Decizia penală nr. 335/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.335/R/2012
Ședința publică din data de 29 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R., judecător JUDECĂTORI : C. I.
: A. D. L. GREFIER : M. V.-G.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. J. împotriva sentinței penale nr. 1338 din data de (...), pronunțată de J. C.- N. în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente, prev. de art. 24 lit. b din
Legea nr.50/1991, republicată.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul ales al inculpatului A. J., av. B. C. din cadrul Baroului C. cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. G. D. și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosarului și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța în cauză.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului
Apărătorul inculpatului A. J., av. B. C. arată că rechizitoriul întocmit de Ministerul Public a fost contrazis de probatoriul administrat în cauză respectiv, nu este vorba despre o persoană care a construit în C.-N. o casă fără a face demersuri în prealabil.
Inculpatul în repetate rânduri a solicitat și a obținut de altfel două certificate de urbanism și a urmat o întreagă procedură pentru eliberarea unei autorizații de construire a unui imobil, timp de 3 ani de zile.
La dosarul cauzei există răspunsurile comunicate de D. U. inculpatului și este de remarcat că ori de câte ori arhitecții din cadrul acestei instituții soluționau o problemă tehnică, primăria găsea o altă motivație pentru a lăsa în nelucrare documentația depusă.
Inculpatul sub presiunea unui credit bancar și a unor obligații pe care le avea asumate și pentru că într-un stat normal trebuia să aibă o credibilitate, a demarat lucrările de construcție.
Primăria a refuzat să execute voluntar obligația de a răspunde într-un termen legal solicitărilor inculpatului.
La aplicarea și dozarea pedepsei, instanța de fond nu a ținut de circumstanțele concrete ale faptei.
Arată că fapta prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991 reținută în sarcina inculpatului nu era sancționată de legea penală până în anul 2006
și că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni cu atât mai mult cu cât acest text incriminator permite constituirea de parte civilă a primăriri în sensul solicitării instanței restabilirea situației anterioare, a demolării construcției în speța de față nu s-a făcut o asemenea solicitare.
Primăria a sesizat organele de urmărire penală pentru fapta prev. de art. 24 lit. a din Legea nr.50/1991, iar trimiterea în judecată s-a făcut pentru fapta prev. de art. 24 lit. b Legea nr.50/1991 fără a exista o schimbare a încadrării juridice, pentru o faptă care în mod normal este sancționată contravențional.
Apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului nu este infracțiune, ci o contravenție pentru care așa cum rezultă din procesele verbale depuse la dosar inculpatul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuatum de aproximativ un miliard de lei.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că din probatoriul administrat în cauză că pentru această stare de fapt exista o soluție care a fost agreată de primărie de nenumărate ori respectiv, intrarea în legalitate retroactiv cu privire la o construccție care nu a respectat anumite norme la momentul la care ea a fost demarată. Există hotărâri de C. Local pentru alte persoane aflate în situații similare cu situația inculpatului și față de care soluția nu a fost aceea de sesizare organului de urmărire penală, ci aceea a conferirii posibilității de intrare în legalitate a construcției.
Martorii (inspectorii de specialitate) audiați în cauză au arătat că pentru această construcție se poate intra în legalitate, că nu este nimic deosebit la această construcție care să contrazică imaginea planului urbanistic zonal.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună în tem. art. 181 Cod penal achitarea inculpatului, întrucât fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale ca urmare a reindividualizării pedepsei.
Reprezentantul M.ui P. solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea recursului formulat de inculpatul A. J. și menținerea sentinței penale nr. 1338/2011 a Judecătoriei C.- N., ca legală și întemeiată.
Criticiile aduse hotărârii instanței fondului sunt nefondate.
Certificatele de urbanism care au fost eliberate potrivit Legii nr. 50/1991 nu
țin cont de autorizație de construcție.
Împrejurarea că inculpatul a fost sancționat contravențional este o chestiune distinctă și nu este o sancțiune aplicată pentru aceeași faptă. Inculpatul a fost sancționat pentru efectuarea lucrărilor fără a exista autorizație de construire emisă, iar sancțiunea ce este aplicată în prezentul dosar este rezultatul faptului că după aceea sancțiune și acea atenționare de oprire a lucrărilor, a continuat să execute lucrările de construire. A., este vorba de fapte distincte, momente distincte și sunt sancționate contravențional și respectiv, penal.
În ceea ce privește lipsa pericolului social a faptei, apreciază că nu este incident în cauză art. 181 Cod penal care să justifice aplicarea art. 10 lit. b1
Cod pr.pen.
Consideră că efectuarea unei lucrări de construire de asemenea avengură în mun. C.-N., fără a fi emisă corespunzător autorizație de construcție, nu este lipsită de importanță.
Fapta reținută în sarcina inculpatului este o infracțiune de pericol care este caracterizată de toate elementele și toate trăsăturile esențiale ale infracțiunii inclusiv pericolul social concret.
De asemenea, apreciază că a fost corect individualizată sancțiunea aplicată de către instanța fondului care a ținut seama de împrejurările și apărările subiective formulate de inculpat, alegându-se o sancțiune minimă de închisoare cu suspendare condiționată.
Apreciază că sancțiunea aplicată de prima instanță este aptă să îndeplinească funcțiile prev. de art. 52 Cod penal.
În ceea ce privește invocările cu privire la nelegala sesizare a instanței sau începerea urmăririi penale, apreciază că au fost soluționate corespunzător de prima instanță de judecată.
Pentru aceste motive, solicită respingera recursului formulat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului A. J., av. B. C., în replică, arată că două dintre procesele verbale de contravenție au fost anulate de instanța civilă și că mai există dosare pedinte.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.1338 din (...), Judecătoria Cluj-Napoca în baza art. 24 lit. b din Legea 50/1991, R a condamnat pe inculpatul A. J., fiul lui I. si M., născut la data de 19 august 1967 în loc. Amman, Iordania, CNP 1., fără antecedente penale, domiciliat in B., str. C. M., nr. 98, cu reședința în C.-N., str. N. T., nr. 36, ap. 42, jud. C., posesor al C.I. seria RT nr. 7. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de continuare a lucrărilor de construire după dispunerea opririi acestora de către organele competente.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și stabilește termenul de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de câte 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, emis în dosarul nr. 6521/P/2010 la data de 7 aprilie 2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului
A. J. cercetat în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de continuare a lucrărilor de construire după dispunerea opririi acestora de către organele competente prev. și ped. de art. 24 lit. b din Legea 50/1991, R.
S-a reținut în sarcina inculpatului A. J. că, în calitate de proprietar al imobilului teren cu nr. 4 de pe str. B. din C.-N., a efectuat lucrări de edificare a unui imobil fără a deține autorizație de construire, săvârșind în acest mod o contravenție constatată de către S. C. U. și D. în C., iar după ce a fost sancționat contravențional și după ce i s-a solicitat oprirea lucrărilor a continuat executarea acestora.
Instanța a audiat inculpatul și a administrat proba testimonială, expertiza judiciară și proba cu înscrisuri.
Analizând actele dosarului și materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, instanța constată următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 8 octombrie 2010, confirmată de către procuror la aceeași dată.
La data de 5 iulie 2010 organele judiciare au fost sesizate de M. C.-N. cu privire la împrejurarea că inculpatul care executa lucrări de construire pe str. B., nr. 4, C.-N. fără să dețină autorizație de construire și după ce s-a dispus oprirea lucrărilor urmare a încheierii procesului verbal de constatare a contravențiilor nr. 1. iunie 2010, la data de 29 iunie 2010 s-a constatat că lucrările au fost continuate.
Prin procesul verbal de constatare a contravențiilor nr. 1. iunie 2010, în urma controlului efectuat de martora C. C., inspector în cadrul Primăriei
C.-N., din data de 4 iunie 2010, ora 10.00 s-a reținut că inculpatul în calitate de beneficiar și investitor a executat lucrări de desființare a imobilului situat pe str. B., nr. 4, C.-N. fără a deține autorizație de desființare conform Legii
50/1991, R; de asemenea execută, fără a deține autorizație de construire, lucrări de construire prin executarea de săpături generale, umplutură compactată, hidroizolație orizontală, armătură în radier general, parțial pereți elevați, turnat beton fundație radier, iar lucrările erau în curs de executare. P. verbal a fost încheiat în lipsa inculpatului, a fost aplicată amenda contravențională de 10.000 lei și s-a dispus oprirea imediată a lucrărilor. Au fost atașate fotografii cu stadiul lucrărilor la data de 17 mai 2010, la data de
27 mai 2010 și la data de 4 iunie 2010. P. verbal a fost comunicat prin afișare la poarta șantierului și prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind semnată pentru primire de către un împuternicit la data de 22 iunie 2010.
La data de 27 iunie 2010 a fost efectuat un nou control de către martora D. A. inspector în cadrul Primăriei C.-N., pentru verificarea respectării dispozițiilor din procesul verbal de constatare a contravențiilor nr. 1. iunie 2010. prin procesul verbal nr.79/28 iulie 2010 s-a constatat că se efectuau lucrări de cofrare a plăcii peste parterul imobilului. Au fost atașate fotografii cu privire la stadiul lucrărilor la data de 27 iulie 2010, 15 septembrie 2010 și 16 septembrie 2010 din care se observă că executarea lucrărilor a continuat fiind edificate mai multe niveluri.
În fața instanței martorele C. C. și D. A. au confirmat starea de fapt reținută prin procesele verbale arătate mai sus.
Împrejurările că la adresa B., nr. 4 exista o construcție care a fost demolată de către inculpat pentru a construi o alta au fost confirmate de martorii Z. V. și P. A. I., care locuiesc în imobilul învecinat celui pe care a fost edificată construcția de la numărul administrativ 4, str. B..
Prin raportul de expertiză tehnică s-a concluzionat că imobilul situat pe str. B., nr. 4 este înscris în CF 16483 sub nr. topo 5192 ca fiind loc de casă, cu casă cu grădină, pe fundații de piatră și beton, acoperiș din țiglă având 4 camere, 2 bucătării, 2 băi, 2 antree, 1 cămară, iar la subsol pivniță și atelier. S-a constatat că acea casă a fost demolată, iar pe amplasament s-a edificat un imobil D+P+3E, fără ca inculpatul să dispună de autorizație de desființare sau de construire, deși astfel de autorizații erau necesare la nivelul iulie - august 2010.
În cursul judecății inculpatul a refuzat să dea declarații, iar în cursul urmăririi penale, la data de 16 septembrie 2010 a arătat că în anul 2007 a obținut certificatul de urbanism pentru construirea unui imobil pe str. B., nr. 4 din C.-N., valabil pentru 24 de luni, dar pentru că s-au impus anumite restricții cu privire la regimul de construire în zonă, în cursul anului 2009 a fost nevoit să solicite eliberarea unui nou certificatul de urbanism. U. eliberării celui de al doilea certificat de urbanism, inculpatul a solicitat eliberarea autorizațiilor de desființate a imobilului existent și de construire a noului imobil. De fiecare dată documentația sa a fost respinsă cu diverse recomandări, iar inculpatul, considerând că autoritățile sunt de rea credință și că a efectuat toate demersurile necesare a continuat efectuarea lucrărilor. Totodată a arătat că are cunoștință de procesul verbal de constatare a contravențiilor nr. 1. iunie 2010 împotriva căruia a formulat plângere contravențională.
Instanța a reținut că urmare a obținerii certificatului de urbanism nr.
2. februarie 2009 inculpatul a solicitat eliberarea autorizației de construire, cerere care a fost analizată însă respinsă cu recomandările trimise prin adresele 8. martie 2009, 77129/12 mai 2009 și 244316/43/4 februarie
2010. Inculpatul s-a arătat nemulțumit cu privire la faptul că nu i-au fost aduse la cunoștință de la început toate recomandările, ci acestea au fost succesive, de aici concluzionând că autoritățile au încercat să obstrucționeze efectuarea lucrărilor și astfel au fost de rea credință.
Totodată s-a reținut că prima recomandare din data de 3 martie 2009 privește împrejurarea că, fiind o intervenție majoră cu subsol general, nu este vorba despre o extindere a construcției, ci de înlocuire a casei existente, este necesară păstrarea regimului de aliniere determinat de construcțiile recente - imobilul de la nr. 1 și cel de la nr. 16, iar retragerea față delimita laterală est va respecta cerințele din Regulamentul de U. D. prezentarea soluțiilor cu privire la această recomandare, a doua recomandare din data de
4 februarie 2010 a privit lățimea și panta rampei de acces, imposibilitatea manevrei auto de virare de pe rampă în garaj și înălțimea subsolului (fila 49 dos. UP). Or, aceste recomandări privesc locurile de parcare la sol și subsolul construcției, care, în mod necesar, prezentau soluții diferite după recomandările din data de 3 martie 2009. Așadar analiza acestor lucrări nu s-a putut face decât după prezentarea noilor documentații, iar cu privire la pertinența recomandărilor ulterioare, constatăm că acestea au fost ignorate de către inculpat de vreme ce din luna aprilie 2010 a început demolarea vechii construcții și ridicarea celei noi, cel mai probabil considerând că va obține ulterior o autorizație de construire.
Din declarația dată la data de 16 septembrie 2010 instanța a constatat că inculpatul știa că a fost dispusă oprirea lucrărilor, întrucât acesta a menționat că a atacat în termenul legal procesul verbal de contravenție din data de nr. 1. iunie 2010. A preferat continuarea lucrărilor sub considerația că autoritatea competentă nu i-a eliberat autorizația de construire în mod nelegal. Desigur, considerațiile inculpatului sunt subiective, iar într-un stat de drept considerațiile personale nu vor justifica gesturi de revendicare a dreptății în afara sistemului judiciar.
În drept, fapta inculpatului A. J. care, în calitate de proprietar al imobilului teren cu nr. 4 de pe str. B. din C.-N., a efectuat lucrări de edificare a unui imobil fără a deține autorizație de construire, săvârșind în acest mod o contravenție constatată de către S. C. U. și D. în C., iar după ce a fost sancționat contravențional și după ce i s-a solicitat oprirea lucrărilor a continuat executarea acestora, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de continuare a lucrărilor de construire după dispunerea opririi acestora de către organele competente prev. și ped. de art. 24 lit. b din Legea 50/1991, R.
În procesul de individualizare a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 alin.1 din C.p.p., respectiv dispozițiile generale ale Codului P., gradul de pericol social raportat la modul de săvârșire, de disponibilitatea inițială a inculpatului de a se conforma dispozițiilor autorităților competente în materie și de împrejurarea că a continuat lucrările după ce știa că s-a dispus oprirea lor și datorită împrejurării că pentru edificarea construcției a contractat un credit bancar care se afla în derulare indiferent de obținerea sau nu a autorizației de construire. O astfel de împrejurare o vom privi ca și o justificare subiectivă nicidecum una care să înlăture sau să atenueze răspunderea penală, mai cu seamă că a contractat creditul bancar în faza premergătoare obținerii autorizației de construire, iar graba de a finaliza construcția în orice condiții este datorată tot unor factori subiectivi. Aceste împrejurări sunt suficiente cât să conducă spre aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special.
În baza art. 24 lit. b din Legea 50/1991, R a condamnat pe inculpatul
A. J. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de continuare a lucrărilor de construire după dispunerea opririi acestora de către organele competente.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al.
2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
În baza art. 81 și 82 din C.pen., luând în considerare vârsta și persoana inculpatului, care îl pot face să conștientizeze consecințele juridice ale faptelor sale, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termen de încercare de 2 ani și 3 luni.
În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii.
În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul A. J. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea de a fi săvârșit infracțiunea prev.de art.24 lit.b din Legea nr.50/1991 în baza disp.art.181 C.pen.întrucât fapta sa nu prezintă gradul de pericol social a unei infracțiuni.
În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a făcut mai multe demersuri pentru a obține autorizația de construcție pe o perioadă de cca 3 ani de zile obținând doar două certificate de urbanism, însă Primăria a lăsat în nelucrare documentația depusă de acesta deși se putea intra în legalitate. Inculpatul a mai arătat că a fost sancționat contravențional, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată poate fi apreciată de asemenea ca o contravenție.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească a stabilit în mod corespunzător starea de fapt pe care inculpatul nu a contestat-o prin motivele de recurs, precum și vinovăția sa pentru săvârșirea infracțiunii încadrată judicios în dispozițiile art.24 lit.b din Legea nr.50/1991.
Nu se poate considera că fapta sa de a fi continuat lucrările de construcții după oprirea acesteia ca urmare a încheierii procesului verbal de contravenție nr.114 din 18 iunie 2010, constituie de asemenea o contravenție întrucât prin norma de incriminare din art.24 lit.b din Legea
50/1991, se sancționează ca faptă penală tocmai acțiunea care este urmare a aplicării unei sancțiuni contravenționale pentru executarea lucrărilor de construcții fără autorizații.
În același timp, fapta sa nu poate fi apreciată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță pentru modalitatea în care a fost comisă, inculpatul cunoscând faptul că ar fi fost dispusă oprirea lucrărilor, precum și că a fost sancționat contravențional, iar față de criteriile menționate în art.181
C.pen.ținându-se cont și de conduita inculpatului în cursul procesului, nu se justifică pronunțarea unei soluții de achitare prev.de art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b1 C.proc.pen.
Cu privire la modul de individualizare a pedepsei, față de împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că a făcut mai multe demersuri în vederea obținerii autorizației de construcție încercând să intre în legalitate, că sancțiunea pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată este amenda alternativ cu închisoarea, Curtea apreciază că o pedeapsă cu amenda este suficientă pentru reeducarea sa și proporțională cu toate criteriile prev.de art.72 C.pen.
În consecință, recursul declarat de inculpat va fi admis în baza art.38515 pct.2 lit.d C.proc.pen., iar hotărârea atacată va fi casată, dispunându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3000 lei amendă conform art.63 C.pen.
Totodată, inculpatul va fi atenționat asupra disp.art.631 C.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.3 C.proc.pen.,
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul A. J. (fiul lui I. și M., născ.la (...) în loc.Amman, Iordania, CNP 1., fără antecedente penale, dom.în B., C. M. nr.98, cu reședința în C.-N., str.N.T. nr.36, ap.42, jud.C., posesor al C.I. seria RT nr. 7.) împotriva sentinței penale nr. 1338/(...) a Judecătoriei C.-N., pe care o casează în parte doar sub aspectul felului pedepsei aplicate inculpatului și a aplicării prevederilor art.71 alin. 5 C.pen. și art. 359 C.pr.pen.
Rejudecând, condamnă pe inculpatul A. J. (fiul lui I. și M., născ.la (...) în loc.Amman, Iordania, CNP 1., fără antecedente penale, dom.în B., C. M. nr.98, cu reședința în C.-N., str.N.T. nr.36, ap.42, jud.C., posesor al C.I. seria RT nr. 7.) pentru săvârșirea infracțiunii de continuare a lucrărilor de construire după dispunerea opririi acestora de către organele competente, prev. de art. 24 lit. b din Legea nr. 50/1991, republicată, la pedeapsa de :
- 3.000 lei amendă penală.
În baza art. 631 C.pen., atrage atenția inculpatului asupra consecințelor neexecutării cu rea credință a pedepsei amenzii.
Înlătură prevederile art. 81, 82 , 71 alin. 5 C.pen. și art. 359 C.pr.pen.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei cu titlu de onorariu parțial, cuvenit apărătorului din oficiu, av. G. D., care se avansează din
FMJ.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER M. R. C. I. A. D. L. M. V. G.
red.C.I./A.C.
3 ex..- (...)
jud.fond. M. M.
| ← Încheierea penală nr. 715/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 983/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
