Decizia penală nr. 346/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 346/R/2012
Ședința publică din data de 2 martie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTORI : I. C. M. C. V.
GREFIER : T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. V. G.
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de petentul G. F. N. împotriva sentinței penale nr. 473/13 decembrie
2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T. C., cauza având ca obiect contestația la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constă că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate conform încheierii de ședință din data de 24 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Deliberând constată că,
Prin sentința penală nr.473 din (...), Tribunalul Cluj a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul G. F.-N., fiul lui C. și N., născut la data de (...), în prezent deținut la Penitenciarul Gherla.
În baza art. 189 alin. 1 C.pr.pen., s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, av. Sabo S., sumă care se va avansa din FMJLC în favoarea Baroului C..
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., a fost obligat petentul-condamnat la 150 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, sumă care include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul T. C. la data de (...), contestatorul-condamnat
G. F. N. a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună reducerea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 285/(...) a T. București, întrucât a intervenit o cauză legală de reducere a pedepsei, prev. de art. 320 ind. 1 C.pr.pen., apreciind incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 C.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că petentul a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prin sentința penală nr. 285/(...) a
T. București, acesta fiind în prezent încarcerat în executarea pedepsei.
Instanța a constatat că petentul si-a întemeiat cererea de contestație la executare pe dispozițiile art. 461 lit. d C.pr.pen., invocând cauza de reducere a pedepsei prev. de art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pr.pen.
Analizând norma legală invocată de contestator, instanța a reținut că acesta nu își poate găsi aplicabilitatea în speță.
Astfel, deși textul legal indicat prevede reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, dispoziția alin. 7 al art. 320 ind. 1 C.pr.pen. nu poate fi privită disociat de prevederile alin. 1-6 ale aceluiași articol. În acest sens, instanța a apreciat că textul art. 320 ind. 1 C.pr.pen. reprezintă o normă legală cu natură mixtă, de drept procesual penal și de drept penal.
Or, pornind de la scopul reglementării nou introduse prin L. nr. 2. privind accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial nr. 714/(...), în vigoare de la data de (...), instanța constată că acesta îl constituie tocmai soluționarea cu celeritate a cauzelor în care inculpatul recunoaște vinovăția, judecata având loc în aceste cazuri exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În vederea realizării scopului judecării cu celeritate a cauzelor, legiuitorul a instituit o procedură derogatorie de la dreptul comun, procedură care presupune un termen de decădere până la care inculpatul poate face declarația de recunoaștere a vinovăției, în speță, până la începerea cercetării judecătorești.
În prezenta cauză, termenul de decădere a fost depășit în mod neîndoielnic, întrucât contestatorul-condamnat se află deja în executarea pedepsei, sens în care procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției nu a putut fi aplicată. Pe cale de consecință, nu poate fi acordat contestatorului nici beneficiul aplicării procedurii de judecată simplificată.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a României prin decizia CCR nr. 1470/(...) publicată în Monitorul Oficial nr. 853 din (...), prin care s-a statuat că în cazul pedepselor definitiv aplicate nu se mai poate pune problema alegerii legii penale mai favorabile, deoarece dispozițiile art. 320 ind. 1 C.pr.pen. nu reglementează nimic cu privire la aspectele statuate de art. 14 și 15 C. referitoare la aplicarea obligatorie sau facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Prin urmare, a apreciat Curtea că numai în măsura în care dispozițiile art.
320 ind. 1 C.pr.pen. ar fi reglementat in terminis cu privire la intervenția unei pedepse mai ușoare care să impună reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de legea nouă s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile din perspectiva art. 15 alin. 2 din Constituție, reflectat în art. 14 sau 15 C.
Pentru argumentele expuse, apreciind că în cauză nu poate fi aplicat textul art. 320 ind. 1 C.pr.pen., s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul G. F.-N., fiul lui C. și N., născut la data de (...), în prezent deținut la Penitenciarul Gherla.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul G. F. N. solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se admită contestația la executare în baza disp.art.461 alin.1 lit.d C.pr.pen. și aplicarea disp.art.320/1 C.pr.pen. în legătură cu condamnarea la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, aplicată prin sentința penală nr.285/09 mai 2000 a T. București, în a cărei executare se află.
Totodată, petentul a invocat o excepție de neconstituționalitate a disp.art.320/1 C.pr.pen. arătând că acestea vin în contradicție cu disp.art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele din constituție care se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii, în condițiile în care nu se face aplicarea art.13 C. pentru situația condamnaților definitiv.
Verificând termenul de introducere a recursului, Curtea apreciază că în condițiile în care există dovada de comunicare a hotărârii atacate la data de 3 ianuarie 2012, iar declarația de recurs a fost înaintată prin poștă la 09 ianuarie 2012, chiar dacă mai există la dosar o dovadă de comunicare din 16 decembrie 2011, se va aprecia că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, respectiv cel de 10 zile, așa cum este reglementat în disp.art.385/3 C.pr.pen.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de petentul condamnat în legătură cu disp.art.320/1 C.pr.pen. și interpretarea acestora prin prisma art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.16 din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi, Curtea apreciază că aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă.
Potrivit art.29 alin.1 din L. nr.47/1992 Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (…) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții a unei legi sau ordonanțe în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. Din analiza reglementărilor cuprinse în disp.art.320/1 C.pr.pen. introduse prin L. nr.2. cu modificările intervenite prin OUG 1., rezultă că acestea nu se aplică decât proceselor în curs și în niciun caz pentru condamnările definitive. De asemenea, art.461 lit.d C.pr.pen. se referă la intervenirea unei cauze de stingere sau micșorare a pedepsei, dar aceste situații nu se circumscriu disp.art.320/1 C.pr.pen. care se referă la o procedură aplicabilă inculpaților care au recunoscut faptele și dă posibilitatea instanței de a individualiza pedeapsa între alte limite decât cele prevăzute de textul incriminator și anume reduse cu o treime.
În același sens, s-a pronunțat Curtea Constituțională respingând ca inadmisibile excepțiile invocate prin decizia nr.1618/20 decembrie 2011 și decizia nr.1. noiembrie 2011.
Pentru aceste considerente, se va respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, aceasta neavând legătură cu cauza a cărei judecată este pe rol.
În ceea ce privește recursul declarat de condamnat, se apreciază că în mod corect instanța de fond a stabilit că în cazul pedepselor aplicate definitiv, nu se poate lua în discuție aplicarea legii penale mai favorabile și de altfel, disp.art.320/1 C.pr.pen. nu cuprinde reglementări referitoare la aplicarea obligatorie sau facultativă a legii mai favorabile în privința sancțiunilor aplicate.
În consecință, recursul declarat va fi respins ca nefondat în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de către condamnatul G. F. N..
Respinge ca nefondat recursul declarat de către condamnatul G. F. N., aflat în prezent în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr.473 din (...) a T. C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
C. I. I. C.M. | V. C. | T. G. |
red.C.I./A.C.
4 ex. (...)
jud.fond.Firicel L.
| ← Decizia penală nr. 372/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 17/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
