus la dosar mai multe acte justificative, din care ar rezulta că societatea de asigurare s-a angajat să constituie o rezervă pentru daune în sumă de 300.000 euro.
În sfârșit, prin recursul declarat de asigurător s-a solicitat reducerea semnificativă a cuantumului daunelor morale acordate de prima instanță, în special în ceea ce o privește pe partea civilă M. L., apreciindu-se că suma de 250.000 euro este exagerată, iar dacă se adaugă la această sumă și cheltuielile medicale de peste 70.000 euro se depășește cu mult chiar rezerva de daune constituită. Au fost criticate și dispozițiile de acordare către partea civilă M. C. a unei sume de 30.000 euro, raportat la împrejurarea că acesta a suferit un număr de 25-30 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma actelor de la dosar, a dispozițiilor legale în materie, a motivelor invocate, precum și prin prisma prevederilor art. 385/6 alin. 3 C., Curtea apreciază că acestea sunt fondate, însă în principal pentru alte motive decât cele invocate.
D. actele dosarului instanței de fond reiese că la primul termen de judecată din data de 15 septembrie 2011 ( fila 19-20 ) în lipsa inculpatului apărătorul ales al acestuia a arătat că inculpatul urmează să se prezinte în instanță și că dorește să se prevaleze de dispozițiile art. 3. C.
La următorul termen de judecată din data de 27 octombrie 2011 (fila
201-204 ) s-a procedat la audierea inculpatului, care a solicitat judecarea sa în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, după care au fost puse în discuție anumite cereri în probațiune sub aspectul laturii civile a cauzei, rezultând că partea civilă M. L. a suferit de fapt leziuni în urma accidentului, care au necesitat un număr de zile de îngrijiri medicale mai mari de 60.
Față de această împrejurare, care în mod evident avea influență nu doar asupra încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, ci și a modului de soluționare a laturii civile ( aspecte reținute în cuprinsul încheierii din data de 27 octombrie 2011 ), instanța de fond a dispus amânarea cauzei menționând că se va pronunța asupra cererii de judecare în procedura simplificată prev. de art. 3. C. la termenul următor, în situația în care se va dispune schimbarea încadrării juridice.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc la data de 24 noiembrie
2011 (fila 330), când partea vătămată M. L. a depus la dosarul cauzei un certificat medico-legal extrajudiciar ( fila 322-323 ) din care reiese că timpul de îngrijiri medicale în vederea vindecării leziunilor suferite în accidentul rutier a fost de 85-90 de zile de îngrijiri medicale.
S-a pus în discuție schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. în art. 184 alin. 2 și 4
C.pen., în ceea ce o privea pe partea vătămată M. L., însă în lipsa inculpatului.
Prin hotărârea atacată instanța a dispus condamnarea inculpatului
Ș. A. L. pentru săvârșirea infracțiunilor de :
- vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1, 3 C.penal, cu aplicarea art.320 ind.1 C.pr.penală, la 1 an închisoare.
- vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.2, 4 C.penal (după schimbarea încadrării juridice a faptei, în temeiul art.334 C.pr.penală, din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.184 al.1, 3
C.penal), cu aplicarea art.320 ind.1 C.pr.penală, la 2 ani închisoare.
În temeiul art.33 lit.b, art. 34 lit.b C.penal s-au contopit pedepsele de mai sus, inculpatul urmând să execute rezultanta de 2 ani închisoare.
În baza art. 81, 82 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 4 ani și s-a atras atenția inculpatului asupra disp.art.83 C.penal, cu privire la condițiile revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
Față de toate aceste aspecte Curtea apreciază că în cauză hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii, fiind afectat dreptul la apărare al inculpatului, dar și al asigurătorului din mai multe considerente.
Astfel, în primul rând, tocmai această schimbare de încadrare juridică la ultimul termen de judecată a condus la aplicarea unei pedepse rezultante de 2 ani închisoare, pedeapsă egală cu maximul prevăzut de lege, în urma reducerii limitelor de pedeapsă cu 1/3 potrivit art. 3. C.
Totodată, instanța de fond deși la termenul de judecată din data de
27 octombrie 2011 a amânat pronunțarea asupra aplicării dispozițiilor art.
3. C. tocmai în eventualitatea unei schimbări a încadrării juridice, nu s-a mai pronunțat asupra acesteia la momentul dezbaterilor pe fondul cauzei. Curtea consideră că deși inculpatul a fost asistat de apărător ales, acesta avea dreptul de a cunoaște noua încadrare în mod direct și de a-și formula, eventual, apărări, deoarece în mod cert la acel moment chiar dacă situația de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului nu s-a schimbat, raportul de expertiză extrajudiciară depus de către partea civilă M. L. este de natură să schimbe încadrarea juridică a faptei și să atragă consecințe atât asupra laturii penale cât și asupra laturii civile a cauzei. De altfel, așa cum s-a arătat, consecințele asupra laturii penale au fost evidente, inculpatul fiind condamnat la o pedeapsă maximă, pe care ulterior a contestat-o în recurs.
Raportul de expertiză medico-legală extrajudiciară depus în cauză nu este un simplu înscris depus în circumstanțiere, ci este un mijloc de probă nou, care administrat direct în faza de judecată poate conduce la inaplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 3. C.
Nici chiar poziția de achiesare a inculpatului la pretențiile civile solicitate de părți nu are relevanță în cauză, atâta vreme cât o astfel de achiesare este pur formală, cât timp consecințele ei se răsfrâng asupra situației juridice a asigurătorului, care de asemenea a declarat recurs, contestând cuantumul daunelor acordate.
Față de această stare de fapt în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c C.,
Curtea va admite recursurile declarate de inculpatul S. A. L., asigurătorul
S. A. Ț. A. S. si părțile civile M. L. C. si M. C. împotriva sentinței penale nr.
2557 din 9 decembrie 2011 a JUDECĂTORIei B. M., pe care o va casa în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării instanța de fond va lămuri, raportat la noua stare de fapt - concretizată în numărul sporit de îngrijiri medicale de care a avut nevoie partea vătămată M. L. - aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 3. C. ori va analiza oportunitatea efectuării unei expertize medico-legale judiciare, atâta vreme cât gravitatea leziunilor suferite de către partea vătămată este de natură să influențeze în mod decisiv atât cuantumul pedepselor aplicate prin prisma prevederilor art. 72 Cod penal, cât și întinderea prejudiciului și, deci, modul de soluționare a laturii civile.
Ultimul act procedural rămas valabil este încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2011, inculpatul urmând să fie personal audiat ori dacă acest lucru nu este posibil, trebuie lămurită împrejurarea dacă acesta se prevalează în continuare de dispozițiile art. 3. C., raportat la noua încadrare juridică, iar în acest caz, va prezenta un înscris autentic în conformitate cu dispozițiile art. 3. alin. 1 C. În orice alt caz contrar, judecata se va desfășura potrivit procedurii obișnuite, prin administrarea de probe pe latura penală, respectiv efectuarea unei expertize medico- legale judiciare.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va avea în vedere și solicitările formulate de către părți în recurs, cât și înscrisurile noi depuse în probațiune.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia, potrivit art. 192 alin. 3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de inculpatul S. A. L., asigurătorul S. A. Ț. A. S. si părțile civile M. L. C. si M. C. împotriva sentinței penale nr.
2557 din 9 decembrie 2011 a JUDECĂTORIei B. M., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
A. D. L. C. V. M. R.
G. T. G.
Red.A.D.L./(...). Dact.H.C./4 ex. J..fond: G. E..
| ← Decizia penală nr. 364/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 287/2011, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
